Adevěrul, iunie 1891 (Anul 3, nr. 844-871)

1891-06-11 / nr. 853

2 chidem ochii lume! civilizate asupra te­rorismului maghiar. Colegi Români! Vocea voastră nu poate să răsune în pustiu! Acest strigăt de a­­larmă al popoarelor înlănţuite va găsi şi va trebui să găsească pricepere şi înţe­legere pretutindeni, unde mai e pricepere şi înţelegere pentru cultură, libertate şi moralitate; şi dacă nici nu dobândiţi alt­ceva de­cât că îmbărbătaţi şi mai departe pe fraţii voştri la o rezistenţă tenace în greaua luptă pentru drept, libertate şi naţionalitate, până când voi înşi­ve veţi putea păşi pe câmpul de luptă, va fi şi acest lucru un succes nu de dispreţuit. Colegi Români! In noi, aparţinătorii unui popor, care de secole a vărsat deja şiroaie de sânge pentru libertate şi lu­mină, veţi găsi tot­deauna tovarăşi de luptă devotaţi pentru idealul omenirii, şi cu această asigurare vă trimitem sa­lutările noastre colegiale. Studenţii universitari cetii din Viena. Viena, 2 Mai­­1891.­ scrisoarea studenţilor Croaţi tot din Viena e următoarea : Viena, 25 Martie 1891. Iubiţi colegi, Pentru trimiterea memorielor studenţi­lor români vă aducem prin aceasta mul­ţumirile noastre cele maî călduroase. Păşirea voastră bărbăteasca în faţa fo­cului de judecată al Europei ne-a bucurat în adevăr foarte mult, fiind­că lupta, pe care Românii din Ungaria o poartă în contra nedreptăţilor, formează îngrijirea mare şi a naţiunei croate; interesele noastre sunt comune, duşmanii noştri au numai un nume. învinovăţirile, pe cari le ridicaţi în memoriul vostru contra brigandajului modern, sunt pentru Europa civilizată aproape de necrezut, noi însă, cari suferim şi noi sub apăsa­rea acestui barbarism ve aprobăm în toate. E dreptatea şi lumina apăsată, pentru care ridicaţi vocea voastră şi cauza justă trebue să învingă odată! Vă punem bucuros la dispoziţiune a­­dresele etc. Studenţii universitari croaţi. Tinei şi să’i ofere buchetul, stă ui­mită, zăpăcită. Atunci muma, cu o blândeţe pă­rintească , adresându-se copilei, ’i şopteşte, dar nu destul de încet ca să nu o auză toţi acei cari o în­­congiurau : Tincuţo!—Dute şi sărută mâna lui Madame Carol, şi dăi bu­chetul de flori! —*— ZollVereinul Europei Centrale ROMA, 8 Iunie.—Agenţia Ştefani a­­nunţă că Germania Austro-Ungaria şi Elveţia au aderat la propunerea Italiei de a deschide negocieri pentru un tractat de comerţ. Negocierile vor începe la 20 iulie, ele vor fi simultanee, dar se vor urmări în mod separat între delegații respectivi. G­REVELE PARIS, 10 Iunie. — Amploiaţii tram­­vaiurilor şi aî omnibuzurilor din Marsilia şi din Bordeaux s’au pus în grevă ; o învălmăşeală s’a produs la Bordeaux, de oare­ce greviştii voiau să oprească tră­surile cari circulau iacă. S’au făcut zece arestări. BORDEAUX, 10 Iunie. — Desordine grave s’au întîmplat; o bătaie a avut loc între grevişti şi poliţie; doi agenţi de po­liţie au fost desarmaţi şi maltrataţi. Hu­sarii au tras în mai multe locuri asupra, greviştilor. MARȚI şi MERCURI, 11, 12 IUNIE 1891 avut loc Sâmbătă la orele 6 la Hy­­podrom. La a doua reprisă d. Dim. Mo­ruzi primi o uşoară sgârietură la braţul stâng şi onoarea a fost de­clarată satisfăcută. —*— Afacerea D-nilor Leca-Popovici a intrat într’o nouă fază. D-nul Leca trimiţând din nou martori D-lui Popovici; martorii acestuia au răspuns că prima pro­vocare fiind respinsă, clientul lor nu poate să mai respunză la a­­ceastă provocare tardivă. In urma acestui respuns D-nii Berichide și Sachelarie, martorii D-luî Leca, au căzut la învoială cu D-nii C. Costa-Foru și C. Vernescu martorii D-luî Popovici, să recurgă la arbitri. Suntem întrebaţi de către mai mulţi din cititorii noştri comer­cianţi, dacă noul tarif vamal, dupe ce va fi votat şi promulgat, va fi aplicat şi mărfurilor expediate cu câte­va zile mai nainte—adică cum s’a întâmplat şi cu mărfurile aus­­riace la expirarea convenţiunei. Dupe cercetările făcute aflăm că el va fi aplicat fără excepţie tutu­ror mărfurilor sosite din ziua in­­trărei lui în vigoare; în tot cazul trebue aşteptată declaraţia guver­nului cu ocazia dezbaterilor ce vor avea loc în Cameră. —*— INFORMAŢIUNI Un incident destul de hazliu, în­­tâmplat în ultima călătorie regală. La Câmpu-Lung o doamnă—pe care nu o putem numi—a îmbră­cat copila sa, în vârstă de zece ani, cu haine naţionale, şi puindu-i un buchet de flori în mână, au pleca­t amăndouă spre întâmpinarea Suve­ranilor. Convoiul regal soseşte; copila, uitând recomandaţia mumei sale care ’i zisese să sărute mâna Re­Credem că D. ministru al dome­niilor nu ştie că lucrătorii—în nu­­măr de vr’o două­zeci—cari mun­cesc la grădina din Lacul-Sărat nu ’şi-au primit salariul nici pe Aprilie. Pentru aşi susţine existenţa zil­nică, ei se împrumută de la cârciu­­marii de aici, cari ’i exploatează într’un mod cămătăresc. Nu ne îndoim că D. ministru va da imediat ordinele cuvenite pen­tru ca aceşti nenorociţi să ’şi pri­mească dreptul lor. Ciudat lucru! — Pentru puţurile nemuritorului geolog Bottea tot­­d’a­una s’au găsit bani în ministe­rul ‘­domeniilor.—Pentru plata unor muncitori sărmani fondurile lipsesc. —Ofr— Episcopul Bosniei și Herzegovi­­nei, Dionisie, a fost revocat din înaltul său post. — Pentru ce ? — Iată . Până acum Societatea panslavistă trimeteau tuturor bise­ricilor ortodoxe slave, cărţile de cari avea nevoie, avînd pe prima pagină­ portretul Ţarului. Guvernul Austro-Ungar, a găsit cu cale ca să schimbe cărţile cu portretul Ţarului şi să dea altele cu portretul lui Frantz Josef. Epis­copul a refuzat cărţile, sub cuvînt că Drăguţul de împărat este papis­­taş. D’aci dar, motivul dărei lui a­­fară din Episcopat. Ce de prostii se mai comit pen­tru mutrele împăcaţilor! In întrunirea care a avut loc la prinţul G. Bibescu, comitetul ro­mân al expoziţiei universale de la Paris, a hotărât ca suma rămasă aproape 40.000 lei să fie daţi în administrarea Primăriei pentru ca cu ei să se poată face în fie­care an câte o expoziţie a industriei naţionale. Iată procesul-verbal al şedinţei de la 7 (19) Iunie: Sub­semnaţii membrii comitetului na­ţional pentru Expoziţia universală din 1859, întrunindu-ne spre a decide asupra destinaţiei de dat sumei remase disponi­bile din fondul adunat pentru cheltuelile expoziţiei române. Vezend compturile gestiunea întregei operaţiuni a Expoziţiei, verificate şi a­­probate. Vedem propunerea făcută că suma re­­masă disponibilă să se remită Primăriei Capitalei pentru întemeierea unei Expo­ziţii permanente de producte române a­­gricole şi industriale, proiectată a se face de Primărie cu participarea consiliului judeţean. Găsind această întrebuinţare utilă şi avantagioasă, Comitetul admite propunerea, încuviin­ţează a se remite suma rămasă disponi­bilă în primirea Primăriei. — Primăria în un loc propriu ce se va decide ulterior de Consiliul comunal va pune o placă comemorativă cu in­scripţia următoare: Această expoziţie permanentă de pro­ducte române a fost creată cu econo­miile făcute de Principele Gheorghe „Bibescu, preşedintele comitetului naţio­nal, format pentru participarea Româ­niei la expoziţia universală din Paris­s 1889, din fondurile generale ale expo­­­ziţiei, precum şi cu fondurile ce au fost „alocate de primărie şi judeţ." Cu acestea, Comitetul naţional termi­nând misiunea cu care a fost însărcinat, rămâne desfiinţat. Deliberat azi la 7 (19) Iunie 1891. (Urmează 34 iscălituri.) —*— Azi dimineaţă cu acceleratul din Moldova, au sosit D-nii P. Poni, G. Climescu, M. Toni şi Dr. Eug. Rizu, aleşi de corpul profesoral uni­versitar din Iaşi, spre a protesta contra cimntirilor şi nedreptăţilor ce se fac universităţei de Iaşi, prin noul buget. Furia întregului corp profesoral este îndreptată contra D-lui Dr. Brânză, care dupe câte aflăm este vinovat că a subscris orbeşte bu­getul D-lui Ghedem. Cazul de faţă ne arată în toată goliciunea lor, parodiele parlamen­tare ale Regimului Constituţional monarhic. D-nii Florian Crasan, I. N. Ian­­covescu şi Brânză, membrii sub­comisiei bugetare de la Culte, ha­bar n’au de buget, Ghedem ’l-a fă­cut şi ei au iscălit. —Afr— Din Paris ni se scrie că D. Mi­hail Kogălniceanu a sosit acolo însoţit de D-nii D-nu Severeanu şi Drugescu şi a descins la casa de sănătate Frères St. Jean de Dieu rue Oudrinet. —«fr— Ni se atrage atenţiunea asupra compunere! comisiunei de bacalau­reat şi într’adev­ăr găsim că unii din profesori sunt şi interesaţi la unele pensionate private. Pentru a pune la probă isteţimea logofătului şcoalelor tăcem pentru azi numele acelor profesori şi aş­teptăm de la D-sa ca să -l înlocu­iască, atl­fel avem dreptul să bă­nuim că şi D-sa este alcătuit din acelaşi aluat negustoresc ca şi a­­cei profesori cari ştiindu’şi situaţia nu s’au recuzat singuri. Afi­camera nu va ţine astă­zi şe­dinţă publică din cauză că cea mai mare parte din Domnii deputaţi sunt duşi în judeţe spre a lua parte la deschiderea Consilielor ge­nerale Judeţene. Sâmbătă D. deputat Popovici a trimes martorii săi pe d-nii C. Co­­gălniceanu şi Boldur Voinescu d-lui D. Moruzi unu din martorii d-luî C. Leca, spre a-i cere reparaţiune prin arme pentru termiterea scri­­soareî adresate de d-sa şi de N. Fie va clientului lor. D. Dim. Moruzi a constituit ime­diat ca martori pe d-nii Coloneii Roşianu şi Vlădoianu. Martori ambelor părţi rămănănc de acord asupra tuturor condiţiuni­­lor de întâlnire pe teren, lupta . Comitetul instituit pentru ridi­carea unui monument vânătorilor din Ploeşti este pe cale a contracta cu D. Valbudea, artistul sculptor, care a şi presintat două schiţe: o coloană şi un grup de doi vînători. Nu putem de­cât se aplaudăm, când vedem că artiştii noştri sunt chemaţi a executa operele naţio­nale. Totuşi noi credem că ar fi mai bine dacă comitetul ar publica un concurs. Cine ştie, poate că un alt artist ar avea o ideie mai feri­cită pentru a reprezintă pe bravii vânători. —*— Depozitul Brăilei de cereale a fost Sâmbătă seara de 359,000 hct. grâu, 218,600 porumb, 3,100 orz şi 5000 rapiţă selbatică; preţurile ferme, fără afaceri; grâu Ibr. 13,40, porumb 59 lbr. 9,80, rapiţa predată Iulie—August 17 lei. —fi— Acum câte­va zile comisarul ex­pert Măntulescu, a găsit urme de filoxeră în viile fraţilor Pamfileşti din dealul Vărsătura, la Odobeştî. S’au luat imediat măsuri pentru distrugerea viţei atinse maî înainte ca insecta se facă aripi. _^_ D. Dr. C. Thiron, s’a numit, în urma concursului ce a depus, pro­fesor titular de Patologie şi Tera­peutică generală la Facultatea de medicină din Iaşi. —’fr-Este aproape o lună de zile de când am publicat mai multe din potlogăriile unui popă din Ostrov, Tudorache Siretu şi nici până azi nu s’a luat măsuri pentru supune­rea lui la cele ce dictează canoanele. Citit’a P. S. Episcop al Dunărei de jos faptele ce i se impută ? Par­chetul de Constanţa deschis’a o an­chetă sau s’a luat măsuri spre a se face lucrurile muşama ? —fr— Din Iaşi ni se comunică că re­cruţii Regimentului 13 Dorob, din anul acesta 1890, au stat necontenit ,inuţi în cazarmă fără a li se da un ceas permisie. Soldaţii sunt siliţi se fugă noaptea din cazarmă fără voe. Straşnici mai sunt D-nii militari din Iaşi. —n fr­ Cu deosebită satisfacţiune anun­­ăm deschiderea în Bucureşti, str. Academiei No. 2 (casa Dr. Steiner) , un magazin de Droguerie, pro­ducte chimice, specialităţi farma­ceutice etc., sub firma : „Drogueria Centrală,“ proprietatea D-lui Mi­hail Stoenescu, farmacist, destul de cunoscut şi apreciat pentru produ­sele sale farmaceutice. Ii urăm cel mai deplin succes şi prosperitate._tt__ Sâmbătă 8 Iunie c., Curtea de a­­pel secţia II din Iaşi a pronunţat în procesul milioanelor precum ur­mează: Respinge apelurile făcute de Principii Gr. M. Sturza, Dim. M. Sturza şi Principesa Maria Gor­­ceacof şi confirmă în totul sentinţa tribunalului Iaşi secţia II, No. 179 din 28 Nov. 1888. Cheltueli de ju­decată nu se admit, decisia e su­pusă recursului. —fc— Duminică seara, trenul care mer­gea la Predeal mai sus de cantonul 49 lângă pod, a lovit o femee care a murit pe loc. După spusa unor ţărani că ar fi din Buşteni. Călătorii cari s’au întors aseară Luni, spun că cadavrul stă încă pe loc. Felicitările noastre parchetului de Prahova pentru iuţeala ce pune în a’şi face datoria. —fi— Citim în Era­ Noui­ Se ştie că d. Gr. A. Manolescu şi d-na Romănescu, injrebîndu-şi o trupă din resturile artistice ale tru­pelor din ţară, fără costume şi re­chizite proprii, şi fără decorurile necesare pieselor din repertoriul său a plecat la Viena pentru a da o serie de representaţii în limba romînă în Carl­ Theater. A început cu Hamlet. Succesul a fost—băneşte, nul,—iar morali­ceşte tratat cu multă indulgenţă de presa vieneză. Ceia ce e mai rău „decât poftim la masă“, e că astăzi trupa stă a­­manetată în hotelurile din Viena şi nu are cu ce se repatria. Se zice că marele artist Sonen­­thal, de la Burgtheater, s’a hotărît să joace o representaţie în folosul actorilor români, spre a putea să plece din Viena. —*­—*— I/IncMo D-Gooni din comuna St­oină, pl lVIUold rdiolu­­i Amaradia,jud. Dolj, este­­ de dat cu arendă pe ter­men de 5 ani începând de la 23 Aprilie 1892. Condițiunile arendărei se pot găsi în toate zi­lele la redacția ziarului l’Ind­épendance Rouma­­ine, str. Clementei Nr. 3 FOIŢA ZIARULUI „ADEVERUL“ CHARLES MERCUVEL (1 55) MORŢI ŞI VII VI Cele două Suveniruri Şi iată cum reintrând în camera lui, îngrijit, abătut, găsi un cu­vânt a unei scrisori mici tremurătoare, în josul căre­ia nu era nici o iscălitură, dar faţa i se lumina de o veselie intensă şi neaşteptată. Despre scrisoarea fiicei, era­m tot aşa de sigur ca şi despre a mamei. „Eu gândesc la tine.“ Numai cât fiica scrisese cu mâna li­niştită a copilului care nu ştie drama care tortura pe contesă şi inima plină de o inocentă pasiune. Mama ei se gîndea necontenit la cei doi care se pot întîlni cu sabia în mână, dar tăcea. Ziua era frumoasă, caldă. Vara se duc toţi din Paris. Şi totuşi Parisul p°ntru bogaţi e fru­mos tot­deauna. Jeana aduse pe mama sa la Chicky, pe drumul Revoltei care-i amintea atâ­tea crude suveniruri. Ea întrebuinţase întâiele sale izvoare ca să îmbogăţească pe Beaudril. Ei locuiau un apartament în bulevar­dul lui Clychi, destul de vast şi cu fa­ţada, spre amează. Baudru nu era acum acasă. Plecarea Jeanei îi produsese ceia ce se numeşte o revoluţie. Tereza, foarte suferindă din cauza unei ftizii teribile pe care o contractase aproape voluntar, nu mai evea și refuza de a se îngriji. Contesa și Jeana făcură pe lângă dân­sa cele din urmă demersuri. Nenorocita fată rezista cu energie. — Ți se va da tot ce vei voi, zicea Jeana. Tu ești bogată fiind­că sunt eu. — Tu știi­ că ași fi mulțumită să mor. — Acesta a fost singurul ei respuns. — Jeana o mângâia. Era în zadar. Părăsind-o, Tereza șopti la urechea surorei sale aceste două cuvinte: — Prea târziu­. — La mezul nopței contesa se închi­sese din nou în odaia sa, ședea în pat cu urechea atentă, ochii fixi, ca și cum ar fi voit să perceapă zgomotele depăr­­tate din spațiuri infinite, ea suspină : — D-zeul meu! scapăl pentru mine, pentru noi. VII Cea din urmă exploatare La Tilleules parcul, drumul și carti­erul părea că doarme; servitorii de a­semeni. Guvernanta, o fată ca de vreo cinci­zeci de ani dormea dusă cufunda­tă în întâiul somn. Fiica lui George Dambert și a Blan­­şei de Charnay, cu cotul pe pernă, cu părul desfăcut, visătoare, prindea razele albăstrii ale stelelor care intra pe fe­restrele deschise. De­odată sgomotul u­­șure al unui scârțâit de nisip călcat o făcu să se ridice în pat şi rămase ne­mişcată ţinându şi suflarea. în lumina indoioasă a unei ferestre, ea văzu un cap fără pălărie şi sbârlit negru ca o umbră chinezească şi ame­­nințător în tăcerea şi întunericul nopței. Sgomotul mâinilor şi fecatul picioa­relor pe perete abia se auzea. Jeana voi să strige dar frica o făcea să se simtă strînsă de gât și nici un sunet nu se auzi. Dupe cap se arată pe fereastră corpul apoi un alt cap se arătă în locul celui întâiu. — E întuneric al dracului, zise un glas. — Lasă că-i bine, respunse celălalt. — Nu ie nimeni ? — Nimeni. — Să intrăm! Erau cei doi amici aî noștri, Castor și Polux, Pythias şi Damon, Baluche şi Cayenne. Nu prosperase. De la căderea drumului Revoltei ni­mic nu mergea după gustul lor. Sunt şi suişuri şi scoborîşuri în meş­teşugul lor. Acum le mergea prost. După o batae ca cea povestită, învinşii îşi re­capătă rar poziţiile. Fata frumosului Totor fusese ren ră­nit de un glonte, ochiul stâng din cauza aceasta perduse din calităţile sale fas­­cinătoare şi învingătoriul barierilor era privat de o parte însemnată din avanta­jele sale asupra sexului frumos. Femeile bulevardelor exterioare sunt ca fluturii nopţei care se duc la lumină. Succesul aduce succes. Ele nu iubesc pe cei bătuţi şi Balu­­che avea urmele învingerei sale noc­turne. In ce priveşte pe camaradul său era cu totul hidos, dar nu fusese nici­odată superb, aşa că tranziţia era puţin sen­sibilă. Principalul merit a Cayenei consista în izvoarele spiritului său. Amândoi tovarăşii de abea îndrăznea să se arate. Ei deveneau de un natural sălbatec. Baluche şi Cayenna nu se îndoiau că din cauza atentatului, inocenta lor vic­timă şi salvatorul său nu făcuse plân­gere contra lor. Dar îi cunoştea. Jeana lucra în aceiaşi casă cu Ceza­rina. Ele le întîlnise de sute de ori du­­cendu-se la atelier. Mai mult chiar, Te­reza Baudru fusese una din victimele lor. Deci afacerea lor era limpede şi în­vingerea din strada Revoltei devenea pentru dânşii un adevărat dezastru. Ei se ascundeau şi cea maî mică a­­tenţiune care li să dădea, le veneau în minte de a o lua la sănătoasa. Situaţia lor se întindea cu atâta mai mult cu cât finanţele lor cădeau. Baluche a recurs la faptele vaceî sale ordinare... O ultimă dată scrise şi scri­soarea sa căzu în mâinile Cezarinei în­­tr’un moment trist. Frumoasa fată avea momentele sale de umor. Ea puse 20 fr. într’o anvelopă acom­­paniând cu un cu­vânt și-l trimesese la adresa indicată de un comisionar. Răspunsul era desesperant. „Inutil de ami seri din nou. Eu plec „în voiaj și nu voeaC a auzi vorbi­ndu­­-se de tine.“ Ea expedia fratelui său cu 20 fr. un epitet pe care-l suprimăm. (Va urma)

Next