Adevěrul, septembrie 1891 (Anul 4, nr. 931-960)
1891-09-19 / nr. 949
ANUL IV. — Nr. 949 ! BRMERUL10 BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 ȘI 15 ALE FIECÂREÎ LUNI șl se plătesc tot-d’a-uu» 'ninte ...• ------ * j tn București la casa Administrației. Din Județe și Străinătate prin mandate poștale. _ - Un an In țară 30 Ici. In străinătate 50' ' Șease luni „ 15 , „ » 25' * trcî luni » 8 , , a 13 • , - *4 Un număr In Străinătate 15 bani MANUSCRISELE NU SE *NAPOEAZĂ ADMINISTRAȚIA 'Kj 111,BULETARDUI. ELîSABETA, 111Director politic: ALEX. V. BELDIMANU ill, REDACTIA EDIȚIA] A DOUA Să te ferești, Komán©! de cură strein In e&gft. Te Alexandri. JOI, 19 SEPTEMBRIE 1891 NUMERUL10 BANI ANUNCIURÎLE BUCURESTI și JUDEȚE se prințesa * *JUMAI 'la ADMINISTRAȚIE. v .VNETATE, direct la administrație și toate Oficiile de publicitate.la pagina IV . . . . 0.30 b. liniar » I?....................2. lei „ f, » j, H........................ lei „ 1 iele și Reclamele 3 lei rândul. — PARIS, ziarul se găsește de vfiizare cu numărul la kioscal No. 117» Boulevard St.-Michel. UN NUMĂR VECHI- 30 BANI -BULETAEDUI. ELÎSABETA»•■ m hi Inamovibilitatea Inveţătorilor AFACEREA DE LA SIGRI REGELE LA MONZA Asigurări de pace STAŢIUNILE BALNEARE Consiliul general de instrucţiune 91ADEVERUL LA HUŞI DIN IAŞI Odobeştii în ziua de Sf-la Cruce Bucureşti, 17 Septembre 1891. taointatea Minirr ____ _ | Timpul, într’unul din articolele sale privitoare la reforma înveţămîntului primar, vorbind de inamovibilitatea înveţatorilor, se exprimă astfel: „Această nenorocită ideie odată Introdusă în lege ar avea de efect să paralizeze orice încercare de îmbunătăţire a învăţămîntului primar.“ Organul D-lui Lahovary uită ceia ce spune în acelaşi articol numai cu câteva rînduri mai sus. Intradevăr, iată ce scrie cu privire la recrutarea corpului învâţătoresc, după noul proiect al D-lui Poni: „Capitolul privitor la organizarea şcoalelor normale ne dă oarecare garanţii că se va da viitorilor învăţători o instrucţie destul de îngrijită pentru ca să putem spera că prin modul predărei lor să atragă pe copil, să deştepte şi să le formeze inteligenţele lor. Vedem introducându- se în toate şcoalele normale un an de aplicare care va face ca învăţătorii să intre oarecum deja formaţi în şcoala lor; art. 60 prevede la examenele generale proba de predare şi numirea definitivă nu se dă. (Art. 81) decât după ce învăţătorul care a practicat trei ani probează printr'un nou examen aptitudinea sa de bun profesor.“ Se vede că Timpul şi-a luat sarcina de a se combate singur în nenorocita campanie contra inamovibilitaţei. Contrazicerea e patentă. Dacă dispoziţiile luate de către D Poni prezintă garanţii că viitorii învăţători vor căpăta o instrucţie destul de îngrijită pentru ca să fie în stare de a deştepta şi forma inteligenţa copiilor; dacă pe de altă parte numirea definitivă nu se va da decât după ce învâţătorul care a practicat trei ani, va proba printr’un nou examen aptitudinea sa de bun profesor, atunci cum ar mai avea inamovibilitatea efectul de a paraliza orice încercare de îmbunătăţire a învăţămîntului primar ? Nu! Chestiunea inamovibilităţei este o chestiune politică. Noi n’am admite această dispoziţie capitală din noua lege a instrucţiune! ca indiscutabilă, daca n’am şti-o. O spunem fără înconjur, căci noi democraţii avem cel mai mare interes ca învâţătorul să fie la nivelul culturei moderne şi ca om şi ca dascăl. Date fiind însă garanţiile din legea D-lui Poni, inamovibilitatea nu poate avea decât un efect bun şi salutar, acela de a cere politic—ce decurge din situaţia nesigură a învățătorilor. Intr’adevăr, care este efectul cel bun al amovibilitaţeî, având în vedere actuala stare de lucruri de la noi ? Se transferă ori se dau afară oare acei din corpul didactic care, transformați în simpli agenţi pururea guvernamentali ai tuturor guvernelor, neglijează într’un mod revoltător şcoala dată pe mâna lor ? Nu avem oare la noi o pleiadă întreagă de membri ai corpului didactic—de toate gradele—de o patentă incapacitate şi cărora se mai tolerează toate abuzurile şi călcările de lege numai fiindcă fac politică guvernamentală? Ş’apoi care dintre partidele noastre vechi şi preistorice—istorice voiam să zicem— aflându-se la cârmă n’au procedat astfel cu corpul didactic din ţară ? Şi astazi cunoaştem o sumă de profesori — la şcoalele secondare mai cu seamă — a cărora cultură paşoptistă nu le-ar da dreptul a fi măcar învitatori săteşti şi care cu toate acestea se menţin şi se vor menţinea din cauze politice a hatîrului politic. N’avem nevoie să cităm nume, faptul acesta fiind destul de cunoscut. Pe de altă parte sunt permutaţi învăţători inteligenţi, de bună credinţă, conştienţi de datoriile şi de — din nenorocire — drepturile lor, aicărora nu li se poate impute nici o tabaterie. Pe un asfel de tînăr învăţător la transferat D. Maiorescu pe timpul său în Dobrogea din cauza vederilor sale socialiste. Ni s'a părut, a zis D. Maiorescu în aplauzele bătrânilor de la Senat, că asupra Turcilor din Dobrogea vor avea puţin efect ideile socializmului modern ! Poate că D. Maiorescu, stând la guvern, ar mai fi venit mai târziu ca un proiect de lege pentru întreducerea Coranului fatalist şi la noi pentru ca ideile utopice şi resvrătitoare moderne să aibă şi asupra noastră puţin efect. Există o legătură tainică între regretul celor de la Timpul că Dioni a esclus din corpul didactic sătesc pe preoţi şi între campania Domniilor lor contra inamovibilităţei. Conservatorii vor ca preotul, preotul-învăţător, învăţătorul laic, revizorul şcolar, primarul şi subprefectul să formeze un fel de concert în luncă, guvernamental şi conservator bine înţeles. Fiind că în Germania, până în timpul din urmă, ideile democratice, adică cele răsvrătitoare (?) şi utopice (?) n’au putut străbate şi la ţară ei ne tot dau ca pildă această ţară. Cine cunoaşte însă mai de aproape starea de lucruri d’acolo, acela ştie că zidul chinezesc cu care reacţionarii au înconjurat de veacuri pe bietul popor de la ţară deja se clatină. Deja cad primele cetăţi ultramontane şi conservatoare şi dau dovadă de zădărnicia sforţărilor lor. Aceasta se va întâmpla şi la noi, mai curînd şi mai uşor, chiar dacă D. Poni—în contra aşteptărilor generale — va avea slăbiciunea de-a sacrifica inamovibilitatea, după cum ne asigură zilnic foile oficioase şi guvernamentale. Tîrîturi avem îndeajuns.—Ceeace ne lipseşte sunt caracterele. In mediul politic corupt şi corupător în care se svîrcoleşte tânăra noastră ţară, desvoltarea lor alătura răul—din punctul de ve este aproape cu neputinţă. Corpul Didactic având o înrîurire foarte mare asupra poporului, noi dorim să-l vedem un corp independent luminat, la înălţimea, misiunei sale şi la adăpostul corupţiunei politice care zădărniceşte orice sforţare de progres. De aceia dorim învăţători inamovibili, Ger-Negură TELEGRAME ROMA, 17 Septembre.— Opinia ne desminte pretinsele neînţelegeri ce ar exista între miniştrii. Ea declară că D. di Rudini va rosti discursul său program la Milan, dar fără pompă şi fără solemnitate. BERLIN, 17 Septembre.—(Oficial). Recolta griului de iarnă şi de vară a Rusiei în 1891 se urcă 18.400,000 quintale metrice contra 17 jum. milioane în 1890. PARIS, 17 Septembre.—Un consiliu de miniştrii ţinut azi dimineaţă a fixat deschiderea Camerilor în 15 Octombre. ROMA, 17 Septembrie. — D. di Rudini a plecat la Monza, unde va asista mâine la recepţiunea Regelui României de către Regele Italiei. BERLIN, 17 Septembrie.— Toate ziarele de seară anunţă că nu se va face nici o subscripţiune pentru împrumutul rusesc la Berlin. COLONIA, 17 Septembrie. — Gazeta de Colonia află din St. Petersburg că ministrul Marinei ruseşti va face să se construiască un mare număr de încrucișători torpilori, deoarece marina rusească sub acest raport este mai inferioară decât aceia a celorlalte puteri. Regele Telegrama «AGENŢIEI ROMANE» MONZA, 17 Septembrie.—Regina Margareta soseşte azi la 4 ore după amiaza din Stressa. Regele României va sosi la 6 ore cu tren regal. El va fi însoţit de un aghiotant general şi de un maestru de ceremonii ce i-a trimes Regele Humbert, de general Florescu, de D. Mavrocordat, însărcinatul României la Roma, și de alte persoane din suita sa D. di Rudini va sosi la 2 ore. La 8 ore va fi un prânz de gală în onoarea Regelui Carol. ROMA, 17 Septembre. — Opinione zice că Regele Carol merge la Monza numai ca să mulțumească Regelui Humbert pentru interesul dovedit de Suveranii Italiei Reginei Elisabeta în timpul boalei sale. Nu poate fi în această vizită nici un scop politic (?) IiiiiiiiiiiiiiiiiTf imn» „ . . . ". Asigurări de pace COLONIA 17 Septembrie. —Ministrul Boethicher a rostit un discurs la Remscheid la banchetul asociaţiunei agricole a Prusiei Renane. Ministru a zis că prosperitatea agriculturei şi a industriei depinde de menţinerea păcii. Multe temeri s’au produs în privinţa păcii, dar afară de vr’un cas neprevăzut niciodată pacea nu a fost așa de garantată ca acum. PARIS, 17 Septembrie.— Ziarele sunt unanime ca să arate tendinţa cu desăvîrşire pacinică a ultimului discurs al generalului de Caprivi. Temps declară că cancelarul a făcut serviciu opiniunei publice, constatând că Tripla alianță știe că înțelegerea francorusească nu este neliniştitoare. Liberté zice că situațiunea nu a fost niciodată mai clar și mai exact definită. Afacerea, de la Sigri LONDRA, 17 Septembre.—Ziarele publică raporturile asupra afacere! din Sigri. Amiralitatea declară că ea a primit un raport care o informează că la Sigri s’au făcut nişte manevre obişnuite dar nu ştie dacă se ceruse autorizaţie prealabilă Portei ca în anii precedenţi. Amiralitatea se miră de discuţiunea alarmantă provocată de nişte exerciţii, cari se fac în fiecare an. Poni şi „Românul“ Nu pana confratelui meu Vintilă C. A. Rosetti a scris micul articol intitulat: Poni minciună. Aceste două necuviincioase cuvinte au eşit din condeiul vr’unui paraponisit, pe care actualul ministru al şcoalelor nu a voit a-l pune în slujbă. Culpabil e directorul politic al ziarului Românul că a permis inserarea acestui articol plin de veninoase calomnii, înainte de a face ceea ce am făcut eu astăzi. M’am dus la ministerul instrucţiunei publice şi am cules următoarele informaţiunî, a căror exactitate o garantez, şi care nimicesc cele zise cu atâta uşurinţă de bâtrânul organ liberal. Consiliul permanent al instrucţiunei publice şi-a dat, în ziua de 12 Septembrie, avizul său în chestiunea absolvenţilor liceului real din Brăila. La 13 Septembrie, ministrul a dat aprobarea sa acestui aviz. La 14 şi la 15 Septembrie au fost zile de sârbători în care cancelaria ministerului e închisă. La 16 Septembrie ministrul a expediat sub Nr. 9657 adresele către Universităţile din Bucureşti şi Iaşi, pentru primirea acestor absolvenţi. Şi la 17 Septembrie—cu data de 18 Septembrie—Românul aruncă lui Poni insultătorul epitet de mincinos. Drept e ?—Demne ? stimabile confrate ! Mai mult încă:—Veninosul paraponisit, care aleargă după o funcţie, a împins neruşinarea până a afişa pe stradele Capitalei un sumar în care figura cu litere mari: — Poni minciună. In cât, priveşte recrutarea pe trei ani a doi dintre aceşti absolvenţi, ministrul Poni a mijlocit către colegul său de la rezbel liberarea lor, care—nu mâ îndoesc—va fi obţinută peste puţine zile. Mult regretatul C. A. Rosetti zicea totd’auna, că nimic nu este mai rău în presă decât lăcomia în acuzare. Fiul să -şi aducă aminte de cuvintele părintelui său, A. V. B. greu bolnav, ca să te hotărăşti să stai o vară acolo. Cei mai puţin bolnavi fac un adevărat sacrificiu ducându-se la Lacul Sărat. Instalaţiunile băilor în genere sunt de tot primitive; la cele mai multe baia se încălzeşte cupietre roşite în foc, în schimb însă trebue să le plăteşti foarte scump. Dar casa şi masa şi celelalte taxe, ca taxa de muzică, etc? Acestea le pune vârf la toate. Locuinţa şi mâncarea sunt de o scumpete de speriat şi pe lângă acestea cu totul detestabile. Bolnavul are nevoe de o casă sănătoasă şi de mâncare foarte hrănitoare. Şi cu toate că le plăteşte foarte scump, nu le are. Atunci de ce ar mai pleca de acasă ? Locuinţă rea are şi acasă, ba din contră mai totdeauna cea de acasă e mai bună ca cea din staţia sanitară. Apoi scumpetea alimentaţiei nu e şi ea o cauză care face pe bolnav să se hrănească destul de bine? Şi nehrana îndestulătoare nu e o piedică la însănătoşire ? Nici vorbă că da. Atunci la ce s’ar mai duce omul la Slănic, Călimăneşti, etc., şi nu s’ar duce mai bine peste graniţă la o staţiune balneară streină, unde nu are toate aceste mizerii ? De ce nu s’ar duce mai bine peste graniţă, unde streinul îi oferă tot confortul unei vieţi comode şi atrăgătoare şi cu mult mai eftine ca la noi în ţară? Se face o gălăgie exagerată împrejurul ideii de patriotism. Toţi speculanţii de orice breaslă, îţi dau zor că trebue să încurajezi industria naţională, şi sub pretextul acesta caută să te jupoce, sub pretext de patriotism îţi iau zece preţuri pe un obiect. Aşa şi statul, şi aşezămintele şi proprietarii particulari ai staţiunilor balneare, dar zor că trebue să încurajezi aceasta industrie născândă, îţi vorbesc de patriotism, fără să se sfiască de a te jefui. D-lor înţeleg că patriotismul şi încurajarea industriei naţionale însemnează numai să’şi umple punga, fără să’ţi dea mai nimic în schimb. Ei bine, nu merge aşa Adevărat patriotism ar fi când statul şi toţi proprietarii de staţiuni balneare s’ar sili să pue staţiunile la disposiţia suferinzilor în condiţii cât se poate de avantagioase. Atunci nu numai ca banii ce umplu pungile streine ar rămâne în ţară, dar mulţi, foarte mulţi chiar de cei care astăzi nu pot să se ducă la staţiunile streine, s’ar duce la staţiunile noastre şi sănătatea naţională (de pot să mă esprim astfel) ar spori. Iată unde ar fi adevăratul patriotism. Şi să nu se zică cum că nu dă mâna, că D-nii propietari ar perde. Trebue să priceapă odată că adevăratul comerciant, adevăratul om de afaceri, nu se uită să ia de la câţiva mult, ci de la mulţi câte puţin. Nu în scumpete stă câştigul, ci în frecvenţa traficului In Austria funcţionarii statului sunt plătiţi cu salarii ridicul de mici. Şi cu toate acestea funcţionarul cât de mic poate să se ducă la vreo staţiune de vară să răsufle câteva zile. La noi câţi funcţionari sunt în stare sâ’şi plătească luxul băilor, sau al unei petreceri de câteva zile, afară de atmosfera oraşelor? Nici nu mai vorbesc de micii industriaşi şi micii comercianţi. La noi trebue să fii adevărat bogătaş ca să te gândeşti să te duci să’ţi cauţi de sănătate într’o staţiune balneară. Această stare de lucruri e scandaloasă când ne gândim că suntem unii din cel mai bine înzestraţi de natură. Avem atâtea isvoare minerale superioare chiar celor din streinătate, or fi încă cine ştie câte necunoscute încă, încât ar trebui să ne fie ruşine să auzim pe vreun bolnav că nu se poate căuta. De aceia ne adresăm către toţi proprietarii de asemenea staţiuni, dar către stat şi aşezămintele publice mai cu seamă, să chibzuiască bine şi de acum înainte să ia măsuri de îndreptare. Nu scump şi prost, deftin şi bun, trebue să fie în mintea lor. F. I. G. Staţiunile balneare ____ Ne ocupăm tocmai acuma, după sfârşitul stagiunei, de staţiunile balneare, numai pentru că de acum încep să se pregătească bugetele exploatării lor pentru anul viitor şi pentru că credem că are să se ţie seamă de observaţiunile noastre la alcătuirea lor. Avem staţiuni cu putere medicamentoasă minunată şi cu poziţiuni pitoreşti. Aceasta este necontestat. Dar tot aşa de necontestat este că cea mai mare parte din cei ce se duc la băi, în loc să se ducă la staţiunile noastre, trec graniţa şi -şi deşeartă punga în mâinile streinilor. In loc ca banul să rămâe la noi în ţară, trece graniţa şi îmbogăţeşte pe strein. Această stare de lucruri este rea şi trebue să înceteze. Trebue să recunoaştem că omul nu se duce la băi numai pentru bae, căci baia fără de confortul necesar nu e de folos. Apoi nu toţi cari se duc la staţiunile de băi sunt adevărat suferinzi; mulţi sunt oameni sănătoşi ce fug de atmosfera nesănătoasă a oraşelor şi aleargă în staţiuni de vară, unde să guste răcoarea şi un aer curat. Ei bine, care din staţiunile noastre balneare împlineşte condiţiunea să aibă tot confortul unei vieţi atrăgătoare ? Sunt staţiuni, ca Lacul Sărat, unde şederea este un adevărat chin; trebue să fii tare ——wmMMHHBUBMMBBBBBBHBIHBBHBmWMM—PW —........ ROMA, 17 Septembrie. — Liturghia s’a zis azi de Papa la St. Petru pentru toţi pelerinii streini şi italieni. Numărul persoanelor care erau în basilică se urcă la 600000, împreună cu credincioşii romani. D-nul de Schloezer s’a întors la Roma alaltă-seară.