Adevěrul, octombrie 1891 (Anul 4, nr. 961-990)
1891-10-01 / nr. 961
ANUL IV. Nr. 961 NUMERUL 10 BANI abonamentele ÎNCEP LA 1 şi 15 ALE FIECĂREI LUNI ţi se plutesc tot-d’a-mna ’iminte un lin cereşti la casa Administraţiei. Din Judeţe şi Străinătate prin mandate poştale. Un an În ţară 30 lei. In străinătate 50 Şease luni , 15 , , , 2S Trei luni , 8 , , , 13 Un sumar in Străinătate 15 bani MANUSCRISELE NU SE *NAPOEAZA ADMINISTRAŢIA 111, BULEVARDUL ELISABETA, — 111 cu IŢI A fl. DOUA Sa te fereşti, Române! de culă strein In T. Alexandri.' MARŢI, 1 OCTOMBRIE 1891 NEAERULIO BANI ANUNCIURILE nin BUCURESTÎ şl JUDEŢE 80 prbvesci NUMAÎ la ADMINISTRAŢIE, Din STRllNÎTATE, direct la administrație §i la toate Oficiile de publicitate. Anunciuri la pagina IV ... • taTx. : • s, if, -^nseriiunele și Reclamele 3 leî rândul. PARIS, ziarul se găsește de vânzare cu nur menii la kioscul No. 117, Boulevard 81.Michel. i . UN NUMER VECHIO 30 BANI 0.30 b. linia 2.— lei . lei . Se fură la Fortificaţii Tripla alianţă „ADEVERUL« LA IAŞI Înmormântarea lui Parneli Alergările de erici PITEŞTI Amor şi resbunare Bucureşti, 30 Septembre 1891. s nuuprin Curtea cu juraţi de Ilfov a judecat deunăzi un proces care, cu drept cuvent, a făcut mult sgomot. Era vorba de nişte abuzuri ce se zicea că s’au comis la fortificările capitalei. Un antreprenor şi câţiva funcţionari subalterni ai direcţiei lucrărilor erau acuzaţi de mită şi de fals în acte publice. Faptele se petrecuseră acum trei luni; direcţia fortificărilor sezisase justiţia care procedase cu asprime, arestând pe cei bănuiţi şi refuzând chiar liberarea lor pe cauţiune. In fine, procesul se înfăţişă înaintea juraţilor. Gestiunea era însemnată, nu atât din cauza importantei sume păgubite de Stat, cât din cauza faptului că, cu această ocasiune, era să se puie capăt unor abuzuri despre cari se vorbea de mult în public. Toată lumea se aştepta că direcţiunea fortificărilor se va folosi de acest proces spre a statua un exemplu şi a închide gura acelora cari şoptea şi că lucrările de fortificare sunt un isvor de abuzuri de tot felul. Era mai ales necesar ca să se facă lumină în această afacere, fiindcă, cu aceste lucrări speciale, se manipulează sume mari, milioane şi iar milioane, cese cheltuesc aproape fără nici un control din partea Statului şi a curţei de conituri. Mare fu surprinderea publicului când înaintea Curţei se citi o adresă din partea airecţiuneî fortificărilor în care dînsa declara că renunţă a se constitui parte civilă, fiindcă nu a putut încă evalua suma păgubită, nici constata dacă a fost o pagubă, rezervându-şî dreptul de a urmări pe acuzaţi pe calea civilă. O asemenea declaraţiune nu putea decât să uşureze mult poziţiunea acuzaţilor, căci, nefiind nici o pagubă dovedită, lipsea elementul cel mai important al delictului de mituire şi al crimei de fals în acte publice. Oricine era în drept de a să întreba: De ce direcţiunea fortificărilor a început prin a se adresa justiţiei, arătând că a suferit păgubi însemnate, de ce dînsa a intervenit chiar pentru arestarea bănuiţilor şi pentru a se refuza liberarea lor pe cauţiune, iar, în urmă, s’a decis de o dată de a se abţine de la orce participare la proces, venind astfel în ajutorul acuzaţilor? Motivul că n’a putut evalua dauna suferită nu era serios şi trebuia să dea loc la presupuneri din cele mai ciudate. Dacă după trei luni, direcţia fortificărilor n’a putut încă să evalueze paguba şi chiar să se convingă dacă în genere paguba a fost, ea a procedat cu o culpabilă uşurinţă sezisând justiţia fără a avea nici un început de dovadă. Aceasta însă nu e probabil, căci în faţa instanţelor penale pregătitoare, adică în faţa parchetului şi a Camerei de punere sub acuzaţiune, direcţia se constituise parte civilă pentru suma de 44.000 franci. Prin urmare, ea constatase că îi lipseşte o sumă oarecare şi atribuia acesta lipsă acuzaţilor. Cum se face clar, că în faţa juraţilor, direcţia să se deziste deodată? Dar ce să mai argumentăm ? Lucrul este lămurit. Dezistarea direcţiune! dovedeşte că, la lucrările de fortificaţie, se petrec lucruri asupra căror cei interesaţi nu voesc să se facă lumină. Nimeni nu se îndoeşte că abuzuri s’au comis şi se comit; suntem siguri că juraţii chiar erau convinşi că se fură la fortificări; cu toate acestea, ei au achitat pe acuzaţi şi nu puteau să facă altfel, căci, din desbaterile procesului, căpătaseră convincţiunea că adevăraţii culpabili nu erau în faţa justiţiei. N’are cineva decât să recitească, depunerile martorilor şi desbaterile în acest proces şi va vedea că o bună parte din milioanele ce se cheltuiesc pentru fortificări, servă, nu la apărarea Ţărei, ci la căpătuirea unei cete de antreprenori şi de funcţionari militari şi civili, pe când o altă parte se duce să îmbogăţească fabricanţii străini şi, mai cu seamă, nemţi. Dacă, fără a fi prezenţi cei mari, au eşit la lumină o sumedenie de abuzuri şi de neajunsuri, oricine poate sâ’şi închipuiască ce s’ar fi destăinuit dacă direcţiunea ar fi luat parte la proces. Adevărata cauză care a provocat dezistarea direcţiune! fortificărilor a fost dat teama ca, prin interogatoriele şi desbateriie contradictorie, să nu iasă la lumină abuzuri mult mai grave decât acele ce se imputau acuzaţilor. Şi în faţa unei asemene situaţiuni mai mult decât îndoiase, când toată lumea strigă: Se fură la fortificări ! când milioane şi iar milioane se cheltuesc fără control, guvernul tace, justiţia e paralizată. Camerele nu cer nici o socoteală de banii ţării, fiindcă aşa vrea Streinul de pe Tron. Şi nici nu putea fi altfel; o faptă rea produce altă faptă rea. Fortificările au fost şi sunt o trădare, un jaf al averei naţionale în favoarea străinilor; este firesc că dintr’un jaf să iasă tot felul de abuzuri şi de hoţii. Procesul de deunăzi n'a fost decât o mică resuflâtoare a bubei ce roade punga Ţării. FGS'fificărele sisut păslais°ea Vlăsiela Hegelai Camelii DUNĂREANUL. .......--------------------------------------- Porţile Primăriei s’au deschis mulţimea la 10 ore. Coşciugul era,depus pe o platformă ridicată care se perdea sub coroanele de flori. Trenuri speciale sosiau neîncetat din toate părţile Irlandei aducând mii de persoane. Cădea o ploaie torenţială, dar mulţimea rămânea compactă; atitudinea este cu desăvîrşire liniştită. inmormîntarea s’a făcut după amiazi; cortegiul era impunător, avea mai multe leghe de lungime; dricul era tras de 6 cai. Inmormîntarea s’a făcut la cimitirul Glasnevin în presenţa deputaţilor parneliştî, a unui mare număr de membri ai ligei naţionale şi a altor asosîaţiuni, a primarilor şi a representinilor consiliilor municipale din Dublin, Cork şi alte oraşe, a unei mulţimi imense venită din toate părţile Irlandei. Ordinea a fost perfectă.. Deputaţii anti-parnelişti s-au abţinut de la ceremonie. inmormîntarea lui Parnell DUBLIN, 30 Septembre. — Corpul luî Parnell a sosit la gară la 7 ore dimineaţă ; o mulţime enormă îl aştepta ; coşciugul a fost pus într’un dric pentru a fi transportat la Primărie; cortegiul era compus din membrii parneliştî, de diferite ramuri ale ligei naţionale,şi de alte asociaţiuni, împrejurimile Primăriei erau ocupate de o mulţime imensă nerăbdătoare de a pătrunde în marea sală unde era depus corpul. noi şi tripla alianţă. Sub titlul: Atitudinea triplei alianţe faţă cu românismul şi planul cel nou al partidei lui Kossuth în contra coroanei Habsburgice, Kreuzzeitung de la 8 Octombre st. n. scrie următoarele: Discuţia, provocată de Kreuzzeitung asupra relaţiilor României faţă cU tripla alianţă, a luat proporţiuni ,cari în presa Austriei, Ungariei şi României, şi chestiunea pusă pe tapet nu poate să piardă nimic din însemnătatea ei, dacă Regele Carol ar renunţa la călătoria sa la Berlin, călătorie anunţată de ziarele din Bucureşti. Desigur, n’am putea să vedem în această renunţare un succes mare, căci o întrevorbire între monarhi asupra importantei chestiuni politice, de care e vorba, ar fi în orice caz folositoare; cu toate aceste, există azi destule alte căi, pe cari pot să se discute relaţiile dintre state şi guverne. Ziarele din Viena şi din Pesta sunt în genere foarte nemulţumite, pentru că noi cerem o esplicaţie limpede a triplei alianţe cu România. Dispoziţia aceasta ne oesplicăm lesne, căci, din nenorocire, de veacuri de om, anumite sfere din Austria preferă politica faptelor pe jura etate îndeplinite, a şovăeleî şi a încercărilor neţărmurite, unei politici de hotărîre şi de limpezime. Şi presei jidoveşti chestiunea pusă pe tapetei e atât de neplăcută, pentru că o dezlegare a ei ar atinge prea de aproape situaţia încurcată din Ungaria, insă Ungaria este azi sprijinul cel mai puternic al iudaismului în toată Europa. De aceea, acest Stat e socotit de toate ziarele jidoveşti ca Noii me tangere, deşi evreii ştim destul de bine, că în ţârile supuse Coroanei sf. Ştefan, acele lucruri, cu cari de obicei, organele jidoveşti se ocupă pretutindeni mai cu zel, sunt călcate în picioare. De aceea nu poate să ne mire că ziarele arătate se silesc să ne convingă, că în chestiunea de faţă e vorba de lucruri de mult lămurite. Die Presse din Viena, un ziar care de obiceiu trece de oficios,— dar pe ai cărui inspiratori noi i-am arătat în repeţite rînduri—nu vrea să lase să planeze asupră-i acuzaţia de superficialitate şi zice, că la Viena şi la Berlin lumea e înţeleasă cu totul în privinţa României. Fiindcă însă această înţelegere nu e esplicată mai de aproape, de aceea noi ne ţinem de ceea ce acest ziar a publicat acum câteva zile într’o corespondenţă din Bucureşti. Acolo se izicea: Tripla [alianţă binesoate să garanteze României integritatea. Aceasta se ştie de ambele părţi foarte bine. De aceea România trebue [săŞjPşI menţie ■, aieastB^alitateaa, dacă nu vs*ea să dea de§ pagaabă» Din această declaraţie, numai, fraza întâia e—până azi—adevărată"; a doua conţine o ignoranţă aşa de grosolană a faptelor politice, încât Die Presse desigur nu şi-a dat prin ea certificatul unei judecăţi politice coapte. Neutralitatea României, într’un rezboiu dintre Rusia şi Austria, e o imposibilitate, lucru asupra căruia îndoială nu există nici la Petersburg, nici la Berlin şi Bucureşti. Numai oficioasele din Viena par a nu se fi gândit încă de ajuns la această chestiune elementară. De altfel, la Buda-Pesta se gândeşte altfel asupra acestei chestiuni. Pester Lloyd, care şi el se dă drept oficios, dă de minciună cu cea mai mare asprime declaraţiile bătrânei Presse. Ziarul unguresc nu da înapoi nici înaintea declaraţiei, că trecerea Prutului ori ocuparea Dobrogei de către trupele ruseşti ar fi un casus belli pentru Austria. Curajul acesta, fără păreche, ar fi numai atunci esplicabil când tripla alianţă întreagă ar fi datoare a declara într’un atare caz resboia Rusiei, căci tripla alianţă ar fi creată nu numai pentru a apăra starea de lucruri creată prin tratatul de la Frankfurt dar şi pe aceea creată de Conferinţa din Berlin. In contra acestor aserţiuni, noi trebue să opunem desminţirea cea mai categorică. Tripla alianţă se întemeiază mai ales pe tratate defensive. Când, pe timpul gonirei prinţului Alexandru al Bulgariei, tripla alianţă era să ia măsuri pentru menţinerea situaţiei create prin tratatul de Berlin, prinţul de Bismark declară că Germania nu e obligată la aceasta prin alianţa sa cu Austria, întocmai acelaşi lucru e până azî şi cu România. Dacă deci, în împrejurările actuale, Rusia ar întreprinde o acţiune contra României,—adică, dacă ea ar ocupa Dobrogea cu sau fără voia guvernului român — și dacă pentru aceasta Austro-Ungaria declară resboia Rusiei, atunci imperiul german nu e obligat, prin textul tratatelor sale, ca să atace și el pe Rusia. Dacă Rusia ar ataca pe aliatul nostru, atunci suntem alături cu dînsul; dacă însă Austria ar declara resboiul, situaţia ar fi cu totul altfel. Şi, fiindcă astăzi Austria cu greu ar fi dispusă să atace pe Rusia, dacă nu mobilizează şi Germania, de aceea ocuparea Dobrogei de către trupele ruseşti n’ar găsi în realitate vr’o împotrivire. Şi tocmai asupra acestui punct voim să insistăm mai mult. Pusă în faţa acestei eventualităţi, nu-i va rămânea României altceva de făcut, decât a se supune presiunilor Rusiei şi a se pune sub comanda ţarismului. Aceasta o vor schimba articolele curagioase ale Pester-Lloyd-ului tot aşa de puţin, precum s’a dat atenţie nu de mult strigătelor sale de alarmă pentru înţelegerea ruso-turcă asupra Dardanelelor. Nici tripla alianţă n’a urmat îndemnului pentru o intervenţie diplomatică, nici împărţeala Turciei nu s’a făcut, cum o cerea fără preget gazeta ungurească. Se vede că influenţa reală a celor cinci milioane de maghiari asupra mersului politicei europene nu corespunde probabil de loc mesurei de putere pulmonară întrebuinţată la Pesta. Presa română are încă până azi o atitudine cam îndoelnică faţă cu această chestiune. Bucureştii are, cu cei 200.000 locuitori ai săi, douăzeci de gazete zilnice; mulţimea acestora coboară în mod simţitor seriozitatea şi conţinutul ziarelor. Partea tare a acestor gazete stă în polemica de partid, în vreme ce se trece cu o nepăsare meridională peste chestiile politicei exterioare. Din această pricină, ne pare rău că nu putem să intrăm în o discuţie serioasă asupra unei chestiuni aşa de însemnate ca cea de faţă cu organele presei române. Un singur punct însă trebue să-l relevăm: L'Indépendance roumaine ne aduce aminte de explicaţiile fostului ministru de externe Alex. Lahovary, care a declarat în ambele Camere, că România priveşte chestiunea politicei externe nu ca o chestie de simpatii sau antipatii, ci ca o chestie de folos practic. De aceea, România va sta liniştită în atitudinea sa neutrală, până când se va vedea silită a se alipi pe lângă una sau ceal altă parte. România însă nu va putea să-şi fixeze alegerea decât asupra acelei părţi care-i va oferi mai multe avantagii. Cu greu va putea îndeplini România dorinţa ziarului Kreuzzeitung de a se decide de pe acuma; de aceea, trebue să mai avem puţină răbdare. Privită din punctul de vedere românesc, această deducţiune nu e rea, dar Puterile cele mari cu greu vor mai lăsa Românilor această linişte idilică-Rusia stărueşte de pe acum, cu tot discursul pacinic al cancelarului german la Osnabrück. Rusia îşi are scopurile sale în peninsula Balcanilor şi misiunea sa faţă cu popoarele slave de sub stăpânirea Austriei nici un moment n’a scăpat-o din vedere şi astăzi perspectiva politicei ruseşti e aşa de favorabilă, cum n’a mai fost de zeci de ani. Poarta s’a angajat faţă cu Rusia ca să remâie neutră și zilele trecute a arătat chiar, că e hotărîtă a’și păstra fără șovăire drepturile de suzeranitate asupra Bulgariei. Prin aceasta se împiedecă, la un moment, dat, ca Bulgaria să atace Serbia pe la spate în cazul când aceasta s’ar pune în potriva Austriei, — lucru care e de o însemnătate ce nu trebue dispreţuită. Serbia şi Muntenegru stau aşteptând un semn de la Rusia. Croaţii şi-aui dat pe faţă în mare parte ţelurile lor de a vedea o Croaţie mare împreună cu Slavonii, Dalmaţienii şi Bosniacii la expoziţia din Agram şi au declarat pe faţă, că, pentru realizarea lor ei se bizue pe ajutor rusesc. Tot astfel, în anul acesta, tendinţele separatiste ale cehilor au căpătat o hrană nouă prin expoziţia din Praga şi aceştia sunt legaţi geograficeşte cu Rusia prin neamurile Slovacilor şi Rutenilor, cari