Adevěrul, decembrie 1891 (Anul 4, nr. 1021-1047)
1891-12-01 / nr. 1021
ANUL IV.—Nr. 1021 UIJMERUL10 BANI/ abonamentele Încep la i și îs ale fiecare luni ţi se plătesc tot-fPa-Qua 'namito in Bucureşti la casa Administraţiei Din Judeţe şi Străinătate prin mandate poştale. Un an in țară 30 lei, în străinătate 50 Șease lunii, 15 , , , 25 Ind luni , 8 , , , 13 Un număr In StrSinătat* 15 bani MANUSCRISELE NU SE ’NAPOEAZA EDIŢIA A DOUA Să te ferești, Române! de culă strein Sa T. Alexandri. ADMINISTRAŢIA V -T111,BULEVARDUL ELISABETA, 111 ^Director politic*. ALEX. V. BELDIMANU NUMERULIO BANI ANUNCIURILE nin BUCURRSTI sl JUDETE se. priiasse i NUMAI la ADMINISTRAŢIE. * Din STRĂINĂTATE, direct la administraţie şi la toate Oficiile de publicitate. Aitunciurl la pagina IV .... ■ 0.30 b. Dials I Ili...... 2.~ iei , , „ Ii« .... . 3.— lei , junele şi Reclamele 3 lei rândul. PARIS, ziarul se găseşte de vfinzare cu nula kioscul Ne, 117, Bontovrad St.-Miekeî. NUMÉR VECHI: 30 BANI REDACȚIA '111, — BULEVARDUL ELISABETA, — iîî Escrocherie politică Take ionescH UN FALS Sbuciumul politicianilor BARBAT^.. Mt:U Buchetul ucigaș ...MB«.....ipy—roiwm:^jagsaae^ Bucureștîî^feffîjtfffîrie. bob'fam Cabinetul conservator a debutat prin un act care este dovada cea mai pipăită de slăbiciune. In complicitate cu Regele, el a uzat de art. 95 al Constituţiunei şi a amânat sesiunea Camerelor până la 7 Decembrie. Cauza care a împins pe guvern la această amânare desigur nu este aceea pe care a dat-o în considerentele cari motivează decretul de prorogare. Este o minciună sfruntată de proroga Parlamentul pe motivul că miniştrii au nevoe de câteva zile pentru a studia proiectele ce se vor prezenta Corpurilor legiuitoare. Dacă acest motiv ar fi fost adevărat, guvernul n’avea de cât să ceară Camerelor de a lua vacanţă pe un timp oarecare. Propunerea de a lua vacanţă s’ar fi discutat şi Camera ar fi votat dacă vrea sau nu să acorde guvernului timpul necesar pentru a pregăti sau a studia proectele sale. Dacă majoritatea s’ar fi pronunţat pentru vacanţii, aceasta trebuia să fie considerat ca un vot de încredere; dacă nu, ministerul s’ar fi retras într’un mod demn safi ar fi cerut Regelui disolvarea Parlamentului. Ori ce cabinet ce se respectă ar fi procedat astfel. Guvernul conservator s’a simţit însă prea slab pentru a cere unei Camere în majoritate conservatoare de a’l tolera numai câte va zile şi a cerut Regelui de a uza de o prerogativă introdusă într’un mod neregulat în textul Constituţiunel. Pentru prima oară în cursul Domniei Sale Carol I a prorogat Camerele prin decret. Era rezervat regimului conservator de a întrebuinţa cel d’intâiu această escrocherie constituţională ce poartă numele de prorogare prin decret regal. Sunt sigur că legiuitorul constituant a crezut că această dispoziţiune despotică și cu totul anormală nu va fi aplicată decât în momente de o gravitate excepţională, în cazuri de forţă majoră în care viața constituţională este suspendată din motive de salute publică. Căci nu trebue să ne facem iluziuni Prorogarea Camerelor prin decret este o măsură din cele mai escepţionale. Ea este mult mai gravă decât o disolvare, căci, disolvând Corpurile legiuitoare, Regele şi guvernul ştiui că se vor afla faţă cu alegătorii şi că Ţara poate aproba sau blama disolvarea, pe când prorogarea ex oficio închide orice desbatere şi este echivalentă cu o suspendare momentană a sistemului parlamentar. Acordând unui guvern decretul de prorogare, Regele îi dă un mijloc puternic de a înrâuri asupra mandatarilor naţiune!, fără a se expune măcar la peripeţiile unei lupte electorale. Prorogând Corpurile legiuitoare, Carol I a zis cu alte cuvinte lui Lascar Catargiu: „Ştiu că nu ai majoritatea in Parlament, dar iţi dau câteva zile pentru a o fabrica. „Fă cum ştii, cumpără voturi, vinde posturi, făgăduieşte, corupe, in fine, inegnEastiseşte pe senatori şi pe deputaţi cum iţi va plăcea; disolvare insă nu'ţi voia da.“ Iată ce însemnează prorogarea prin decret. Ea este mijlocul cel mai autoritar, cel mai părtinitor şi tot o dată cel mai corupetor pe care îl poate întrebuinţa un guvern, în complicitate cu Regele, pentru a inţia instituţiunile parlamentare. In cursul celor zece zile până la reînceperea sesiune!, vom asista la o adevărata alergare după voturi. Copoii ministeriali au şi început a lua urma fiecărui senator şi deputat, spre a cunoaşte coarda sa simţitoare şi a afla preţul pe care se poate cumpăra. După o săptamână vom vedea dacă goana a fost fericită. Teamă îmi e că vânatul nu va fi uşor de prins, căci lipseşte vânătorului arma sa cea mai puternică: disolvarea. Se poate ca guvernul să-şi croiască o mică majoritate din transfugii şi din abtiaţii de slujbe, dar va fi o majoritate cel mult îndestulătoare pentru a vegeta, iar nu pentru a guverna. Or cât se va munci Carol I pentru a înlătura lupta electorală, ea se va impune în curînd. Rolul opoziţiunei democratice este de a lupta pentru ca alegerile să nu fie prezidate nici de conservatori, nici de liberali, ci de un guvern neutru sub care Țara să se poată rosti în deplină libertate. Dubauireanul TELEGRAME PARIS, 29 Noembrie. — Știrile din Sanghai zic că tulburarile apar terminate în Mongolia; 42 resvrutitori culpabili de asasinarea creștinilor au fost executați; resvrutitorii au fost bătuți în mai multe locuri. UI FALS Me feresc tot-d’auna de a arunca o acuzaţiune, când nu sunt convins că ea este întemeiată. Joi sara, îndată după prorogarea Parlamentului, începusem a scrie un articol despre falsul comis la 1860, când s’a promulgat textul Constituţiuneî alt-fel de cat cum a fost votat de Adunarea Constituantă. Aveam dinaintea mea Desbaterile Constituantei şi din ele reieşea clar, că aliniatul privitor la prerogativa prorogărei n’a fost votat de Cameră, ci a fost adăogat pe urmă. M’am oprit însă, căci mă temeam să nu aduc o învinuire nedreaptă şi am căutat lămuriri la foştii deputaţi din Constituantă. Azi convingerea mea e formală; azi ştiu bine că s’a comis un fals la 1866 şi că decretul citit de Lascar Catargiu în ziua de 28 Noembrie în Parlament nu are nici o valoare legală, fiind întemeiat pe un text nevotat de Adunarea Constituanta. Am ţinut să spun aceasta de pe acum, căci voi reveni mai pe larg Luni. A. V. B. Dama fără pudoare Cititorii noștri cunosc, credem, că am numit pe vestita L'Indépendance. Iată cum se esprimă această damă fără pudoare asupra actului imoral alprorogărei: Am fi avut desigur majoritatea, chiar dacă chestia de încredere ar fi fost desbătută ori, dar această majoritate va fi cu mult mai mare peste 8 zile. Mulţi deputaţi care un moment stăpâniţi de resentimentele momentului ar fi luat poate poziţie ori contra guvernului, nu vor hezita a susţine guvernul, după ce vor fi privit rece situaţia. Orice comentarii sunt de prisos. Se spune pe faţă scopul prorogarei. Este de a’şi mări majoritatea guvernul. Ce scandal ! Ce ruşine! Ce francheţă impudică din partea damei din strada Clemenţei. Clerul în Franţa PARIS, 30 Nombre. — Mare îmbulzeală la Cameră pentru interpelarea D-lui Hubbard asupra clerului; oratorul cere măsuri preparatorii în vederea separărei Bisericei de Stat. D. Falliures răspunde şi justifică atitudinea episcopului din Bordeaux.—Un mare zgomot isbucneşte între dreapta, stânga şi D. Floquet. Monseniorul Freppel este chemat la ordine. D. Fallieres termină, declarând că guvernul se opune la separarea Bisericei de Stat. O lege se va depune în curând asupra asociaţiunilor religioase, dar nu va trebui să o considere ca o prefaţă a acestei separări. Urmarea discuţiei s’a amânat pe mâine. —Se zice în culoarile Camerei că D. de Cassagnac tratând de minciună aserţiunea D'-lui Floquet că un Papa ar fi fost franc-mason, s’au constituit martori dintr’o parte şi alta, totuşi în urma intervenirei D-lui Clemenceau, incidentul nu avut urmări. Take lonescu Extragemi din ziarul La Liberte: D. Take lonescu este numit ministru al Cultelor şi Instrucţiunei publice. Toată lumea a fost mirată văzănd ieri că acest nume figura pe lista cabinetului reacţionar. Toată lumea s’a întrebat ce titluri avea D. Take lonescu ca să ajungă ministrul D-lui Lascar Catargiu. Nu voim să discutăm aceste titluri, dar pentru ca publicul să le poată aprecia, vom face pe scurt istoricul carierei politice a nouei excelențe. Această carieră nu este mare, numără 10 ani de abia, în schimb este foarte variată. Iată perioadele în ordine cronologică. 9332. — D. Take Ionescu, terminându-şi studiile sale la Paris, vine în ţară, se face iubit de C. A. Rosetti care în acel timp alăturea de I. Brătianu se bucura de o situaţie politică excepţională, şi colaboră la Românul. Publică o serie de articole expunând idei foarte înaintate. 9833. — După întrunirea din sala Rosei D. Take lonescu înjură în Românul administraţia liberă şi publică o scrisoare excesiv de violentă contra purtărei poliţiei în această afacere. 1334. — In vederea alegerilor D Take lonescu prin manopere care ar lua mult loc dacă le-am expune, reuşeşte să obţie iertarea lui I. C. Brătianu şi se face candidatul oficial la colegiul al 3-lea de Ilfov. In timpul perioadei electorale, într’o întrunire de la Ateneu, se declară liberal-naţional. Atunci cineva îi strigă : — Eşti un liberal cu zgardă. — Da, replică D. Take Ionescu, nu roșesc să port o zgardă ; o port cu mîndrie pentru că o am de la I. Brătianu. (întrunirea partidului naţional-liberal de la Ateneu, 28 Octombre 1884). In acelaşi timp, D. Take lonescu îşi repudiază în mod public articolele sale din Românua. Devenise mai moderat. fi38S. — Ales deputat al colegiului al 3-lea de Ilfov, D. Take lonescu fu numit membru în comisiunea oastei; ca atare, stărue asupra nevoei de a complecta armamentul şi intră în negocieri cu fabricantul Shead care trebuia să obţie o comandă de 10 milioane de franci. Afacerea nu reuşeşte. In schimb, diferite ministere îi încredinţează procese gras plătite. 9333. — D. Take Ionescu părăseşte partidul naţional-liberal şi intră în opoziţie. 9338 Ianuarie.—In timpul alegerilor se prezintă la Craiova ca liberal sadea, dar sub patronagiul prinţului Ştirbey, conservator. Se alege. Ia o parte activă la evenimentele care au precedat retragerea guvernului naţional-liberal. SSSe April-Noembre.—D. Take Ionescu frecventează des întrunirile politice de la D. Carp. 9388 Noembre-Decembre— Ales deputat, D. Take lonescu îşi reia eticheta sa liberală fără a înceta curtea junimiştilor. SfldlfL—D. Take lonescu se face Directorul ziarului Liberte Roumaine. Se arată când junimist, când liberal independent. 989© April.—Se retrage de la acest ziar neştiind ce atitudine să ia în faţa unirei liberalilor şi a reconstituirei partidului naţional-liberal. Luase parte la convorbirile care au precedat această întrunire. 188©.—D. Take Ionescu contribue la formarea grupului de la Românul; semnează un program în care’și zice liberal - democrat. In acest ziar publică o serie de articole asupra politicei externe, unde indică Rusia ca dușmanul nostru secular și preconizează o politică anti-rusă, adică contrară politicei conservatorilor. 1339 Februarie 21.— Cabinetul liberal-conservator Florescu - Catargiu - Vernescu prezentându-se Parlamentului, D. Take lonescu ia cuvîntul și contribue la votul de blam care a avut ca rezultat disolvarea. A doua zi, D. Take lonescu publică în România un articol intitulat Strigoii, în care conservatorii în cap cu D. Lascar Catargiu sunt trataţi de strigoi. 1803 Aprilie. — La alegeri D. Take lonescu figurează pe lista administraţiei catargiste la Craiova, zicendu’şi tot liberal-independent. Poliţia comunală îi distribue buletinele de vot închise în plicuri galbene, având un cap de cerb. Rămâne pe jos, fiind învins de candidatul liberal. 1339 Iulie-Octombrie. — In timpul vilegiaturei sale la Sinaia, D. Take Ionescu face o curte asiduă a lui Alexandru Lahovary pe care-1 atacase violent totd’auna şi ajunge protejatul său. 1891 Octombrie. — D. Take Ionescu este candidatul lahovarist pentru portofoliul domeniilor, dar D. Al. Vericeanu îi este preferat. 1891 Noembrie 21. — D. Take Ionescu ajunge ministrul cultelor şi instrucţiune publice în cabinetul conservator Lascar Catargiu - Alexandru Lahovary, numit şi (de Naţionalul) cabinetul extremei drepte. Ah! ca să ajungi ministru conservator ce cale lungă trebue să faci — de la extrema stângă până la extrema dreaptă— fără a mai pune la socoteală ocolurile. Aceste sunt salturile politice pe care le arată ziarul La Liberte. Vom adăuga, la această listă destul de lungă, o schimbare la faţă a actualului ministru al cultelor pe care a omis-o ziarul liberal-naţional. Iată ce scria şi subsemna D. Tache Ionescu în ziua de 15 Noembrie 1887: Suveranul, căruia Ţara i-a încredinţat destinele sale, ştie, trebue să ştie, că dacă nu-i va cruţa această dureroasă încercare, Poporul Român, blând şi lung răbdător, va arunca în fine răspunderea, nu asupra acelor ce înconjoară Coroana, ci asupra Aceluia ce o poartă. Ar putea oare actualul consilier al Tronului să ne arate faptei lui Carol I care, de la 15 Noembrie până astăzi, l’au silit a arunca în coşniţa uitărei amenintariie e© adresa feceluia car© poartă Coroana 2 Ştim că în România dinasticismul nu este un principiu bazat pe convicţiuni neclintite, ci, mai de multe ori, un mijloc de a parveni la cele mai înalte poziţiuni. Pentru ca să nu fim siliţi a prenumăra pe D. Tache Ionescu în rândurile numeroşilor clovni politici cari furnică pe pămîntul românesc, trebue D-sa să se explice într’un mod categoric; trebue să împrăştie ceaţa care întunecă, nu antidinasticismul său de la 1887, ci sentimentele sale dinastice de astăzi. X. Y. 7. Zbuciumul Politicianilor Am asistat o săptămână întreagă la zbuciumul politicianilor noştri de toate colorile dând târcoale pe lăngă Acela care sub aparenţa Constituţiei noastre face orice. Şi liberali, şi junimişti, şi concentraţi, şi liberali-conservatori şi... cum le mai zicea la aceste cete întregi de politician, toţi voiau să asalteze puterea. O săptămână de zile cât a ţinut criza se petreceau cele mai ruşinoase împerecheri, combinaţiile cele mai ciudate. Un politician mai obscur decât altul, toţi sunt stăpîniţi de dorul de putere; le încolţesc nobilele aspiraţiuni de a se sui sus, în vîrf, să dispue de favoruri, să dispue de dulceaţa puterei. Dar par’că zbuciumul lor pentru putere de o săptămână durează? In aparenţă da! In realitate însă el durează de ani, de la însuşi întemeiarea regimului Constituţional şi de la descălicătoarea Capului Statului nostru. De atunci s’au format cete de politician, căci sunt adevărate cete politicianii noştri şi rînd pe rînd se zbuciumă şi se zbat după putere. Etichetele lor cu culori care de care mai orbitoare au început a eşi la lumina soarelui democraţiei moderne, dar politicianii nu dezarmează. Şi din cine se compun aceste cete de politician! ? Din o pătură subţire orăşenească, despre care cu drept cuvînt Eminescu zicea adesea că sunt străini parveniţi care nu au nici o aspiraţie şi nici o scântee de dragoste nu le scapără pentru biata ţară. Da, o pătură subţire de oraşe, acea care deţine în mâinile ei toată averea socială a naţiunei, din ea se recrutează cetele cu nume felurite care se sbat după putere. Fără idealuri, fără idei de actualitate, fără cinste el se potrivesc de minune unii cu alţii. Ceea ce-i desparte sunt interesele personale, predominea de familii, nume istorice, iar nici decum interese mai generale, mai obiective. De aceia se dedau la târgueli ruşinoase, la împărecheri hibride, adică ni se par nouă aşa, pe când cu adevărat împărecherile sunt foarte naturale şi foarte conforme. Astfel cetaşii noştri politiciani stau la pândă, la potecă aşteptând momentul oportun ca mai curînd sau mai târziu să le vie rîndul. Pentru aceasta nu cruţă nici un mijloc, nici un scrupul, tot ce în lumea cinstită şi morală este de-