Adevěrul, august 1891 (Anul 3, nr. 901-930)

1891-08-18 / nr. 917

2 11Ilfu­GMI MIMIM Pentru cauza română Germaia şi în timpurile de faţă poporul german este cel mai puternic factor în judecarea simpa­tică şi unanimă a marei mişcări naţio­nale a Românismului. Cât de puternică e simpatia acestei miş­cări în toate straturile societăţii germane din Germania au dovedit-o ziarele ger­mane şi conferinţele istoricului profesor universitar Dr. Waltenbach din Berlin şi ale Schulvereinului german, îndreptate toate contra stărei insuportabile a naţio­nalităţilor din Ungaria. Până şi femeile germane au ţinut să se alăture marii mişcări contra maghiarilor şi D­ra H. En­gel din Berlin a ţinut şi conferinţă în sec­ţiunea femeilor a Schulvereinului german. Publicăm astă­zi două scrisori ale stu­denţilor din Germania, ca răspuns la o scrisoare a studenţilor români, în care aceştia propuneau germanilor să înceapă o acţiune comună contra maghiarilor. Dacă studenţii germani, din cauza or­­ganizaţiunei asociaţiunilor lor şi din cauza stărilor politice în Germania sunt nevoiţi să nu poată combate împreună cu stu­denţii noştri „oarba tiranie“ nu uită a accentua „aprobarea“şi„simpatiele lor“ pentru lupta întreprinsă de studenţii noştri. Ori­cine cunoaşte viaţa studenţiască din Germania, va conveni cu noi, că scriso­rile de jos sunt expresiunea cea mai vie a acelei vieţi, de altă parte însă şi do­vada pentru o simpatie sănătoasă şi trai­nică pentru cauza română. De aceia ne şi mărginim a publica nu­­mai aceste două scrisori accentuând ca şi cele­lalte asociaţiunî au dovedit, că sunt conduse întocmai de aceleaşi princi­pii ca şi studenţii celor două Universităţi din Göttingen şi Königsberg. Iacă acum scrisorile: Scrisoarea Asociaţiunei studenţilor ger­mani din Göttingen. Göttingen, 13 Februarie 1891 Prea stimaţi Domni, La preţuita D-voastră scrisoare din 24 Ianuarie, îmi permit a vă răspunde în numele Asociaţiunei studenţilor germani următoarele : De­şi noi întâmpinăm silinţele D-stră cu cea maî mare simpatie şi dorim din inima noastră, ca mişcarea începută în favoarea fraţilor D-stră apăsaţi în Unga­ria şi Transilvania să crească şi să se întărească din ce în ce mai mult, totuşi de­o­cam­dată nu putem lua o poziţiune hotărîtă, de­oare­ce în asemenea lucrări hotărîrea din urmă o are conventul tu­turor asociaţiunilor ale studenţilor germani. Conventul asociaţiunilor are însă loc abia la 6 August anul curent; prin ur­mare până atunci ne este cu neputinţă de a vă da un răspuns precis. Aducându-vă urările noastre cele mai sincere pentru înflorirea, creşterea şi des­voltarea năşuinţelor voastre contra oar­bei tiranii am rămas. Cu stimă, Preşedintele II al Asociaţiunei H. Schraderer st. theol. Scrisoarea asociaţiunei studenţilor ger­mani din Königsberg. Königsberg, 5 Martie, 1891 înainte de toate salutările Ger­manilor ! M­ult onoraţi camarazi! La preţuita D-voastră scrisoare din 21 Ianuarie curent, subscrisa asociaţiune vă răspunde, că ea aprobă în cea mai de­plină măsură năsuinţele voastre, dar că ea se abţine din principii (grundsätzlich) de la ori­ce întreprinderi politice şi că deci ne sileşte spre cea mare a noastră părere de răa de a nu putea combate îm­­preună cu voi barbaria. Vă rugăm însă să aveţi cea mai mare convingere, că avem pentru lupta voastră începută pentru asigurarea celor mai sa­cre bunuri ale naţionalităţii voastre, sim­patiile cele mai călduroase şi cu această asigurare vă trimetem salutări germane, p. Asociațiune, Max Hassenstein­ Gând. phil. et stud. theol. DUMINICA, 18 AUGUST 1891 dulceaţa, 2 fl. 40 bani litru de vin oţetit, un leu porţia de aşa numită îngheţată şi care în realitate nu era de­cât o ames­tecătură de lapte cu zahăr şi ghiaţă. Lu­mea a fost prea indignată de neprevede­­rea Primării de a fixa preţuril­e consumaţiu­­nelor. Fie sigur şi armeanul antreprenor că cu altă ocazie nu va avea pe nimeni. Regatele pe mare, care era vorba să aibă loc la 15 August s’a amânat, nu ştiu­ din ce cauză, se vede că se aşteaptă să plece înainte toţi voiajorii şi apoi, le va da. a îî Mai recente noutăţi nu avem de­cât că­ onorabilul secretar al direcţii căi ferate de aici, numit Vilescu şi mai nainte Cauf­­man, a găsit de cuviinţă să bată cu bas­tonul pe o D-nă Mavrachi, al cărui bărbat e de asemenea funcţionar la gară. Acest D. Vilescu a maî bătut anul trecut pe co­merciantul Nicolaescu, librar chiar în lo­calul gării şi nu ştiu cum s’a făcut că atunci a scăpat cu o amendă. Faptul de astă dată însă fiind mult mai grav, căci a bătut o femee, cred că nu se va mai acoperi, iar D. Vilescu pe lângă desti­tuire, va fi dat şi judecăţii spre a’şi primi osînda ce merită; căci, pe lângă că e un neamţ infect, apoi nu se lasă nici de bles­­tămaţii; sperăm că onor. D. Lupaşcu va da publicului indignat dacă nu D-nei Ma­vrachi satisfacţiunea cuvenită. * * • In Constanţa pe fie­care zi sosesc noi voiagiori, cu cât unii plecau, cu atât mai mulţi vin, băile de mare din Constanţa după cum le-a recomandat şi D. Fortună în corespondenţa sa, de acum sunt mai bune, apa căldicică e o plăcere să facă cine va bae, sezonul, cum v’am spus ţine până la 15 Septembrie, timpul e foarte favorabil, viaţa, cum v’am descris’o nu e tocmai scumpă, să vede că pe onor. D. Niger l’a cunoscut atelieriî de i-a luat preţuri aşa scumpe. Şi apoi vorbind drept, lumea nu vine pentru economie la Constanţa, ci pentru băi şi aer curat, elemente ce nu lipseşte Constanţei; singurul lucru de regretat este că magaziile de producte nu s’a scos din oraş, toţi Primarii trecuţi, spre a’şi forma majoritatea, nu a executat pe pro­prietari a face magazii afară, sau a opri introducerea carelor cu producte în oraş, lucru care dacă ar fi fost făcut, Con­stanţa ar fi fost un oraş model în pri­vinţa curăţenii stradelor, să sperăm că viitorul Consiliu va pricepe mai bine in­teresele chiar ale oraşului şi ale orăşe­nilor. . La 10 curent, ora 9 seara, s’a aprins casa D-lui Lisen, fost consul austriac, în casă erau mai mulţi chiriaşi şi un ma­gazin de cuţi­tărie şi obiecte de porţelan şi teracotă. Nu s’a putut scăpa nimic, casa fiind de scânduri s’a consumat în întregul ei într’o oră; paguba nu e mare, casa, cât şi marfa de cuţitărie erau asi­gurate. Italianul cu marfa a avut şi bani 1500 franci în aur şi 500 fr. în hârtie, hârtiile s’au ars, aurul însă s’a găsit, sin­gur ce a rămas intact. Italianul spune că cauza focului a provenit de la sub­sol, unde dormea un servitor, alţii spun că italianul puţin cam excentric, văzînd în magazinul său muştele strînse pe pla­fond, a voit să le ardă cu un jurnal a­­prins şi din nebăgare de seamă a luat foc perdeaua, de unde s’a comunicat la scânduri. Nu se ştie pozitiv care versi­une va fi adevărată, în acea seară fiind bal, toată lumea de acolo precum şi dupe Bulevard şi din alte părţi se strînsese la locul sinistrului; pe de o parte a fost mare noroc căci n’a fost vent, căci ardea mai multe case, incendiul însă a făcut ca proprietarul vrea nu vrea, trebue să construiască un imobil mai frumos de cât şandramaua arsă. Georgascu. In dosul şcoalei de meserii este un câmp liber şi tot acolo şi strada „Eminescu“; din acest câmp liber şi din acesta stradă treci în şoseaua Ba­sarab prin o curte pustie destinată de Primărie de a deveni o stradă, dar cine ştie după câte zecimi de ani? In această curte a stat în zilele şi pe căldurile acestea un câine mort până a putrezit, oasele astă­zi şi sunt încă mărturie; acuma este a­­colo alt câine mort de-o parte şi o mâţă de altă parte aşa de umflaţi în­cât trecătorilor din 4—5 strade cari comunică pe acolo, le produce cea mai mare greaţă. Dacă ar fi ştiut bietul Eminescu că la capul unei strade ce va purta numele lui se vor depune asemenea lucruri pentru vecinicul repaus, ar fi protestat a i se perpetua me­moria prin numele unei asemenea strade. —*— Ni se scrie că contabilul moşiei Laza, din judeţul Vasluiu, certân­­du-se cu un servitor, l-a lovit şi i-a despicat capul. Servitorul a şi murit. Contabilul a dispărut. Dar ceia ce e mai curios e că medicul care a făcut autopsia a declarat că victima a murit de nebunie. Cel care ne scrie spune că e o învoială complectă între autorită­ţile locale, ca să facă lucrurile mu­şama. D-nii miniştrii de interne şi jus­tiţie să ia măsuri. —*— O­­ERDREICH Locupstv Strada Vestei Jir. 6. (Institutul de hidroterapie) Consultaţii : 8—10 dimineaţa, 5—7 year» INFORMAŢIUNI De astă­ dată se dă ca si­gur că Regele va pleca Marţi la Venezia. —*— Independenţa este titlul unui nou organ liberal naţional, care va a­­părea în curând la Iaşi sub direc­ţiunea D-lui Corneliu, Th. Codrescu. Acest organ al partidului liberal este expresiunea mai multor tineri ieşeni, mai toţi până acum disidenţi, şi cari s’au­ exprimat dorinţa a rein­tra în clubul naţional liberal pentru a nu mai servi de piedestal pofte­lor ministeriale ale lui Cuconu Ghiţă Mărzescu. Se zice că mulţi din ei ar alege pe D. M. Tony ca şef, dar această alegere nu e încă hotărîtă defi­nitiv. Primim plângeri din partea Pi­tiştenilor, în contra D-lui colonel Gorjan, care în loc să accelereze expeduirea corespondenţelor poş­tale, le întârzie mai mult. Aşa D-sa a desfiinţat cursa poştală care cir­cula de ani întregi între Bucureşti Piteşti cu trenul de la 2,45 p. m., lăsând numai cursa de dimineaţa şi seara, din care cauză o mulţime de interese suferă colosale întîr­­zieri. Cerem stăruitor reînfiinţarea a­­celui serviciu aşia cum a fost mai ’nainte. Angina difterică bântue în jude­ţul Suceava. Copii mor cu droaia. Cu toate acestea nici autorităţile administrative, nici medicii din ju­deţ nu iau nici o măsură. Ni se scrie că doctoru Fabini, ori de câte ori e chemat, răspunde că a dat instrucţia bărbierului, cei ce au ne­voie să se ducă la el. D-sa nu merge căci îi este teamă să nu aducă să­mânţa boalei în casă la D-sa, şi să-şi înbolnăvească copii. Cei în drept să ia măsuri se­rioase. Primăria capitalei, aduce la cu­noştinţa tuturor cetăţenilor cari au instalaţiuni de apă din conductele de pe strade ca să nu mai lase des­­schise robinetele de serviciu, căci curgerea în continuu a apei pro­duce foarte multe neajunsuri, cu­noscând că, se vor închide imediat robinetele de concesiune, cari se vor constata că sunt lăsate să curgă fără trebuinţă. Greva căruţaşilor din portul Brăila a încetat, în urma făgăduelilor date de prefectul Suditu şi primarul Perlea că de Luni va începe pava­­rea portului. Greva a încetat numai pentru un moment, căci de nu va începe pa­­varea, căruţaşii­ sunt hotărâţi să se pue iar în grevă. Şcoala centrală de fete din Iaşi fiind într’un local spaţios, are un număr de aproape 50 locuri dis­ponibile pentru solvente. D. Poni, ministrul instrucţiei, a luat hotărâre a se primi solvente cum se primeau şi mai de mult, cu suma de 600 h­. pe an, ceia ce este cu mult mai eftin de­cât în ori­ce şcoală privată. Părinţii dar trebue a se grăbi adresând cereri Ministerului. —*— Pentru că o mulţime de persoane se înşală adesea ori aşteptând tran­­vaiul seara, şi spre a nu se con­funda vagoanele cu un cal, direc­ţia încunoştiinţează că cele de pe linia mică au felinarile verzi, pe când la cele de pe linia mare sunt roşii. In urma propagandei făcută prin­tre căruţaşi, aceştia sunt hotărâţi să protesteze în contra înființărei serviciului de camionage, care îi face să nu mai câștige­­nimic. Ancheta trimeasă la ministerul domeniilor în contra celor patru Inspectori ai acelui minister își va începe lucrările Luni, de­oare­ce D. Gesianu este dus la Roman spre a asista la examenul de agricultură. —* — Ministerul de resboi a decis să trimeată în streinătate din fondurile sale un farmacist militar. Credem că această bursă va fi pusă la con­curs şi nu se va da pe hatîruri. De asemeni aflam că se fac mari stăruinţe spre a se da burse pentru Germania, pe când toată lumea ştie că Franţa a făcut cele mai mari progrese în arta farmaceutică. —99*— La 1 Septembre 1891, la orele 12 şi jum. ziua, Societatea Funcţionarilor Pu­blici va ţine adunare generală ordinară în localul Universităţei, sala Nr. 18. La ordinea zilei va fi : 1) Darea de seamă a Consiliului Cen­tral de Administraţiune despre mersul societăţei în anul al IX-lea societar; 2) Raportul comisiunei de control; 3) Votarea bugetului pe anul al X-lea socretar 1891—92; 4) Alegerea unui vice-preşedinte în lo­cul celui eşit la sorţi, şi a 5 membrii e­­şiţi la sorţi precum şi alegerea a 5 mem­brii în comisia de control pentru anul al X-lea societar 1891—1892 ; 5) Propunerea consiliului central pen­tru proclamarea de membrii onorifici; 6) Excluderea D-luî T. Niculaescu din Pitești, conform art. 15 al. d) combinat cu art. 16 din statute; 7) Continuarea discutărei Proiectului de modificarea Statutelor. **­­ Primim următoarea scrisoare: Domnule Redactor, Fiind numit în funcţiunea de inspector şi instructor al bucătăriilor spitalelor Ephor­iei pe ziua de 1-in August, iar or­dinul de numire l-am primit pe ziua de 7 o, cred că nu puteam a me presinta la Filantropie maî mult de cât de cinci ori, plus că am inspectat în acest timp toate spitalele Ephoriei, aşa dar cred în acest scurt timp nu puteam face mai mult, iar în ceea ce priveşte că încă nu m’am pre­­sintat la serviciu cred că aţi fost induşi în eroare pentru care vă rog să bine voiţi a rectifica. Primiţi vă rog, asig. stimei ce vă păstrez. S. Petrony. - Am denunţat justiţiei şi autori­tăţilor bisericeşti pe preotul Ro­man, din comuna Moldovenii, ju­deţul Romanaţi, care a fost prins în flagrant delict de atentat la pu­doare asupra fetei minore a locui­torului Florea Chelu din acea co­mună. De­şi au trecut deja săptămâni de atuncea, nici autoritatea civilă nici cea bisericească nu se mişcă. De ce? Acuma primim denunţări noul contra acestui preot. Ni se scrie că toată viaţa lui nu este de­cât un şir de scandaluri şi infamii. Rugăm încă odată pe cei în drept să ia măsuri. Purtarea preo­tului a ajuns să despereze satul. —*­Primăria Capitalei a încunoştiin­­țat ministerul de Resbel, că obser­­vatorul-rezervoriu de apă construit pe bulevard este terminat și că postul de pompieri poate să se mute în acel local. —*— Cunoscutul tipograf D. C. Pe­­trescu-Conduratu a fost lovit de o nouă nenorocire, după ce a perdut zile trecute un copil acum a per­dut şi pe mama D-sale, D-na Elena Conduratu. Ii trimetem cele mai sincere com­plimente de condoleanţă. Astă seară la grădina Bobine« primul debut al artistului american Zări Del­phinas, care a obţinut un mare succes pe toate scenele Europei. A apărut, interesanta operă, Idealul armatei Românei lucrare de mare importanţă, mai cu seamă pentru D-nii ofiţeri în genere. Depozitul la librăriele Socek, Hai­ FOIŢA ZIARULUI „ADEVERUL“ FELIX DE STEYNE (3) Misterul is­la U Is, Sfârşitul unei petreceri Toată această masă de curioşi era ab­sorbită de spectacolul magic şi scotea exclamaţii de admiraţie, ori de câte ori se schimbau culorile apelor. Cu ochii ţintiţi la grădina minunată, nimeni nu lua aminte la cei de lângă dânsul. Și fântânele versau făc, smaragde, a­metiste, rubine, diamante, aur topit. La un moment dat par’că începu o ploaie trandafirie deschis de tot, pembe, ca rechea Jeanei. Tânăra bătu din palme și se întoarse spre bărbatul ei, să-i împărtășească plă­cerea ce simția. — Henric, zise ea, nu-i așa că... Dar glasul i se stinse, privirile­ i se rătăciră... Un om înalt, cu fața arămie, cu pri­virea teribilă, sta la spatele lui Fon­tanes. Omul acesta, era cu brațul ridicat. Jeana văzu lucind pana unui pumnal, ce se înfipse în ceafa lui Henric. Par’că fu un fulger. Ea răcni cât putu: — E Persanul! Şi căzu leşinată. N­ Şahul primeşte o visită la care nu se aşteptă D. Fontanes se prăbuşi, fără să geamă măcar. Câţi­­va curioşi se întoarseră, întrebând cu ciuda oamenilor ce nu le place să fie tulburaţi în plăcerile lor şi făcând re­flecţii neplăcute. — Ce-i asta ? — O femee care are un atac de nervi... — Când cine­va-i nervos, nu se urcă în turnul Eiffel... — Ui­te, parcă i leșinată. — O trezești cu o cană cu apă rece... Cu toate acestea D-nii vecini bine-voi­tori o ridicară de jos. Gîtul îi era moale și capu-i atîrna ca o floare cu coada frîntă. Unul o ducea în brațe, când picioarele i se îrapedicară de corpul lui Henric, ce zăcea în umbră. Celăl­alt se plecă să vază. — Un om căzut... ’L-o fi lovit dam­blaua. Și cum se căznia să-l ridice, un D. de vre-o șaizeci de ani, cu părul alb de tot, eșind dintr’un birt din turn, cu capul gol și părînd foarte turburat, da fuga mur­­murînd cu glasul tăcut: — Răcnetul ce am auzit... e glasul Jeanei. Cum ajunse lângă grup, bîlbîi gîfîind : — Da, e ea! Doamne ! Biata fată ! O fi fost prea strînsă în gloată ... Aşa e D-lor?... Fiţi aşa de buni şi o duceţi în birt. ~~ Trebue să ducem și pe D. acesta zise cel ce se apucase sa ridice pe Hen­ric, dar e greu, și dacă ați avea bunătate să mă ajutați. Bâtrînul scoase o exclamație dure­roasă. — E bărbatul! Ce va zică asta ?... Lua­tul de umeri, D-le; eu îl duc de pi­cioare... Și greu de tot, mai mult tîrîși de cât îl duseră pe Fontanes, într’un salonaș al birtului. Câți­va inşi făcură doi trei pași, atrași de un început de curiositate; dar mur­murul mulțime!, entusiasmată de ameste­cul tutulor culorilor fîntînilor luminoase, îi făcu să se ducă iar la locurile lor. — Poate că e medic pe aci, zise ve­cinul care pusese pe Fontanes pe­­ scaun. — Eu, D-le, zise bătrînul care văzu Intuia de Jeana, eu sunt medicul și an cui familiei. De­odată ochii i se sgîiră și cu mai spre cel ce dusese pe Fontanes, strigă 1 glas sălbatec: — Singe! Pe pieptul cămașei D-stră Lăsă pe Jeana tot leșinată și se repe ia Henric. Mîna-i dete ’ndată peste minerul pui­naiului, rămas în rană. — Asasinat! bîlbîi el, asasinat! Și dînd îndărăt de spaimă, medic simți cum i se moae picioarele. Ceru un pahar cu apă și ’l sorbi di tr'odată. Atunci, tot galben din pricina emoții nei cele grozave­, dar căpătînd destu energie ca să-și facă datoria-I dureroas examină pe nenorocitul Fontanes. își puse urechea pe pieptul victim« inima numai bătea. li ridică pleopile, o­chii erau turburi și împâejenați. Bătrînul lăsă capul în jos și un sin­gur cuvânt îl scăpă dintre buze. — Mort! Uimiți, martorii acestei constatări ja­nice întrebară: — Sunteți sigur ? — Vai..! răspunse el arătând mineri pumnalului, și am c­ercetat inima și ochi numai ca sa fiu absolut sigur... Dar cu toată emoțiunea violentă ce am simțit, am presupus, ceea ce e adevărat, că pana pumnalului ’l-a tăiut şira spinarei.. Nu e nimic de făcut... Biata Jeana e văduvă ! Și lacramile îi porniră din ochi. De când cine­va învălea cu un cear­ceaf alb, ca un giulgiu, cadavrul întins pe o masă, Jeana era dusă în biuroul birtului, unde nevasta birtașului o îngrija sub privegherea bătrînului. Cu toate că trecuse ca la un sfert de ceas, Jeana era tot leșinată, când se des­chise ușa și intri un Domn cu fisionomia discretă, cu privirea rece. — Doctorul Fered­, zise el cunoscând pe bătrân. — D. Carantini strigă bătrînul. Şi mai zise: — Ştiţi evenimentul spăimîntâtor? — Știfi, răspunse Darantin, că e un om asasinat, și vez tînăra aceasta leși­nată... Alt nu știa nimic. Doui D-ni pe care ’i-am întrebat n’au putut să’mi spue ceva lămurit. Au auzit un strigăt ciudat s’au întors și au văzut doui inși pe jos, pe tînâră, doctore? — Vai! murmură D. Fered­, e vina mea; şi sermanul băiat care a murit, lo­vit de o mână necunoscută, e bărbatul ei. D. Darantin era agentul superior de poliţie ce întovărăşa pe şah şi pe sub­secretarul de Stat. (Va urm­a)

Next