Adevěrul, septembrie 1891 (Anul 4, nr. 931-960)

1891-09-15 / nr. 945

ANUL IV. — Nr. 945 NUMERUL 10 RAHÎ ABONAMENTELE­­ÎNCEP LA 1 ŞI 15 ALE FIE­CÂREÎ LUNI şi se plătesc tot-d’n­-una ’nainte în Ilacureştî la casa Administraţiei. Din Judeţe şi Străinătate prin mandate poştale. Un an In ţară 30 lei. In străinătate 50 Şease luni , 15 , , „ 25 Trei luni , 8 , , , 13 La* % Un număr în Străinătate 15 bani MANUSCRISELE NU SE ’NAPOEAZA EDIT­IA A DOUA Să te­­fereşti, Române!­ăe culă strein In cftsJL V. Alexandri. DUMINICA, 151 SEPTEMBRIE 1891 NUM.Î1RUL10 BAHI ANUNCIURILE iîiS'S'î şi JUDEŢE se prinţesei j» ADMINISTRAŢIE, (j ) INSTATE, direct la administraţie și pțietile de­­publicitate. IV ... . . 0.30 b. Onix III...... 2.— Iei g j­jf .. . g ÎI..... • 3.­— lei 0 j Ețîimcfc jspReclam de 3 le! rândul­­ ziarul se găsește de vânzare cu nu­mărul la Moseai Ho­­llî, Boulevard §s.­Jocn­eL UN NUMĂR VECHI: 30 BANI ADMINISTRAȚIA 111. — BULEVARDUL ELISAB­ETA, ~­IÎSDirector politic: ALEX, V. BELDIMANN . REDACȚIA BULEVARDUL ELIS­ABETA, — 111 Reps Jajiali PENTRU D.PONI Bacalaureatul REFORMA MAGISTRATUREI Băile Statului Câinele şi Şarpele lisismi­­e la Turul I, Bucureşti, 14 Septembre. Sips Jipal“ Acest organ liberal-conservator a comis o eroare când a intitulat articolul său de fond din una Sep­­brie: Răspuns „Adevărului El trebuia să adreseze acest răs­puns ziarului LîIndépendance Rou­­maine care publică, în limba fran­ceză, nu numai faptele dar chiar intenţiunile guvernanţilor noştri, al căror apărător, în limba română, este Naţionalul. Ambele ziare ar fi spălat în familie rufele lor murdare, şi nu aşi fi silit — bolnav cum sunt — să intru în polemică cu un ziarist a cărui edu­­caţiune lasă mult de dorit, şi care se ascunde sub ultimele trei litere ale alfabetului. Dacă directorul politic al ziaru­lui „Naţionalul“ ar fi scris acest răspuns adresat „Adevărului râs­­punsul ar fi fost cuviincios, şi aşi fi avut plăcerea de a vedea pe un amic al Regelui Carol luând pe faţă — iar nu sub valul anonimu­lui — apărarea Sa. Dacă Majestatea Sa are prieteni, dacă Dinastia are susţiitori, de ce staui ei ascunşi şi se feresc a pro­clama aceste sentimente? Se vede că ele sunt greu de mărturisit. Un amic al D-lui Iancovescu şi al meu — un liberal-conservator convins — silit de a merge într’o zi la Rege, mi-a mărturisit că a căutat a nu fi văzut nici la intra­rea nici la eşirea sa din Palat, sim­ţind, dacă nu o ruşine, dar o sfială când a urcat treptele acestui lupa­nar politic. Acum să răspund D-lui X. Y. Z. Faţă cu nesăţioasa lăcomie a lui Carol I, lăcomie pe care o cunoaşte ca şi mine simpaticul meu con­frate Ion N. Iancovescu, căci în a­­nul 1884 şi la 1885—când a apărut ziarul Epoca—el s’a rădicat, cu o lăudabilă indignaţiune, contra înfiin­­ţărei Domeniului Coroanei, consi­­derându’l ca o instituţiune contrară deprinderilor poporului român . Faţă mai ales cu informaţiunea pe care am extras’o din L'Indé­pendance Roumaine care face cu­noscut lectorilor sei că ministerul Domeniilor a numit o comisiune menită a găsi mijloacele de a trans­forma o parte din muntele Piscu Cânelui — recina mea castelul Peleş«— întrun parc . Ce altă concluziune puteam eu trage de cât că : Străinul încoronat ş’a pus ochii pe­­ a zecea m©şie a Statului. Nici în informaţiunea ziarului oficios francez, nici în acea publi­cată de organul liberal-conservator, nu se pomenea de intervenţiunea ministerului lucrărilor publice în numirea acelei comisiuni, şi nu se arăta pericolul de care este ame­ninţată calea ferată prin surpătu­­rile produse pe muntele Piscu Câ­nelui. Dacă pentru prima dată m’am înşelat în privinţa lui Carol I, vina nu e a mea, ci a D-lor Gh. Em. Lahovary şi Ion N. Iancovescu cari, în locul informaţiunilor pu­blicate, trebuia să-mi spue că Ma­jestatea Sa Regele s’a schimbat, şi că, din hrăpitor şi lacom ce a fost odinioară, astă­zi a devenit dezin­teresat şi chiar darnic şi că, ori de câte ori a văzut cea mai mică abatere de la principiile exploată­­reî pădurilor, în înalta Sa solici­tudine şi cu deosebită competinţă a atras atenţiunea miniştrilor Săi. Nu voiu respunde la toate necu­viinţele înşirate de X. Y. Z. în trei coloane, dar mă voiu opri la urmă­toarele ridicole rînduri: — D. Bel­­dimann, care poartă mult interes avuţiei naţionale, să ne arate do­­naţiunile pe care le-a făcut vro dată. Nu ştiam că pentru a avea un cetăţean dreptul de a se interesa de bunul public, trebue ca să fie bogat şi să fi făcut donaţiuni. Cu toate aceste când slugarnicul X. Y. Z. îmi va arăta donaţiunile făcute de stăpânul său Carol I, atunci îi voi­ indica stabilimente de bine­facere care poartă numele de Beldimann. O întrebare D-lui Director poli­tic al ziarului Naţionalul, şi termin: Bine-voiască D. Ion N. lanco­­vescu să-mi spue ce caută, în co­­misiunea numită de miniştrii Do­meniilor şi lucrărilor publice, D Basset, supus strein şi secretar personal al Regelui? O întrebare foarte nevinovată Wh­ISeSclimastsL TELEGRAME FRANCFORT PE MAIN, 13 Septem­­bre. — Cu ocazia vizitei sale la Bursă, D- Berlepsch, ministru de comerţ, a rostit un discurs în care a zis că reprezentanţii comerţului şi ai industriei ar putea ac­tualmente să facă afacerile lor fără ne­linişte, de­oare­ce cea mai mare parte a temerilor semănate sunt lipsite de vreo bază reală. Cea mai bună garanţie a păcii este voinţa naţiunii, care concoardă cu acea a împăratului de a conserva pacea. , COPENHAGA, 13 Septembre. — Ţarul Ţarina şi copii lor au plecat la 9 ore 40 de dimineaţa la Moscova prin Gjedler. VIENA, 13 Septembrie. — împăratul a plecat la 8 şi un sfert la Prag!—; contele Taaffe, preşedinte al Consiliului, fiind bol­nav, nu a putut să însoţiască pe Majes­tatea Sa. D-na de Schoenwein plecase încă de la amiazî. BELGRAD. 13 Septembrie.—Regele A­­lexandru va pleca măine la Obilici ca să viziteze expoziţia economică şi să asiste la inaugurarea solemnă a nnoii serbări El va fi însoţit de D-nii Ristici şi Pasic şi de ministrul de Resbel. BERLIN, 13 Septembrie. — Agenţia Wolff semnalează ştirea care circula la Copenhaga în privinţa logodnei iminente a Regelui Alexandru al Serbiei cu prin­cipesa Helena de Muntenegru. LONDRA, 13 Septembrie. — Times crede că conduita Ruşilor în Micul Pamir va fi obiectul reclamaţiunilor din partea guvernului englez, pentru că micul Pamir este fără nici o îndoială afară de sfera intereselor ruseşti. CONSTANTINOPOL, 13 Septembrie.­­Levant- Herald publică un comunicat, care desminte ştirea că Sir White ar fi trimes Porţii explicaţiuni verbale asupra incidentului din Sigri, şi că Poarta ar fi cerut explicaţiuni scrise. —_————­­ BĂILE STATULUI Un cititor ne trimite spre publicare următoa­rele reflecţiuni asupra regulamentului pentru ad­ministrarea şi exploatarea stabilimentelor de băi minerale ale Statului. Le împărtăşim cu plăcere cititorilor noştri : Monitorul Oficial de Marţi 10 ale curentei, Nr. 127, cuprinde un regula­ment pentru administrarea şi exploatarea stabilimentelor de bai minerale care apar­ţin Statului. Acest regulament aprobat de consiliul de miniştri, semnat de Rege şi contra­semnat de ministru răspunzător D. Ilariu Izvoranu, este decretat în virtutea arti­colului 93 din Constituţiunea Ţărei. Acest articol 93 din Constituţiunea noastră prevede în adevăr între dreptu­rile Regelui şi pe acela de a decreta re­gulamente însă numai pentru desvoltarea şi aplicarea legilor. Or, ne­existând nici o anume lege specială pentru adminis­trarea şi exploatarea în regie a apelor minerale din ţară, regulamentul decretat este o îndrăzneaţă şi vicleană usurpare a drepturilor Corpurilor noastre legiuitoare. Acest regulament este o adevărată lege autocrată prin care se suspendă, se calcă şi se modifică dispoziţiuni din Constitu­ţiunea şi legile ţărei. El prevede funcţiuni cari după Con­stituţie nu pot fi create de­cât prin legi speciale. El prevede casieri fără garan­ţie şi fără a fi supuşi jurisdicţiuneî înal­tei curţi de compturî; el înfiinţează taxe între altele şi pentru muzică şi prescrie amenzi cu aplicarea şi împlinirea cărora se însărcinează administraţiunea băilor ne­voind D. Izvoranu să ţie seamă de dispoziţiunile art. 13 din Constituţiune, care garantează că nimeni nu poate fi urmărit de cât în cazurile prevăzute de lege, şi art. 14 care prescrie că nimeni nu poate fi sustras de la judecătorii ce ’i da legea. Acestea constatate, sperăm că se va găsi vre­unul din reprezentanţii ţărei care să ia act de ele şi să ceară Adu­­nărei din care face parte să trimită pe D. Ministru Izvoranu acolo unde este locul acelora cari ’şi bat joc de Consti­­tuţiunea ţarei. In ceia ce priveşte băile minerale, de­oare­ce experienţa de şeapte ani a dove­dit şi a prea dovedit că exploatarea lor de către Stat a fost şi este deplorabilă , cum zice românul. Scumpă şi proastă, în detrimentul omenire! suferinde şi în profitul câtor­va favoriţi. Credem că ar fi mai bine să se încerce a se lăsa ini­ţiativei private, poate că concurenţa va da rezultate mai bune. Un cititor. -----­da această circulară, de alt­fel destul de dreaptă, şi menită a mai opri tinerii cu certificate de la pensionate private, luate pe mai multe clase. Cum rămâne însă cu cei care au în­văţat la şcoalele Statului? Când îşi vor scoate certificate pe fie­care clasă ?’ Se ştie că de la Biceri se dă certificate pe ultimii trei ani. Sunt mulţi care vin de la gimnaziu. Alţii din provincie, din Ploeşti, Craiova, Galaţi, Piteşti, Severin, etc. Când îşi vor lua certificatele ? Trebuia Dl Ministru să anunţe din vreme, spre a se lua măsuri, nu acum cu trei zile înainte, când nu se poate face mai nimic. Apoi spre a scoate duplicate, trebue o nouă taxă de 25 lei, şi noi petiţiuni, toc­mai acum când pe la licee şi gimnazii secretarii sunt îngreuiaţi cu cererile de înscriere şi diferite examene ale tineri­lor preparaţi în particular. Termenul de două zile fiind prea scurt, şi examenul înscris începând neapărat la 15 curent, ar trebui ca D. Ministru Poni, să revină pentru moment, permiţând a se înscrie cu certificate de clasele IV, V, VI, VII, făcute fie­care într’un an, remâ­ind ca pentru cele­lalte trei clase să pro­beze în urmă, după examenul scriptic, căci alt­fel e nedrept a face pe unii ti­neri a pierde o sesiune de examen, nu­mai pe motivul că n’au fost înştiinţaţi la timp, spre a se prezenta cu certificate în regulă. Gg. Bacalaureatul Prin circulara Nr. 9409 seria A din 11 Septembrie a. c. D. Ministru Poni atrage atenţiunea D-lor Rectori aî uni­versităţilor, a nu mai înscrie ca candi­daţi pentru examenul de Bacalaureat, de­cât pe aceia cari vor proba cu certifi­cate în regulă, că au frecventat regulat an cu an clasele. In consecinţă dar, secretarii nu pot înscrie de cât pe tinerii cari au certifi­cate de fie-care clasă. Iată chiar înştiinţarea: „Se aduce la cunoştinţa D-lor can­didaţi cari s’au înscris şi n’au pre­zentat certificate de absolvirea celor 7 clase liceale pentru fie-care clasă în parte, prin care să se constate că au­ trecut fie­care clasă într’un an, conform art. 57 din regulamentul în vigoare al şcoalelor secundare şi a­­dresei onor. Minister al instrucţiu­­nei publice Nr. 9409 din 11 Sept. c. să le prezinte până în ziua de 14 c. orele 6 p. m. Contrariu, se vor considera ca neînscrişi. Această circulară cu toate că este dreaptă, are defectul de a fi prea târzie. Se ştie dificultăţile ce a întîmpinat con­siliul permanent al instrucţiunei, relativ la verificarea actelor tinerilor ce au tre­cut examenul de Bacalaureat în sesiunea Iunie a. c. Din cei 267 candidaţi, mai mult de ju­mătate s-au prezentat cu certificate în bloc de la pensioanele private, chiar de 3, 4 şi 5 clase trecute odată. Ast­fel că în urma multor influenţe, consiliul permanent a aprobat examenul depus numai unor tineri, cu toate că nici până azi chestiunea nu este rezolvată. Faţă dar cu această neregularitate a unor pensioane private, D. Ministru şi consiliul permanent, s’a văzut nevoit . REFORMA MAGISTRATUREI Observai'i asupra iegiî pentr­u jude» cătoriiS® consumare şi de ocoale III Nu ara nimic de zis asupra a­­legerel juraţilor de cătră chiar per­soanele acele pe cari au a le ju­deca. Pentru aceşti judecători ex­traordinari nu se cere nici o con­­diţiune prezumtivă de capacitate, ei trebue numai să se bucure de încrederea concetăţenilor lor. Şi a­­ceastă ţintă nu se poate atinge de cât prin alegere. S’a obiectat contra sistemului a­­legerei juraţilor că ar fi în contra Constituţiei, de oare­ce, după art. 93, toţi funcţionarii se numesc de Rege. Când s’a făcut această obiec­­țiune în Cameră. D. Eug. Stătescu, pe atunci ministru de justiție, a respins, cu drept cuvânt, că ju­decătorii comunali neexistând în momentul facerii Constituției, nu pot cădea în prevederile ei; că Constituția nu cuprinde nici un articol care să oprească sistemul electiv pentru o instituţie nouă şi că în fine, sub această Constituţie chiar, sunt afaceri cari se judecă de judecători aleşi, precum arbitrii în materie de societăţi comerciale şi consiliile comunale cari, înainte de legea tocmelilor agricole din 1882, judecau contestaţiunile isvorîte din tocmelile agricole. S’a mai propus ca juraţii să fie plătiţi. Până la un punt ar fi drept să se plătească omului zilele cari le perde, poate în dauna interese­lor lui; dar propunerea aceasta trebue respinsă ţinendu-se în seamă că şedinţele judecătoriilor comu­nale se ţin Duminica şi în zilele de sărbători, când sătenii nu lu­crează. Apoi trebue să mai ţinem seamă şi de proasta stare finan­ciară a mai tuturor comunelor noas­tre rurale, cari au deja o mulţime de sarcini şi nu ar mai putea face şi această cheltuială. Dacă am a­­vea o altă organizare a comunelor, s’ar putea ajunge şi la acest re­zultat; sunt însă la noi în ţară co­muni foarte mici, cu un buget foarte restrâns. Aşa, este într’un ju­deţ din Muntenia, o comună com­pusă din 37 contribuabili. Nu-mi pot închipui cum se poate îngă­dui o asemenea bătae de joc, şi e o enigmă cum o comună cu un ve­nit aşa de ridicut poate face faţă tuturor cheltuelilor. Acum, când am vorbit despre al­cătuirea judecătoriilor comunale, vine rîndul să vorbesc despre com­­petinţa lor. O lege bună, pe lângă alte con­­diţiuni ce i se cer, trebue să cu­prindă termeni clari, cari să nu dea loc la controverse. Această condi­­ţiune n’o îndeplineşte legea actuală. In adever, art. 13 dă în compe­­tinţa j­udecătoriilor comunale .­„Toate prigonirile întâmplate în cuprinsul comunei, de orî-ce fire ar fi ele şi din orî-ce cauză ar isvorî, până la suma de 50 lei capete şi dobânzi, când prigonirea este pentru pretenţii de avere mişcătoare, sau pentru da­torii, sau pentru despăgubiri de ori­ce fel“. Termenii aceşti generici, de orî-ce fire ar fi ele şi din orî-ce cauză ar izvorî, cuprind şi contes­taţiunile de natură comercială? Sub vechiul cod comercial se putea zice că art. 13 din legea ju­decătoriilor comunale nu a voit a face o derogație de la competință tribunalelor de comerciu, singure competente a statua în materie co­mercială; cu alte cuvinte, nu a voit să abroge art. 5 din partea II a vechei proceduri a codului de co­merciu. Din desbaterile Camerei nu rezultă că intenția legiuitorului a mers ca să dea unor tribunale ci­vile competință comercială. Partizanii acestui sistem ar pu­tea zice că nici judecătorii de ocol nu au asemenea competință. In al doi­lea sistem se poate râspunde : ter­menii art. 13 nu pot fi mai elastici, fiind­că se spune curat că judecă­toriile comunale pot judeca toate afacerile de orî­ce natură şi din ori­ce cauză ar isvorî. In faţa acestora nu e permis a gîndi că legiuitorul din 1879 nu a voit a da judecăto­riilor comunale o atare competinţă. Creând aceste judecătorii, legiuito­rul a avut ţinta de a apropia jus­tiţia de justiţiabili, a face ca ţâranii să aibă justiţia la îndemână pentru micile lor afaceri. Or, acesta fiind spiritul legiuitorului, nu credem că a putut să excludă micile afaceri comerciale, până la valoarea de 50 lei, şi de aceia, întemeiaţi pe art. 13, zicem că până la această sumă ju­raţii comunali sunt competenţi a judeca afacerile comerciale. Ce se întâmplă, însă, în urma aplicărei noului cod de comerciu? Prin art. 883 se dă judecătoriilor de ocol dreptul de a judeca acţiu­nile aparţinând juridicţiunei co­merciale până la valoarea de 1.500 lei, capital şi interese, şi tot­deauna în prima instanţă. In noul cod co­mercial nu se vorbeşte nimic de judecătoriile comunale. Este nu­mai o scăpare din vedere­a legiui­torului, sau intenţia sa a fost să nu dea în competinţă judecătorii­lor comunale judecarea micilor a­­faceri comerciale până la 50 lei ? Ceia ce rezultă din interpretarea rece a texturilor și din scopul ur­mărit prin crearea acestor judecă­torii, se bat cap în cap. Din texte ar rezulta că aceste judecătorii nu sunt competente a judeca afacerile comerciale, căci dacă legiuitorul nou ar fi voit să le lase compe­tența ce o aveau, după art. 13, sub imperiul vechiului cod de comerciu, ar fi trebuit să o zică expres în noul cod — lex posterior derogat priori,—cu atît mai mult că a re­­gulamentat din nou procedura co­mercială. Apoi mai este şi urmă-

Next