Adevěrul, octombrie 1891 (Anul 4, nr. 961-990)

1891-10-24 / nr. 984

ANUL IV. — Nr. 984 NUMERUL 10 BANI ABONAMENTELE Încep la i şi îs ale fie­ cârei lun!­ţi se plătesc tot-d’a­ una ’naint» in Bucureşti la casa Administraţiei. Din Jude\e şi Străinătate prin mandate poştale. Un an In ţară 30 Ici. In străinătate SO Şease luni , 15 , , , • ■ , 25 rrd luni , , * 8 , - , , 13 î Un număr tn Străinătate 15 bani MANUSCRISELE NU SE ’NAPOEAZA T. Alexandri. ADMINISTRAȚIA 111, — BULEVARDUL ELISABET­A, — 111 E í? bj I Sk A' DOUA JOI, 24 OCTO AoBRJEf 1891 NUMÉRBL10 BANÍ ANUNCIURILB nin BUCUREȘTI și JUDEȚE ce primesc * NUMAÎ -3a ADMINISTRAȚIE. Din STRAJHETATE, direct Ia administrație sa la toate Ofleiîîe de publicitate, nunciurl la pagina IV ... . . o.SO b. linia*, i» D HI...... 2.—‘ lei w yt n II ..... , 3.—- lei „ junele și Reclamele 3 lei rândul. , PARIS, ziarul se găsește de vânzare cu nu­la kioscul No. 117, Boulevard Si.­5Ucii.el, UN NUMER VECHIO 30 BANI r­edacţia BULEVARDUL ELISABETA. Şcoala democratică GASCONISM CAROL I LA BERLIN Tifosul foamei In Rusia Capitala în pericol OVREIUL LA RAKF Buchetul ucigaş Bucureşti, 23 Octombre 1891, p­­­amu Corupţia politică din ţara noa­stră face cu putinţă existenţa a două feluri de cinste, cu totul in­dependente una de alta: cinstea politică şi cinstea personală. Aceste două noţiuni sunt aşa de independente una de alta, în­cât în multe cazuri ele se esclud şi în altele nu se întâlnesc de loc. Din cauza existenţei lor, a in­trat în moravurile politicianilor noştri şi obiceiul de a despărţi pe tot omul în două personalităţi, una publică şi alta privată, de a per­mite, fără supărare, terfelirea uneia, dar de a socoti ca o insultă o in­­discreţiune cât de mică în ce pri­veşte pe cea din urmă. Şi cu toate aceste, mai tot­deauna, necinstea politică e provocată de interesele —câte­odată meschine —ale vieţeî private, sanctuarul, în care politi­­cianul nu permit nimănui să pă­trundă nici cu luneta astronomică. Aşa, când vedem pe un om în toată mintea, cult, talentat, că trece dintr’o tabără într’alta, că e veci­nic guvernamental—sau cel puţin ales de guvern—că’şi schimbă ideile asupra aceleiaşi chestiuni, în ace­­laş an, de mai multe ori, că com­bate azi ce a susţinut ieri, gata ca mâine să combată ce susţine azi,­ vom zice că avem în faţa noastră un om politic necinstit. Dacă ace­laşi om nu va avea asupra sa o osîndă infamantă pentru furt do­vedit de tribunale, sau pentru vr’o hoţie urmărită, nimeni nu va per­mite—în societatea actuală—ca sâ’l taxezi de om privat necinstit Cu toate aceste, dacă vei avea curiozitatea de a pătrunde mai jos de suprafaţa lucrurilor, vei vedea că acest om politic necinstit nu e un om privat cinstit. Dacă el e vecinic ministerial, pri­cina nu e că şi-a perdut minţile, dar că are interese mari. El poate să fie proprietar sau comanditar la vr’o fabrică; el poate să fie antre­prenor de lucrări mari publice, sau cel puţin avocatul vr’unui antre­prenor ; se mai poate ca să fie un arendaş al Statului rămas în întâr­ziere cu arenda; sau, mai ştii ? poate să aibă vreun frate în slujbă sau candidat de slujbă; în sfârşit, pot să fie şi interese de ale fami­liei în joc. După obiceiurile noastre politice Statul este un mare aparat guver­namental a cărui menire e , sau de a răsplăti pe credincioşii guver­nului, sau de a pedepsi şi prigoni pe adversarii lui. Şi treaba aceasta e foarte uşoară, căci cel ce formează guvernele şi majorităţile parlamen­tare sunt aşa de puţini la număr, în­cât le este foarte uşor să se lupte având drept­ arme instituţiu­­nile Statului nostru actual. Toată lumea este la noi înţeleasă asupra acestui mod de a face po­litică şi nimeni nu se miră, când aceiaşi alegători, cari ieri au ales cu unanimitate pe un liberal, aleg azi cu aceeaşi unanimitate pe un conservator, sau chiar pe un juni­mist. Ba unii alegători merg chiar cu abnegaţia până acolo, în­cât aleg pe acelaş politician, ori de ce pre­fect ar fi susţinut, ori­ce mască ar îmbrăca. Sistemul acesta politic se poate numi şcoala politicianizmului, şcoala burghezimei corupte, în opoziţie cu şcoala democratică, pe care parti­dele de azi se întemeiază cată s’o inaugureze. Mulţumită nefastei şcoale a po­liticianismului, am ajuns să vedem oameni, lipsiţi de cea mai elemen­tară noţiune de onestitate şi bun simţ, ajungând la situaţii superioare. Din această şcoală au eşit un Gh. Mârzescu şi atâţia alţi cameleoni politici, cari trăiesc din minciună şi din şarlatanie. Noi cunoaştem foarte bine cau­zele acestei triste stări de lucruri. Ştim foarte bine că numai siste­mul nostru de guvernămînt—mo­narhia oligarhică — al cărei razem principal este votul restrîns, este temelia necinstei politice şi private a politicianilor noştri. Suntem pe deplin încredinţaţi, că în ziua în care poporul va începe să ia parte la luptele politice pe socoteala sa proprie, nu vom mai vedea pe şarlatanii de toate gra­dele, începând de la Cel de pe tron, stăpâni în această ţară. Câte­va sute de alegători se pot — de­şi cu greu — ţinea în frng prin ameninţări, ori făgăduieli, dar câte­va milioane nu se mai lasă a fi speriaţi cu gogoriţe. Pentru a ajunge însă acolo, noi ştim bine, că trebue să trecem prin purgatoriul parlamentar. Ştim că numai pe calea unei revizuiri a Constituţiei, vom putea ajunge să avem votul universal şi toate cele­lalte reforme, cari vor schimba cu totul starea actuală de lucruri. Iată pentru ce am început să în­­troducem­ pe alegători în şcoala de­mocratică ; iată pentru ce am ţinut întrunirea de la Iaşi; iată pentru ce socotim, că e de datoria tutu­ror democraţilor ca să se pue cât de des în contact cu cetăţenii. Trebue să nu avem de loc o­­dihnă, ci, necontenit, să deschidem ochii alegătorilor; să demascăm pe şarlatanii cari îi exploatează fără de ruşine; să urmărim pas cu pas toate faptele, toate vorbele, toate promisiunile mincinoase ale politi­cianilor de azi şi să-i înfierăm cu ele în faţa cetăţenilor, cari se vor deprinde ast­fel a controla şi a o­­sîndi pe aleşii lor necinstiţi şi mincinoşi. Şcoala democratică va lumina pe cetăţeni şi-i va face să impue el aleşilor reformele a căror nevoe o vor simţi. Ea va face ca cinstea să fie una şi aceiaşi, în politică şi în viaţa particulară. Astă­zi timpul ne e mai favora­bil de­cât ori­când. Cetăţenii sunt dezgustaţi de atâtea decepţii şi a­­măgiri. Ei caută scăparea. Să deschidem mari porţile şcoa­­lei democratice, căci cetăţenii cer intrare. s. s. TELEGRAME DUBLIN, 22 Octombrie. — D. Healy deputat anti-parnelist, a fost biciuit în public înaintea tribunalului de D. Mac Dermott, nepotul lui Parnell; poliţia a venit în ajutorul său. CETTINGE, 22 Octombrie. — Abdul- Kerim-Paşa a sosit la Scutari; el a or­ganizat un cordon militar pe la graniţă de teama unei resbunări a Muntenegre­nilor pentru masacrul din Bielopoli. BERLIN, 22 Octombrie. — Vechia casă Hirschfeld şi C­ie a încetat plăţile. PETERSBURG, 22 Octombrie.— După gazeta Bursei prăjiturile cu ulei de in, de cânepă şi de floarea soarelui vor pu­tea fi exportate după autorizaţia minis­terului de finanţe, dacă trebuinţele inte­rioare ar fi acoperite. VIENA, 22 Octombrie. — Guvernul a depus la Camera deputaţilor proiectul de învoială comercială provizorie cu Tur­cia, Bulgaria, Spania şi Portugalia. VIENA, 22 Octombre.—Camera discută bugetul instrucţiune! publice. Ministrul Gausch, vorbind de învâţămîntul femeilor, zice că sarcina administraţiei şcoalelor este de a învăţa pe femei să -şi crească proprii lor copii. Ministrul recunoaşte capacitatea medicală a femeilor pentru tratamentul persoanelor de sexul lor, dar soluţiunea chestiunei nu ţine în mod ex­clusiv de resortul instrucţiunei publice, mare faţă cu noi, în cazul unui conflict internaţional. Parada făcută lui Carol I la Ber­lin va fi plătită cu sânge românesc, sânge vărsat fără folos pentru noi, dar cu câştig pentru nemţi. Carol I n’a obţinut la Berlin nici măcar promisiuni formale de ajutor. De aceea, cum s’a întors în ţară, a început să’şi facă inventariul a­­verei, pe care vrea să o pue la adă­post pentru vremurile de restrişte ce se anunţă. Iată cum trebue considerată pri­mirea de la Berlin. Argus. criza m­­e­drei . BELGRAD, 22 octombre. — Se vorbeşte şi de decisiunea D-lui Tauşanovici. Consiliul de miniştrii va lua azi o decisiune în privinţa crizei. BELGRAD, 22 Octombre.—Prin ieşirea D-lor Vuici şi Tauşanovici din cabinet criza ministerială se a­­flă aplanată până la deschiderea Ca­merei; cele­l­alte demisiuni nu au fost primite. D. Vuici este înlocuit prin interim de D. Pasid și D. Tau­sanovici de D. Velimirovicî. Tifosul foametei în Rusia Petersburg 2­1 Octombre După Novoati tifosul foametei s’a declarat în arondismentele Tsyvilsk și Sadrin din ţinutul Kazan. Guvernatorul a promis măsurile necesare. CAROL I LA BERLIN Ziarele dinastice caută să exal­­teze însemnătatea politică a primi­re! solemne ce s’a făcut lui Carol I la curtea Germaniei. In această privinţă, sfâşierea în­tre protivnici dispare. Voinţa Na­ţională e într’un acord perfect cu Timpul. La Liberté cu Indepen­denţa şi aşa mai departe. Toate cumetrele dinastice strigă în cor, că Wilhelm II a făcut pa­rada de la Potsdam pentru a do­vedi stima şi dragostea ce poartă României. Nu intrăm azi în discuţie mai largă, fiind­că ne lipseşte vremea, promitem însă a reveni şi a arăta cu de-amănuntul, cât de întemeiate sunt osanalele foilor, care aşteaptă mântuirea lor numai de la Neamţul de pe tron. Am ţinut să relevăm azi în trea­căt atitudinea foilor dinastice, pen­tru ca să nu se creadă că — prin tăcerea noastră—confirmăm modul lor de a vedea şi de a exploata parada de la Potsdam. Până vom reveni însă, este bine sa observăm că dacă nemţii de la Berlin sunt ieftini la parăzi, cari nu’i costă parale, ei sunt însă foarte scumpi la angajamente for­ Capitala în pericol Este o datorie cetăţenească să dăm a­­larma publică ori de câte ori un rea ame­ninţă pe concetăţenii noştri, şi ar fi o crimă de pedepsit când, cunoscând peri­colul nu vestim la timp, pentru a putea cugeta, să ne agităm şi să luăm măsu­rile trebuitoare. Şi primejdia e cu atât mai mare, cu cât ea va aduce doliul în fie­care fami­lie, costându-ne mii de vieţi scumpe, şi va trebui să cheltuim milioane fără so­coteală. Aceasta e în adevăr teribil; o grijă şi o groază caută să ne cuprindă pe toţi, şi să ne ridicăm ca un singur om, pen­tru a pune capăt din timp, unor aşa de rele urmări. Să mergem să spunem ace­lui în drept, Primarului din Capitalfişcă consiliul D-sale de igienă nu a fost în stare: „opreşte D-ta răul, până mai e timp, până nu ne costă încă şi viaţa şi punga. Cu atât mai mult, cu cât faptele meschine ale unui om sinistru, se resfrâng asupra capului D-tale.“ Şi poate ne va asculta, şi vom fi feriţi de grozavul şi inevitabilul pericol, is­­bucnirea mai multor epidemii de-odată. Şi este de datoria presei, fără culoare politică, să agite ’naintea cetăţenilor fla­mura ce vesteşte nenorocirea şi să sune trîmbiţa deşteptărei generale. Şi aci e locul să facem un apel cetă­ţenesc, la somităţile noastre medicale şi la autorităţile noastre inginereşti, la foştii medici comunali, la foştii ingineri-arhi­­tecţi ai comunei Bucureşti, pentru a in­terveni şi să se rostească ajutaţi de şti­inţa lor, asupra celor ce urmează. In străinătate ca la Paris, Bruxela, Marsilia, Londra, există un sistem de ca­nale, în apropierea fluvielor ca Ronul, Sena, Tamisa, etc., şi prin care canale curge în tot­de a­una şi în volum mare ape de ale acestor fluvii, aceasta în pre­vederea înnecurilor. Se înţelege că şi ca­natele sunt destul de mari. Folosindu se cetăţenii, sau comuna, de această parte a canalelor, ast­fel că în­tot­dea­una, in­fecţiile cele atât de stricătoare sănătăţei omului, sunt cu desăvârşire înlăturate. Insă, să nu se uite, canalele acelea sunt largi şi apa curge repede neîn­cetat şi în volum mare prin ele în toată vremea ast­fel că depunerile in­­fecţioase ce vin pe tuburile ce dau în canale, plutesc pe deasupra apei şi nu cad nici­odată pe fund, ast­fel că sunt cu înlesnire diluate şi târâte la vale, fiind în chipul acesta casele şi canalele tot­d’auna curate. Acest sistem poartă numele de tout a Vegout. De aci urmează, că sistemul a­­cesta nu e folositor şi aplicabil de­cât în condiţiunile acestea: volum mare de apă şi repede ca să nu lase a cădea pe fundul canalului materiile infecţioase ci să le tîrască îndată cu sine şi canale mari. Şi acum, când ştim în ce condiţiuni poate să funcţioneze sistemul tout a l’egout, putem intra în materie. Nu ştiu prin ce minune, şi prin a cui povăţuire, s’a acordat permisiunea Pa­latului Societăţei Naţionale, de la noi, să introducă acest sistem ; şi de aci în­colo, au început, negreşit, să se facă co­munei alte cereri noi de asemenea natură. Ast­fel vedem că în şedinţa­­consiliului de igienă, la 14 Mai a. c. s-au anunţat de către vice-preşedintele D. Dr. Felix, că la ordinea zilei sunt două cereri de per­misiune tout a l’égout, una a hotelului de France și alta a clădirilor societății de asigurare Dacia-România. Insă aceste chestiuni, privind în mare parte şi pe ingineri, D. Felix ar fi dorit să fie presenţi amîndoî inginerii arhi­tecţi aî primăriei, membri ai consiliului de igienă, fiind­­present numai unul D. Dufour, şeful salubrităţei publice, resol­­virea petiţiunilor a fost amânată. Ce însemnează această amânare ? 1) chestia acordărei de permisiuni pentru instalaţiuni tout a l’égout, nu era de fel desbătută; 2) pentru a fi dezbătută se cere neapărat avizul inginerilor-arhitecţi, specialişti presupuşi că cunosc construc­ţia şi canalele; al 3) că dacă inginerii­­arhitecţi s’ar fi pronunţat contra, din cauza condiţiunilor nefavorabile acestor instalaţiuni, consiliul de igienă era în­datorat să se opue. Acestea sunt cuvintele care au îndem­nat pe consiliul de igienă să pronunţe amânarea. Vom vedea mai departe întru cât me­dicii comunali au urmărit această linie de conduită bună. In şedinţa ce a urmat la 28 Mai, unul din inginerii arhitecţi D. Mandrea lipseşte. D-sa însă a trimes o expunere de motive, din care rezultă că e contra întroducerea acestui sistem la noi 1) pen­tru că reţeaua noastră de canale nu e complectă şi că unele sunt mai tot anul uscate ; 2) că nu avem apă suficientă care să curgă prin canale. Nu avem expunerea aceasta, dar presupunem că aşa ese din combaterea ce i s’a făcut de D. Dufour, cel’alt inginer, şef al salubrităţei publice francez, angajat de primărie pe termen, susţine că arătările D-luî Mandrea sunt eronate, şi că avem condiţiuni foarte fa­vorabile pentru instalarea sistemului a­­cestuia. *) Medicii vezând însă o prea mare con­troversă între cei doi ingineri, propun a se numi o comisiune specială cu exami­narea chestiunei. D. Dufour plin de un dispreţ suveran pentru inginerii primăriei cere să se nu­mească o comisiune din alţi ingineri de­cât al primăriei. Cu toate că cererea e foarte ciudată, ea se admite şi rămâne deci ca o co­misiune de ingineri streini de pri­mărie să hotărască dacă se pot da ast­fel de permisiuni. In această discuţie, d-rul Penescu a fost pentru a se face numai o încercare de experienţe numai pe canalele mari şi apoi a se hotărî de putem introduce sistemul. D-nul Georgescu, Roth şi Vamali cer mai întâi numirea comisiunei, şi apoi să se vadă de­­ loc a se permite . D. Man­drea, inginer-architect, cunoscător al ca­nalelor şi suficienţei de apă a Capitalei contra, d-rul Felix se abţine, numai D. Dufour este cu desevîrşire pentru şi a­­duce exemplu cu reuşita instalaţiunei de la Naţionala. In adevĕr, suntem foarte uimiţi, cum D. Dufour cunoaşte mai bine canalele noastre şi capitala, venit aci nu de mult, şi cum poate asigura D-sa că avem can­titatea de apă necesară, când Primăria Capitalei dă ordonanţă prin care inter­zice risipa de apă. Dar să ne înţelegem : risipă nu poate fi acolo unde apa trebue să o bea omul, sau dacă e întrebuinţată ast­fel, ea merge de se scurge în canale. Decî e vădit, reiese din ordonanţa primă­riei, că nu avem apă suficientă nici pen­tru trebuinţele locuitorilor, precum şi pentru canale. Dar chiar presupunând că avem, are această apă forţa necesară pentru a tîrî cu sine materiile fecale? sau aruncătu­rile de apă din instalaţiuni servă mai mult a trînti şi a lipsi depunerile infec­­ioase pe fundul canalului care mai ade­sea ori este uscat. Voim a mi se răs­­punde aci. D-rul Roth cere totuşi a se face o escepţiune pentru hotel de France, să i se acorde Tout-à-l’égout, pentru motivul că latrinele acestui hotel sunt infecte. Apoi neapărat ,doctore, dacă nu sunt scoase la timp. Tot D-sa, a cerut D-lui Dufour, ce ex­­perienţe a cules cu instalaţiunile de la Naţionala şi hotel Continental, unde i-au dat permisiuni de acestea, şi D. Du­­rbur aduce nişte elogii grozave reuşitei acestor instalaţiuni, uitând însă a spune că gura canalului a mirosit toată vara , că a stat cam vr’o două zile cu o tulum­bă cu apă cercînd să gonească morma­nul de escremente adunat în canal şi nu a izbutit, că de mai multe ori s’au ridicat *) Vezi «Monit. Comunal.» No. 26, anul XVI, pag. 288—289"

Next