Adevěrul, iunie 1891 (Anul 3, nr. 844-871)

1891-06-10 / nr. 852

i ANUL'III —Nr. 852. NUMERUL10 BANI .3 ABONAMENTELE tpCEP LA l ȘI 15 ALE FIECĂREI LUNl “ ^ fî «o pliten tot-d’o-UH» ’uulnto 2b București la casa Administrației. Din Judtot .și Străinătate prin mandate postata Un an tn tari 30 ld. In străinătate 50 , Șease luni , 15 , , , 25 Trei luni , •,;» *, »3 ' ^ Un numBr tn BtrălniUte ÎS bani • MANUSCRISELE NU SE ’NAPOEAZA Inserțiuncle și Reclamele 3 Ici r3ndul. LA PARIS, ziarul se găsește de vCnzare cu nu­mărul la kioșeul No. 117, Boulevard St.- fltribel. UN NUMER VECHIO 30 BANI rED ADMINISTRAȚIA T^mYrr-rrm pot ittp ? AT TT'V' V T^TTT TiT'M'A TM'i’T REDACȚIA *• 111* — BULEVARDUL ELISABETA, — 111 JJIRECTQR POLITIC * iALaHi^V. V . JV1 A.IN U III, — BULE­VA­RDUL ELISABETH,—• £ 11 ■■■■■■■■■■MlillMWWIlllllMillMniMIMWWnilWMItiBtWBWaBaBBMW O SINGURĂ EDIŢIE Să te ferești, Românei de cuiu strein In casă. .... ........ .s T. Alexandri. LUNI, 10 IUNIE 1891 NUMERUL 10 BANI ANUNCIURILE Din BUCUREŞTI şi JUDEŢE se primesc: NUMA­I la ADMINISTRAŢIE. Din STRĂINĂTATE, direct la administraţie şi la toate Oficiile de publicitate. Anundiuri la pagina IV.........0.30 b. linia . . . ir..........2.­ lei , a­rt . II ••#••• 3.­ lei I SĂPTĂMÂNĂ DOUĂ DILEME VIAŢA LITERARĂ Examenele Şcolare Revoluţia din Siria____ „Adeverul“ la Iaşi _____CRONICA Sîngele de Rîndirnică MORŢII ŞI VII Bucureşti, 9 Iunie 1891 SEPTAMANA Catastrofa întâmplată la Moen­­chenstein (Elveţia) trenului, care plecase din Bale şi pricinuită de ruperea unui pod în momentul trecerei, a emoţionat toată Europa. Până azi, de­şi s’au scos de sub dărâmăturile vagoanelor mai mult de o sută de morţi, încă nu se cunoaşte numărul adevărat al vic­timelor. Descrierea, pe care o găsim în presa streină asupra acestei neno­rociri, dă amănunte îngrozitoare. Dacă cititorii noştri au nevoie de emoţiuni puternice, le vom des­crie în puţine cuvinte cum s’a pe­trecut catastrofa. La 2 iunie, pe la orele 2 şi un sfert p. m. un tren ordinar eşia din gara Bâle. In capul trenului se aflau două maşini, apoi un vagon de clasa I, unul de a Il-a, un va­gon poştal, un vagon de bagage şi şapte vagoane de clasa IlI-a. Aceste din urmă vagoane erau aproape pline de pasageri. In tot trenul se aflau ca la 600 de per­soane. La 5 kilometri de Bâle se afla podul de la Moenchenstein, peste rîul Birse, foarte umflat în acest moment. Cea dintâiu mașină trecuse deja podul, când acesta se surpă. Mași­­nele și cele dintâin trei vagoane căzură în apă, al patrulea vagon fu răsturnat pe jumătate, iar al cincelea rămase atârnat între pod şi sfârâmâturi. Cele­lalte vagoane remaseră pe şine. Maşina dintâi­ a căzut cu roatele în sus, a doua pe roate, iar vagoanele de clasa I şi II fură literalmente măcinate Pri­veliştea era înfiorătoare. Ţipetele şi gemetele răniţilor răsunaui din toate părțile umplând de jale pe cei re­­maşi vii şi neatinşi. Toţi călătorii din vagoanele că­zute, au fost zdrobiţi sau înecaţi. Dintre cei din vagoanele remase pe sine, din cauza zguduiturei cu care s’a făcut oprirea, sunt foarte mulți grav răniți, având picioarele frînte. Se crede că numărul mor­ţilor e de 112 şi al răniţilor de 130. Cum ori şi cine îşi poate închi­pui, ajutoare au sosit îndată şi, ceea ce a fost mai sfâşietor, a fost sosirea rudelor victimelor, cari fu­seseră scoase şi aşezate pe malul rîului Birse. Din ziua catastrofei şi până azi continuă îngroparea cadavrelor şi încă nu s’a sfîrşit. Şi când te gândeşti, această mare nenorocire se datoreşte şarlataniei fabricanţilor nemţi, cari au furni­zat ferăria podului de la Moenchen­stein, nu ştii pe cine să osîndeşti mai mult, pe nesăţioşii aceştia, că­rora câştigul real pentru marfa bună nu le ajunge, ori pe proştii puşi în capul drumurilor de fier, cari se lasă să fie păcăliţi de şar­latanii spoliatori din Germania? Să respundă D. Duca, dacă-i dă mâna. Ceea­ ce preocupă încă pe toată lumea politico - diplomatică este tripla alianţă şi reînoirea ei. Ziarele austriace şi oficioasele italiene dau fel de fel de ştiri ten­denţioase pentru a dovedi soliditatea frînghiilor cari leagă pe cei trei suverani din Europa centrală, dar aceste ştiri par a dovedi tocmai, că numai puţin săpun democratic ar ajunge, pentru ca frânghiele de legătură a suveranilor, să devie frînghii de spînzurătoare. Aşa de exemplu, un ziar italian anunţă că în curând va avea loc o mare revistă navală a flotelor trip­lei alianţe făcută de cei trei mo­narchi aliaţi. Pe de altă parte, o telegramă din Roma, publicată tot într’un ziar al triplei alianţe, anunţă că radicalii italieni au ţinut în ziua de 4 iunie o mare întrunire la Roma, în contra triplei alianţe. întrunirea a ales o comisiune cu însărcinarea de a organiza o campanie generală în contra triplei alianţe. Comisiunea a decis să se ţie meetinguri pe această temă în 130 de oraşe ale Italiei în aceeaşi zi. Agitaţia va începe printr’un apel către poporul italian şi print’o con­ferinţă a profesorului universitar Bovio. Şi, pe când în Italia se începe o luptă serioasă, pe când în Austria conflictul între naţionalităţi e mai acut ca ori­când, în ziarul Ham­burger Correspondent se vorbeşte cu seriozitate de o propunere ve­nită din Franţa, care tinde la re­trocedarea Lorenei către această din urmă putere, lucru care ar putea pune capăt încordărei dintre Ger­mania şi Franţa. Precum se vede, cu toată parada răsboinica pe care o fac guvernele statelor mari din Europa apusană, fie­care caută să găsească o soluție a crizei militarismului pe cale paci­­nică, fiind­că toate sunt prea îm­­povorate de colosalele cheltueli mi­litare, pe cari le-au făcut. De­sigur că o înțelegere pe cale pacinică ar fi mai folositoare între­­gei Europe, de­cât groaznicele ur­mări ale unui resboiu general. In peninsula Balcanică pare a se pregăti ce­va. Contele Ignatief şi prinţul Nikita al Muntenegrului vor sosi la Bel­grad, fostul prim-ministru al Gre­ciei, Tricupis, a fost deja acolo, iar prinţul Ferdinand al Bulgariei a fost primit în audienţă privată de împăratul Austriei Vă închipuiţi ce combinaţiil fac ziarele de diferite.... monezi pe seama acestor vizite. Noi vedem în ele un lucru sim­plu şi mereu acelaşi." Rusia vrea să doboare pe Austria în Orient şi aceasta nu se lasă. Una are pe Nichita, cea­l­altă are pe Ferdinand de Coburg, doi agenţi în sens opus. Din toate vizitele aceste, mai în­semnată pentru noi este aceea a D-lui Tricupis, care va veni şi la Bucureşti. In toastul pe care l-a ţinut la Belgrad, bărbatul de stat elin a accentuat mult ideia unei confederaţii Balcanice şi ori­cine este democrat înţelege că aceasta e singura cale, care ne-ar aduce pe toţi, noi mititeii şi slabii Orientu­lui, la o scăpare sigură de Ignatieni şi de Kalnoki, începutul pare a se face, să pro­fităm de ocazie. Pe când Europa întreagă e fră­mântată de chestiuni atât de mari, la noi Parlamentul dă priveliştea unui mare biurou telegrafic, în care se expediază depeşele constituţio­nale către puterea esecutivă, bine­înţeles cu toată urgenţa şi cu toate greşelile ortografice inerente siste­mului telegrafic... Iar când se găsesc telegrafişti recalcitranţi, atunci pila de la Ră­­căciuni face explozie şi miniştri nud. Scandalul de mai­eri n’a avut nici o înrîurire asupra majorităţei actuale. Bugetele se votează cu iu­ţeala fulgerului, iar eroul zilei, D. Popovici, începe să cadă în uitare, cu atât mai mult, cu cât prudenţa îl îndeamnă să nu vie la Cameră. Unii atribue lipsa lui de la şe­dinţa votului dat de o parte din majoritate, care—sub searbădă ins­piraţie a D-lui Pencescu—a desa­­probat faptul (!) în termeni duioşi. Alţii însă, între­ cam­ şi subsem­natul, sunt de părere că D. Popo­­vici, cunoaşte în destul grosimea păturei care acopere faţa celor din majoritate şi nu vine la Cameră, fiind­că se îndoieşte că pielea de pe spinarea D-sale e tot atât de re­zistentă ca aceea de pe obrazul în­­tregei majorităţi, din care face parte. Neagu. TELEGRAME CONSTANTINOPOL, 8 Iunie. — Se a­­sigură că ministerul poliţiei a primit o depeşă, care anunţă arestarea lui Anas­­tasse, şeful tâlharilor din Cekeskioi. — Această ştire cere o confirmare, care nu se poate obţine înainte de astă seară. LONDRA, 8 Iunie. — Lord Salysbury a primit o deputăţie a ligei comerciale a Regatului; mai mulţi membrii ai Came­rei făcea­u parte. Deputaţiunea a cerut să se ia măsuri pentru a suprima tractatele care împedică coloniile de a acorda En­­gliterei condiţiuni comerciale mai favo­rabile de­cât celor­lalte ţări. Lord Salisbury a declarat că este cu neputinţă să denunţe numai articolele re­lative la colonii, dar că guvernul va căuta să depărteze aceste articole cu cea dintâiu ocazie care s’ar prezenta. LONDRA, 8 iunie. — Times află din Constantinopol, că ştiri din Jemen anunţă o nouă luptă între trupele turceşti şi tri­burile revoltate. Turcii au fost bătuţi şi au suferit pierderi mari. Este temere ca mişcarea să nu câştige Hedjaz unde pe­lerinii sunt foarte numeroşi. ?? Astă­zi D. Lascar Catargiu, prim ministru al M. S. Domnitorului Carol I la 1866 face parte din ca­binet II întrebăm clar: Ce se face cu cei 12.000 gal­beni dăruiţi de Carol I prin scrisoarea Sa din 2 (14) Iunie 1866 adresata Ministrului de culte C. A. Rosetti şi publicată în „Monitorul” cu Nr. 118? Care este așezam­entul de bine­facere fondat cu această sumă? Dacă banii s’au capitalizat, cât reprezintă astă­zi suma dăruită ? REVOLUŢIA diN SIRIA Telegramele sosite din Constantinopol ne vestesc că censura cea mai riguroasă este aplicată asupra ştirilor ce pornesc din Jemen. Dupe informaţiuni particulare venite din Alexandria, guvernul din Je­men şi toate autorităţile turceşti au fost asasinaţi de rebeli. Arabii sunt revoltaţi şi au luat în stăpânire ţara. Ceea ce este sigur este că guvernul a pornit trei nave din Loyd, cari au pără­sit ieri Constantinopolul, pline cu trupe şi muniţiuni destinate pentru Jemen. Două Dileme — Ce este o dilemă ? — O dilemă este un argument prezentând două propoziţiuni, con­tradictorie, din care să iasă adver­sarului alternativa, convins că una sau alta 7 va convinge. Iată dilema în care amicul meu­ C. G. Costa-Foru pune pe libera­­lii­ naţionali în chestiunea creditu­lui de 45 milioane pentru forti­ficări. O extrag din ziarul „Bucarest“ No. 405. Din două una: Sau fortificaţiile nu au avut nici o dată significaţiunea pe care par­tidul liberal-naţional a recunoscut-o, când era la putere.—Apărarea Ţarei. Sau dacă au avut atunci acea significaţiune, trebue să o aibă şi astăzi. In primul caz a înşelat Ţara până la 1888. In al doilea trebue mântuit ceea ce s’a început, ori cari ar fi bărbaţii ce s’ar succeda la putere. Nu eu, în această chestiune, voiu lua apărarea liberalilor naţionali. Organele partidului au esplicat sau vor explica prutarea sa faţă cu cre­ditul cerut pentru continuarea şi terminarea (?!)—vorbă să fie —a fortificărilor. Eu voesc astăzi, la rândul meu, să pun pe liberalii-conservatori şi în special pe simpaticul liberal-con­servator C. G. Costa-Foru, în ur­mătoarea dilemă. Din două una: Sau fortificaţiile nu au fost nici o dată îndreptate contra Rusiei, şi atunci cuvintele D-lui P. Carp nu trebuiau luate în serios. Sau dacă au fost îndreptate la 1890 contra Rusiei, ele trebue să aibă şi astă­zi acelaşi scop. In primul caz, liberalii-conserva­­tori cu Lascar Catargiu foarte rău au făcut când au votat în anul 1890 contra fortificărilor. În al doilea, liberalii-conservatori cu Lascar Catargiu au comis o crimă, când, acum câte­va zile, au votat pentru fortificări. — Ce este o dilemă ? —■ O dilemă este un argument prezentând două propozițiuni contra­dictorii, din care se lasă adversa­rului alternativa, convins că una sau alta îl va convinge. Adversarului meu îi las alter­nativa, sigur fiind­ că am convins pe inteligentul director al ziarului „Bucaresti“ a. r. b. „Adevărul“ la Iaşi 7 (19) Iunie 1891. Domnule Director Alegerea de Primar, mult aşteptata ale­gere de Primar de la Iaşi, s’a făcut astăzi Vineri 7 Iunie. Deşi fixată pentru ziua de Joi, alege­rea s’a amânat pe astă­zi, din cauza u­ nor neînţelegeri ivite între noii noştri edili. După cum v’am comunicat într’o co­respondenţă trecută, candidaţii pentru lo­cul de părinte al oraşului erau doi: D. N- Ceaur-Aslan şi D. Constantin Langa. Toată lumea credea că D. Aslan va fi ales, dar toată lumea s’a înşelat. Noul consiliu comunal de Iaşi a ales de primar pe D. C. Langa cu 15 voturi, în contra D-lui N. C. Aslan, care a întrunit numai 14. * Această alegere are o deosebită însem­nătate, în circumstanţele în care s-a produs. Se ştie, în adevăr, că D. Langa e unul dintre fruntaşii Ligei care-i poartă nu­mele; se ştie de asemenea că D. Aslan e un alt fruntaş; se ştie în fine că amândoi aceşti bărbaţi politici,—D. Langa e şi D-sa bărbat politic !—aparţin nuanţei aşa po­reclită liberal-disidentă, nuanţei laterale. Alegerea de Vineri e aşa­dar mărul discordiei—şi de astă dată al unei dis­cordii foarte serioase,—aruncat nu numai în sînul Ligei-Langa, dar şi în sînul gru­pului lateral,—şi consecinţele discordiei vor fi cu atât mai însemnate cu cât D. Aslan, iar nu D. Langa, e cel tras pe sfoară. Cu D. Langa ar fi fost mai uşor. D-sa nu e dificil la împăcat. Ora pacinic, ilustrul bărbat de Stat s’ar fi mulţumit cu vre-o altă însărcinare onorătoare... Dar cu D. Aslan nu merge, cu D-sa nu se glumeşte, D-sa ştie să se răsbune, are şi putere şi talent pentru aceasta. # # # Un prieten iniţiat în misterele comu­nei Iaşi m’a asigurat că D. Aslan, aflând de rezultatul alegerel, s’ar fi exprimat ast-fel: — Va să zică aceasta e răsplata pentru că i-am ridicat pe toți in­spi- Ei bine, o să vedem pe a cui are să fiel Proectul D-luî Aslan, — mă asigură prietenul în cestiune, — este să se re­tragă de la Comună împreună cu parti­zanii D-sale și să pue ast-fel consi­liul în minoritate. Disolvarea lui ar fi cu chipul acesta neînlăturabilă, — şi la alte alegeri D. Aslan va şti să-şî ia cuvenita revanşă. ’ . R. K. Ghiţă Mârzescu, fireşte, vede cu îngrijire şi părere de rea această neînţe­legere. Sindicatul sau, întemeiat pe con­curenţa poftelor de satisfăcut, se disolvă, se topeşte ca ceara la faţa focului (K. K. Ghiţa e tare în canoane !) în faţa nepu­tinţei de a le satisface. Poftele au înfiin­ţat sindicatul,—poftele îl vor desfiinţa ! * # * Cu ajutoarele de Primar n’a fost mai puţin nostim. La un moment dat, joi, am avut 17 candidaţi pentru 4 locuri! Vi­neri unii s’au retras şi ast­fel s’au putut alege: Glumeţul N. Sakelaru, vestitul I. Ornescu, obscurul C. Makedon şi sprin­ţarul G. A. Scortzescu. Nici vorbă că sub cârmuirea acestei administraţii afacerile vor merge de mi­nune. Energia d-lui Langa, isteţimea d-lui Ornescu, desinteresarea d-lui Scortzescu şi vastele cunoştinţe ale D lui Makedon sunt atâtea puternice garanţii! Dar teama tuturor e că noii edili nu vor putea duce casă,—şi această teamă e întemeiată nu numai pe ofensa făcută D-lui Aslan şi hotărîrea D-sale de a se resbuna,—(ceea ce trebue s’o facă, ceea ce nu poate să n’o facă)—ci şi pe un alt motiv puternic, foarte puternic. * * * Iată de ce e vorba: Nuanţa conservatoare din tripla­ alianţă nu e de loc representată în noua admi­nistraţie a comunei Iaşi. D. Langa e la­teral ; d. N. Sakelari idem, D. C. Make­don ibidem, iar D-nul Ornescu şi Scor­­izessco colectivişti. Cum vedeţi,e nici un conservator. Fra­ţii liberali i-au majorizat, i-au tras pe sfoară, au pus mâna pe întreaga admi­nistraţie comunală şi i-au lăsat pe din afară, ca a cincea roată la car. Şi cu toate aceste conservatorii, ca po­liţia şi administraţia lor, au ridicat tot greul în alegeri! Şi cu toate acestea alta era învoiala înainte de alegeri!... D. Aslan nu e prin urmare singurul amăgit,—şi retragerea D-sale din consi­liu nu va fi izolată, va fi urmată de de­­misiunile tuturor conservatorilor. In curând vom avea clar noul alegeri comunale—și nu cred că risc a fi des­­mințit de fapte făcând această profeție. lassiensis.

Next