Adevěrul, septembrie 1891 (Anul 4, nr. 931-960)

1891-09-19 / nr. 949

ANUL IV. — Nr. 949 ! BRMERUL10 BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 ȘI 15 ALE FIE­CÂREÎ LUNI șl se plătesc tot-d’a-uu» 'n­inte ...• ------ * j tn București la casa Administrației. Din Județe și Străinătate prin mandate poștale. _ - Un an In țară 30 Ici. In străinătate 50' ' Șease luni „ 15 , „ » 25' * trcî luni » 8 , , a 13 • , - *4 Un număr In Străinătate 15 bani MANUSCRISELE NU SE *NAPOEAZĂ ADMINISTRAȚIA 'Kj 111,­BULETARDUI. ELîSABETA,­ 111D­irector politic: ALEX. V. BELDIMANU ill, REDACTIA EDIȚIA] A DOUA Să te ferești, Komán©! de cură strein In e&gft. Te Alexandri. JOI, 19 SEPTEMBRIE 1891 NUMERUL10 BANI ANUNCIURÎLE BUCURESTI și JUDEȚE se prințesa * *JUMAI 'la ADMINISTRAȚIE. v­­ .VNETATE, direct la administrație și toate Oficiile de publicitate.­­la pagina IV . . . . 0.30 b. liniar » I?....................2.­ lei „ f, » j, H........................ lei „ 1 iele și Reclamele 3 lei rândul. — PARIS, ziarul se găsește de vfiizare cu nu­mărul la kioscal No. 117» Boulevard St.-Mich­el. UN NUMĂR VECHI- 30 BANI -BULETAEDUI. ELÎSABETA»•■ m hi Inamovibilitatea Inveţătorilor AFACEREA DE LA SIGRI REGELE LA MONZA Asigurări de pace STAŢIUNILE BALNEARE Consiliul general de instrucţiune 91ADEVERUL­ LA HUŞI DIN IAŞI Odobeştii în ziua de Sf-la Cruce Bucureşti, 17 Septembre 1891. taoin­tatea Minirr­ ____ _ | Timpul, într’unul din articolele sale privitoare la reforma înveţă­­mîntului primar, vorbind de ina­movibilitatea înveţatorilor, se ex­primă ast­fel: „Această nenorocită ideie odată Introdusă în lege ar avea de efect să paralizeze ori­ce încercare de îmbunătăţire a învăţămîntului pri­mar.“ Organul D-lui Lahovary uită ceia ce spune în acelaşi articol numai cu câte­va rînduri­ mai sus. In­tra­­devăr, iată ce scrie cu privire la recrutarea corpului învâţătoresc, după noul proiect al D-lui Poni: „Capitolul privitor la organiza­rea şcoalelor normale ne dă oare­care garanţii că se va da viitorilor învăţători o instrucţie destul de în­grijită pentru ca să putem spera că prin modul predărei lor să a­­tragă pe copil, să deştepte şi să le formeze inteligenţele lor. Vedem introducându- se în toate şcoalele normale un an de aplicare care va face ca învăţătorii să intre oare­cum deja formaţi în şcoala lor; art. 60 prevede la examenele ge­nerale proba de predare şi numi­rea definitivă nu se dă. (Art. 81) de­cât după ce învăţătorul care a practicat trei ani probează prin­­tr'un nou examen aptitudinea sa de bun profesor.“ Se vede că Timpul şi-a luat sarcina de a se combate singur în nenorocita campanie contra inamo­­vibilitaţei. Contrazicerea e patentă. Dacă dispoziţiile luate de către D Poni prezintă garanţii că viitorii învăţători vor căpăta o instrucţie destul de îngrijită pentru ca să fie în stare de a deştepta şi forma in­teligenţa copiilor; dacă pe de altă parte numirea definitivă nu se va da de­cât după ce învâţătorul care a practicat trei ani, va proba prin­­tr’un nou examen aptitudinea sa de bun profesor, atunci cum ar mai avea inamovibilitatea efectul de a paraliza ori­ce încercare de îmbunătăţire a învăţămîntului pri­mar ? Nu! Chestiunea inamovibilităţei este o chestiune politică. Noi n’am admite această dispoziţie capitală din noua lege a instrucţiune! ca indiscutabilă, daca n’am şti-o. O spunem fără înconjur, căci noi de­mocraţii avem cel mai mare in­teres ca învâţătorul să fie la ni­velul culturei­ moderne şi ca om şi ca dascăl. Date fiind însă ga­ranţiile din legea D-lui Poni, ina­movibilitatea nu poate avea decât un efect bun şi salutar, acela de a cere politic—ce decurge din situa­ţia nesigură a învățătorilor. Intr’adevăr, care este efectul cel bun al amovibilitaţeî, având în ve­dere actuala stare de lucruri de la noi ? Se transferă ori se dau afară oare acei din corpul didactic care, transformați în simpli agenţi pu­rurea guvernamentali ai tuturor gu­vernelor, neglijează într’un mod revoltător şcoala dată pe mâna lor ? Nu avem oare la noi o pleiadă în­treagă de membri ai corpului di­dactic—de toate gradele—de o pa­tentă incapacitate şi cărora se mai tolerează toate abuzurile şi călcă­rile de lege numai fiind­că fac poli­tică guvernamentală? Ş’apoi care din­tre partidele noastre vechi şi preis­torice—istorice voiam să zicem— aflându-se la cârmă n’au procedat ast­fel cu corpul didactic din ţară ? Şi asta­zi cunoaştem o sumă de profesori — la şcoalele secondare mai cu seamă — a cărora cultură paşoptistă nu le-ar da dreptul a fi mă­car învitatori săteşti şi care cu toate acestea se menţin şi se vor menţinea din cauze politice a ha­­tîrului politic. N’avem nevoie să cităm nume, faptul acesta fiind des­tul de cunoscut. Pe de altă parte sunt permutaţi învăţători inteligenţi, de bună credinţă, conştienţi de da­toriile şi de — din nenorocire — drepturile lor, aicărora nu li­ se poate impute nici o tabaterie. Pe un as­­fel de tînăr învăţător la transfe­rat D. Maiorescu pe timpul său în Dobrogea din cauza vederilor sale socialiste. Ni s'a părut, a zis D. Maiorescu în aplauzele bătrânilor de la Senat, că asupra Turcilor din Dobrogea vor avea puţin efect ideile socia­­lizmului modern ! Poate că D. Maiorescu, stând la guvern, ar mai fi venit mai târziu ca un proiect de lege pentru între­­ducerea Coranului fatalist şi la noi pentru ca ideile utopice şi resvră­titoare moderne să aibă şi asupra noastră puţin efect. Există o legătură tainică între regretul celor de la Timpul că D­ioni a esclus din corpul didactic sătesc pe preoţi şi între campa­nia Domniilor lor contra inamo­vibilităţei. Conservatorii vor ca preotul, pre­­otul-învăţător, învăţătorul laic, re­vizorul şcolar, primarul şi sub­prefectul să formeze un fel de con­cert în luncă, guvernamental şi conservator bine înţeles. Fiind că în Germania, până în timpul din urmă, ideile democratice, adică cele răsvrătitoare (?) şi utopice (?) n’au putut străbate şi la ţară ei ne tot dau ca pildă această ţară. Cine cu­noaşte însă mai de aproape starea de lucruri d’acolo, acela ştie că zidul chinezesc cu care reacţio­narii au înconjurat de veacuri pe bietul popor de la ţară deja se cla­tină. Deja cad primele cetăţi ultra­montane şi conservatoare şi dau dovadă de zădărnicia sforţărilor lor. Aceasta se va întâmpla şi la noi, mai curînd şi mai uşor, chiar dacă D. Poni—în contra aşteptărilor ge­nerale — va avea slăbiciunea de-a sacrifica inamovibilitatea, după cum ne asigură zilnic foile oficioase şi guvernamentale. Tîrîturi avem în­deajuns.—Ceea­­ce ne lipseşte sunt caracterele. In mediul politic corupt şi co­rupător în care se svîrcoleşte tâ­năra noastră ţară, desvoltarea lor alătura răul—din punctul de ve­ este aproape cu neputinţă. Corpul Didactic având o înrîurire foarte mare asupra poporului, noi dorim să-l vedem un corp independent luminat, la înălţimea, misiunei sale şi la adăpostul corupţiunei politice care zădărniceşte ori­ce sforţare de progres. De aceia dorim învăţători inamovibili, Ger-Negură TELEGRAME ROMA, 17 Septembre.— Opinia ne des­­minte pretinsele neînţelegeri ce ar exista între miniştrii. Ea declară că D. di Ru­­dini va rosti discursul său program la Milan, dar fără pompă şi fără solemnitate. BERLIN, 17 Septembre.—(Oficial). Re­colta griului de iarnă şi de vară a Ru­siei în 1891 se urcă 18.400,000 quintale metrice contra 17 jum. milioane în 1890. PARIS, 17 Septembre.—Un consiliu de miniştrii ţinut azi dimineaţă a fixat des­chiderea Camerilor în 15 Octombre. ROMA, 17 Septembrie. — D. di Rudini a plecat la Monza, unde va asista mâine la recepţiunea Regelui României de că­tre Regele Italiei. BERLIN, 17 Septembrie.— Toate zia­rele de seară anunţă că nu se va face nici o subscripţiune pentru împru­mutul rusesc la Berlin. COLONIA, 17 Septembrie. — Gazeta de Colonia află din St. Petersburg că ministrul Marinei ruseşti va face să se construiască un mare număr de încru­­cișători torpilori, de­oare­ce marina ru­sească sub acest raport este mai inferi­oară de­cât aceia a celor­lalte puteri. Regele Telegrama «AGENŢIEI ROMANE» MONZA, 17 Septembrie.—Regina Margareta soseşte azi la 4 ore după amiaza din Stressa. Regele României va sosi la 6 ore cu tren regal. El­ va fi însoţit de un aghiotant general şi de un maestru de ceremonii ce i-a trimes Regele Humbert, de general Flo­­rescu, de D. Mavrocordat, însăr­cinatul României la Roma, și de alte persoane din suita sa­ D. di Rudini va sosi la 2 ore. La 8 ore va fi un prânz de gală în onoarea Regelui Carol. ROMA, 17 Septembre. — Opi­nione zice că Regele Carol merge la Monza numai ca să mulțumească Regelui Humbert pentru interesul dovedit de Suveranii Italiei Regi­nei Elisabeta în timpul boalei sale. Nu poate fi în această vizită nici un scop politic (?) I­­­iiiiiiiiiiiiiiiiTf imn» „ . . . ". Asigurări de pace COLONIA 17 Septembrie. —Ministrul Boethicher a rostit un discurs la Rem­scheid la banchetul asociaţiunei agricole a Prusiei Renane. Ministru a zis că prosperitatea agri­culturei şi a industriei depinde de men­ţinerea păcii. Multe temeri s’au produs în privinţa păcii, dar afară de vr’un cas neprevăzut nici­odată pacea nu a fost așa de ga­rantată ca acum. PARIS, 17 Septembrie.— Ziarele sunt unanime ca să arate tendinţa cu desăvîr­­şire pacinică a ultimului discurs al ge­neralului de Caprivi. Temps declară că cancelarul a făcut serviciu opiniunei publice, constatând că Tripla alianță știe că înțelegerea franco­­rusească nu este neliniştitoare. Liberté zice că situațiunea nu a fost nici­odată mai clar și mai exact definită. ­Afacerea, de la Sigr­i LONDRA, 17 Septembre.—Ziarele pu­blică raporturile asupra afacere! din Si­­gri. Amiralitatea declară că ea a primit un raport care o informează că la Sigri s’au făcut nişte manevre obişnuite dar nu ştie dacă se ceruse autorizaţie prea­labilă Portei ca în anii precedenţi. Ami­ralitatea se miră de discuţiunea alar­mantă provocată de nişte exerciţii, cari se fac în fie­care an. Poni şi „Românul“ Nu pana confratelui meu Vintilă C. A. Rosetti a scris micul articol intitulat: Poni minciună. Aceste două necuviincioase cu­vinte au eşit din condeiul vr’unui paraponisit, pe care actualul minis­tru al şcoalelor nu a voit a-l pune în slujbă. Culpabil e directorul politic al ziarului Românul că a permis in­serarea acestui articol plin de ve­ninoase calomnii, înainte de a face ceea ce am făcut eu astăzi. M’am dus la ministerul instruc­­ţiunei publice şi am cules urmă­toarele informaţiunî, a căror exacti­tate o garantez, şi care nimicesc cele zise cu atâta uşurinţă de bâtrânul organ liberal. Consiliul permanent al instruc­­ţiunei publice şi-a dat, în ziua de 12 Septembrie, avizul său în ches­tiunea absolvenţilor liceului real din Brăila. La 13 Septembrie, ministrul a dat aprobarea sa acestui aviz. La 14 şi la 15 Septembrie au fost zile de sârbători în care can­celaria ministerului e închisă. La 16 Septembrie ministrul a expediat sub Nr. 9657 adresele că­tre Universităţile din Bucureşti şi Iaşi, pentru primirea acestor ab­solvenţi.­­­­ Şi la 17 Septembrie—cu data de 18 Septembrie—Românul aruncă lui Poni insultătorul epitet de min­cinos. Drept e ?—Demn­e ? stimabile con­frate ! Mai mult încă:—Veninosul para­ponisit, care aleargă după o funcţie, a împins neruşinarea până a afişa pe stradele Capitalei un sumar în care figura cu litere mari: — Poni minciună. In cât, priveşte recrutarea pe trei ani a doi dintre aceşti absolvenţi, ministrul Poni a mijlocit către co­legul său de la rezbel liberarea lor, care—nu mâ îndoesc—va fi obţi­nută peste puţine zile. Mult regretatul C. A. Rosetti zicea tot­d’auna, că nimic nu este mai rău în presă de­cât lăcomia în acuzare. Fiul să -şi aducă aminte de cu­vintele părintelui său, A. V. B. greu bolnav, ca să te hotărăşti să stai o vară acolo. Cei mai puţin bolnavi fac un adevărat sacrificiu ducându-se la Lacul­ Sărat. Instalaţiunile băilor în genere sunt de tot primitive; la cele mai multe baia se încălzeşte cu­­pietre roşite în foc, în schimb însă trebue să le plăteşti foarte scump. Dar casa şi masa şi cele­l­alte taxe, ca taxa de muzică, etc? Acestea le pune vârf la toate. Locuinţa şi mâncarea sunt de o scumpete de speriat şi pe lângă a­­cestea cu totul detestabile. Bolnavul are nevoe de o casă sănă­toasă şi de mâncare foarte hrănitoare. Şi cu toate că le plăteşte foarte scump, nu le are. Atunci de ce ar mai pleca de acasă ? Locuinţă rea are şi acasă, ba din contră mai tot­deauna cea de acasă e mai bună ca cea din staţia sanitară. Apoi scumpetea alimentaţiei nu e şi ea o cauză care face pe bolnav să se hrănească des­tul de bine? Şi nehrana îndestulătoare nu e o piedică la însănătoşire ? Nici vorbă că da. Atunci la ce s’ar mai duce omul la Slănic, Călimăneşti, etc., şi nu s’ar duce mai bine peste graniţă la o staţiune bal­neară streină, unde nu are toate aceste mizerii ? De ce nu s’ar duce mai bine peste graniţă, unde streinul îi oferă tot con­fortul unei vieţi comode şi atrăgătoare şi cu mult mai eftine ca la noi în ţară? Se face o gălăgie exagerată împreju­rul ideii de patriotism. Toţi speculanţii de ori­ce breaslă, îţi dau zor că trebue să încurajezi industria naţională, şi sub pretextul acesta caută să te jupoce, sub pretext de patriotism îţi iau zece preţuri pe un obiect. Aşa şi statul, şi aşezămintele şi pro­prietarii particulari ai staţiunilor bal­neare, dar zor că trebue să încurajezi aceasta industrie născândă, îţi vorbesc de patriotism, fără să se sfiască de a te jefui. D-lor înţeleg că patriotismul şi în­curajarea industriei naţionale însemnează numai să’şi umple punga, fără să’ţi dea mai nimic în schimb. Ei bine, nu merge aşa Adevărat patriotism ar fi când sta­tul şi toţi proprietarii de staţiuni balneare s’ar sili să pue staţiunile la disposiţia suferinzilor în condiţii cât se poate de avantagioase. Atunci nu numai ca banii ce umplu pungile streine ar rămâne în ţară, dar mulţi, foarte mulţi chiar de cei care astăzi nu pot să se ducă la staţiu­nile streine, s’ar duce la staţiunile noas­tre şi sănătatea naţională (de pot să mă esprim ast­fel) ar spori. Iată unde ar fi adevăratul patriotism. Şi să nu se zică cum că nu dă mâna, că D-nii propietari ar perde. Trebue să priceapă odată că adevăratul comerciant, adevăratul om de afaceri, nu se uită să ia de la câţi­va mult, ci de la mulţi câte puţin. Nu în scumpete stă câştigul, ci în frecvenţa traficului In Austria funcţionarii statului sunt plătiţi cu salarii ridicul de mici. Şi cu toate acestea funcţionarul cât de mic poate să se ducă la vreo staţiune de vară să răsufle câte­va zile. La noi câţi funcţionari sunt în stare sâ’şi plătească luxul băilor, sau al unei petreceri de câte­va zile, afară de atmos­fera oraşelor? Nici nu mai vorbesc de micii industriaşi şi micii comercianţi. La noi trebue să fii adevărat bogătaş ca să te gândeşti să te duci să’ţi cauţi de să­nătate într’o staţiune balneară. Această stare de lucruri e scandaloasă când ne gândim că suntem unii din cel mai bine înzestraţi de natură. Avem a­­tâtea isvoare minerale superioare chiar celor din streinătate, or fi încă cine ştie câte necunoscute încă, încât ar trebui să ne fie ruşine să auzim pe vreun bolnav că nu se poate căuta. De aceia ne adresăm către toţi proprie­tarii de asemenea staţiuni, dar către stat şi aşezămintele­ publice mai cu seamă, să chibzuiască bine şi de acum înainte să ia măsuri de îndreptare. Nu scump şi prost, d­­eftin şi bun, tre­bue să fie în mintea lor. F. I. G. Staţiunile balneare­­ ____ Ne ocupăm tocmai acuma, după sfâr­şitul stagiunei, de staţiunile balneare, numai pentru că de acum încep să se pregătească bugetele exploatării lor pen­tru anul viitor şi pentru că credem că are să se ţie seamă de observaţiunile noastre la alcătuirea lor. Avem staţiuni cu putere medicamen­toasă minunată şi cu poziţiuni pitoreşti. Aceasta este necontestat. Dar tot aşa de necontestat este că cea mai mare parte din cei ce se duc la băi, în loc să se ducă la staţiunile noastre, trec graniţa şi -şi deşeartă punga în mâinile streini­lor. In loc ca banul să rămâe la noi în ţară, trece graniţa şi îmbogăţeşte pe strein. Această stare de lucruri este rea şi trebue să înceteze. Trebue să recunoaştem că omul nu se duce la băi numai pentru bae, căci baia fără de confortul necesar nu e de folos. Apoi nu toţi cari se duc la staţiunile de băi sunt adevărat suferinzi; mulţi sunt oameni sănătoşi ce fug de atmosfera ne­sănătoasă a oraşelor şi aleargă în sta­ţiuni de vară, unde să guste răcoarea şi un aer curat. Ei bine, care din staţiunile noastre balneare împlineşte condiţiunea să aibă tot confortul unei vieţi atrăgătoare ? Sunt staţiuni, ca Lacul­ Sărat, unde şederea este un adevărat chin; trebue să fii tare ——wmMMHHBUBMMBBBBBBHBIHBBHBmWM­M—PW —........ ROMA, 17 Septembrie. — Liturghia s’a zis azi de Papa la St. Petru pentru toţi pelerinii streini şi italieni. Numărul per­soanelor care erau în basilică se urcă la 600000, împreună cu credincioşii ro­mani. D-nul de Schloezer s’a întors la Roma alaltă-seară.

Next