Adevěrul, mai 1891 (Anul 3, nr. 814-843)

1891-05-04 / nr. 817

ANUL III. — Nr. 817. NUMERUL 10 BANI \ —•-■ ** ABONAMENTELE ÎNCEP LA I Șl is ALE FIE­CAREI I.M­l jl «so plătesc tot-d’a-una ^nainte țin".București 'la 'casa' Administrației |Dt» Jad8­e și Străinătate prin mandate postait Un an (n^țara jojeî. Jn.stnlnâtate^$o Șdse luni :* Trei luni « »5 » 6 »€ «3 r C»mnm^rIlDiStreinet'atell6'l)ani MANUSCRISELE NU SE *NAPOEAZA EDI­TA. -A. IDOTT­A. Să te ferești, Române! de entfi strein în casă. ADMINISTRAȚIA -BULEVARDUL ELISABETA,­­ 111D­irector politic. ALEX. V. BELDIMANU T. Alexandri. SAMBATA, 4 MAI 1891 [Mul io BANI, Ja.IV «a. ANONCIURILE ■ &' I £ DlrBuCuRESej sl JODETE se primase NOMAZ I* ADMINISTRAȚIE. ,tC^..'STR.BÎN,î|9J'M1E, direct la administrație sf \‘ls la tOAtB Jollciile de publîcitate. "duri l^patina IV . .... . 0.30 b. linia , CIL.. ..... a.— lei » * * * n...... 3,** i­i • în'serțutmile sj Reclamele 3 lei rândul. LA PARIS, dama se pășește o le vânzare cu nu. (Berul la kiospul No, LTZ, RouteTard SL-Hicher* (Wf*jg»gy.s­i UN NÜMÉR VECHIŰ 30 BANI REDA C TIA ill, - BULEVARDUL ELISABETA, ~ 111 D-lui Gl. C. COSTA-FORU Directorul ziar. «Bu­car­est» ŞÎ-AII DAT IN PETEC Starea de părăsire a Infirmilor Turburările din Corfu JUBILEUL LUI PACHE CRONICA TOT CE VEI VOI MORŢII ŞI YI­ Bucureşti, 3 Mai 1891 D'1'1 C G. Costa-F­oru Directorul Ziarului BUCAREST Confrate şi amice! Permite’mî să ’ţi spun că cola­boratorul Domniei Tale, Al. Da­mian, scriind ambele articole inti­tulate: Nu vorbi de funie... şi Ale­gerea din Buzău, şi-a perdut dru­mul şi cărarea. El nu pricepe, sau poate nu voeşte să priceapă dato­riile ce sunt impuse, în luptele e­­lectorale, unui partid care deţine puterea, şi libertatea de acţiune de care se bucură, în asemenea îm­prejurări, un partid sau un grup politic care se află în opoziţie. Voia începe cu primul articol . Nu vorbi de funie... Evident, pretinde D­el Damian că, dacă la Iaşi partidele aliate au înăbuşit simpatiile lor politice, ele au făcut un sacrificiu, numai pen­tru a vedea triumfând cauza Mol­dovei prea de mult sacrificată. Atâtea cuvinte, atâtea erori de fapt. Nu liberalii-conservatori s’au u­­nit cu liberalii-disidenţi şi cu libe­­ralii-naţionali, ci prefectul conser­vator s’a unit cu Gh. Mârzescu, a­­gent electoral al tuturor guverne­lor, şi, înconj­uraţi de câte­va per­soane care voiau cu ori­ce preţ să intre în Cameră, ei au parvenit scoate din urne nouă deputaţi prin mijloace ce nu se pot mărturisi şi de care dispune o administraţie fără scrupuluri. Miltiade Tony şi Nicu Ceaur Aslan sunt singurii deputaţi cari puteau intra în Cameră fără ajuto­rul agenţilor poliţieneşti şi comu­nali, şi nu mă sfiesc a declara că ei reprezintă colegiul al 2-lea de Iaşi. Poftească cei­l­alţi aleşi de I. Ven­tura şi Gh. Mârzescu să se prezinte înaintea alegătorilor ieşeni, numai cu haina unui fals moldovenism, şi vor vedea ce tristă soartă îi aş­teaptă. Rog pe D. Al. Damian să-mi per­mită a iubi Moldova şi laşul ceva, ceva mai mult de­cât D-sa. II rog a nu vărsa lacrimi pe su­ferinţele nenorocitei Moldove, nici pe tristele ruine ale laşului. Citit-ai, confrate şi amice, punc­tele de revendicare ale României de dincolo de Milcov, iscălite de D-nii C Corjescu şi C. Langa? — Ci­­titule-a D. Al. Damian, care ia apă­rarea concubinagiului politic săvîr­­şit la Iaşi, pe baza acestor puncte ? Sunt sigur că nu. Afară de câte­va puncte realiza­bile uşor şi în curînd, şi care trebuesc realizate, toate cele­l­alte intră în domeniul fantaziei, căci munca a mai multor generaţiuni este nece­sară pentru a le îndeplini. Iată, confrate şi amice, ce zi­ceam alegătorilor ieşeni în ziua de opt Aprilie:—Nu era oare mai na­tural, mai logic (să -mi fie permis a zice chiar mai moral) ca, în zilele de 9—10—şi 11 Aprilie, toate elementele liberale şi democratice să fi intrat unite în luptă contra tuturor grupurilor conservatoare­? Şi după alegeri, toţi reprezentanţii ieşeni, fără osebire de partid, să se fi grupat împrejurul modestelor revendicări de care am vorbit ? Aceste revendicări sunt în nu­măr de şapte: 1) Strămutarea Curteî de Casa­ţie în Ian. 2) Strămutarea Curteî de Con­turi. 3) Strămutarea Şcoaleî supe­rioare militare. 4) Complectarea desăvîrşită a cursurilor Universităţei. 5) Strămutarea atelierelor din Paşcani la Iaşi. 6) Construirea de docuri şi an­trepozite. 7) Reducerea impozitului fonciar la 3°j0 pentru toate clădirile din o­­raşul Iaşi. Te rog, confrate şi amice, luptă alăturea cu mine pentru ca Iaşul se poată căpăta aceste şapte com­­pensaţiunî cari, dacă nu’i vor reda vechea lui splendoare, dar îi vor reda cel puţin viaţa, căci astăzi stri­găm:— Iaşul moare, şi datoria noastră ,este să nu’i lăsăm să moară. Dar să revin la tovărăşia libe­­ralo-conservatoare: Gh. Mârzescu nu a voit a intra în lupta electorală sub drapelul li­­beral şi democratic; el a preferat a intra în arena luptei cu biciul poliţienesc în mână, şi a făcut ale­geri care au întrecut pe acele răş­­căneşti, contra cărora a zbierat cu indignaţiune. Ce puteau face cele­l’alte gru­puri opoziţioniste ? Nimic alta decât ceea­ ce au fă­cut, s’au unit pentru a rezista baş­­buzucilor lui Mârzescu şi ai pre­fecţilor conservatori. Voiu sfîrşi acum cu articolul co­laboratorului Domniei-Tale:—Ale­gerea din Buzău. La ce trist spectacol am asistat in acel judeţ ? Un concubinagiu politic tot atât de murdar cât şi la Iaşi. Un prefect conservator mergând în alegeri, mână în mână, cu duş­manii neîmpăcați ai partidului său. Pentru ce ?— Pentru a putea or­ganiza o goană în regulă contra candidature! unui fost Ministru ju­nimist. Și D. Al. Damian — un glumeţ ce voeşte a face spirit — vorbeşte lectorilor săi de familia Marghilo­man, de mesele ce a dat în Bu­­zău, și de Vatelul care a­­preparat aceste mese. Nu pot fi suspectat de simpatii politice pentru junimiști, dar mă revoltă josnicia de caracter a aces­tui prefect conservator care, sub pretext de a combate pe junimiști, a târât în noroi demnitatea şi pres­tigiul partidului liberal-conservator. La o scrisoare serioasă, D. Al. Damian a respuns într’un mod copilăresc, ca un şcolar resfaţat cărui educaţiune lasă mult de dorit. Te cunosc, confrate şi amice, îţi cunosc statornicia caracterului, şi sunt convins că în fundul con­ ştiinţei nu poţi a nu desaproba al Hanţe ca acele din Iaşi şi Buzeu O prietenească strângere de mână Alex. Y. Beldimant. ? ? Astă­zi D. Lascar Catargiu, prim­­ministru al M. S. Domnitorului, Carol I la 1866 face parte din ca­binet. II întrebăm clar: Ce se face cu cei 12.000 gal­beni dăruiţi de Carol I prin scrisoarea Sa din 2 (14) Iunie 1866 adresata Ministrului de culte C. A. Rosetti şi publicată în „Monitorul” cu Nr. 118? Care este așezământul de bine­facere fondat cu această sumă? Dacă banii s'au capitalizat, cât reprezintă astă­zi suma dăruită ? Şi-au dat în petec Şedinţa de aseară a Camerei a fost una din cele mai instructive, în afară de faptul că a fost una dintre cele mai scandaloase. Guvernul acesta, compus din oa­meni cari au stat dormitând cu o­­chii închişi mai bine de 12 ani, s-a deşteptat azi şi vrea să dea cu bure­tele peste progresele realizate, readu­când la viaţă procedeuri, cari ar tre­bui înmormântate pe vecie. După ce şi-a ales o majoritate compusă din tot ce-i mai mediocru şi mai şters, guvernul mediocrităţi­lor ruginite nu voieşte să permită acestei majorităţi nici să cugete, nici să se mişte alt­fel de cât cum îi va porunci el în faptul că o parte din majori­tate a unit glasurile sale cu ale opo­ziţiunei pentru a respinge nedreapta moţiune a D-lui Enacovici — susţi­nută de banca ministerială—guvernul a văzut o licărire de independenţă şi aceasta el n’o poate nici tolera, nici ierta. De aceea, uitând, ori­ce noţiune de bun simţ şi de legalitate, D. Ge­neral Florescu s’a sculat şi a ce­rut unei Camere care leg­al­mente nu există încă, un vot de supunere oarbă, de încredere nemărginită. Şi majoritatea, călcând peste dem­nitatea sa, s’a supus orbeşte, a tre­cut peste drepturile sale şi a votat nelegala moţiune de încredere ce s’a impus. Faptul acesta, unic în analele de­cadenţei morale a partidelor noastre politice,înfierează pe­o­potrivă şi pe guvern şi pe majoritatea sa. Şi unul şi cea­l­altă şi-au dat în petec. Dar faptul acesta mai are un în­ţeles . El dovedeşte că guvernul ac­tual are absolută nevoie de o majo­ritate de manechini, căci are de în­deplinit cine ştie ce fapte de umi­linţă şi linguşire către tron Prin urmare, să ne deschidem o­­chii, căci alt­fel va trebui să ne des­chidem punga sleită. p r . Argus. Jubileul lui Pache Monitorul, apărut azi, publică progra­mul după care se va serba searbădă serbare­a înplinirea celor 25 de ani de când Carol I se află cocoţat pe Tronul României. Serbarea se reduce la concentrarea tuturor slujbaşilor din Ţară în Capitală pentru a înmulţi rîndurile găgăuţilor d’aci spre a striga ura. Căci ce alt scop are adunarea tuturor primarilor, de cât acela d’a da acestei zise serbări un fa­c mai mare ? Poporul, adevăratul şi neînsgărdatul Popor lipseşte de la această păpuşenie ; şi pentru a nu fi acuzaţi că suntem pă­timaşi dăm loc aci programului întreg . In ţara întreagă se va serbători această zi prin autorităţile constituite, iar primarii comunelor ur­bane şi rurale din toată ţara se vor afla în Bucu­reşti în seara de Joi, 9 M­­ai. Joi, 9 Mai In preziua zilei de 16 Mai se va celebra în toate bisericile din ţară un oficiu religios de seară. La 81/2 ore seara toate muzicile militare din garnizona Bucureşti vor executa retragerea cu facle la Palat, plecând din piaţa Sf. Gheorghe-Nou. Vineri, 10 Mai Revărsatul zilei de 10 Mai va fi salutat în Ca­pitală cu 3 salve de artilerie, cât şi în cele­l­alte reşedinţe unde se află această armă. Toate trupele garnizonei, şcoalele, corporaţiu nile, societăţile, vor fi înşirate la 9­­/2 ore dimi­neaţa pe ambele laturi ale stradelor, începând de la Palat, Victoriei, Carol I, Rahovei, Bibescu până la Mitropolie. Pe creasta colinei şoselei Mitropolitane se vor înşira pe amendo, părţile D-nii primari ai comu­nelor urbane şi rurale din ţară. Pe trotuarele de pe şoseaua Mitropoliei vor fi înşirate elevele şcoalelor secundare şi primare sub conducerea directoarelor şi profesoarelor. In curtea Mitropoliei vor fi aşezate drapelele trupelor cari au luat parte la resboiul din 1877 şi o gardă de onoare cu muzica. Până la orele 9­8/4 dimineaţa Corpurile Statului şi persoanele Invitate vor ocupa locurile ce le sunt desemnate în biserica Sf. Mitropolit. La orele 98/4 MM. Lt.. Regele şi Regina por­nesc de la Palat împreună cu A. S. R. Principele Ferdinand şi A. S. Principele hereditar de Hohen­­zollern, străbătând Calea Victoriei, Stradele Carol I, Rahova şi Bibescu. Plecarea cortegiului se anunţă prin 101 tunuri Cortegiul va fi compus în modul următor : a) Gendarmi călări; b) Prefectul poliţiei; c) Un escadron­­de gendarmi călări ; d) Doi furieri ai Palatului; e) Trăsura de gală ca MM. II. Regele, Re­gina, A. S. R Principele Ferdinand şi A.S. Prin­cipele hereditar de Hohenzollern, urmată de sta­tul major regal, şi având la dreapta pe şeful cor­pului II de armată, şi la stânga pe şeful casei militare regale ; f) Un escadron de gendarmi călări închide cor­tegiul. I. P. S. Mitropolitul Primat, înconjurat de cle­rul mitropolitan şi D-nii miniş­ri, întâmpină pe Majestăţile Lor la intrarea bisericei, unde se vor afla soţiile D-tor miniştri, preşedinţii Corpurilor legiuitoare, înaltele curţi de casaţie­ şi de corup­turi. D-nii primiri ai oraşelor. I. P. S. S. Mitropolitul­ Primat presintă Evan­­gelia şi Crucea Majestăţilor Lor. Îndată ce Majestăţile Lor au luat loc în bise­rică începe Te Deum. La finele Te Deumului, preşedintele consiliului de miniştri citeşte şi presintă Majestăţilor Lor documentul comemorativ al serbărei, care, sem­nat de M. S. Regele, M. S- Regina, A. S. R Principele Moştenitor, A. S. R. Principele here­ditar de Hohenzollern, I. P. S. Mitropolitul Pri­mat, miniştrii, preşedinţii Corpurilor legiuitoare, primul preşedinte al curţeî de casaţie şi al curţeî de compturî, primarul Capitalei, şi purtând sigi­liul Statului, se va încredinţa de M. S. Regele D-lui ministru de culte spre a se păstra în arhiva Statului. Dupe săvîrşirea Te Deumului, M. S. Regele cu A. S. R. Principele Ferdinand şi A. S. Principele hereditar de Hohenzollern, călări, împreună cu statul major regal, ministru de resbel, ataşaţii mi­litari streini, precedaţi de toate drapelele, cari e­­rau în curtea Mitropoliei, cu musica, sub co­manda unui colonel şi de un pluton de gean­darmî, pornesc spre locul unde se va primi de­filarea pe bulevard, în faţa statueî lui Mihai­ Vi­­teazu. După Majestatea Sa urmează trăsura M. M. Re­gim­e, precum şi acele cu Doamnele de onoare. Un escadron de gendarmi închide cortegiul regal In tot timpul până la ajungerea la locul de de­filare, toate clopotele bisericilor din Bucureşti sunt puse în mişcare. Miniştrii şi toţi invitaţii la Te-Deum merg pe căile indicate pe cărţile de invitaţiune la locurile ce le sunt desemnate pentru a asista la defilare. Defilarea se va face în ordinea următoare : I. Un pluton de gendarmi călări. 7. Şcoalele primare cu muzica elevilor de la Sulina. 3. Şcoalele secundare şi superioare. 4. Corporaţiile şi diferitele societăţi cu drapele 5. Armata, în capul căreia se vor afli toate drapelele trupelor cari au luat parte la războiu şi care se vor înşira, după ce vor fi trecut pe dina­intea Regelui, în giurul statuei lui Mihai­­ Viteazu. După defilare, Majestăţile Lor se retrag la Palat Se vor primi la Palat: 1. Corpul diplomatic la 3 ore. 2. Satul Sinod la 3 şi jumătate ore. 3. Preşedinţii Corpurilor legiuitoare şi membrii Senatului şi Camerei la 4 ore. 4. înaltele curţi de casaţiune şi compturi, cur­ţile şi tribunalele la 4 şi jumătate ore. 5. Toate ramurile administrative la 5 ore. 6. Membrii Academiei, rectorul Universităţei cu decanii şi profesorii facultăţilor, directorii şcoale­lor publice secundare şi primare cu tot corpul di­dactic şi delegaţiunile tinerimei universitare la 5 ore jumătate. La 6 ore masa populară dată de municipalitate la ospătăria municipală. Seara edificiile publice şi oraşul iluminat, ase­menea şi grădina Cişmigiului. In principalele pieţe şi grădini publice vor cânta musicile militare şi lăutarii. La 9 ore reprezentaţie de gală la Teatrul Na­ţional dupe un program special. Sâmbătă, 11 Mai La 10 ore Maiestăţile Lor primesc reprezentan­ţii diferitelor culte. La 10 ore jumătate diferitele delegaţiuni ale şcoalelor, societăţilor, etc. ’ La 11 ore jumetate corpul ofiţeresc al garnizo­­nei împreună cu ofiţerii de rezervă. In curtea Palatului vor fi aşezate toate drape­lele cu gardele de onoare pe care Regele le va trece în revistă şi la urmă va primi defilarea lor. La 2 ore Majestăţile Lor primesc consiliul co­munal din Bucureşti împreună cu toţi primarii co­munelor urbane şi rurale. La 3 ore vizita primarilor la Ateneu. La 5 ore masa primarilor la Cişmigiu. La Teatrul Naţional a doua reprezentaţie a spec­tacolului din ziua­ precedentă. La 9 ore focuri de artificii la Cişmigiu. Duminică, 12 Mai. La 16 ore jum. serbarea copiilor la grădina Epi­scopiei. La 6 ore jum. cursele la hypodrom [alergării* de cai.] La 9 ore seara mare foc de artificii la hypodrom. In toate serile vor continua iluminatul prin o­­raş, focuri de artificii la Cişmigiu, precum şi cân­tarea muzicilor şi lăutarilor prin grădini şi pieţe publice. O mai pipăită dovadă că Ţara nu ju­bilează, nici că se poate. Toată înscena­rea aceasta nu e plămădită de­cât de linguşitorii Regelui, în capul cărora se găseşte Primarul Capitalei, care şi-a rezervat lui partea leului, adică pre­­zidarea banchetelor populare şi acelea date Primarilor. Poporul român nu va fi acela care va jubila, ci Pache Protopopescu, căruia cu drept cuvânt beţivii săi îi vor stri­ga, în cap cu Brătescu : Trăiască Pache! Starea de părăsire a Infirmilor In actuala organizare a societă­­ţei noastre sunt multe rele adinei. Unele se explică, căci li se cunoaşte cauza, ast­fel că pe acestea ştii cum să le combaţi. Sunt însă altele pe cari nu şi le poate explica cineva, căci nu li se cunoaşte cauza, şi a­­cestea, fie chiar dintre cele mai mici, te revoltă. Ast­fel, ştim mai mult sau mai puţin la ce cauze şi la ce împre­jurări să atribuim robia politică a popoarelor, robie la care sunt re­duse prin monarhie şi prin milita­rism; ştim la ce datorim ignoranţa în care se află masa poporului şi starea rudimentară a asistenţei ce societatea trebue să dea individu­al ce se află în posiţiune de a a­­vea nevoie de dînsa; mai cunoaş­tem încă pricinile extremei mizerii economice în care se tăvăleşte o bună parte dintre muncitori. Dar, la ce să atribuim desăvîr­­şita părăsire a nenorociţilor infirmi, cari pribegesc în mijlocul societă­­ţei, lăsaţi la propriele lor mijloace, cari sunt cu totul nule, şi expuşi suferinţelor fizice, materiale şi mo­rale de tot soiul, care la ei sunt fără de margini. Aşa de rea organizată şi de in­­complectă cum este asistenţa pu­blică la noi, tot avem un nu­măr oare­care de spitale în care zilnic se dau îngrijirile trebuincioase la câte­va mii de bolnavi. Avem în Ţară pe lângă spitale, serviciul con­­sultaţiunilor şi al medicamentelor gratuite; avem medici gratuiţi, de­şi într’un număr foarte insuficient pe cei comunali în oraşe şi pe cel de plasă la ţară. Avem şcoli în care se dă copiilor o oare-care instruc­­ţiune; avem câte­va internate ale Statului unde un număr foarte res- Tâns de copil au pe lângă învâţă­­tură şi locuinţă, mâncarea şi îmbră­cămintea strict necesarii, iar pentru cei­l­alţi şcolari scăpătaţi au înce­put a se înfiinţa pe ici, pe colo câte o societate particulară care reuşeşte a da ceva îmbrăcăminte şi ceva cărţi a câţi­va dintr’înşii. începem să or­ganizăm serviciul igienei publice, dând din ce în ce mai multe mă­­suri preventive contra epidemiilor, pe cele endemice, fie cele epidemice. Pentru cele două mai de căpete­nie ne vor da existenţă, pentru a­­dăpost şi pentru hrană a celor mai slabi dintre toţi nevoiaşii, pentru acelea ale infirmilor săraci, ce fa­cem însă ? Absolut nimic. Infirmul cerşetor este lipsit, şi vara şi iarna, şi ziua şi noaptea, de cel mai din urmă adăpost, de care să fie sigur că­­ va avea în or ce caz, el este tot atât de nesigur de hrana de a doua zi, ba de multe ori chiar de acea a momentului. Nu este aşa

Next