Adevěrul, noiembrie 1891 (Anul 4, nr. 991-1020)

1891-11-01 / nr. 991

ANUL IV. — Nr. 991 NUMERUL10 BANI ABONAMENTELE ^ ÎNCEP LA I ȘI 15 ALE FIE­CÂREÎ LUNI şl 30 plătesc tot-d’a-uu» ’nainte în Bucureşti la casa Administraţiei Din Judeţe şi Străinătate prin mandate poştale-Un an In ţară 30 lei; tn străinătate 50 Şcase luni , 15 , , , 25 l'rei luni , 8 , , , 13 Un număr in Străinătate 15 bani MANUSCRISELE NU SE ’NAPOEAZA EDIŢIA A DOUA Să te fereşti, horaimé! de calu­strein în T. Alexandri. ADMINISTRAŢIA —J­­ 111, — BULEVARDUL ELISABETA, — 111D­irector politic: ALEX. V. BELDIMANU REDACŢIA VINERI, 1 NOEMBRIE 1891 NUMERIJL10 BANI ANUNCIURILE n BUCURESTI şi JUDEŢE se prîsnescî NUMAI 'în ADMINISTRAŢIE. Din STItb­NETATE, direct la administraţie şî la toate Oficiile re­­publicitate, la pagina IV.. . . . , 0,30 b.h­ala . , în. ..... 2.­ lei „ 0 ţi 13...... 3.TM lei jg şi Reclamele 3 Iei rândul. RIS, statul se găseşte de vânzare cu m­­­iioscal N®. 117, Boulevard St.-BSielier. NUMÉR VECHI, 30 BANI llî,~ BULEVARDUL ELISABETA,­­ 111 0 LâMURIRE Afacerea Cojocaru GUTURAIU Taxele comunale A PERSECUȚIUNE Zăpadă şi marmoră Buchetul ucigaş Bucureşti 31 Octombre 1891 0 LĂMURIRE Mişcarea pe care au întreprins-o toate elementele democratice în ces­­tiunea Cojocaru a dat loc la o ac­ţiune comună ce s’a manifestat prin întrunirea de la Dacia. Ziarul Adevărul a luat parte ac­tivă la această mişcare, şi directo­rul său a fost însărcinat cu apli­­caţiunea practică a rezoluţiunei luate de cetăţenii întruniţi în favoarea nenorocitei victime a eroreî comisă de justiţia militară. D. Al. V. Beldimann ş’a îndepli­nit mandatul adresându-se minis­trului de justiţie şi Curţei de Ca­­saţiune; el este gata a urma cu susţinerea acestei cauze de justiţie şi de umanitate, pe singura cale legală, aceea a recursului în anu­­laţiune. Aşa zisa afacere Cojocaru este dat astăzi de domeniul juridic şi, înainte de a urma mişcarea, tre­­bue să aşteptăm rezultatul ce va da acţiunea începută în faţa celei mai înalte instanţe judecătoreşti a ţarei. Dar, precum am zis mai sus, acest incident a dat pentru prima oară prilejul unui contact între toate elementele democratice. Eu atribui acestui fapt o mare însemnătate, fiind­că printr’însul s’a arătat : 1. Că radicalii, socialiştii şi re­publicanii pot într’un moment dat să se unească pentru o acţiune comună. 2. Că între aceste elemente de­mocratice sunt unele deosebiri de vedere cari trebuesc lămurite. Dovada cea mai pipăită că a­­ceste deosebiri de vedere există a fost dată prin limbagiul ziarului Munca faţă cu articolul meu in­titulat Armata şi presa democra­tică şi prin acela al oratorilor so­cialişti în întrunirea de la Craiova. Vorbind de cele scrise de mine care ziceam: Voim o oştire româ­nească­ şi crescută în datinele stră­moşilor noştri, ziaristul socialist se declară categoric contra ideilor mele cari sunt şi ale ziarului nostru. D-sa are aerul de a crede că voim să ne întoarcem la instituţiunile medievale ale armatelor mercenare. Dacă ar fi bine­voit sâ-şi amin­tească istoria ţarei româneşti, con­fratele meu ar fi văzut că datinele noastre strămoşeşti ne arată o oştire naţională şi contopită cu poporul, cu simţimintele şi cu moravurile sale democratice. Acest autochtonism tradiţional al armatei am voit săi opui milita­rismului străin şi mai ales ger­man pe care Carol I şi unii lin­guşitori ai Sei, voesc sâ-l introducă în oştirea română. Dar faptul de a combate milita­rismul cu relele sale, sau chiar d­, a susţine o organizaţie teritorială a armatei ca în Elveţia, nu implică ideia de a fi a priori contra instituţiu­­nei armatei, precum sunt Domnii socialişti. Noi credem că, pe cât timp lu­mea şi în special Europa va fi îm­părţită în popoare şi în State cari sunt silite a-şi apăra existenţa, ar­mata naţională este o instituţiune neapărat necesară. Deosebirea între socialişti şi, între noi este clar că noi suntem democraţi naţionalişti şi D-lor sunt democraţi internaţionali. Noi menţinem acţiunea noastră fie ea cât de intransigentă şi de resvrăjitoare, înlăuntrul graniţelor patriei noastre, pe când socialiştii voiesc a stabili o acţiune comună cu toţi coreligionarii lor politici din alte Ţări. Noi suntem republicani şi prin urmare antidinastici, vom fi poate revoluţionari dacă vom putea; nu vom fi însă nici anarhişti, nici ni­­hilişti, căci, înainte de a fi demo­craţi şi anti-dinastici, suntem ro­mâni. Şi noi voim îmbunătăţirea soar­­tei muncitorilor, atât a celor din oraşe cât şi a acelor de prin sate; o voim însă în felul care se po­triveşte cu starea noastră econo­mică şi socială. Precum , nu voim importaţiuni din afară pe Tron, în armată, în instituţiunile şi în moravurile noas­tre, tot ast­fel nu voim importa­ţiuni străine în democraţia noastră. Eu unul sunt dar foarte recu­noscător D-lui Anton Bacalbaşa care, în întrunirea socialistă de la Craiova, a declarat categoric că singurii cu care socialiştii au punte comune sunt radicalii. E treaba D-lui Panu de a lămuri cari sunt aceste punte comune în­tre radicali şi socialişti şi unde în­cep deosebirile între D-lor. In ce ne priveşte pe noi repu­blicanii, cred că am pus puntele pe i. Va veni timpul când socialiştii, ca şi toate elementele democratice, vor înţelege că un edificiu nou şi trainic ca acela al democraţiei ro­mâne nu se poate clădi din mate­rialul putred al Statului monar­hic. Ele vor înţelege mai curând de­cât cred că, a propovădui teorii ultra-democratice în această ţară, înainte de a combate şi de a res­turna cea mai mare piedică a sta­bilirei democraţiei, este a voi să repari o casă, fără a te ocupa de temelii. Precum ne am întâlnit pentru a face o faptă bună cu prilejul lui Cojocaru, ne vom întâlni şi atunci cu toate elementele democratice pe terimul republicei române. Dunăreanul stă angajamentele lor; ministrul de rez­bel a ordonat o nouă licitaţie pentru fur­nituri. KOENIGSBERG, 30 Octombre. — Se aşteaptă în cursul acestei luni publicarea oprirea exportului griului din Rusia; în­târzierea acestei publicaţiuni provine de teamă de a vătăma succesul noului în­­prumut. PARIS, 30 Octombre.— Depeşi din Rouen din Guiberon, etc., semnalează violente vijelii; sunt câte­va pagube materiale. La Paris de asemenea bântue o adevărată furtună­; totuși nu este de însemnat nici un accident grav în Sud. -------------- TELEGRAME PARIS 30 Octombrie. —Depeşi din o­­raşele de pe coasta La Manche semna­lează numeroase perderî de vapoare. LONDRA 30 Octombie.—Furtunile de pe coasta N. E. a Englitereî au întârziat cu mult comunicaţiile telegrafice cu con­tinentul Pachebotul de la Douvre la Os­tende n’a imbarcat de cât poşta Un va­por de pescuit s’a resturnat lângă Lo­­westof; sunt 7 înecaţi. HAMBURG, 30 Octombre. — In urma unei furtuni violente în canalul La Man­che 3 vapoare s’a scufundat între Fol­­keston şi Hythe. VIENA, 30 Octombre.— Noua Presă Liberă află din Belgrad că în urma ur­cării preţului grîului mai mulţi furnisori al armatei nu au putut să-şi îndeplinea­ Cum stă afacerea Cojocaru îndată după întoarcerea mea din Iaşi, am cerut D-lui secretar ge­neral al ministerului justiţiei co­pie după hotărîrea Consiliului de rezbel din Bucureşti care osîn­­deşte pe soldatul Cojocaru la munca silnică pe viaţă, şi dupe aceea a Consiliului de revizie care res­pinge recursul lui Cojocaru, con­firmând sentinţa condemnătoare. D. secretar general mi-a decla­rat că nu-mi poate îndeplini ce­rerea. Atunci am adresat D-lui mini­stru al justiţiei o suplică în care, arătând motivele de casare, îl rog a deschide, prin procurorul gene­ral al Curţei de Casaţie, recursul în anulaţiune. Motivelei de casare, expuse­­în su­plica mea, a bine­voit a mi le da amicul meu D. Const. A. Filitis care a studiat afacerea, şi ele au fost aprobate de eminentul profesor D. C. Disescu. D. secretar general al ministe­rului justiţiei a cerut îndată de la ministerul de rezbel întregul do­sar al procesului Cojocaru, și m'a asigurat că va sezisa fără întâr­ziere Curtea de Casație prin procu­rorul ei general, V. B. Pake linguşitorul Astă­zî la orele 3,35 p. m. so­seşte în Bucureşti Carol I, Stăpînul şi Providenţa politicianilor lingu­şitori. Evenimentul acesta, care nu in­teresează pe nimeni, a pus în fri­gare pe primarul Capitalei. De Sâm­bătă Pake nu mai are odihnă şi toţi oamenii primăriei sunt într’o muncă neîntreruptă. Toate forţele comunale sunt întrebuinţate la cu­răţirea curţei palatului şi a stra­­delor pe care va veni Regele de la gară, la plantarea stâlpilor pentru steaguri şi la aşezarea tuburilor de gaz pentru iluminaţia de astă seară. Priveliştea zbuciumărilor lingu­şitorului Pake e nu numai scâr­boasă ; ea este şi revoltătoare. In timp ce majoritatea stradelor e imprac­ticabilă, Pake ia pe toţi oamenii primăriei la palat şi pe stradele de la gară până la palat; în timp ce săracii înghiaţă de frig şi toată lumea suferă de lipsa apei, Pake cheltueşte banii contribuabililor pen­tru a înscena mascarade regale. Pake, care a perdut ori­ce tre­cere în ochii cetăţenilor Capitalei, s’a luat la braţ cu Brătescu Deca­­litru pentru a se gudura pe lângă Rege. Dar Pake nu va izbuti la nimic, iar când va cădea de la comună, toată lumea îl va ocoli şi îl va arăta cu degetul ca pe cel mai ne­ruşinat linguşitor şi târâtor. Argus 0 persecuţiune La 25 c. înaintea tribunalului de Ar­geş s’a judecat un proces curios. D. Dimitrie Ioaniu, farmacist în ora­şul Curtea-de-Argeş, om stimat şi bine văzut în localitate şi judeţ, fost ajutor de primar şi membru în consiliul jude­ţean, era dat judecăţei de onor, consiliu sanitar, în urma raportului medicului pri­mar al judeţului pentru o presupusă sub­stituire de medicamente. Cu toată aparenţa ce ar avea acest proces, de a fi oare­­cum legal, de­oare­ce porneşte de la consiliul sanitar, el nu este de­cât o persecuţiune îndreptată contra d-lui Ioaniu din cauza vederilor sale politice. Prefectul şi medicul primar de Argeş nu pot să uite opoziţiunea făcută de d-nul Ioaniu, care în tot timpul alege­rilor generale precum şi la balotagiu, a stat continuu în Piteşti spre a împiedica reuşita candidaţilor guvernamentali, şi cu toate somaţiunile prefectului şi oa­menilor săi tot n’a părăsit oraşul până la despuierea scrutinului. Chiar din acea zi d-nul Iosniu se aş­tepta la ceva în urma atitudinei sale ce­tăţeneşti şi astă­zi bănuelile sale sunt un fapt. Medicul primar, făcând o inspecţie în judeţ, găseşte la o comună că în loc de bismuth s’a substituit cretă pisată, și aceasta când? în anul 1889, care praf substituit nu s’a găsit nici în 1890 nici în 1891. D-nul medic primar, când ia acest praf, nici nu face un proces ver­bal autoritatea, că a fost luat din co­mună, nici ca corp al delictului, nu este adus înaintea tribunalului, apoi nici când s’a confiscat farmacistul n’a fost înştiin­ţat, şi ce este mai mult, 4 martori de­clară lămurit că farmaciile comunale stau deschise aproape la toate comunele, şi cheile de la farmacie le are vătăşelul lucru ce el declară d-luî adjutor de sub­­prefectură Olt-Topolog, precum şi d-nul ajutor din plaiul Loviştea şi D-nul Dr. Stoenescu care în 1889 a fost doctor de plasă. Ei bine, cine ne garantează că o mână streină n’a înlocuit acele pra­furi, faţă cu nepăsarea şi libertatea în care se găsesc acele farmacii? Cum nu s’a găsit şi în prafurile din 1890 şi 1891? Apoi D-nul Dr. primar, în toţi anii face inspecţii prin judeţ. Cum azi după 2 ani găseşte acele prafuri, pe care dacă esis­­tau trebuia a le găsi în 1889? S’au D-nul Dr. n’a făcut inspecţiune 2 ani de zile, şi în cazul acesta arată o culpabilă negligenţă în serviciu, sau D-sa făcând inspecţiune n’a putut găsi de cât medicamente adevărate dar care azi când D-nul Ioaniu e un aprig oposant, devin foarte lesne false. Ori ce om vede cât de departe o per­secuţiune neloială în această procedare, voind a lovi într’un om care tot-d’a­una a dat probe de onestitate, şi care azi pentru prima oară este tradus înaintea tribunalului pe o simplă bănuială, ne­fundată câtuşi de puţin. Trec peste sentinţa cea turcească dată de tribunal, care e lovită de nulitate prin lipsa de procedură, şi care intră în des­­batere lipsind 3 marturi la care inculpa­tul nu renunţase. Curtea de apel va spăla aceasta sentinţă care nu poate face o­­noare tribunalului, şi celor care se servesc de ast­fel de arme spre a lovi într’un ce­tăţean care are păcatul de a’şi afirma o­­piniunile sale, dar care sunt contrare pretinşilor puternici de azi. Cf. Discursul Imperatul Franţ Iozef VIENA, 30 Octombrie. — Imperatul a primit delegaţiunile. Noua Pressă Liberă zice că discur­sul imperial se deosibeşte, în ceia ce priveşte tratarea situaţiunei Europei, de declaraţiunile recente ale lordului Salis­bury şi ale D-lui di Rudini; arată că a­­ceastă situațiune este serioasă și reduce la proporțiuni mai adevărate un optimism, care nu este justificat. Discursul Impe­­ratului este mai sincer de­cât declarațiu­nile lordului Salisbury și ale D-lui di Rudini. Congresul Păcei ROMA, 30 Octombre. — Congresul in­ternaţional al păcii s’a deschis la Capi­­tolia Un reprezentant al Primarului a salutat pe membrii cari sunt numeroşi. D. Bonghi, care a rostit un discurs foarte aplaudat, a fost aclamat preşedinte cu mandat de a complecta biroul. Taxele comunale Publicăm și proectul de lege pentru perceperea taxelor comunale elabo­rat de D. Gh. D. Şerban membru al camerei de comerciu din Iași. PROIECT DE LEGE pentru perceperea de taxe comunale în comptul comunelor urbane CAP. I. Art. 1. Toate mărfurile și obiectele de ori­ce spiu, sub ori­ce denumire, sunt su­puse la intrarea lor în țară unui impozit numit „Taxa comunală.“ Impozitul se va calcula de la 5 până 20 la sută, din drep­tul ce se percepe de Stat după tariful vamal astă­zi în vigoare. Tariful taxelor comu­nale se va forma de Camerile de co­merciu. Art. 2. Taxele comunale prevăzute la Art. 1 se vor percepe de oficiile vamale odată cu plata dreptului vamal. Sumele incasate se vor vărsa în casa tezaurului în comptul comunelor urbane din țară. Art. 3. Taxele comunale impuse asupra mărfurilor și obiectelor prin legea pre­zentă, vor rămâne neschimbate, chiar dacă Statul ar reduce taxa dreptului vamal fie prin convențiuni comerciale sau ori­ce alte măsuri va lua în viitor. Art. 4. Articolele, mărfurile similare fabricate, confecţionate sau produse în ţară sunt şi rămân apărate de plata tac­­­selor comunale. CAP. II. Art. 5. Sumele încasate de oficiile va­male provenite din taxele comunale, create în virtutea prezentei legi, vor forma un fond numit fondul comunelor urbane. A­­cest fond se va distribui ca venituri ale comunelor urbane, în modul specificat în articolul următori. CAP. III Art. 6. Ministerul finanțelor va forma un tablou în care se va înscrie cantita­tea mărfurilor și obiectelor ce intră în țară, precum și suma dreptului de vamă ce ele au plătit statului, care va servi de bază la formarea bugetului fondului co­munelor, conform art. 1 partea venitu­rilor. Asemenea va forma un tablou al su­melor ce fie­care comună urbană din țară percepe din taxele comunale, calculat, media pe 5 ani pentru partea cheltuelilor fondului. Art. 7. Funcționarii vamali sau finan­ciari, cari vor opera ca casieri la mani­pularea fondului comunelor, vor primi o diurnă, după serviciile ce vor face, care însă nu va trece maximum de 100 lei lunar. Art. 8. Diurnele se fixează de minis­terul finanțelor și se înscriu în bugetul fondului în fie­care an la formarea lui. CAP. IV Art. 9. Comunele urbane din țară vor primi de la casa statului din fondul co­munelor urbane creat în puterea prezentei legi, suma echivalentă cu media din 5 ani a taxelor ce fie­care comună percepe actualmente de la mărfurile și obiectele impuse taxelor, precum și de la taxele de harabagialâc, tăerea vitelor mari și mici și din taxa cântarului Art. 10. Suma medie a 5 ani ce co­muna primește în conformitate cu arti­colul precedent se va înscrie de drept în bugetul comunei ca venit rezultat din taxele comunale. Art. 11. Excedentul ce va rămânea la fondul comunelor după achitarea drep­tului comunal (Art 9.) se va distribui j­umătate Comunei București și jumătate comunei Iași pentru lucrări de aducerea apei în oraș și construire de paragii prin suburbiile nepavate încă. CAP. V. Art. 12. Legea maximului promulgată la 25 Noembre 1871 rămâne abrogată nu­mai în ce privește taxele pe mărfurile și

Next