Adevěrul, iunie 1891 (Anul 3, nr. 844-871)
1891-06-02 / nr. 844
ANUL III. — Nr. 844. KOMERUL10 BANI 1 ABONAMENTELE IJJCEP LA ȘI 15 ALE FIECĂREÎ LUNI ^ sl a» plătesc tot-de a-ana »nai ni o V —■ ■« în București la casa Administrației. Din Județe șl Străinătate prin mandate poștala Un an tn țară 30 Ici. I n străinătate 50 Șease luni , 15 , , , 25 Trei luni , 8 . • _ 13 a* » ' Un maBr t* Străinătate 15 bani MANUSCRISELE NU SE ’NAPOEAZA NICI ADMINISTRAȚIA 111. — BULEVARDUL EÎ.Î8ABETA. — 111 Să te ferește Românul de cnin strein în casă. T. Alexandri. —1'DUMINICĂ, 2 IUNIE 1891 NUMERUL10 BANÎ ANUNCIURILE Bin BOCUREȘTÎ și JUDEȚE se primesc: NUMAI la ADMINISTRAȚIE. Din STItXlNEtATE, direct la administrație și In tonte Oficiile de publicitate. Anundiuri la pagina IV.............p.30 b. linia ^ B 9 9 III...... 2. — Iei 9 ■“ . , , II...............3.— lei , , Insertiuneie și Reclamele 3 la rândul. LA PARIS, ziarul se găsește de vânzare cu numărul la Kloseni No. 117, Boulevard SL-Michel UN NUMĂR VECHI: 30 BANI D. U. G. Morţun, deputatul colegiului al 2-lea de Roman, şi singurul reprezentant al democraţiei în Cameră a făcut era o interpelare, întrebând pe Miniştrii actuali, cari, în opoziţie luaseră angajamentul de a reda Ţârei acele douăsprezece moşii ale Domeniului Coroanei, când au de gând să îndeplinească angajamentul luat de dânşii în mod solemn ? Iată deciziunea luată de Comitetul Central al partidului liberalconservator : Comitetul Central al partidului liberal-conservator întrunindu-se în seara de 19 Iunie (1884) şi deliberând asupra situaţiunei a votat în unanimitate următoarea rezoluţiune: Partidul liberal-conservator consideră revizuirea actuală şi DAREA NPURAJULUI ca o violare a pactului fundamental, şi IU ANGAJAMEITUL de a lucra pentru reintrarea în legalitate. Iscăliţi toţi membrii Comitetului Central ai partidului liberal-conservator între cam D-nii Lascar Gatargiu, Gh. Vernescu, Generalul Florescu, Alex. Lahovary, Generalul Gibrir Sanu. * ✓ \S 7 ' Bucureşti, 1 Iunie 1891 TARIFUL VAMAL Gestiunea cea mai însemnată care va fi desbătută dupe câteva zile în Cameră, este aceea a noului tarif vamal. Se ştie că la 28 Iunie expiră convenţiunele noastre comerciale, şi prin urmare, noul tarif va intra în vigoare. Este clar neapărat necesar ca lucrul să fie tranşat înaintea ambelor Corpuri legiuitoare, înainte de acest termen. Este de regretat că o cestiune atât de complexă să se pună în desbatere cu aşa grabă. Or câtă bună voinţă ar pune deputaţii şi senatorii pentru a face o lucrare serioasă, aceasta va fi cu neputinţă din cauza timpului prea scurt ce ne desparte de ziua în care noul tarif trebue să fie aplicat. Vom avea clar o operă incomplectă care desigur va fi revizuită şi corectată după câteva luni. Nu vom întreprinde astăzi o apreciare amănunţită a noului tarif aşa cum el este propus de guvern în urma unei lucrări făcute de o comisiune specială. O vom face-o la timpul oportun. Să examinăm astăzi care este principiul primordial de la care au plecat acei cari au alcătuit tariful. Precum să vede din expunerea de motive care însoţeşte proiectul, guvernul şi comisiunea au căutat să aplice un sistem mixt care, pe de o parte, ocroteşte industria noastră născândă în privinţa productelor ce se pot fabrica în ţară, iar pe de alta, înlesneşte intrarea mărfurilor străine de care consumatorul nostru are absolută nevoie, fără ca ele să poată fi fabricate la noi. Sistemul adoptat este clar acela al unui protecţionism moderat şi raţional. Nu putem decât să aprobăm acest mod de a vedea în ce priveşte trăsăturile generale, căci în asemenea cestiuni nu încape o polemică pasionată sau de partid. Nu se poate nega că protecţionismul, inaugurat acum câţiva ani de regimul liberal, a îndrumat ţara spre emanciparea ei economică. Se înţelege că prima aplicare a acestui sistem a produs unele neajunsuri pe care experienţa le-a dovedit. Cu toate acestea, rezultatul general a fost binefăcător din punctul de vedere al progresului nostru economic. Industria naţională a început a lua un oarecare avânt şi s’au desminţit prevederile pesimiste ale acelora cari susţineau că România nu este şi nu va rămânea încă mult timp de cât o Ţară exclusiv agricolă. Astăzi este dovedit că orice ţară care voeşte a păşi spre civilizaţiune trebue neapărat să caute a progresa pe calea economică adică, comercială şi industrială. Negreşit că un asemenea progres nu se poate face într’un mod silit şi pripit. Industria naţională nu se crează într’o clipă; ea nu poate fi de cât rezultatul unei munci îndelungate şi trece adeseori prin peripeţii dureroase. Este însă datoria Statului de a protegea pe cât se poate incercările oneste ale acelora cari îşi expun munca şi averea pentru a crea industrii indigene. Dar şi aci există o margine care nu trebueşte depăşită. Nu este în interesul producătorului şi mai ales nu în acela al consumatorului ca să se stabilească nişte tarife proibitive prin cari se înfiinţează monopoluri şi se esclude concurenţa. Să nu se uite că nu mai e vorba de a se stabili un tarif de resboiu vamal ca la 1886, ci un tarif de pace care să poată fi aplicabil tuturor Statelor fără a jigni interesele lor economice şi a ne expune, din partea lor, la represalii păgubitoare pentru ambele părţi. Suntem încă prea slabi din puntul de vedere industrial pentru a face liber-schimbism şi a deschide graniţele noastre concurenţei productelor străine, dar, pe de altă parte, suntem o ţară esenţialmente agricolă pentru care exportul materiilor prime este o cestiune de viaţă şi nu putem prin urmare să ne înconjurăm cu un zid chinez care ne-ar atrofia. Lozinca raţională de care trebuie să se inspire Corpurile noastre legiuitoare în discuțiunea noului tarif vamal, este : A protegia fără a prohibi. Dunăreanul. ---------------------------------------------- TELEGRAME STRASBURG, 31 Maiu. — Guvernul a comunicat consiliului de agricultură că sterea grâului de toamnă promite o recoltă mijlocie. Situaţia este chiar mai bună în oarecari districte din Alsacia, dar este mai puţin favorabilă în Lorena. Grâul de primăvară cartofii şi fructele sunt bune pretutindenea. LONDRA, 31 Mai.— Oficial. Locotenentul Colonel Cunming a fost șters din cadrele armatei deoarece Regina nu are trebuință de serviciile sale. BERNA, 31 Mai. — Membrii adunărei federale favorabili noului tarif vamal, au decis să facă o adresă în acest sens consiliului federal, şi o proclamaţie către poporul Elveţian în favoarea noului tarif. CONSTANTINOPOL, 31 Mai. — Contrariul versând franceze, se asigură că Sultanul ar fi respuns D-lui de Montebello, că nu e îndeajuns în curent cu afacerea din Betleem, că va cere rapoarte în această privinţă şi că doreşte menţinerea statu-quoului pe baza tratatelor. El va da ordine în această privinţă în consecinţă. incmm JEDI-TIIL ?? Astăzi D. Lascar Catargiu, prim ministru al M. S. Domnitorului Carol I la 1866 face parte din cabinet. II întrebăm clar: Ce se face cu cei 12.000 galbeni dăruiţi de Carol I prin scrisoarea Sa din 2 (14) Iunie 1866 adresata Ministrului de culte C. A. Itosetti şi publicată la „Monitorul” cu Nr. 118? Care este așezământul de binefacere fondat cu această sumă? Dacă banii capitalizat, cât reprezintă astăzi suma dăruită ? PORTUL TRIESTULUI VIENA, 31 Mai.— Camera deputaţilor a primit în a doua şi a treia citire fără modificare proiectul de incorporare a Triestului la teritoriul vamal general cu incepere de la 1 Iulie, precum şi aderarea la încorporarea portului Fiume de către Ungaria în acelaş teritoriu — Ministrul de comerţ a exprimat speranţa că Triestul va deveni o piaţă industrială de întâia ordine. ------------------------------------------------ Furtuna d’aseară Aseară Vineri, pe la orele 8, fulgere şi tunete ce se descărcaţi la orizontul despre Vest al oraşului din nişte nori grofi gălbui, anunţai apropierea s ’urtei furtune cu ploaie. La 8 ore şi 10 minute furtuna ne şi ajunse. O ploaie torenţială ce cădea aproape vertical se revărsă aproape oraşului, amestecată cu piatră, cea mai mare în formă eliptică, cu axa mare de 2 şi jum. până la 3 şi 3 şi jum. centimetri şi cu axa mică de 2 şi jum. centimetri, aproape dar cât un ou de porumbel. Greutatea celor mai mari pietre era de la 35 —55 grame una. Pământul era albit de această piatră. Cantitatea de ploaie căzută în interval de vreo 20 de minute cât a durat torentul, a fost de 16,1 milimetri. Iată acum câteva accidente cauzate de uraganul de aseară : In stradele Mircea-Vodă, Sabinele, Antim, pe calea Văcăreşti, Brezoianu, la Obor şi mai pe la toate casele cari cad cu faţa spre Vest s’au spart geamuri. Bisericele încă n’au scăpat, aşa la Mitropolie, Biserica Săracă, Antim, Dobroteasa etc. au giamurile de la cupole sparte, asemenea la Imprimeria Statului. Mai mulţi arbori rupţi prin diferite grădini şi strade, asemenea și după cheul Gârlei. Examenele Şcolare Şcoalele secundare de ambele sexe din ţară încetează cursurile lor la 1 Iunie, iar la 5 Iunie încep examenele generale anule. Şcoalele primare urbane de ambele sexe din ţară încetează cursurile lor la 10 Iunie, iar la 14 Iunie încep examenele generale anuale, care ţin până la 17 Iunie inclusiv. Pentru examinarea şcolarilor pregătiţi în particular de cursul primar, aceleaşi zile (14, 15, 16 şi 17 Iunie), 25 p. m. Şcoalele primare rurale din toată ţara încetează cursurile lor la 10 Iunie, iar la 16 Iunie încep examenele generale anuale, cari vor ţinea până la 22 Iunie inclusiv. Şcoalele particulare vor începe şi ele în acelaşi timp. Cu începere de Luni, 3 Iunie, vom începe, ca şi în anii trecuţi programul acestor examene. Soliditatea Dinastiei Am trecut zilele de slugărnicie şi încovoială naţională, au trecut ziafeturile plătite cu banii strânşi din sudoarea poporului, pentru a procura ocazie întemeetorului Dinastiei (!) precum şi urmaşilor Sei ca să vază câtă grabă pun românii spre a le dovedi devotamentul ce poartă Tronului, precum și dragostea ce o arată Aceluia ce ocupă această mobilă. N’a trecut însă timpul, pentru că cei cari au jubilat, precum și cei cari au fost curios, să vază pe acel ce au jubilat, ca această petrecere într’adever regală să fie uitată. De aceia eu ’mi propun ca să caut un lucru, ce sunt sigur că nu voiu găsi. Dragostea ce fiecare din părţi — Dinastia şi Poporul Român — şi au arătat cu acest prilej. Intemeetorul Dinastiei (!) a crezut pe cuvînt pe Primarul Capitalei, care II asigurase că are la dispoziţie câteva mii de hectolitri de dragoste naţională, dar că, pentru a o pune în circulaţie e necesar ca M. S. Regele să cheltuiască atât cât trebue ca să ia foc. Carol I a crezut pe D. Pache şi a şi făcut cheltuiala necesară Dar în loc de focul dragostei, n’a văzut şi n’a auzit de cât pe acela al urei şi dispreţului ce fiecare român îi poartă. Impresariul bâlciului Regal de la 10 Mai a căutat să reducă proporţiile flascului, zicând că tinerimea Română a fost inconscientă de fapta ei. Amară înşelăciune de sine. Tinerimea n’are decât un singur cusur—dacă cusur poate fi: acela d’a avea şi în gură ceia ce are şi în inimă. Tinerimea actuală este născută şi crescută în acest nefast pătrar de secol, şi a crescut auzind plângerile părinţilor ei, de vitejia dinastiei. Cine dintre cel mai în vârstă nu -şi aduce aminte de respectul cu care se pronunţa numele Capului Statului ? Vodă era un cuvânt care caracteriza un ideal. Azi pentru a desemna tot pe Capul Statului, Românul î I zice scurt şi cuprinzător: Neamţul. Neamţul era la părinţii actualei tinerimi omul cel mai propriu, dupe ţigani, pentru a fi ridiculizat. Dar să trec mai departe. Am avut răbdarea de a ceti toate discursurile rostite atât de linguşitori cât şi de Linguşit. Din toate am constatat un lucru: că întemeierea Dinastiei nu este de cât o vorbă, căci toţi cu toţii, când s’au felicitat, s’au asigurat unii pe alţii că acum stau bine de tot Tronul e solid. Aşa să fie? Eu cred, şi ca mine crede toată urnea, ba chiar şi M. S. Regele, că Tronul este tot aşa de solid azi ca şi în tot-d’a una, când a fost ocupat de oameni nesăţioşi, bune-oară cum este Carol I. Am zis că şi M. Sa crede ca şi mine, că Tronul e solid şi dovadă este că în toate discursurile ce a rostit de când a sosit în Ţară n’a vorbit de cât despre soliditatea lui. „Vrabia mălai visează şi calicul praznic“. Dar nici una nici cellalt nu’şi văd visul cu ochii. Aşa şi Regele. El a făcut un vis măreţ: acela de a transmite urmaşilor Sel chilipirul ce a dat peste Dânsul; dar astăzi El a început să se deştepte şi să constate că visul Seu nu se va realiza. Deşteptarea va fi definitivă, când trecând de nevoie hotarul de la Braşov, va vedea că în ţara noastră, oricât de bun negustor ar fi cineva, tot trebue să cadă în mrejele proverbului. Nemulţumitului i se iea darul. Regele nu se mulţumeşte că românii ’L-au tolerat să ’şi facă avere timp de 25 de ani. ’I trebue şi dinastie. Ei bine, va pierde şi ce are, căci dinastia este cioara din par, pe care o doreşte Carol I, dupe ce are o vrabie grasă unmană. Ergo. UN IMPOSIT NEMERIT D. Maujan, deputat în Camera francezi, a depus zilele acestea un proiect în materie de imposite, care, de va fi adoptat, va schimba cu totul sistemul de până acuma al impositelor în Franţa. Jurisconsultul Guy-Coquille zicea în această privinţă că în Franţa un imposit odată adoptat nu poate să mai dispară, de aceea cu toate că Camera franceză a votat luarea în consideraţiune a proiectului D-lui Maujan nu putem şti dacă proiectul va fi sau nu adoptat ca lege. Cu toate acestea fiindcă cestiunea este de mare importanţă, dăm aci loc reflecţiunilor făcute în privinţa acestui proiect de Gazette des Tribunaux: „Cea ce ne-a atras atenţiunea în propunerea D-lui Maujan sunt articolele unde ridică o chestiune de drept civil de cel mai mare interes pentru Constituţiunea societăţei şi a familiei. „Pentru a crea resurse bugetului Republicei, D. Maujan propune de a suprima dreptul de moştenire dincolo de al IV-lea grad de rudenie. Statul, dincolo de acest grad, va dobândi toate succesiunile. D. Maujan socoteşte ca luând astfel bunurile familielor, Statul, ar putea aduna în fiecare an o sumă de 380 milioane. Negreşit este lesne de a se îmbogăţi punând mâna pe bunul altuia şi atribuindu-şî sieşi succesiunile care trebue să aparţină rudelor defunctului. Aceasta este im mijloc pe care seniorii evului mediu 1 întrebuinţau pentru streini, instituind dreptul albin (droit d’aubaine). Un drept analog, puţin mitigiat, fiindcă nu s’ar aplica de cât după al IV-lea grad, voeşte D. Maujan să’l stabilească nu în privinţa streinilor ci în privinţa naţionalilor. „Dar aceasta nu este o lovitură prea gravă adusă constituţiunei familiei? Astăzi în societatea noastră modernă, legăturile, cari leagă pe membrii unei aceleaşi familii, nu mai sunt ceea ce era sub legislaţiunea Romană sau în evul mediu, nu se mai consideră rudă moştenitorul dincolo de al XII lea grad. Dar până la acest grad există încă spiritul de famiie. In virtutea chiar a succesibilităţei recunoscută de lege, oamenii se interesează încă unii de alţii şi păstrează suvenirul unei origine comune. Cum după al IV-lea grad nu ar mai exista rudenie ? Dacă legea ar suprima succesibilitatea pentru al V-lea grad, publicul ar conchide îndată că pentru acest grad, rudenia este şi ea suprimată. Atunci copilul unui ver primar fiind în al V-lea grad cu verul primar al tatălui său, nu ar putea să dobândească succesiunea acestuia. Publicul, orice ar zice D. Maujan, consideră pe verii descendenți din veri primari ca rude foarte apropiate, cu toate că sunt în al VI-lea grad, și ar fi dificil de a-i face să înţeleagă că aceste rude nu se pot moşteni unele pe acele. „Partizanii atribuţiunei succesiunilor Statului dau ca motiv că dincolo de al XV-lea grad, membrii ai aceleaşi familii adesea nu se cunosc sau se cunosc prea puţin. Aceasta poate fi exact pentru populaţiunea uurieră din oraşele mari, dar nu este tot astfel pentru burghezie şi pentru populaţiunea de la ţară. Negreşit lucrătorii din oraşe merită ca să ne ocupăm de ei, dar nu trebue să uităm că există la ţară o populaţiune ale cărei obiceiuri şi tradiţiuni nu pot fi sacrificate. Admiţând că D. Maujan crede că populaţiunea Parisului ar vedea fără părere de rea distrugerea legăturilor cari formează constituţiunea familiei, crede D-sa că locuitorii de la ţară s’ar acomoda tot aşa de lesne ? „Şi apoi supresiunea dreptului de moştenire dincolo de al IV-lea grad fiind o dată pronunţată, nu ar mai fi de făcut decât un pas pentru a suprima cu totul