Adevěrul, iulie 1891 (Anul 3, nr. 872-900)

1891-07-01 / nr. 872

I 1 j­UI. — Nr. 872. EUMERUL10 BAKI ^ ABONAMENTELE tnCEP LA 1 ȘI 15 ALE FIE­CAREl LUn! ți se plătesc tot-d’a-una ’naimntoy ■■ I ' I tn București ]a casa Administrației. prin Județe şi Străinătate prin mandate poştala Un an tn țară 30 Iei, tn străinătate 60 Șease luni , 15 , , , 25 Trei luni , ,r 13 ■ ■ * »­ • • Un număr tir Străinătate 15 bani MANUSCRISELE NU SE 'NAPOEAZA EDIŢIA A DOUA Să te fereşti, Românei de cuiți strein în casă. V. Alexandri.y LUNI şi MARŢI, 1, 2 IULIE 1891 NUMERUL10 BANI ANUNCIURILE . Din BUCUREŞTI şi JUDEŢE se primesc» NUMAi 'la ADMINISTRAŢIE. ^ Din STRil N­ĂTA­TE, direct la administraţie şi la toate Oficiile de publicitate. Anunciul! la pagina IV....................0.30 b. linia . . . in...............a--«. o • s ii...... 3.— lei I Inserţiunele şi Reclamele 3 Ioi răndul. 1 LA PARIS, ziarul se găseşte de vănzare cu nu­mărul la brosoul No. 117, Boulevard St.-Michel. UN NUMER VECHI_ 30 BANI _____^ ^ | ■■■. -j|ü££££^£t^u INSTRUCŢIA LA NOI FRANŢA ŞI ANGLIA Bătaia în Armată Conductorii de poduri şi şosele RECOLTELE AMERICANE VIAŢA LITERARA Scăldătoarea oilor Primăriei Kogălniceanu şi Ardelenii A­MANŢII DIN TÂRGUL-OCNA Bucureşti, 1 Iulie 1891 Instrucţiunea la noi | ________ Una din nenorocirile de care sufere instrucţiunea ţarei noastre mar­e şi uşurinţa cu care se înfiinţează şi se desfiinţează la noi şcoli, se trimit ti­neri şi tinere, bursieri în străină­tate. Ţara plăteşte bine toate aces­te, şi totuşi observăm că absol­venţii acestor­ şcoli sunt nevoiţi, din cauză că posiţiunea lor nu e regulată, a lua o carieră cu totul alta decât aceea pentru care au învă­ţat sau au fost trimişi în străinătate. Aşa, s’a înfiinţat şcoala copiilor de marină din Galaţi şi mulţi absol­venţi din acea şcoală sunt azi in­rolaţi în armată ca voluntari, absol­venţi d’ai şcoalei superioare de agri­cultură din Bucureşti sunt azi am­ploiaţi telegrafo-postali; mulţi ab­solvenţi ai şcolilor de agricultură din Strihareţ (Slatina) şi Pănceşti (Ro­man) sunt frânări pe la gări. Apoi acele u-soare care au fost trimise în Germania pentru ca să studieze pedagogia germană cu scop de a se înfiinţa aci în ţară o şcoală nor­mală de instituitoare şi care azi sunt profesoare la externatele secon­dare de fete!... Talentele se pierd şi ce resultă? Un proletariat mult mai nenorocit decât acel muncitor. Nu voiu descrie toate caşurile ci mă voiu mărgini a arăta recentul cas al absolvenţilor liceului real din Brăila. D. Maiorescu, în anul 1889 prin decretul regal cu No. 2.609 publică programa liceelor şi gimnasiilor reale din ţară şi în acelaşi an se şi înfiinţează cursul superior al a­­celui liceu începând cu clasa V. Asigurările erau formale din par­tea D-sale şi a D-lui Laurian, că absolvenţii liceului real vor fi pri­miţi în Facultăţile de medicină, ştiinţe şi şcoala de poduri şi şo­sele. Profesorii ’şi-au ocupat cate­drele prin concurs. Partea ştiinţifică e predată de nişte profesori competenţi şi într’un mod cum nu e în nici un alt liceu din ţară. Dar ce folos. Azi aceşti absolvenţi umblă neştiind încotro să apuce. Promisiunile miniştrilor au rămas vorbe, ca toate vorbele ministeriale şi nici la bacalaureat nu sunt admişi, nici D-l ministru actual nu vine cu o dispoziţiune ministerială ca aceşti absolvenţi să fie primiţi în acele Facultăţi, până ce se va vota noua lege a instruc­ţiunei şi să depună şi el bacalau­reatul.­ Mulţi dintre aceşti tineri au atins vârsta de 21 ani şi sunt ameninţaţi cu încazarmarea pe 3 ani. Mai curios e că zilele aceste­a. Brătescu, profesor la acest liceu, întrebând pe D-l Odobescu, dacă ab­solvenţii liceului real vor depune vre-un bacalaureat, D-sa într’un moment, nu ştiui cum să-i-l calific, îi răspunde că: Liceul şi gimna­ziile reale din ţară vor fi desfiin­ţate şi nici un bacalaureat de acest soiu nu va fi. întreb: Gânditu-s’a D. Odobescu ce a zis ? Mai intuiu îl întreb, ce vor face acele câte­va sute de elevi, care frequentează aceste şcoli ? Şi apoi, convinsu-s’a bine D-sa că şcoalele reale n’au raţiune d’a exista în ţară, mai ales acuma când în toate ţă­rile instrucţiunea reală e pe tapet? Şi cine a zis aceasta? Un membru al Consiliului permanent de instruc­ţiune, unul care e bine informat cu mersul instrucţiune! în ţară. E trist acest lucru, dar.... aşa e. Conchid: In numele viitorului acestor tineri e de datoria întregei prese, fără deosebire de culoare po­litică, să dea alarma, pentru ca a­­ceste câte­va sute de tineri să nu înmulţească numărul slujbaşilor din ţară, număr, ce de alt­mintrelea e deja destul de mare şi care a ajuns ca în vremea Republicei romane să fie la dispoziţia celuia ce dă mai mult.________A. TELEGRAME PARIS, 30 Iunie. — O întrunire de 7.000 membrii ai sindicatului, lucrătorilor şi amploiaţilor dru­murilor de fer a decis că, dacă până Marţi seară, 14 Iulie, nu se va da satisfacere grevişti­lor, toate serviciile celor 5 com­panii mari de drumuri de fer vor înceta Miercuri. PARIS, 29 Iunie.—Camera a respins cu 258 voturi contra 174 propunerea D-lor Pelletan şi Chiche, care cer amnistia pentru toate delictele de grevă şi pentru crimele şi delictele politice. BUDAPESTA, 30 Iunie.—Oficialul pu­blică decretul de promulgare a legei de rescumpărare de către Stat a liniilor un­gureşti ale companiei Staats-Bahn. ATENA, 30 Iunie.—Afacerea ziarului 13 Iulie Ephimeris s-a întors înaintea Tribunalului. Directorul Rouky a fost condamnat la un an închisoare şi o mie de drachme de amendă şi redactorul Gia­­mapoulos la 7 luni de închisoare şi 500 drachme de amendă pentru injurii calom­nioase la adresa ministrului Instrucţiunei publice. ? ? Astă­zi D. Lascar Catargiu, prim ministru al M. S. Domnitorului Carol I la 1866 face parte din cabinet. II întrebăm clar: Ce se face cu cei 12.000 gal­beni dăruiţi de Carol I prin scrisoarea Sa din 2 (14) Iunie 1866 adresata Ministrului de culte C. A. Rosetti şi publicată în „Monitorul” cu NT. 118? Care este așezământul de bine­facere fondat cu această sumă? Dacă banii s-au capitalizat, cât reprezintă astă­zi suma dăruită ? Recoltele Americane WASINGTON, 30 Iunie. — Ra­portul oficial dă următoarele resul­­tate la sută asupra recoltei mijlocie: porumb 92,8°lo; grâu de toamnă: 96,2°lo; grâu de primă­vară 94°/o secară 93,9 °/o, ovez 87,6°/o, orz 96,2°/*.. Recolta este pretutindeni în în­târziere ; starea medie este puţin mai mică de­cât în 1888 și 1890, dar puţin mai mare de­cât 1889. Calitatea grâului este mai bună de­cât la 1889. Pentru bumbac se pre­­vede o recoltă mijlocie- Din cauza inundărilor din Galiţia, întrerupându-se cir­culaţia trenurilor, rămăşi­ţele pământeşti a­le ilus­trului bărbat de stat Mi­hail Kogălniceanu n’ai­ so­sit la Iaşi, oprindu-se în Lemberg. Se speră că restabilin­­du-se comunicaţia vor sosi astă-seară la Burdujeni iar la Iaşi mâine larţi, înmormântata în acest caz va avea loc Mercur!. GRECII ŞI SERBII ATENA, 29 iunie. — Universitatea din Atena a pus la dispoziţia rectorului său o sumă de 10.000 frnanci pentru recep­­ţiunea studenţilor sârbi. Nişte deputaţiuni conduse de rector vor merge spre întâmpinarea studenţilor Sârbi până la capul Sunion. Kogălniceanu şi Ardelenii Cu ocazia jubileului de 50 ani al Gazetei Tran­silvaniei defunctul M. Kogălniceanu a adresat D-lui M. Mureşeanu următoarea scrisoare: Iubitul meu Domn şi amic, Onorabile Dr. Aurel Mureşianu ! Vechiu colaborator al Gazetei Tran­silvaniei, încă de pe la anii 1839—49, permite-mî a-ţi adresa felicitările mel sincere şi connaţionale, cu ocasiunea ju­bileului de 50 de ani al esistenţiî vete­ranului ziaristicco române. Şi eu în acest,­aaterhez între ai mei jubileul de 50 de ani de viaţă politică. In acest lung timp de cincizeci de ani nu odată m'am întâlnit cu luptătorii Mureşeni, deşi aflându-ne în ţări poli­tic despărţite nu odată am simpatisat şi am lucrat împreună, căci şi unii ş’ alţii am avut şi am urmărit acelaşi .«eoi : apărarea şi întărirea naţionalităţii române, fie dincolo fie dincoace de Carpaţi. (Jaie evenimente s’au petrecut în ţă­rile noastre în această jumătate de secol! Câte lupte am susţinut, cât curaj s’­ arătăt, câtă abnegaţiune am desvoltat, câte sacrificii am făcut şi noi şi voi, sau mai bine zicând noi împreună! Noi Românii de dincoace de Carpaţ am fost mai fericiţi de cât voi Româ­nii de sub coroana Habsburgilor. Noi ne aiu văzut visul cu ochii! An a ajuns a fi un stat liber şi independent Ocupăm azi un loc respectabil între na­ţiunile de sine stătătoare. Suntem stă­pâni pe destinele noastre şi viitoru noştru atârnă numai de noi, de inteli­genţa, de prudenţa, de energia ce vom şti a des­volta în mijlocul pericolelor ce ne ar ameninţa. Voi iubiţii noştri fraţi de peste Car­păţi aţi dobândit mult, aţi progresat pe tărâmul culturei naţionale, şi aceasta în mare parte mulţumită Gazetei Tran­silvaniei ; dar n’aţi ajuns acolo unde trebue să ţinteze ori­ce naţiune mândru de sângele ce curge în vinele sale,­­ mai ales naţiunea română, urmaşa poporului împărat. Spre a ajunge la acest scop măreţ, mai trebuesc încă multe sforţări, multe sacrificii, multă prudenţă politică şi mai pre­sus de toate unire, unire deplină între voi, unire în cuget, unire în simţiri, cum zicea nemuritorul vostru bard naţional. Dreptul nu piere nici­odată, mai ales când el are apărători ca voi cura­gioşii fii aî Carpaţilor, cari în mijlocul persecuţiunilor, al restriştelor, aţi ştiut a susţinea pe valoroasa „Gazetă a Tran­silvaniei“, ce a fost şi este nu numai marea voastră înainte-luptătoare, dar şi însăşi analele admirabilelor voastre acte pentru susţinerea şi desvoltarea naţio­nalităţii române în timp de jumătate de secul. Noi Românii din regatul româ­nesc un minut n’am fost, un minut nu suntem fără a împărtăşi durerile voastre pentru asigurarea naţionalităţii române, acolo unde Dumnezeu şi Divul Traian au împlântat-o, eftcl ştim că atunci când (dar aceasta nu va fi) — când naţio­nalitatea română ar­ fi atinsă peste Car­paţi, nici noi Renanii de dincoace de Carpaţi nu vom avea propria noastră esistenţă naţională asigurată! Cu toţii simţim, în inima fie­cărui din noi esistă dlar durerea de a vedea politica greşită şi funestă ce se urmăreşte în contra Românilor de către concetăţenii voştri Maghiari, politică mai înainte de toate funestă însuşi statului Ungar! Tot­deauna am avut simpatii vii pen­tru naţiunea maghiară, dar asemenea pururea am deplâns linia de purtare a o mare parte de Maghiari către Români concetăţeni ai lor; sentimentele mele au corespuns pururea actelor mele. Când în 1868 — sunt acum două­zeci de anî — am visitat parlamentul Ungariei, câte capete am recunoscut, care în 1860 se refugiară în Moldova şi pe care eu prim­­ministru al lui Cuza-Vodă le-am refusat gânjilor guvernului absolutist, ce atunci domnea în Buda-Pesta ca şi în Viena. Când Prefectul de Galaţi, în 1860, voia să predee consulului austriac pe refugiaţii Vidász şi Berzenczey, comi­tetele Secuilor, şi când aceştia iarna îmbrăcaţi numai cu un atila de vară au venit la Iaşi, eu pe răspunderea mea le-am dat un saul- conduit, i-am îmbrăcat cu însăşi blanele mele, şi în trăsura mea i-am înapoiat în Galaţi, unde au urmat a petrecem linişte sub protecţiunea dra­pelului român, cu toate protestaţiunile şi ameninţările representantului Austriei. Această linie de purtare ospitalieră mi-a fost dictată prin crezul politic ce-l profesez şi astă­zi, că acel cari predică înfrăţirea între popoarele Ungariei, prin egala îndrituire şi respectarea dreptu­rilor naţionalităţilor nemaghiare de sub coroana sântului Ştefan, lucrează pentru întărirea şi înflorirea statului Ungariei; şi din contra acel ce împilează pe Ro­mâni, acei ce voiesc a stinge naţionali­tatea română din Ardeal şi Bănat sunt mai mult duşmanii presentului şi vii­torului Ungariei, deecât ar însuşi Ro­mânilor. In aceste sentimente, care cred că curend sau târziu — vor fi împărtăşite nu numai de adevăraţii oameni de stat ai Ungariei, dar şi de adevăraţii ei zia­rişti, vă reînoiesc felicitările mele, ură­rile mele călduroase şi sincere la fru­moasa voastră serbare ! Regret din suflet că nu sunt de­cât cu inima în mijlocul acelora ce ser­bează jubileul Gazetei Transivaniei Ca conclusiune doresc, ca Gazeta să ajungă la jubileul său de 100 de ani! Facă Dumnezeu şi energia voastră, ca acel jubileu să se serbeze în mijlocul unei naţiuni fericite, adecă ajunse la ■uimea împlinirea dreptelor sale aspira­­ţiuni! Numai ast­fel naţiunea română de peste Carpaţi, alăturea cu naţiun­a ma­ghiară, având ambele acelaşi drepturi şi îndatoriri, va lucra împreună la în­­ălirea şi gloria patriei comune, Un­garia devenită atunci aliata Ro­mâniei­­ Kogălniceanu. Deputaţii Unguri ca şi ai noştri BUDAPESTA, 29 iunie. — In urma cu­vintelor injurioase schimbate în şedinţa de ieri a Camerei între mai mulţi depu­taţi din extrema stângă şi liberalul Ga­­jary, redactor-şef al ziarului Nemzet, căruia cei dintâi îi imputaseră venalita­tea sa, deputatul Vecsey a trimis mar­tori D-lui Gajary. BUDAPESTA, 29 Iunie. — Cele două dueluri ale D-lui Gajary s’au făcut azi; mai întâi, la amiazi, cu D. Wecsey cu pistolul, nimeni nu a fost atins. La 6 ore D. Gajary s’a bătut cu sabia cu D. Po­­lonyi, care l’a provocat de asemenea. D. Polonyi a fost rănit la braț. D. Gajary a avut o ușoară spărietură la față. BULGARIA fi TURCIA CONSTANTINOPOL 30 iunie. — Sul­tanul a primit în audienţă pe d-nii Naco­­vici şi Vu­kcovici. Cererile diplomatice a­­cordă o oare­care însemnătate acestei primiri, pentru că este pentru întâia oară de la căderea prinţului Alexandru de Ba­­tenberg, că demnitarii bulgari sunt primiţi în mod oficial de către Sultan. Se zice că d-na de Nelidorf va presenta Porţei recla­­maţiuni în această privinţă; se adaugă că visita de ieri a primului dragoman Iva­­noff la marele Vizir şi la Said Paşa să leagă de acelaş lucru. Cu toate acestea nu este cu putinţă să se verifice exacti­tatea acestor. Bătaia şi tortura frAm­flafr (Fi%­j S­­ ix. ; 7 Am văzut în articolele precedente, formele bătăeî, cauzele şi în fine până la un punct urmările ei. In ce priveşte urmările triste ale torturei, cum am mai zis, este de datoria patologiei medicale să se ocupe. Noi atragem numai luarea aminte. Şi cum­ că toţi privesc ca dezastruoase urmările bătăei în ar­mată, asta o dovedeşte protestările zilnice a presei româneşti. Dacă lucrul este aşa, trebue să ne gân­dim la soluţiile potrivite ce se pot găsi, ca să stăvilim odată pentru tot­deauna acest mijloc de corec­­ţiune ruşinos, ce se practică în ar­mată. Trebue să chibzuim cu ma­turitate şi să ne ferim de paliative. Soluţia cea mai importantă şi cu mai bune rezultate, ar fi,­după părerea noastră, următoarea: Ori­ce grade militare ofiţereşti cari dovedite că bat sau aprobă tacit bătaia de către gradele infe­rioare, să fie expulsaţi, daţi afară din armată „carieră sigură.“ Având această frică in­spinare­a ar fi pe drumul de a nu se în­trebuinţa selbătăcii în armată. Ofiţerimea noastră impune prin frică, guvernele la rândul lor să le impue iarăşi prin frică, şi nu vor mai bate, sau cel puţin bătăile vor fi cazuri cu totul excepţionale. Insă ca să ajungem aci este ne­voie de acţiune energică, a sili pe guverne prin următoarele căi: 1) O ligă a studenţilor universitari, ligă antimilitaristă cu scop anume contra bătăiei în armată. In adevăr, studenţii români sunt un corp matur şi serios din ţară, care în tot-d’auna au dat dovezi că iubesc democraţia, că iubesc drep­tatea şi sunt duşmani declaraţi a injustiţiei şi asuprirea. In tot-d’auna în fruntea mişcărilor mari ce s’au produs în ţară de câte­ va decenii sunt studenţii. Ei bine, dacă studenţii au for­mat o ligă culturală pentru ajuto­rarea românilor ardeleni şi basa­­rabeni, cu atât mai vârtos li se poate cere o ligă contra suferinţe­lor ce le îndură populaţia română în chiar ţara ei. Şi fapta studenţilor mare va fi. Ei vor fi bine­cuvântaţi de miile de ţărani talpa casei care vor fi scăpaţi de torture şi chinuri. Apoi o consideraţie este chiar în intere­sul studenţilor, căci şi studenţii au avut de multe ori de suferit de bru­talităţile aduse la mulţi dintre dânşii. Cred că ori­ce exemplu e de prisos. Acest adevăr l-au înţeles studenţii din Iaşi care au redigiat şi un protest. 2) Un memoriu pe larg în care să se espite cu deamănuntul toate cazurile: cele publicate de ziare cât şi cele ce se vor putea afla din nou. Atunci s’ar vedea cât de fre­­quentă e bătaia în armată şi nu s’ar mai putea zice că sunt cazuri izolate. 3) Să cerem partidelor politice de orî­ce culoare politică ar fi, să-şi înscrie în programele lor desfiin­ţarea bătăeî în armată. 4) Să se alcătuiască un comitet de cetăţeni care s’ar putea pune în legătură cu studenţii şi cu toţi acei ce doresc ca acest obiceiu ruşinos şi barbar să dispară căci mâne pot *) Vezi No. S44, 847, 862, 864, 865 867 și 870 din 2, s, 21, 23 24 26 și 29 Iunie.

Next