Adevěrul, august 1891 (Anul 3, nr. 901-930)
1891-08-18 / nr. 917
2 11IlfuGMI MIMIM Pentru cauza română Germaia şi în timpurile de faţă poporul german este cel mai puternic factor în judecarea simpatică şi unanimă a marei mişcări naţionale a Românismului. Cât de puternică e simpatia acestei mişcări în toate straturile societăţii germane din Germania au dovedit-o ziarele germane şi conferinţele istoricului profesor universitar Dr. Waltenbach din Berlin şi ale Schulvereinului german, îndreptate toate contra stărei insuportabile a naţionalităţilor din Ungaria. Până şi femeile germane au ţinut să se alăture marii mişcări contra maghiarilor şi Dra H. Engel din Berlin a ţinut şi conferinţă în secţiunea femeilor a Schulvereinului german. Publicăm astăzi două scrisori ale studenţilor din Germania, ca răspuns la o scrisoare a studenţilor români, în care aceştia propuneau germanilor să înceapă o acţiune comună contra maghiarilor. Dacă studenţii germani, din cauza organizaţiunei asociaţiunilor lor şi din cauza stărilor politice în Germania sunt nevoiţi să nu poată combate împreună cu studenţii noştri „oarba tiranie“ nu uită a accentua „aprobarea“şi„simpatiele lor“ pentru lupta întreprinsă de studenţii noştri. Oricine cunoaşte viaţa studenţiască din Germania, va conveni cu noi, că scrisorile de jos sunt expresiunea cea mai vie a acelei vieţi, de altă parte însă şi dovada pentru o simpatie sănătoasă şi trainică pentru cauza română. De aceia ne şi mărginim a publica numai aceste două scrisori accentuând ca şi celelalte asociaţiunî au dovedit, că sunt conduse întocmai de aceleaşi principii ca şi studenţii celor două Universităţi din Göttingen şi Königsberg. Iacă acum scrisorile: Scrisoarea Asociaţiunei studenţilor germani din Göttingen. Göttingen, 13 Februarie 1891 Prea stimaţi Domni, La preţuita D-voastră scrisoare din 24 Ianuarie, îmi permit a vă răspunde în numele Asociaţiunei studenţilor germani următoarele : Deşi noi întâmpinăm silinţele D-stră cu cea maî mare simpatie şi dorim din inima noastră, ca mişcarea începută în favoarea fraţilor D-stră apăsaţi în Ungaria şi Transilvania să crească şi să se întărească din ce în ce mai mult, totuşi deocamdată nu putem lua o poziţiune hotărîtă, deoarece în asemenea lucrări hotărîrea din urmă o are conventul tuturor asociaţiunilor ale studenţilor germani. Conventul asociaţiunilor are însă loc abia la 6 August anul curent; prin urmare până atunci ne este cu neputinţă de a vă da un răspuns precis. Aducându-vă urările noastre cele mai sincere pentru înflorirea, creşterea şi desvoltarea năşuinţelor voastre contra oarbei tiranii am rămas. Cu stimă, Preşedintele II al Asociaţiunei H. Schraderer st. theol. Scrisoarea asociaţiunei studenţilor germani din Königsberg. Königsberg, 5 Martie, 1891 înainte de toate salutările Germanilor ! Mult onoraţi camarazi! La preţuita D-voastră scrisoare din 21 Ianuarie curent, subscrisa asociaţiune vă răspunde, că ea aprobă în cea mai deplină măsură năsuinţele voastre, dar că ea se abţine din principii (grundsätzlich) de la orice întreprinderi politice şi că deci ne sileşte spre cea mare a noastră părere de răa de a nu putea combate împreună cu voi barbaria. Vă rugăm însă să aveţi cea mai mare convingere, că avem pentru lupta voastră începută pentru asigurarea celor mai sacre bunuri ale naţionalităţii voastre, simpatiile cele mai călduroase şi cu această asigurare vă trimetem salutări germane, p. Asociațiune, Max Hassenstein Gând. phil. et stud. theol. DUMINICA, 18 AUGUST 1891 dulceaţa, 2 fl. 40 bani litru de vin oţetit, un leu porţia de aşa numită îngheţată şi care în realitate nu era decât o amestecătură de lapte cu zahăr şi ghiaţă. Lumea a fost prea indignată de neprevederea Primării de a fixa preţurile consumaţiunelor. Fie sigur şi armeanul antreprenor că cu altă ocazie nu va avea pe nimeni. Regatele pe mare, care era vorba să aibă loc la 15 August s’a amânat, nu ştiu din ce cauză, se vede că se aşteaptă să plece înainte toţi voiajorii şi apoi, le va da. a îî Mai recente noutăţi nu avem decât că onorabilul secretar al direcţii căi ferate de aici, numit Vilescu şi mai nainte Caufman, a găsit de cuviinţă să bată cu bastonul pe o D-nă Mavrachi, al cărui bărbat e de asemenea funcţionar la gară. Acest D. Vilescu a maî bătut anul trecut pe comerciantul Nicolaescu, librar chiar în localul gării şi nu ştiu cum s’a făcut că atunci a scăpat cu o amendă. Faptul de astă dată însă fiind mult mai grav, căci a bătut o femee, cred că nu se va mai acoperi, iar D. Vilescu pe lângă destituire, va fi dat şi judecăţii spre a’şi primi osînda ce merită; căci, pe lângă că e un neamţ infect, apoi nu se lasă nici de blestămaţii; sperăm că onor. D. Lupaşcu va da publicului indignat dacă nu D-nei Mavrachi satisfacţiunea cuvenită. * * • In Constanţa pe fiecare zi sosesc noi voiagiori, cu cât unii plecau, cu atât mai mulţi vin, băile de mare din Constanţa după cum le-a recomandat şi D. Fortună în corespondenţa sa, de acum sunt mai bune, apa căldicică e o plăcere să facă cine va bae, sezonul, cum v’am spus ţine până la 15 Septembrie, timpul e foarte favorabil, viaţa, cum v’am descris’o nu e tocmai scumpă, să vede că pe onor. D. Niger l’a cunoscut atelieriî de i-a luat preţuri aşa scumpe. Şi apoi vorbind drept, lumea nu vine pentru economie la Constanţa, ci pentru băi şi aer curat, elemente ce nu lipseşte Constanţei; singurul lucru de regretat este că magaziile de producte nu s’a scos din oraş, toţi Primarii trecuţi, spre a’şi forma majoritatea, nu a executat pe proprietari a face magazii afară, sau a opri introducerea carelor cu producte în oraş, lucru care dacă ar fi fost făcut, Constanţa ar fi fost un oraş model în privinţa curăţenii stradelor, să sperăm că viitorul Consiliu va pricepe mai bine interesele chiar ale oraşului şi ale orăşenilor. . La 10 curent, ora 9 seara, s’a aprins casa D-lui Lisen, fost consul austriac, în casă erau mai mulţi chiriaşi şi un magazin de cuţitărie şi obiecte de porţelan şi teracotă. Nu s’a putut scăpa nimic, casa fiind de scânduri s’a consumat în întregul ei într’o oră; paguba nu e mare, casa, cât şi marfa de cuţitărie erau asigurate. Italianul cu marfa a avut şi bani 1500 franci în aur şi 500 fr. în hârtie, hârtiile s’au ars, aurul însă s’a găsit, singur ce a rămas intact. Italianul spune că cauza focului a provenit de la subsol, unde dormea un servitor, alţii spun că italianul puţin cam excentric, văzînd în magazinul său muştele strînse pe plafond, a voit să le ardă cu un jurnal aprins şi din nebăgare de seamă a luat foc perdeaua, de unde s’a comunicat la scânduri. Nu se ştie pozitiv care versiune va fi adevărată, în acea seară fiind bal, toată lumea de acolo precum şi dupe Bulevard şi din alte părţi se strînsese la locul sinistrului; pe de o parte a fost mare noroc căci n’a fost vent, căci ardea mai multe case, incendiul însă a făcut ca proprietarul vrea nu vrea, trebue să construiască un imobil mai frumos de cât şandramaua arsă. Georgascu. In dosul şcoalei de meserii este un câmp liber şi tot acolo şi strada „Eminescu“; din acest câmp liber şi din acesta stradă treci în şoseaua Basarab prin o curte pustie destinată de Primărie de a deveni o stradă, dar cine ştie după câte zecimi de ani? In această curte a stat în zilele şi pe căldurile acestea un câine mort până a putrezit, oasele astăzi şi sunt încă mărturie; acuma este acolo alt câine mort de-o parte şi o mâţă de altă parte aşa de umflaţi încât trecătorilor din 4—5 strade cari comunică pe acolo, le produce cea mai mare greaţă. Dacă ar fi ştiut bietul Eminescu că la capul unei strade ce va purta numele lui se vor depune asemenea lucruri pentru vecinicul repaus, ar fi protestat a i se perpetua memoria prin numele unei asemenea strade. —*— Ni se scrie că contabilul moşiei Laza, din judeţul Vasluiu, certându-se cu un servitor, l-a lovit şi i-a despicat capul. Servitorul a şi murit. Contabilul a dispărut. Dar ceia ce e mai curios e că medicul care a făcut autopsia a declarat că victima a murit de nebunie. Cel care ne scrie spune că e o învoială complectă între autorităţile locale, ca să facă lucrurile muşama. D-nii miniştrii de interne şi justiţie să ia măsuri. —*— OERDREICH Locupstv Strada Vestei Jir. 6. (Institutul de hidroterapie) Consultaţii : 8—10 dimineaţa, 5—7 year» INFORMAŢIUNI De astă dată se dă ca sigur că Regele va pleca Marţi la Venezia. —*— Independenţa este titlul unui nou organ liberal naţional, care va apărea în curând la Iaşi sub direcţiunea D-lui Corneliu, Th. Codrescu. Acest organ al partidului liberal este expresiunea mai multor tineri ieşeni, mai toţi până acum disidenţi, şi cari s’au exprimat dorinţa a reintra în clubul naţional liberal pentru a nu mai servi de piedestal poftelor ministeriale ale lui Cuconu Ghiţă Mărzescu. Se zice că mulţi din ei ar alege pe D. M. Tony ca şef, dar această alegere nu e încă hotărîtă definitiv. Primim plângeri din partea Pitiştenilor, în contra D-lui colonel Gorjan, care în loc să accelereze expeduirea corespondenţelor poştale, le întârzie mai mult. Aşa D-sa a desfiinţat cursa poştală care circula de ani întregi între Bucureşti Piteşti cu trenul de la 2,45 p. m., lăsând numai cursa de dimineaţa şi seara, din care cauză o mulţime de interese suferă colosale întîrzieri. Cerem stăruitor reînfiinţarea acelui serviciu aşia cum a fost mai ’nainte. Angina difterică bântue în judeţul Suceava. Copii mor cu droaia. Cu toate acestea nici autorităţile administrative, nici medicii din judeţ nu iau nici o măsură. Ni se scrie că doctoru Fabini, ori de câte ori e chemat, răspunde că a dat instrucţia bărbierului, cei ce au nevoie să se ducă la el. D-sa nu merge căci îi este teamă să nu aducă sămânţa boalei în casă la D-sa, şi să-şi înbolnăvească copii. Cei în drept să ia măsuri serioase. Primăria capitalei, aduce la cunoştinţa tuturor cetăţenilor cari au instalaţiuni de apă din conductele de pe strade ca să nu mai lase desschise robinetele de serviciu, căci curgerea în continuu a apei produce foarte multe neajunsuri, cunoscând că, se vor închide imediat robinetele de concesiune, cari se vor constata că sunt lăsate să curgă fără trebuinţă. Greva căruţaşilor din portul Brăila a încetat, în urma făgăduelilor date de prefectul Suditu şi primarul Perlea că de Luni va începe pavarea portului. Greva a încetat numai pentru un moment, căci de nu va începe pavarea, căruţaşii sunt hotărâţi să se pue iar în grevă. Şcoala centrală de fete din Iaşi fiind într’un local spaţios, are un număr de aproape 50 locuri disponibile pentru solvente. D. Poni, ministrul instrucţiei, a luat hotărâre a se primi solvente cum se primeau şi mai de mult, cu suma de 600 h. pe an, ceia ce este cu mult mai eftin decât în orice şcoală privată. Părinţii dar trebue a se grăbi adresând cereri Ministerului. —*— Pentru că o mulţime de persoane se înşală adesea ori aşteptând tranvaiul seara, şi spre a nu se confunda vagoanele cu un cal, direcţia încunoştiinţează că cele de pe linia mică au felinarile verzi, pe când la cele de pe linia mare sunt roşii. In urma propagandei făcută printre căruţaşi, aceştia sunt hotărâţi să protesteze în contra înființărei serviciului de camionage, care îi face să nu mai câștigenimic. Ancheta trimeasă la ministerul domeniilor în contra celor patru Inspectori ai acelui minister își va începe lucrările Luni, deoarece D. Gesianu este dus la Roman spre a asista la examenul de agricultură. —* — Ministerul de resboi a decis să trimeată în streinătate din fondurile sale un farmacist militar. Credem că această bursă va fi pusă la concurs şi nu se va da pe hatîruri. De asemeni aflam că se fac mari stăruinţe spre a se da burse pentru Germania, pe când toată lumea ştie că Franţa a făcut cele mai mari progrese în arta farmaceutică. —99*— La 1 Septembre 1891, la orele 12 şi jum. ziua, Societatea Funcţionarilor Publici va ţine adunare generală ordinară în localul Universităţei, sala Nr. 18. La ordinea zilei va fi : 1) Darea de seamă a Consiliului Central de Administraţiune despre mersul societăţei în anul al IX-lea societar; 2) Raportul comisiunei de control; 3) Votarea bugetului pe anul al X-lea socretar 1891—92; 4) Alegerea unui vice-preşedinte în locul celui eşit la sorţi, şi a 5 membrii eşiţi la sorţi precum şi alegerea a 5 membrii în comisia de control pentru anul al X-lea societar 1891—1892 ; 5) Propunerea consiliului central pentru proclamarea de membrii onorifici; 6) Excluderea D-luî T. Niculaescu din Pitești, conform art. 15 al. d) combinat cu art. 16 din statute; 7) Continuarea discutărei Proiectului de modificarea Statutelor. ** Primim următoarea scrisoare: Domnule Redactor, Fiind numit în funcţiunea de inspector şi instructor al bucătăriilor spitalelor Ephoriei pe ziua de 1-in August, iar ordinul de numire l-am primit pe ziua de 7 o, cred că nu puteam a me presinta la Filantropie maî mult de cât de cinci ori, plus că am inspectat în acest timp toate spitalele Ephoriei, aşa dar cred în acest scurt timp nu puteam face mai mult, iar în ceea ce priveşte că încă nu m’am presintat la serviciu cred că aţi fost induşi în eroare pentru care vă rog să bine voiţi a rectifica. Primiţi vă rog, asig. stimei ce vă păstrez. S. Petrony. - Am denunţat justiţiei şi autorităţilor bisericeşti pe preotul Roman, din comuna Moldovenii, judeţul Romanaţi, care a fost prins în flagrant delict de atentat la pudoare asupra fetei minore a locuitorului Florea Chelu din acea comună. Deşi au trecut deja săptămâni de atuncea, nici autoritatea civilă nici cea bisericească nu se mişcă. De ce? Acuma primim denunţări noul contra acestui preot. Ni se scrie că toată viaţa lui nu este decât un şir de scandaluri şi infamii. Rugăm încă odată pe cei în drept să ia măsuri. Purtarea preotului a ajuns să despereze satul. —*Primăria Capitalei a încunoştiințat ministerul de Resbel, că observatorul-rezervoriu de apă construit pe bulevard este terminat și că postul de pompieri poate să se mute în acel local. —*— Cunoscutul tipograf D. C. Petrescu-Conduratu a fost lovit de o nouă nenorocire, după ce a perdut zile trecute un copil acum a perdut şi pe mama D-sale, D-na Elena Conduratu. Ii trimetem cele mai sincere complimente de condoleanţă. Astă seară la grădina Bobine« primul debut al artistului american Zări Delphinas, care a obţinut un mare succes pe toate scenele Europei. A apărut, interesanta operă, Idealul armatei Românei lucrare de mare importanţă, mai cu seamă pentru D-nii ofiţeri în genere. Depozitul la librăriele Socek, Hai FOIŢA ZIARULUI „ADEVERUL“ FELIX DE STEYNE (3) Misterul isla U Is, Sfârşitul unei petreceri Toată această masă de curioşi era absorbită de spectacolul magic şi scotea exclamaţii de admiraţie, ori de câte ori se schimbau culorile apelor. Cu ochii ţintiţi la grădina minunată, nimeni nu lua aminte la cei de lângă dânsul. Și fântânele versau făc, smaragde, ametiste, rubine, diamante, aur topit. La un moment dat par’că începu o ploaie trandafirie deschis de tot, pembe, ca rechea Jeanei. Tânăra bătu din palme și se întoarse spre bărbatul ei, să-i împărtășească plăcerea ce simția. — Henric, zise ea, nu-i așa că... Dar glasul i se stinse, privirile i se rătăciră... Un om înalt, cu fața arămie, cu privirea teribilă, sta la spatele lui Fontanes. Omul acesta, era cu brațul ridicat. Jeana văzu lucind pana unui pumnal, ce se înfipse în ceafa lui Henric. Par’că fu un fulger. Ea răcni cât putu: — E Persanul! Şi căzu leşinată. N Şahul primeşte o visită la care nu se aşteptă D. Fontanes se prăbuşi, fără să geamă măcar. Câţiva curioşi se întoarseră, întrebând cu ciuda oamenilor ce nu le place să fie tulburaţi în plăcerile lor şi făcând reflecţii neplăcute. — Ce-i asta ? — O femee care are un atac de nervi... — Când cineva-i nervos, nu se urcă în turnul Eiffel... — Uite, parcă i leșinată. — O trezești cu o cană cu apă rece... Cu toate acestea D-nii vecini bine-voitori o ridicară de jos. Gîtul îi era moale și capu-i atîrna ca o floare cu coada frîntă. Unul o ducea în brațe, când picioarele i se îrapedicară de corpul lui Henric, ce zăcea în umbră. Celălalt se plecă să vază. — Un om căzut... ’L-o fi lovit damblaua. Și cum se căznia să-l ridice, un D. de vre-o șaizeci de ani, cu părul alb de tot, eșind dintr’un birt din turn, cu capul gol și părînd foarte turburat, da fuga murmurînd cu glasul tăcut: — Răcnetul ce am auzit... e glasul Jeanei. Cum ajunse lângă grup, bîlbîi gîfîind : — Da, e ea! Doamne ! Biata fată ! O fi fost prea strînsă în gloată ... Aşa e D-lor?... Fiţi aşa de buni şi o duceţi în birt. ~~ Trebue să ducem și pe D. acesta zise cel ce se apucase sa ridice pe Henric, dar e greu, și dacă ați avea bunătate să mă ajutați. Bâtrînul scoase o exclamație dureroasă. — E bărbatul! Ce va zică asta ?... Luatul de umeri, D-le; eu îl duc de picioare... Și greu de tot, mai mult tîrîși de cât îl duseră pe Fontanes, într’un salonaș al birtului. Câțiva inşi făcură doi trei pași, atrași de un început de curiositate; dar murmurul mulțime!, entusiasmată de amestecul tutulor culorilor fîntînilor luminoase, îi făcu să se ducă iar la locurile lor. — Poate că e medic pe aci, zise vecinul care pusese pe Fontanes pe scaun. — Eu, D-le, zise bătrînul care văzu Intuia de Jeana, eu sunt medicul și an cui familiei. Deodată ochii i se sgîiră și cu mai spre cel ce dusese pe Fontanes, strigă 1 glas sălbatec: — Singe! Pe pieptul cămașei D-stră Lăsă pe Jeana tot leșinată și se repe ia Henric. Mîna-i dete ’ndată peste minerul puinaiului, rămas în rană. — Asasinat! bîlbîi el, asasinat! Și dînd îndărăt de spaimă, medic simți cum i se moae picioarele. Ceru un pahar cu apă și ’l sorbi di tr'odată. Atunci, tot galben din pricina emoții nei cele grozave, dar căpătînd destu energie ca să-și facă datoria-I dureroas examină pe nenorocitul Fontanes. își puse urechea pe pieptul victim« inima numai bătea. li ridică pleopile, ochii erau turburi și împâejenați. Bătrînul lăsă capul în jos și un singur cuvânt îl scăpă dintre buze. — Mort! Uimiți, martorii acestei constatări janice întrebară: — Sunteți sigur ? — Vai..! răspunse el arătând mineri pumnalului, și am cercetat inima și ochi numai ca sa fiu absolut sigur... Dar cu toată emoțiunea violentă ce am simțit, am presupus, ceea ce e adevărat, că pana pumnalului ’l-a tăiut şira spinarei.. Nu e nimic de făcut... Biata Jeana e văduvă ! Și lacramile îi porniră din ochi. De când cineva învălea cu un cearceaf alb, ca un giulgiu, cadavrul întins pe o masă, Jeana era dusă în biuroul birtului, unde nevasta birtașului o îngrija sub privegherea bătrînului. Cu toate că trecuse ca la un sfert de ceas, Jeana era tot leșinată, când se deschise ușa și intri un Domn cu fisionomia discretă, cu privirea rece. — Doctorul Fered, zise el cunoscând pe bătrân. — D. Carantini strigă bătrînul. Şi mai zise: — Ştiţi evenimentul spăimîntâtor? — Știfi, răspunse Darantin, că e un om asasinat, și vez tînăra aceasta leșinată... Alt nu știa nimic. Doui D-ni pe care ’i-am întrebat n’au putut să’mi spue ceva lămurit. Au auzit un strigăt ciudat s’au întors și au văzut doui inși pe jos, pe tînâră, doctore? — Vai! murmură D. Fered, e vina mea; şi sermanul băiat care a murit, lovit de o mână necunoscută, e bărbatul ei. D. Darantin era agentul superior de poliţie ce întovărăşa pe şah şi pe subsecretarul de Stat. (Va urma)