Adevěrul, iunie 1891 (Anul 3, nr. 844-871)

1891-06-02 / nr. 844

ANUL III. — Nr. 844. KOMERUL10 BANI 1 ABONAMENTELE IJJCEP LA­­ ȘI 15 ALE FIE­CĂREÎ LUNI ^ sl a» plătesc tot-de a-ana »nai ni o V —■ ■« în București la casa Administrației. Din Județe șl Străinătate prin mandate poștala Un an tn țară 30 Ici. I n străinătate 50 Șease luni , 15 , , , 25 Trei luni , 8 . • _ 13 a* » ' Un m­aBr t* Străinătate 15 bani MANUSCRISELE NU SE ’NAPOEAZA NIC­I ADMINISTRAȚIA 111. — BULEVARDUL EÎ.Î8ABETA. — 111 Să te ferește Român­ul de cnin strein în casă. T. Alexandri. —1'­DUMINICĂ, 2 IUNIE 1891 NUMERUL10 BANÎ ANUNCIURILE Bin BOCUREȘTÎ și JUDEȚE se primesc: NUM­A­I la ADMINISTRAȚIE. Din STItXlNEtATE, direct la administrație și In tonte Oficiile de publicitate. Anundiuri la pagina IV.............p.30 b. linia ^ B 9 9 III...... 2. — Iei 9 ■­“ . , , II...............3.— lei , , Insertiuneie și Reclamele 3 la rândul. LA PARIS, ziarul se găsește de vânzare cu nu­mărul la Kloseni No. 117, Boulevard SL-Michel UN NUMĂR VECHI: 30 BANI D. U. G. Morţun, deputatul co­legiului al 2-lea de Roman, şi sin­gurul reprezentant al democraţiei în Cameră a făcut era o interpe­lare, întrebând pe Miniştrii actuali, cari, în opoziţie luaseră angaja­mentul de a reda Ţârei acele două­­spre­zece moşii ale Domeniului Coroanei, când au­ de gând să în­deplinească angajamentul luat de dânşii în mod solemn ? Iată deciziunea luată de Comi­tetul Central al partidului liberal­­conservator : Comitetul Central al parti­dului liberal-conservator întru­­nindu-se în seara de 19 Iunie (1884) şi deliberând asupra si­tuaţiunei a votat în unanimi­tate următoarea rezolu­ţiune: Partidul liberal-conser­vator consideră revizuirea actuală şi DAREA N­PURA­­JULUI ca o violare a pactu­lui fundamental, şi IU AN­GA­­JAMEI­TUL de a lucra pen­tru reintrarea în legalitate. Iscăliţi toţi membrii Comitetului Central ai partidului liberal-conser­vator între cam­ D-nii Lascar Ga­­targiu, Gh. Vernescu­, Gene­ralul Florescu, Alex. Laho­­vary, Generalul Gibr­ir Sanu. * ✓ \S 7 ' Bucureşti, 1 Iunie 1891 TARIFUL VAMAL Gestiunea cea mai însemnată care va fi desbătută dupe câte­va zile în Cameră, este aceea a noului tarif vamal. Se ştie că la 28 Iunie ex­piră convenţiunele noastre comer­ciale, şi prin urmare, noul tarif va intra în vigoare. Este clar neapărat necesar ca lucrul să fie tranşat îna­intea ambelor Corpuri legiuitoare, înainte de acest termen. Este de regretat că o cestiune a­­tât de complexă să se pună în des­­batere cu aşa grabă. Or câtă bună voinţă ar pune deputaţii şi sena­torii pentru a face o lucrare se­rioasă, aceasta va fi cu neputinţă din cauza timpului prea scurt ce ne desparte de ziua în care noul tarif trebue să fie aplicat. Vom avea clar o operă incomplectă care de­sigur va fi revizuită şi corectată după câte­va luni. Nu vom întreprinde astăzi o a­­preciare amănunţită a noului tarif aşa cum el este propus de guvern în urma unei lucrări făcute de o comisiune specială. O vom face-o la timpul oportun. Să examinăm astăzi care este principiul primor­dial de la care au plecat acei cari au alcătuit tariful. Precum să vede din expunerea de motive care însoţeşte proiectul, guvernul şi comisiunea au căutat să aplice un sistem mixt care, pe de o parte, ocroteşte industria noa­stră născândă în privinţa produc­telor ce se pot fabrica în ţară, iar pe de alta, înlesneşte intrarea măr­furilor străine de care consumato­rul nostru are absolută nevoie, fără ca ele să poată fi fabricate la noi. Sistemul adoptat este clar acela al unui protecţionism moderat şi raţional. Nu putem de­cât să aprobăm acest mod de a vedea în ce priveşte trăsăturile generale, căci în aseme­nea cestiuni nu încape o polemică pasionată sau de partid. Nu se poate nega că protecţio­­nismul, inaugurat acum câţi­va ani de regimul liberal, a îndrumat ţara spre emanciparea ei economică. Se înţelege că prima aplicare a acestui sistem a produs unele nea­junsuri pe care experienţa le-a do­vedit. Cu toate acestea, rezultatul general a fost bine­făcător din punc­tul de vedere al progresului nostru economic. Industria naţională a început a lua un oare­care avânt şi s’au des­­minţit prevederile pesimiste ale a­­celora cari susţineau că România nu este şi nu va rămânea încă mult timp de cât o Ţară exclusiv agri­colă. Astă­zi este dovedit că ori­ce ţară care voeşte a păşi spre civilizaţiune trebue neapărat să caute a progresa pe calea economică adică, comer­cială şi industrială. Negreşit că un asemenea progres nu se poate face într’un mod silit şi pripit. Industria naţională nu se crează într’o clipă; ea nu poate fi de cât rezultatul unei munci înde­lungate şi trece adese­ori prin pe­ripeţii dureroase. Este însă datoria Statului de a protegea pe cât se poate incercările oneste ale acelora cari îşi expun munca şi averea pentru a crea industrii indigene. Dar şi aci există o margine care nu trebueşte depăşită. Nu este în interesul producătorului şi mai ales nu în acela al consumatorului ca să se stabilească nişte tarife proi­­bitive prin cari se înfiinţează mo­nopoluri şi se esclude concurenţa. Să nu se uite că nu mai e vorba de a se stabili un tarif de resboiu vamal ca la 1886, ci un tarif de pace care să poată fi aplicabil tu­turor Statelor fără a jigni interesele lor economice şi a ne expune, din partea lor, la represalii păgubitoare pentru ambele părţi. Suntem încă prea slabi din pun­tul de vedere industrial pentru a face liber-schimbism şi a deschide graniţele noastre concurenţei pro­ductelor străine, dar, pe de altă parte, suntem o ţară esenţialmente agricolă pentru care exportul ma­teriilor prime este o cestiune de viaţă şi nu putem prin urmare să ne înconjurăm cu un zid chinez care ne-ar atrofia. Lozinca raţională de care tre­buie să se inspire Corpurile noas­tre legiuitoare în discuțiunea nou­lui tarif vamal, este : A protegia fără a prohibi. Dunăreanul. ----------------------------------------------­ TELEGRAME STRASBURG, 31 Maiu. — Guvernul a comunicat consiliului de agricultură că sterea grâului de toamnă promite o re­coltă mijlocie. Situaţia este chiar mai bună în oare­cari districte din Alsacia, dar este mai puţin favorabilă în Lorena. Grâul de primăvară cartofii­ şi fructele sunt bune pretutindenea. LONDRA, 31 Mai­.— Oficial. Locotenentul Colonel Cunming a fost șters din ca­­drele armatei de­oare­ce Regina nu are trebuință de serviciile sale. BERNA, 31 Mai. — Membrii adunărei federale favorabili noului tarif vamal, au decis să facă o adresă în acest sens con­siliului federal, şi o proclamaţie către poporul Elveţian în favoarea noului tarif. CONSTANTINOPOL, 31 Mai. — Con­trariul vers­ând franceze, se asigură că Sultanul ar fi respuns D-lui de Monte­bello, că nu e în­de­ajuns în curent cu afacerea din Betleem, că va cere rapoarte în această privinţă şi că doreşte menţi­nerea statu-quoului pe baza tratatelor. El va da ordine în această privinţă în con­secinţă. incmm JEDI-TIIL ?? Astă­zi D. Lascar Catargiu, prim ministru al M. S. Domnitorului Carol I la 1866 face parte din ca­binet. II întrebăm clar: Ce se face cu cei 12.000 gal­beni dăruiţi de Carol I prin scrisoarea Sa din 2 (14) Iunie 1866 adresata Ministrului de culte C. A. Itosetti şi publicată la „Monitorul” cu Nr. 118? Care este așezământul de bine­facere fon­dat cu această sum­ă? Dacă banii capitalizat, cât reprezintă astă­zi­ suma dăruită ? PORTUL TRIESTULUI VIENA, 31 Mai.— Camera deputaţilor a primit în a doua şi a treia citire fără modificare proiectul de incorporare a Triestului la teritoriul vamal general cu incepere de la 1 Iulie, precum şi adera­rea­ la încorporarea portului Fiume de către Ungaria în acelaş teritoriu — Mi­nistrul de comerţ a exprimat speranţa că Triestul va deveni o piaţă industrială de întâia ordine. ------------------------------------------------­ Furtuna d’aseară Aseară Vineri, pe la orele 8, ful­gere şi tunete ce se descărcaţi la orizontul despre Vest al oraşului din nişte nori grof­i gălbui, anun­ţai­ apropierea s ’urtei furtune cu ploaie. La 8 ore şi 10 minute furtuna ne şi ajunse. O ploaie torenţială ce cădea aproape­ vertical se re­vărsă aproape oraşului, amestecată cu piatră, cea mai mare în formă eliptică, cu axa mare de 2 şi jum. până la 3 şi 3 şi jum. centimetri şi cu axa mică de 2 şi jum. cen­timetri, aproape dar cât un ou de porumbel. Greutatea celor mai mari pietre era de la 35 —55 grame una. Pământul era albit de această piatră. Cantitatea de ploaie căzută în interval de vre­o 20 de minute cât a durat torentul, a fost de 16,1 milimetri. Iată acum câte­va accidente cau­zate de uraganul de aseară : In stradele Mircea-Vodă, Sabinele, Antim, pe calea Văcăreşti, Brezo­­ianu, la Obor şi mai pe la toate casele cari cad cu faţa spre Vest s’au spart geamuri. Bisericele încă n’au scăpat, aşa la Mitropolie, Biserica Săracă, An­tim, Dobroteasa etc. au giamurile de la cupole sparte, asemenea la Imprimeria Statului. Mai mulţi arbori rupţi prin di­ferite grădini şi strade, asemenea și după cheul Gârlei. Examenele Şcolare Şcoalele secundare de ambele sexe din ţară încetează cursurile lor la 1 Iunie, iar la 5 Iunie încep examenele generale anu­le. Şcoalele primare urbane de ambele sexe din ţ­ară încetează cursurile lor la 10 Iunie, iar la 14 Iunie încep exame­nele generale anuale, care ţin până la 17 Iunie inclusiv. Pentru examinarea şcolarilor pregătiţi în particular de cursul primar, aceleaşi zile (14, 15, 16 şi 17 Iunie), 2­5 p. m­. Şcoalele primare rurale din toată ţara încetează cursurile lor la 10 Iunie, iar la 16 Iunie încep examenele generale a­­nuale, cari vor ţinea până la 22 Iunie inclusiv. Şcoalele particulare vor începe şi ele în acelaşi timp. Cu începere de Luni, 3 Iunie, vom în­cepe, ca şi în anii trecuţi programul aces­tor examene. Soliditatea Dinastiei Am trecut zilele de slugărnicie şi încovoială naţională, au trecu­t ziafeturile plătite cu banii strânşi din sudoarea poporului, pentru a procura ocazie întemeetorului Di­nastiei (!) precum şi urmaşilor Sei ca să vază câtă grabă pun românii spre a le dovedi devotamentul ce poartă Tronului, precum și dragos­tea ce o arată Aceluia ce ocupă această mobilă. N’a trecut însă tim­pul, pentru că cei cari au jubilat, precum și cei cari au fost curios, să vază pe acel ce au jubilat, ca această petrecere într’adever regală să fie uitată. De aceia eu ’mi propun ca să caut un lucru, ce sunt sigur că nu voiu găsi. Dragostea ce fie­care din părţi — Dinastia şi Poporul Ro­mân — şi au arătat cu acest prilej. Intemeetorul Dinastiei (!) a crezu­t pe cuvînt pe Primarul Capitalei, care II asigurase că are la dispoziţie câteva mii de hectolitri de dragoste naţio­nală, dar că, pentru a o pune în cir­culaţie e necesar ca M. S. Regele să cheltuiască atât cât trebue ca să ia foc. Carol I a crezut pe D. Pa­che şi a şi făcut cheltuiala necesară Dar în loc de focul dragostei, n’a văzut şi n’a auzit de cât pe acela al urei şi dispreţului ce fie­care ro­mân îi poartă. Impresariul bâlciului Regal de la 10 Mai a căutat să reducă propor­ţiile flascului, zicând că tinerimea Română a fost inconscientă de fapta ei. Amară înşelăciune de sine. Tinerimea n’are de­cât un sin­gur cusur—dacă cusur poate fi: acela d’a avea şi în gură ceia ce are şi în inimă. Tinerimea actuală este născută şi crescută în acest nefast pătrar de secol, şi a crescut auzind plân­gerile părinţilor ei, de vitejia di­nastiei. Cine dintre cel mai în vâr­stă nu -şi aduce aminte de respec­tul cu care se pronunţa numele Capului Statului ? Vodă era un cu­vânt care caracteriza un ideal. Azi pentru a desemna tot pe Capul Statului, Românul î I zice scurt şi cuprinzător: Neamţul. Neamţul era la părinţii actualei tinerimi omul cel mai propriu, dupe ţigani, pentru a fi ridiculizat. Dar să trec mai departe. Am avut răbdarea de a ceti toate discursurile rostite atât de lingu­şitori cât şi de Linguşit. Din toate am constatat un lucru: că înte­meierea Dinastiei nu este de cât o vorbă, căci toţi cu toţii, când s’au felicitat, s’au asigurat unii pe alţii că acum stau bine de tot Tronul e solid. Aşa să fie? Eu cred, şi ca mine crede toată urnea, ba chiar şi M. S. Regele, că Tronul este tot aşa de solid azi ca şi în tot-d’a­ una, când a fost ocu­pat de oameni nesăţioşi, bune-oară cum este Carol I. Am zis că şi M. Sa crede ca şi mine, că Tronul e solid şi dovadă este că în toate discursurile ce a rostit de când a sosit în Ţară n’a vorbit de cât despre soliditatea lui. „Vrabia mălai visează şi calicul praznic“. Dar nici una nici cel­lalt nu’şi văd visul cu ochii. Aşa şi Regele. El a făcut un vis măreţ: acela de a transmite urma­şilor Sel chilipirul ce a dat peste Dânsul; dar astă­zi El a început să se deştepte şi să constate că visul Seu nu se va realiza. Deşteptarea­­ va fi definitivă, când trecând de nevoie hotarul de la Braşov, va vedea că în ţara noas­tră, ori­cât de bun negustor ar fi cine­va, tot trebue să cadă în mre­jele proverbului. Nemulţumitului i se iea darul. Regele nu se mul­ţumeşte că românii ’L-au tolerat să ’şi facă avere timp de 25 de ani. ’I trebue şi dinastie. Ei bine, va pierde şi ce are, căci dinastia este cioara din par, pe care o doreşte Carol I, dupe ce are o vrabie grasă un­mană. Ergo. UN IMPOSIT NE­MERIT D. Maujan, deputat în Camera fran­cezi, a depus zilele acestea un proiect în materie de imposite, care, de va fi adoptat, va schimba cu totul sistemul de până acuma al impositelor în Franţa. Jurisconsultul Guy-Coquille zicea în a­­ceastă privinţă că în Franţa un imposit odată adoptat nu poate să mai dispară, de aceea cu toate că Camera franceză a votat luarea în consideraţiune a proiec­tului D-lui Maujan nu putem şti dacă proiectul va fi sau nu adoptat ca lege. Cu toate acestea fiind­că cestiunea este de mare importanţă, dăm aci loc reflec­­ţiunilor făcute în privinţa acestui proiect de Gazette des Tribunaux: „Cea ce ne-a atras atenţiunea în pro­punerea D-lui Maujan sunt articolele unde ridică o chestiune de drept civil de cel mai mare interes pentru Constituţiunea societăţei şi a familiei. „Pentru a crea resurse bugetului Re­publicei, D. Maujan propune de a su­prima dreptul de moştenire dincolo de al IV-lea grad de rudenie. Statul, dincolo de acest grad, va dobândi toate succe­siunile. D. Maujan socoteşte ca luând ast­fel bunurile familielor, Statul, ar pu­tea aduna în fie­care an o sumă de 380 milioane. Negreşit este lesne de a se îmbogăţi punând mâna pe bunul altuia şi atribuin­­du-şî sieşi succesiunile care­­ trebue să aparţină rudelor defunctului. Aceasta este im mijloc pe care seniorii evului mediu 1 întrebuinţau pentru streini, instituind dreptul albin (droit d’aubaine). Un drept analog, puţin mitigiat, fiind­că nu s’ar aplica de cât după al IV-lea grad, voeşte D. Maujan să’l stabilească nu în privinţa streinilor ci în privinţa naţionalilor. „Dar aceasta nu este o lovitură prea gravă adusă constituţiunei familiei? As­­tă­zi în societatea noastră modernă, le­găturile, cari leagă pe membrii unei ace­leaşi familii, nu mai sunt ceea­ ce era sub legislaţiunea Romană sau în evul­ mediu, nu se mai consideră rudă moştenitorul dincolo de al XII lea grad. Dar până la acest grad există încă spiritul de fami­­ie. In virtutea chiar a succesibilităţei recunoscută de lege, oamenii se intere­sează încă unii de alţii şi păstrează su­venirul unei origine comune. Cum după al IV-lea grad nu ar mai exista rudenie ? Dacă legea ar suprima succesibilitatea pentru al V-lea grad, publicul ar con­chide îndată că pentru acest grad, rude­nia este şi ea suprimată. Atunci copilul unui ver primar fiind în al V-lea grad cu verul primar al tatălui său, nu ar putea să dobândească succesiunea aces­tuia. Publicul, ori­ce ar zice D. Maujan, consideră pe verii descendenți din veri primari ca rude foarte apropiate, cu toate că sunt în al VI-lea grad, și ar fi difi­cil de a-i face să înţeleagă că aceste rude nu se pot moşteni unele pe acele. „Partizanii atribuţiunei succesiunilor Statului dau ca motiv că dincolo de al X­V-lea grad, membrii ai aceleaşi familii adesea nu se cunosc sau se cunosc prea puţin. Aceasta poate fi exact pentru po­­pulaţiunea uurieră din oraşele mari, dar nu este tot ast­fel pentru burghezie şi pentru populaţiunea de la ţară. Negreşit lucrătorii din oraşe merită ca să ne ocu­păm de ei, dar nu trebue să uităm că e­­xistă la ţară o populaţiune ale cărei obi­ceiuri şi tradiţiuni nu pot fi sacrificate. Admiţând că D. Maujan crede că popu­laţiunea Parisului ar vedea fără părere de rea distrugerea legăturilor cari for­mează constituţiunea familiei, crede D-sa că locuitorii de la ţară s’ar acomoda tot aşa de lesne ? „Şi apoi supresiunea dreptului de moş­tenire dincolo de al IV-lea grad fiind o dată pronunţată, nu ar mai fi de făcut de­cât un pas pentru a suprima cu totul

Next