Adevěrul, noiembrie 1891 (Anul 4, nr. 991-1020)
1891-11-01 / nr. 991
ANUL IV. — Nr. 991 NUMERUL10 BANI ABONAMENTELE ^ ÎNCEP LA I ȘI 15 ALE FIECÂREÎ LUNI şl 30 plătesc tot-d’a-uu» ’nainte în Bucureşti la casa Administraţiei Din Judeţe şi Străinătate prin mandate poştale-Un an In ţară 30 lei; tn străinătate 50 Şcase luni , 15 , , , 25 l'rei luni , 8 , , , 13 Un număr in Străinătate 15 bani MANUSCRISELE NU SE ’NAPOEAZA EDIŢIA A DOUA Să te fereşti, horaimé! de calustrein în T. Alexandri. ADMINISTRAŢIA —J 111, — BULEVARDUL ELISABETA, — 111Director politic: ALEX. V. BELDIMANU REDACŢIA VINERI, 1 NOEMBRIE 1891 NUMERIJL10 BANI ANUNCIURILE n BUCURESTI şi JUDEŢE se prîsnescî NUMAI 'în ADMINISTRAŢIE. Din STItbNETATE, direct la administraţie şî la toate Oficiile republicitate, la pagina IV.. . . . , 0,30 b.hala . , în. ..... 2. lei „ 0 ţi 13...... 3.TM lei jg şi Reclamele 3 Iei rândul. RIS, statul se găseşte de vânzare cu miioscal N®. 117, Boulevard St.-BSielier. NUMÉR VECHI, 30 BANI llî,~ BULEVARDUL ELISABETA, 111 0 LâMURIRE Afacerea Cojocaru GUTURAIU Taxele comunale A PERSECUȚIUNE Zăpadă şi marmoră Buchetul ucigaş Bucureşti 31 Octombre 1891 0 LĂMURIRE Mişcarea pe care au întreprins-o toate elementele democratice în cestiunea Cojocaru a dat loc la o acţiune comună ce s’a manifestat prin întrunirea de la Dacia. Ziarul Adevărul a luat parte activă la această mişcare, şi directorul său a fost însărcinat cu aplicaţiunea practică a rezoluţiunei luate de cetăţenii întruniţi în favoarea nenorocitei victime a eroreî comisă de justiţia militară. D. Al. V. Beldimann ş’a îndeplinit mandatul adresându-se ministrului de justiţie şi Curţei de Casaţiune; el este gata a urma cu susţinerea acestei cauze de justiţie şi de umanitate, pe singura cale legală, aceea a recursului în anulaţiune. Aşa zisa afacere Cojocaru este dat astăzi de domeniul juridic şi, înainte de a urma mişcarea, trebue să aşteptăm rezultatul ce va da acţiunea începută în faţa celei mai înalte instanţe judecătoreşti a ţarei. Dar, precum am zis mai sus, acest incident a dat pentru prima oară prilejul unui contact între toate elementele democratice. Eu atribui acestui fapt o mare însemnătate, fiindcă printr’însul s’a arătat : 1. Că radicalii, socialiştii şi republicanii pot într’un moment dat să se unească pentru o acţiune comună. 2. Că între aceste elemente democratice sunt unele deosebiri de vedere cari trebuesc lămurite. Dovada cea mai pipăită că aceste deosebiri de vedere există a fost dată prin limbagiul ziarului Munca faţă cu articolul meu intitulat Armata şi presa democratică şi prin acela al oratorilor socialişti în întrunirea de la Craiova. Vorbind de cele scrise de mine care ziceam: Voim o oştire românească şi crescută în datinele strămoşilor noştri, ziaristul socialist se declară categoric contra ideilor mele cari sunt şi ale ziarului nostru. D-sa are aerul de a crede că voim să ne întoarcem la instituţiunile medievale ale armatelor mercenare. Dacă ar fi binevoit sâ-şi amintească istoria ţarei româneşti, confratele meu ar fi văzut că datinele noastre strămoşeşti ne arată o oştire naţională şi contopită cu poporul, cu simţimintele şi cu moravurile sale democratice. Acest autochtonism tradiţional al armatei am voit săi opui militarismului străin şi mai ales german pe care Carol I şi unii linguşitori ai Sei, voesc sâ-l introducă în oştirea română. Dar faptul de a combate militarismul cu relele sale, sau chiar d, a susţine o organizaţie teritorială a armatei ca în Elveţia, nu implică ideia de a fi a priori contra instituţiunei armatei, precum sunt Domnii socialişti. Noi credem că, pe cât timp lumea şi în special Europa va fi împărţită în popoare şi în State cari sunt silite a-şi apăra existenţa, armata naţională este o instituţiune neapărat necesară. Deosebirea între socialişti şi, între noi este clar că noi suntem democraţi naţionalişti şi D-lor sunt democraţi internaţionali. Noi menţinem acţiunea noastră fie ea cât de intransigentă şi de resvrăjitoare, înlăuntrul graniţelor patriei noastre, pe când socialiştii voiesc a stabili o acţiune comună cu toţi coreligionarii lor politici din alte Ţări. Noi suntem republicani şi prin urmare antidinastici, vom fi poate revoluţionari dacă vom putea; nu vom fi însă nici anarhişti, nici nihilişti, căci, înainte de a fi democraţi şi anti-dinastici, suntem români. Şi noi voim îmbunătăţirea soartei muncitorilor, atât a celor din oraşe cât şi a acelor de prin sate; o voim însă în felul care se potriveşte cu starea noastră economică şi socială. Precum , nu voim importaţiuni din afară pe Tron, în armată, în instituţiunile şi în moravurile noastre, tot astfel nu voim importaţiuni străine în democraţia noastră. Eu unul sunt dar foarte recunoscător D-lui Anton Bacalbaşa care, în întrunirea socialistă de la Craiova, a declarat categoric că singurii cu care socialiştii au punte comune sunt radicalii. E treaba D-lui Panu de a lămuri cari sunt aceste punte comune între radicali şi socialişti şi unde încep deosebirile între D-lor. In ce ne priveşte pe noi republicanii, cred că am pus puntele pe i. Va veni timpul când socialiştii, ca şi toate elementele democratice, vor înţelege că un edificiu nou şi trainic ca acela al democraţiei române nu se poate clădi din materialul putred al Statului monarhic. Ele vor înţelege mai curând decât cred că, a propovădui teorii ultra-democratice în această ţară, înainte de a combate şi de a resturna cea mai mare piedică a stabilirei democraţiei, este a voi să repari o casă, fără a te ocupa de temelii. Precum ne am întâlnit pentru a face o faptă bună cu prilejul lui Cojocaru, ne vom întâlni şi atunci cu toate elementele democratice pe terimul republicei române. Dunăreanul stă angajamentele lor; ministrul de rezbel a ordonat o nouă licitaţie pentru furnituri. KOENIGSBERG, 30 Octombre. — Se aşteaptă în cursul acestei luni publicarea oprirea exportului griului din Rusia; întârzierea acestei publicaţiuni provine de teamă de a vătăma succesul noului înprumut. PARIS, 30 Octombre.— Depeşi din Rouen din Guiberon, etc., semnalează violente vijelii; sunt câteva pagube materiale. La Paris de asemenea bântue o adevărată furtună; totuși nu este de însemnat nici un accident grav în Sud. -------------- TELEGRAME PARIS 30 Octombrie. —Depeşi din oraşele de pe coasta La Manche semnalează numeroase perderî de vapoare. LONDRA 30 Octombie.—Furtunile de pe coasta N. E. a Englitereî au întârziat cu mult comunicaţiile telegrafice cu continentul Pachebotul de la Douvre la Ostende n’a imbarcat de cât poşta Un vapor de pescuit s’a resturnat lângă Lowestof; sunt 7 înecaţi. HAMBURG, 30 Octombre. — In urma unei furtuni violente în canalul La Manche 3 vapoare s’a scufundat între Folkeston şi Hythe. VIENA, 30 Octombre.— Noua Presă Liberă află din Belgrad că în urma urcării preţului grîului mai mulţi furnisori al armatei nu au putut să-şi îndeplinea Cum stă afacerea Cojocaru îndată după întoarcerea mea din Iaşi, am cerut D-lui secretar general al ministerului justiţiei copie după hotărîrea Consiliului de rezbel din Bucureşti care osîndeşte pe soldatul Cojocaru la munca silnică pe viaţă, şi dupe aceea a Consiliului de revizie care respinge recursul lui Cojocaru, confirmând sentinţa condemnătoare. D. secretar general mi-a declarat că nu-mi poate îndeplini cererea. Atunci am adresat D-lui ministru al justiţiei o suplică în care, arătând motivele de casare, îl rog a deschide, prin procurorul general al Curţei de Casaţie, recursul în anulaţiune. Motivelei de casare, expuseîn suplica mea, a binevoit a mi le da amicul meu D. Const. A. Filitis care a studiat afacerea, şi ele au fost aprobate de eminentul profesor D. C. Disescu. D. secretar general al ministerului justiţiei a cerut îndată de la ministerul de rezbel întregul dosar al procesului Cojocaru, și m'a asigurat că va sezisa fără întârziere Curtea de Casație prin procurorul ei general, V. B. Pake linguşitorul Astăzî la orele 3,35 p. m. soseşte în Bucureşti Carol I, Stăpînul şi Providenţa politicianilor linguşitori. Evenimentul acesta, care nu interesează pe nimeni, a pus în frigare pe primarul Capitalei. De Sâmbătă Pake nu mai are odihnă şi toţi oamenii primăriei sunt într’o muncă neîntreruptă. Toate forţele comunale sunt întrebuinţate la curăţirea curţei palatului şi a stradelor pe care va veni Regele de la gară, la plantarea stâlpilor pentru steaguri şi la aşezarea tuburilor de gaz pentru iluminaţia de astă seară. Priveliştea zbuciumărilor linguşitorului Pake e nu numai scârboasă ; ea este şi revoltătoare. In timp ce majoritatea stradelor e impracticabilă, Pake ia pe toţi oamenii primăriei la palat şi pe stradele de la gară până la palat; în timp ce săracii înghiaţă de frig şi toată lumea suferă de lipsa apei, Pake cheltueşte banii contribuabililor pentru a înscena mascarade regale. Pake, care a perdut orice trecere în ochii cetăţenilor Capitalei, s’a luat la braţ cu Brătescu Decalitru pentru a se gudura pe lângă Rege. Dar Pake nu va izbuti la nimic, iar când va cădea de la comună, toată lumea îl va ocoli şi îl va arăta cu degetul ca pe cel mai neruşinat linguşitor şi târâtor. Argus 0 persecuţiune La 25 c. înaintea tribunalului de Argeş s’a judecat un proces curios. D. Dimitrie Ioaniu, farmacist în oraşul Curtea-de-Argeş, om stimat şi bine văzut în localitate şi judeţ, fost ajutor de primar şi membru în consiliul judeţean, era dat judecăţei de onor, consiliu sanitar, în urma raportului medicului primar al judeţului pentru o presupusă substituire de medicamente. Cu toată aparenţa ce ar avea acest proces, de a fi oarecum legal, deoarece porneşte de la consiliul sanitar, el nu este decât o persecuţiune îndreptată contra d-lui Ioaniu din cauza vederilor sale politice. Prefectul şi medicul primar de Argeş nu pot să uite opoziţiunea făcută de d-nul Ioaniu, care în tot timpul alegerilor generale precum şi la balotagiu, a stat continuu în Piteşti spre a împiedica reuşita candidaţilor guvernamentali, şi cu toate somaţiunile prefectului şi oamenilor săi tot n’a părăsit oraşul până la despuierea scrutinului. Chiar din acea zi d-nul Iosniu se aştepta la ceva în urma atitudinei sale cetăţeneşti şi astăzi bănuelile sale sunt un fapt. Medicul primar, făcând o inspecţie în judeţ, găseşte la o comună că în loc de bismuth s’a substituit cretă pisată, și aceasta când? în anul 1889, care praf substituit nu s’a găsit nici în 1890 nici în 1891. D-nul medic primar, când ia acest praf, nici nu face un proces verbal autoritatea, că a fost luat din comună, nici ca corp al delictului, nu este adus înaintea tribunalului, apoi nici când s’a confiscat farmacistul n’a fost înştiinţat, şi ce este mai mult, 4 martori declară lămurit că farmaciile comunale stau deschise aproape la toate comunele, şi cheile de la farmacie le are vătăşelul lucru ce el declară d-luî adjutor de subprefectură Olt-Topolog, precum şi d-nul ajutor din plaiul Loviştea şi D-nul Dr. Stoenescu care în 1889 a fost doctor de plasă. Ei bine, cine ne garantează că o mână streină n’a înlocuit acele prafuri, faţă cu nepăsarea şi libertatea în care se găsesc acele farmacii? Cum nu s’a găsit şi în prafurile din 1890 şi 1891? Apoi D-nul Dr. primar, în toţi anii face inspecţii prin judeţ. Cum azi după 2 ani găseşte acele prafuri, pe care dacă esistau trebuia a le găsi în 1889? S’au D-nul Dr. n’a făcut inspecţiune 2 ani de zile, şi în cazul acesta arată o culpabilă negligenţă în serviciu, sau D-sa făcând inspecţiune n’a putut găsi de cât medicamente adevărate dar care azi când D-nul Ioaniu e un aprig oposant, devin foarte lesne false. Ori ce om vede cât de departe o persecuţiune neloială în această procedare, voind a lovi într’un om care tot-d’auna a dat probe de onestitate, şi care azi pentru prima oară este tradus înaintea tribunalului pe o simplă bănuială, nefundată câtuşi de puţin. Trec peste sentinţa cea turcească dată de tribunal, care e lovită de nulitate prin lipsa de procedură, şi care intră în desbatere lipsind 3 marturi la care inculpatul nu renunţase. Curtea de apel va spăla aceasta sentinţă care nu poate face onoare tribunalului, şi celor care se servesc de astfel de arme spre a lovi într’un cetăţean care are păcatul de a’şi afirma opiniunile sale, dar care sunt contrare pretinşilor puternici de azi. Cf. Discursul Imperatul Franţ Iozef VIENA, 30 Octombrie. — Imperatul a primit delegaţiunile. Noua Pressă Liberă zice că discursul imperial se deosibeşte, în ceia ce priveşte tratarea situaţiunei Europei, de declaraţiunile recente ale lordului Salisbury şi ale D-lui di Rudini; arată că această situațiune este serioasă și reduce la proporțiuni mai adevărate un optimism, care nu este justificat. Discursul Imperatului este mai sincer decât declarațiunile lordului Salisbury și ale D-lui di Rudini. Congresul Păcei ROMA, 30 Octombre. — Congresul internaţional al păcii s’a deschis la Capitolia Un reprezentant al Primarului a salutat pe membrii cari sunt numeroşi. D. Bonghi, care a rostit un discurs foarte aplaudat, a fost aclamat preşedinte cu mandat de a complecta biroul. Taxele comunale Publicăm și proectul de lege pentru perceperea taxelor comunale elaborat de D. Gh. D. Şerban membru al camerei de comerciu din Iași. PROIECT DE LEGE pentru perceperea de taxe comunale în comptul comunelor urbane CAP. I. Art. 1. Toate mărfurile și obiectele de orice spiu, sub orice denumire, sunt supuse la intrarea lor în țară unui impozit numit „Taxa comunală.“ Impozitul se va calcula de la 5 până 20 la sută, din dreptul ce se percepe de Stat după tariful vamal astăzi în vigoare. Tariful taxelor comunale se va forma de Camerile de comerciu. Art. 2. Taxele comunale prevăzute la Art. 1 se vor percepe de oficiile vamale odată cu plata dreptului vamal. Sumele incasate se vor vărsa în casa tezaurului în comptul comunelor urbane din țară. Art. 3. Taxele comunale impuse asupra mărfurilor și obiectelor prin legea prezentă, vor rămâne neschimbate, chiar dacă Statul ar reduce taxa dreptului vamal fie prin convențiuni comerciale sau orice alte măsuri va lua în viitor. Art. 4. Articolele, mărfurile similare fabricate, confecţionate sau produse în ţară sunt şi rămân apărate de plata tacselor comunale. CAP. II. Art. 5. Sumele încasate de oficiile vamale provenite din taxele comunale, create în virtutea prezentei legi, vor forma un fond numit fondul comunelor urbane. Acest fond se va distribui ca venituri ale comunelor urbane, în modul specificat în articolul următori. CAP. III Art. 6. Ministerul finanțelor va forma un tablou în care se va înscrie cantitatea mărfurilor și obiectelor ce intră în țară, precum și suma dreptului de vamă ce ele au plătit statului, care va servi de bază la formarea bugetului fondului comunelor, conform art. 1 partea veniturilor. Asemenea va forma un tablou al sumelor ce fiecare comună urbană din țară percepe din taxele comunale, calculat, media pe 5 ani pentru partea cheltuelilor fondului. Art. 7. Funcționarii vamali sau financiari, cari vor opera ca casieri la manipularea fondului comunelor, vor primi o diurnă, după serviciile ce vor face, care însă nu va trece maximum de 100 lei lunar. Art. 8. Diurnele se fixează de ministerul finanțelor și se înscriu în bugetul fondului în fiecare an la formarea lui. CAP. IV Art. 9. Comunele urbane din țară vor primi de la casa statului din fondul comunelor urbane creat în puterea prezentei legi, suma echivalentă cu media din 5 ani a taxelor ce fiecare comună percepe actualmente de la mărfurile și obiectele impuse taxelor, precum și de la taxele de harabagialâc, tăerea vitelor mari și mici și din taxa cântarului Art. 10. Suma medie a 5 ani ce comuna primește în conformitate cu articolul precedent se va înscrie de drept în bugetul comunei ca venit rezultat din taxele comunale. Art. 11. Excedentul ce va rămânea la fondul comunelor după achitarea dreptului comunal (Art 9.) se va distribui jumătate Comunei București și jumătate comunei Iași pentru lucrări de aducerea apei în oraș și construire de paragii prin suburbiile nepavate încă. CAP. V. Art. 12. Legea maximului promulgată la 25 Noembre 1871 rămâne abrogată numai în ce privește taxele pe mărfurile și