Adevěrul, octombrie 1891 (Anul 4, nr. 961-990)

1891-10-01 / nr. 961

ANUL IV.­­ Nr. 961 NUMERUL 10 BANI abonamentele ÎNCEP LA 1 şi 15 ALE FIE­CĂREI LUNI ţi se plutesc tot-d’a-mna ’iminte un lin cereşti la casa Administraţiei. Din Judeţe şi Străinătate prin mandate poştale. Un an În ţară 30 lei. In străinătate 50 Şease luni , 15 , ,­­ , 2S Trei luni , 8 , , , 13 Un sumar in Străinătate 15 bani MANUSCRISELE NU SE *NAPOEAZA ADMINISTRAŢIA 111,­­ BULEVARDUL ELISABETA, — 111 cu IŢI A fl. DOUA Sa te fereşti, Române! de culă strein In T. Alexandri.' MARŢI, 1 OCTOMBRIE 1891 NEAERULIO BANI ANUNCIURILE nin BUCURESTÎ şl JUDEŢE 80 prbvesci NUMAÎ la ADMINISTRAŢIE, Din STRllNÎTATE, direct la administrație §i la toate Oficiile de publicitate. Anunciuri la pagina IV ... • taTx. : • s, if, -^nseriiunele și Reclamele 3 leî rândul. PARIS, ziarul se găsește de vânzare cu nu­­r menii la kioscul No. 117, Boulevard 81.­Michel. i . UN NUMER VECHIO 30 BANI 0.30 b. linia 2.— lei . lei . Se fură la Fortificaţii Tripla alianţă „ADEVERUL« LA IAŞI Înmormântarea lui Parneli Alergările de eri­ci­ PITEŞTI Amor şi resbunare Bucureşti, 30 Septembre 1891. s nu­uprin Curtea cu juraţi de Ilfov a ju­decat deunăzi un proces care, cu drept cuvent, a făcut mult sgomot. Era vorba de nişte abuzuri ce se zicea că s’au comis la fortifică­rile capitalei. Un antreprenor şi câţi­va funcţionari subalterni ai direcţiei lucrărilor erau acuzaţi de mită şi de fals în acte publice. Faptele se petrecuseră acum trei luni; direcţia fortificărilor sezisase justiţia care procedase cu asprime, arestând pe cei bănuiţi şi­ refuzând chiar liberarea lor pe cauţiune. In fine, procesul se înfăţişă îna­intea juraţilor. Gestiunea era însemnată, nu atât din cauza importantei sume păgu­bite de Stat, cât din cauza faptului că, cu această ocasiune, era să se puie capăt unor abuzuri despre cari se vorbea de mult în public. Toată lumea se aştepta că di­recţiunea fortificărilor se va folosi de acest proces spre a statua un exemplu şi a închide gura acelora cari şoptea şi că lucrările de forti­ficare sunt un isvor de abuzuri de tot felul. Era mai ales necesar ca să se facă lumină în această afacere, fiind­că, cu aceste lucrări speciale, se manipulează sume mari, milioane şi iar milioane, ce­­se cheltuesc a­­proape fără nici un control din partea Statului şi a curţei de co­ni­turi. Mare fu surprinderea publicului când înaintea Curţei se citi o adresă din partea airecţiuneî fortificărilor în care dînsa declara că renunţă a se constitui parte civilă, fiindcă nu a pu­tut încă evalua suma păgubită, nici constata dacă a fost o pagubă, re­­zervându-şî dreptul de a urmări pe acuzaţi pe calea civilă. O asemenea declaraţiune nu pu­tea de­cât să uşureze mult pozi­­ţiunea acuzaţilor, căci, nefiind nici o pagubă dovedită, lipsea elemen­tul cel mai important al delictului de mituire şi al crimei de fals în acte publice. Ori­cine era în drept de a să întreba: De ce direcţiunea fortificărilor a început prin a se adresa justi­ţiei, arătând că a suferit păgubi însemnate, de ce dînsa a intervenit chiar pentru arestarea bănuiţilor şi pentru a se refuza liberarea lor pe cauţiune, iar, în urmă, s’a decis de o dată de a se abţine de la or­ce participare la proces, venind ast­fel în ajutorul acuzaţilor? Motivul că n’a putut evalua dauna suferită nu era serios şi trebuia să dea loc la presupuneri din cele mai ciudate. Dacă după trei luni, direcţia for­tificărilor n’a putut încă să evalueze paguba şi chiar să se convingă dacă în genere paguba a fost, ea a procedat cu o culpabilă uşurinţă sezisând justiţia fără a avea nici un început de dovadă. Aceasta însă nu e probabil, căci în faţa instanţelor penale pregătitoare, adică în faţa parchetului şi a Ca­merei de punere sub acuzaţiune, direcţia se constituise parte civilă pentru suma de 44.000 franci. Prin urmare, ea constatase că îi lipseşte o sumă oare­care şi atribuia acesta lipsă acuzaţilor. Cum se face clar, că­ în faţa juraţilor, direcţia să se deziste de­odată? Dar ce să mai­ argumentăm ? Lucrul este lămurit. Dezistarea direcţiune! dovedeşte că, la lucrările de fortificaţie, se petrec lucruri a­­supra căror cei interesaţi nu voesc să se facă lumină. Nimeni nu se îndoeşte că abu­zuri s’au comis şi se comit; sun­tem siguri că juraţii chiar erau convinşi că se fură la fortificări; cu toate acestea, ei au achitat pe acuzaţi şi nu puteau să facă alt­fel, căci, din desbaterile procesului,­ că­pătaseră convincţiunea că adevăraţii culpabili nu erau în faţa justiţiei. N’are cine­va de­cât să recitească, depunerile martorilor şi desbate­­rile în acest proces şi va vedea că o bună parte din milioanele ce se cheltuiesc pentru fortificări, servă, nu la apărarea Ţărei, ci la căpă­tuirea unei cete de antreprenori şi de funcţionari militari şi civili, pe când o altă parte se duce să îm­bogăţească fabricanţii străini şi, mai cu seamă, nemţi. Dacă, fără a fi prezenţi cei mari, au eşit la lumină o sumedenie de abuzuri şi de neajunsuri, ori­cine poate sâ’şi închipuiască ce s’ar fi destăinuit dacă direcţiunea ar fi luat parte la proces. Adevărata cauză care a provocat dezistarea direcţiune! fortificărilor a fost dat teama ca, prin intero­­gatoriele şi desbateriie contradic­torie, să nu iasă la lumină abuzuri mult mai grave de­cât acele ce se imputau acuzaţilor. Şi în faţa unei asemene situa­­ţiuni mai mult de­cât îndoiase, când toată lumea strigă: Se fură la for­tificări ! când milioane şi iar mi­lioane se cheltuesc fără control, guvernul tace, justiţia e paralizată. Camerele nu cer nici o socoteală de banii ţării, fiind­că aşa vrea Strei­nul de pe Tron. Şi nici nu putea fi alt­fel; o faptă rea produce altă faptă rea. Forti­ficările au fost şi sunt o trădare, un jaf al averei naţionale în fa­voarea străinilor; este firesc că din­­tr’un jaf să iasă tot felul de abu­zuri şi de hoţii. Procesul de deunăzi n'a fost de­cât o mică resuflâtoare a bubei ce roade punga Ţării. FGS'fificărele sisut păslai­s°ea Vlăsiela Hegelai Camelii DUNĂREANUL. .......---------------------------------------­ Porţile Primăriei s’au deschis mulţi­mea la 10 ore. Coşciugul era,depus pe o plat­formă ridicată care se perdea sub coroanele de flori. Trenuri speciale so­­siau neîncetat din toate părţile Irlandei aducând mii de persoane. Cădea o ploaie torenţială, dar mulţimea rămânea com­pactă; atitudinea este cu desăvîrşire li­niştită. inmormîntarea s’a făcut după amiazi; cortegiul era impunător, avea mai multe leghe de lungime; dricul era tras de 6 cai. Inm­ormîntarea s’a făcut la cimitirul Glasnevin în presenţa deputaţilor parne­­liştî, a unui mare număr de membri ai ligei naţionale şi a altor asosîaţiuni, a primarilor şi a representinilor consili­ilor municipale din Dublin, Cork şi alte oraşe, a unei mulţimi imense venită din toate părţile Irlandei. Ordinea a fost per­fectă.. Deputaţii anti-parnelişti s-au abţi­nut de la ceremonie. inm­ormîntarea lui Parnell DUBLIN, 30 Septembre. — Corpul luî Parnell a sosit la gară la 7 ore dimi­neaţă ; o mulţime enormă îl aştepta ; coş­ciugul a fost pus într’un dric pentru a fi transportat la Primărie; cortegiul era compus din membrii parneliştî, de dife­rite ramuri ale ligei naţionale,şi de alte asociaţiuni, împrejurimile Primăriei erau ocupate de o mulţime imensă nerăbdă­toare de a pătrunde în marea sală unde era depus corpul. noi şi tripla alianţă. Sub titlul: Atitudinea triplei a­­lianţe faţă cu românismul şi pla­nul cel nou al partidei lui Kos­suth în contra coroanei Habsbur­­gice, Kreuzzeitung de la 8 Octom­­bre st. n. scrie următoarele: Discuţia, provocată de Kreuzzei­tung asupra relaţiilor României faţă cU tripla alianţă, a luat proporţiuni ,cari în presa Austriei, Ungariei şi României, şi chestiunea pusă pe tapet nu poate să piardă nimic din însemnătatea ei, dacă Regele Carol ar renunţa la călătoria sa la Berlin, călătorie anunţată de zia­rele din Bucureşti. De­sigur, n’am putea să vedem în această renunţare un succes mare, căci o întrevorbire între monarhi asupra importantei chestiuni poli­tice, de care e vorba, ar fi în ori­ce caz folositoare; cu toate aceste, există azi destule alte căi, pe cari pot să se discute relaţiile dintre state şi guverne. Ziarele din Viena şi din Pesta sunt în genere foarte nemulţumite, pentru că noi cerem o esplicaţie limpede a triplei alianţe cu Ro­mânia. Dispoziţia aceasta ne oesplicăm­ lesne, căci, din nenorocire, de vea­curi de om, anumite sfere din Austria preferă politica faptelor pe jura etate îndeplinite, a şovăeleî şi a încercă­rilor neţărmurite, unei politici de hotărîre şi de limpezime. Şi presei jidoveşti chestiunea pusă pe tapet­ei e atât de neplăcută, pen­tru că o dezlegare a ei ar atinge prea de aproape situaţia încurcată din Ungaria, insă Ungaria este azi sprijinul cel mai puternic al iu­daismului în toată Europa. De a­­ceea, acest Stat e socotit de toate ziarele jidoveşti ca Noii me tan­gere, deşi evreii ştim destul de bine, că în ţârile supuse Coroanei sf. Ştefan, acele lucruri, cu cari de o­­bicei, organele jidoveşti se ocupă pretutindeni mai cu zel, sunt căl­cate în picioare. De aceea nu poate să ne mire că ziarele arătate se silesc să ne convingă, că în chestiunea de faţă e vorba de lucruri de mult lămu­rite. Die Presse din Viena, un ziar care de obiceiu trece de oficios,— dar pe ai cărui inspiratori noi i-am arătat în repeţite rînduri—nu vrea să lase să planeze asupră-i acuza­ţia de superficialitate şi zice, că la Viena şi la Berlin lumea e înţe­leasă cu totul în privinţa Româ­niei. Fiind­că însă această înţelegere nu e esplicată mai de aproape, de aceea noi ne ţinem de ceea ce a­­cest ziar a publicat acum câte­va zile într’o corespondenţă din Bu­cureşti. Acolo se izicea: Tripla [alianţă bin­esoate să garanteze Româ­niei integritatea. Aceasta se ştie de ambele părţi foarte bine. De a­­ceea România trebue [săŞjPşI menţie ■, aieastB^alitateaa, dacă nu vs*ea să dea de§ pagaabă» Din această declaraţie, numai, fraza întâia e—până azi—adevărată"; a doua conţine o ignoranţă aşa de grosolană a faptelor politice, în­cât Die Presse de­sigur nu şi-a dat prin ea certificatul unei judecăţi politice coapte. Neutralitatea Ro­mâniei, într’un rezboiu dintre Ru­sia şi Austria, e o imposibilitate, lu­cru asupra căruia îndoială nu e­­xistă nici la Petersburg, nici la Berlin şi Bucureşti. Numai oficioa­sele din Viena par a nu se fi gân­dit încă de ajuns la această­ ches­tiune elementară. De alt­fel, la Buda-Pesta se gân­deşte alt­fel asupra acestei ches­tiuni. Pester Lloyd, care şi el se dă drept oficios, dă de minciună cu cea mai mare asprime declara­ţiile bătrânei Presse. Ziarul unguresc nu da înapoi nici înaintea declaraţiei, că trecerea Prutului ori ocuparea Dobrogei de către trupele ruseşti ar fi un casus belli pentru Austria. Curajul acesta, fără păreche, ar fi numai atunci es­­plicabil când tripla alianţă întreagă ar fi datoare a declara într’un a­­tare caz resboia Rusiei, căci tripla alianţă ar fi creată nu numai pen­tru a apăra starea de lucruri creată prin tratatul de la Frankfurt dar şi pe aceea creată de Conferinţa din Berlin. In contra acestor aserţiuni, noi trebue să opunem desminţirea cea mai categorică. Tripla alianţă se întemeiază mai ales pe tratate defensive. Când, pe timpul gonirei prinţului Alexandru al Bulgariei, tripla alianţă era să ia măsuri pentru menţinerea situaţiei create prin tratatul de Berlin, prinţul de Bismark declară că Ger­mania nu e obligată la aceasta prin alianţa sa cu Austria, întocmai acelaşi lucru e până azî şi cu România. Dacă deci, în împrejurările ac­tuale, Rusia ar întreprinde o ac­ţiune contra României,—adică, dacă ea ar ocupa Dobrogea cu sau fără voia guvernului român — și dacă pentru aceasta Austro-Ungaria de­clară resboia Rusiei, atunci impe­riul german nu e obligat, prin tex­tul tratatelor sale, ca să atace și el pe Rusia. Dacă Rusia ar ataca pe aliatul nostru, atunci suntem alături cu dînsul; dacă însă Austria ar declara resboiul, situaţia ar fi cu totul alt­fel. Şi, fiind­că astă­zi Austria cu greu ar fi dispusă să atace pe Ru­sia, dacă nu mobilizează şi Ger­mania, de aceea ocuparea Dobrogei de către trupele ruseşti n’ar găsi în realitate vr’o­ împotrivire. Şi tocmai asupra acestui punct voim să insistăm mai mult. Pusă în faţa acestei eventualităţi, nu-i va rămânea României alt­ceva de făcut, de­cât a se supune presiu­nilor Rusiei şi a se pune sub co­manda ţarismului. Aceasta o vor schimba articolele curagioase ale Pester-Lloyd-ului tot aşa de puţin, precum s’a dat aten­ţie nu de mult strigătelor sale de alarmă pentru înţelegerea ruso-turcă asupra Dardanelelor. Nici tripla a­­lianţă n’a urmat îndemnului pen­tru o intervenţie diplomatică, nici împărţeala Turciei nu s’a făcut, cum o cerea fără preget gazeta un­gurească. Se vede că influenţa reală a celor cinci milioane de maghiari asupra mersului politicei europene nu co­respunde probabil de loc mesurei de putere pulmonară întrebuinţată la Pesta. Presa română are încă până azi o atitudine cam îndoelnică faţă cu această chestiune. Bucureştii are, cu cei 200.000 locuitori ai săi, două­zeci de gazete zilnice; mulţimea acestora coboară în mod simţitor seriozitatea şi conţinutul ziarelor. Partea tare a acestor gazete stă în polemica de partid, în vreme ce se trece cu o nepăsare meridională peste chestiile politicei exterioare. Din această pricină, ne pare rău că nu putem să intrăm în o dis­cuţie serioasă asupra unei chestiuni aşa de însemnate ca cea de faţă cu organele presei române. Un singur punct însă trebue să-l relevăm: L'Indépendance roumaine ne aduce aminte de explicaţiile fos­tului ministru de externe Alex. La­­hovary, care a declarat în ambele Camere, că România priveşte ches­tiunea politicei externe nu ca o chestie de simpatii sau antipatii, ci ca o chestie de folos practic. De aceea, România va sta liniştită în atitudinea sa neutrală, până când se va vedea silită a se alipi pe lângă una sau cea­l­ altă parte. România însă nu va putea să-şi fixeze alegerea de­cât asupra acelei părţi care-i va oferi mai multe a­­vantagii. Cu greu va putea îndeplini România dorinţa ziarului Kreuz­­zeitung de a se decide de pe acuma; de aceea, trebue să mai avem pu­ţină răbdare. Privită din punctul de vedere românesc, această deducţiune nu e rea, dar Puterile cele mari cu greu vor mai lăsa Românilor această li­nişte idilică-Rusia stărueşte de pe acum, cu tot discursul pacinic al cancelaru­lui german la Osnabrück. Rusia îşi are scopurile sale în peninsula Balcanilor şi misiunea sa faţă cu popoarele slave de sub stăpânirea Austriei nici un moment n’a scă­pat-o din vedere şi astă­zi perspec­tiva politicei ruseşti e aşa de fa­vorabilă, cum n’a mai fost de zeci de ani. Poarta s’a angajat faţă cu Rusia ca să remâie neutră și zilele trecute a arătat chiar, că e hotărîtă a’și păstra fără șovăire drepturile de suzeranitate asupra Bulgariei. Prin aceasta se împiedecă, la un moment, dat, ca Bulgaria să atace Serbia pe la spate în cazul când aceasta s’ar pune în potriva Aus­triei, — lucru care e de o însem­nătate ce nu trebue dispreţuită. Serbia şi Muntenegru stau aştep­tând un semn de la Rusia. Croaţii şi-aui dat pe faţă în mare parte ţelurile lor de a vedea o Croaţie mare împreună cu Slavonii, Dal­­maţienii şi Bosniacii la expoziţia din­ Agram şi au declarat pe faţă, că, pentru realizarea lor ei se bizue pe ajutor rusesc. Tot ast­fel, în anul acesta, ten­dinţele separatiste ale cehilor au căpătat o hrană nouă prin expozi­ţia din Praga şi aceştia sunt legaţi geograficeşte cu Rusia prin nea­murile Slovacilor şi Rutenilor, cari

Next