Adevěrul, decembrie 1891 (Anul 4, nr. 1021-1047)

1891-12-01 / nr. 1021

ANUL IV.—Nr. 1021 UIJMERUL10 BANI/ abonamentele Încep la i și îs ale fie­care­ luni ţi se plătesc tot-fPa-Qua 'namito­­ in Bucureşti la casa Administraţiei Din Judeţe şi Străinătate prin mandate poştale. Un an in țară 30 lei, în străinătate 50 Șease lunii, 15 , , , 25 Ind luni , 8 , , , 13 Un număr In StrSinătat* 15 bani MANUSCRISELE NU SE ’NAPOEAZA EDIŢIA A DOUA Să te ferești, Române! de culă strein Sa T. Alexandri. ADMINISTRAŢIA V -T111,­­BULEVARDUL ELISABET­A,­­ 111 ^Director politic*. ALEX. V. BELDIMANU NUMERULIO BANI ANUNCIURILE nin BUCURRSTI sl JUDETE se. priiasse i NUMAI la ADMINISTRAŢIE. * Din STRĂINĂTATE, direct la administraţie şi la toate Oficiile de publicitate. Aitunciurl la pagina IV .... ■ 0.30 b. Dials I Ili...... 2.~ iei , , „ Ii« .... . 3.— lei , junele şi Reclamele 3 lei rândul. PARIS, ziarul se găseşte de vfinzare cu nu­la kioscul Ne, 117, Bontovrad St.-Miekeî. NUMÉR VECHI: 30 BANI REDACȚIA '111, — BULEVARDUL ELISABET­A, — iîî Escrocherie politică Take ionescH UN FALS Sbuciumul politicianilor BARB­AT^.. Mt:U Buchetul ucigaș ...MB«.....ipy—roiwm:^jagsaae^ Bucureștîî^feffîjtfffîrie. bob'fam Cabinetul conservator a debutat prin un act care este dovada cea mai pipăită de slăbiciune. In com­plicitate cu Regele, el a uzat de art. 95 al Constituţiunei şi a amânat sesiunea Camerelor până la 7 De­cembrie. Cauza care a împins pe guvern la această amânare de­sigur nu este aceea pe care a dat-o în con­siderentele cari motivează decretul de prorogare.­­ Este o minciună sfruntată de proroga Parlamentul pe motivul că miniştrii au nevoe de câte­va zile pentru a studia proiectele ce se vor prezenta Corpurilor legiuitoare. Dacă acest motiv ar fi fost ade­vărat, guvernul n’avea de cât să ceară Camerelor de a lua vacanţă pe un timp oare­care. Propunerea de a lua vacanţă s’ar fi discutat şi Camera ar fi votat dacă vrea sau nu să acorde gu­vernului timpul necesar pentru a pregăti sau a studia proectele sale. Dacă majoritatea s’ar fi pronunţat pentru vacanţii, aceasta trebuia să fie considerat ca un vot de încre­dere; dacă nu, ministerul s’ar fi re­tras într’un mod demn safi ar fi cerut Regelui disolvarea Parlamen­tului. Ori ce cabinet ce se respectă ar fi procedat ast­fel. Guvernul conservator s’a simţit însă prea slab pentru a cere unei Camere în majoritate conservatoare de a’l tolera numai câte­ va zile şi a cerut Regelui de a uza de o pre­rogativă introdusă într’un mod ne­regulat în textul Constituţiunel. Pentru prima oară în cursul Domniei Sale Carol I a prorogat Camerele prin decret. Era rezervat regimului conser­vator de a întrebuinţa cel d’intâiu această escrocherie constituţională ce poartă numele de prorogare prin decret regal. Sunt sigur că legiuitorul con­stituant a crezut că această dis­­poziţiune despotică și cu totul anormală nu va fi aplicată de­cât în momente de o gravitate excep­ţională, în cazuri de forţă majoră în care viața constituţională este suspendată din motive de­ salute publică. Căci nu trebue să ne facem ilu­ziuni Prorogarea Camerelor prin de­cret este o măsură din cele mai escepţionale. Ea este mult mai gravă de­cât o disolvare, căci, disolvând Corpurile legiuitoare, Regele şi gu­vernul ştiui că se vor afla faţă cu alegătorii şi că Ţara poate aproba sau blama disolvarea, pe când p­roro­­garea ex oficio închide ori­ce desba­­tere şi este echivalentă cu o sus­pendare momentană a sistemului parlamentar. Acordând unui guvern decretul de prorogare, Regele îi dă un mij­loc puternic de a înrâuri asupra mandatarilor naţiune!, fără a se ex­pune măcar la peripeţiile unei lupte electorale. Prorogând Corpurile legiuitoare, Carol I a zis cu alte cuvinte lui Lascar Catargiu: „Ştiu că nu ai majoritatea in Parlament, dar iţi dau câte­va zile pentru a o fabrica. „Fă cum ştii, cumpără voturi, vinde posturi, făgăduieşte, corupe, in fine, inegnEastiseşte pe senatori şi pe deputaţi cum iţi va plăcea; disol­vare insă nu'ţi voia da.“­ Iată ce însemnează prorogarea prin decret. Ea este mijlocul cel mai auto­ritar, cel mai părtinitor şi tot o dată cel mai corupetor pe care îl poate întrebuinţa un guvern, în complicitate cu Regele, pentru a inţia instituţiunile parlamentare. In cursul celor zece zile până la reînceperea sesiune!, vom asista la o adevărata alergare după voturi. Copoii ministeriali au şi început a lua urma fie­cărui senator şi de­putat, spre a cunoaşte coarda sa simţitoare şi a afla preţul pe care se poate cumpăra. După o săpta­­mână vom vedea dacă goana a fost fericită. Teamă îmi e că vânatul nu va fi uşor de prins, căci lipseşte vâ­nătorului arma sa cea mai puter­nică: disolvarea. Se poate ca guvernul să-şi cro­iască o mică majoritate din trans­fugii şi din abtiaţii de slujbe, dar va fi o majoritate cel mult îndes­tulătoare pentru a vegeta, iar nu pentru a guverna. Or cât se va munci Carol I pen­tru a înlătura lupta electorală, ea se va impune în curînd. Rolul opoziţiunei democratice este de a lupta pentru ca alege­rile să nu fie prezidate nici de con­servatori, nici de liberali, ci de un guvern neutru sub care Țara să se poată rosti în deplină libertate. Dub­auireanul TELEGRAME PARIS, 29 Noembrie. — Știrile din Sanghai zic că tulburarile a­par terminate în Mongolia; 42 resvrutitori culpabili de asasinarea creștinilor au fost executați; resvrutitorii au fost bătuți în mai multe locuri. UI FALS Me feresc tot-d’auna de a arunca o acuzaţiune, când nu sunt convins că ea este întemeiată. Joi s­ara, îndată după prorogarea Parlamentului, începusem a scrie un articol despre falsul comis la 1860, când s’a promulgat textul Constitu­­ţiuneî alt-fel de cat cum a fost votat de Adunarea Constituantă. Aveam dinaintea mea Desbaterile Constituantei şi din ele reieşea clar, că aliniatul privitor la prerogativa prorogărei n’a fost votat de Cameră, ci a fost adăogat pe urmă. M’am oprit însă, căci mă temeam să nu aduc o învinuire nedreaptă şi am căutat lămuriri la foştii deputaţi din Constituantă. Azi convingerea mea e formală; azi ştiu bine că s’a comis un fals la 1866 şi că decretul citit de Lascar Catargiu în ziua de 28 Noembrie în Parlament nu are nici o valoare legală, fiind întemeiat pe un text nevotat de Adunarea Constituanta. Am ţinut să spun aceasta d­e pe acum, căci voi­ reveni mai pe larg Luni. A. V. B. Dama fără pudoare Cititorii noștri cunosc, credem, că am numit pe vestita L'Indé­­pendance. Iată cum se esprimă a­­ceastă damă fără pudoare asupra actului imoral al­­prorogărei: Am fi avut desigur majoritatea, chiar dacă chestia de încredere ar fi fost des­­bătută ori, dar această majoritate va fi cu mult mai mare peste 8 zile. Mulţi deputaţi care un moment stăpâniţi de resentimentele momentului ar fi luat poate poziţie ori contra guvernului, nu vor hezita a susţine guvernul, după ce vor fi privit rece situaţia. Ori­ce comentarii sunt de pri­sos. Se spune pe faţă scopul pro­­rogarei. Este de a’şi mări majori­tatea guvernul. Ce scandal ! Ce ruşine! Ce fran­­cheţă impudică din partea damei din strada Clemenţei. Clerul în Franţa PARIS, 30 No­mbre. — Mare îmbul­zeală la Cameră pentru interpelarea D-lui Hubbard asupra clerului; oratorul cere măsuri preparatorii în vederea separărei Bisericei de Stat. D. Falliures răspunde şi justifică ati­tudinea episcopului din Bordeaux.—Un mare zgomot isbucneşte între dreapta, stânga şi D. Floquet. Monseniorul Frep­­pel este chemat la ordine. D. Fallieres termină, declarând că guvernul se opune la separarea Bisericei de Stat. O lege se va depune în curând asupra asociaţiuni­lor religioase, dar nu va trebui să o con­sidere ca o prefaţă a acestei separări. Urmarea discuţiei s’a amânat pe mâine. —Se zice în culoarile Camerei că D. de Cassagnac tratând de minciună aser­ţiunea D'-lui Floquet că un Papa ar fi fost franc-mason, s’au constituit martori dintr’o parte şi alta, totuşi în urma in­­tervenirei D-lui Clemenceau, incidentul nu avut urmări. Take lonescu Extragemi din ziarul La Liberte: D. Take lonescu este numit ministru al Cultelor şi Instrucţiunei publice. Toată lumea a fost mirată văzănd ieri că acest nume figura pe lista cabinetului reacţionar. Toată lumea s’a întrebat ce titluri a­­vea D. Take lonescu ca să ajungă mi­nistrul D-lui Lascar Catargiu. Nu voim să discutăm aceste titluri, dar pentru ca publicul să le poată apre­cia, vom face pe scurt istoricul carierei politice a nouei excelențe. Această carieră nu este mare, numără 10 ani de abia, în schimb este foarte variată. Iată perioadele în ordine cro­nologică. 9332. — D. Take Ionescu, terminân­­du-şi studiile sale la Paris, vine în ţară, se face iubit de C. A. Rosetti care în acel timp alăturea de I. Brătianu se bu­cura de o situaţie politică excepţională, şi­ colaboră la Românul. Publică o serie de articole expunând idei foarte înaintate. 9833. — După întrunirea din sala Rosei D. Take lonescu înjură în Româ­nul administraţia liberă şi publică o scri­soare excesiv de violentă contra purtă­­rei poliţiei în această afacere. 1334. — In vederea alegerilor D Take lonescu prin manopere care ar lua mult loc dacă le-am expune, reuşeşte să obţie iertarea lui I. C. Brătianu şi se face candidatul oficial la colegiul al 3-lea de Ilfov. In timpul perioadei electorale, într’o întrunire de la Ateneu, se declară libe­­ral-naţional. Atunci cine­va îi strigă : — Eşti un liberal cu zgardă. — Da, replică D. Take Ionescu, nu roșesc să port o zgardă ; o port cu mîn­­drie pentru că o am de la I. Brătianu. (întrunirea partidului naţional-li­­beral de la Ateneu, 28 Octombre 1884). In acelaşi timp, D. Take lonescu îşi repudiază în mod public articolele sale din Românua. Devenise mai moderat. fi38S. — Ales deputat al colegiului al 3-lea de Ilfov, D. Take lonescu fu nu­mit membru în comisiunea oastei; ca a­­tare, stărue asupra nevoei de a complecta armamentul şi intră în negocieri cu fa­bricantul Sh­ead care trebuia să obţie o comandă de 10 milioane de franci. Afa­cerea nu reuşeşte. In schimb, diferite ministere îi încre­dinţează procese gras plătite. 9333. — D. Take Ionescu părăseşte partidul naţional-liberal şi intră în opo­ziţie. 9338 Ianuarie.—­In timpul alegerilor se prezintă la Craiova ca liberal sadea, dar sub patronagiul prinţului Ştirbey, conservator. Se alege. Ia o parte activă la evenimentele care au precedat retra­gerea guvernului naţional-liberal. SSSe April-Noembre.—D. Take Io­­nescu frecventează des întrunirile poli­tice de la D. Carp. 9388 Noembre-Decembre— Ales de­putat, D. Take lonescu îşi reia eticheta sa liberală fără a înceta curtea junimiş­tilor. SfldlfL—D. Take lonescu se face Di­rectorul ziarului Liberte Roumaine. Se arată când junimist, când liberal inde­pendent. 989© April.—Se retrage de la acest ziar neştiind ce atitudine să ia în faţa unirei liberalilor şi a reconstituirei par­tidului naţional-liberal. Luase parte la convorbirile care au precedat această în­trunire. 188©.—D. Take Ionescu contribue la formarea grupului de la Românul; sem­nează un program în care’și zice liberal - democrat. In acest ziar publică o serie de articole asupra politicei externe, unde indică Rusia ca dușmanul nostru secular și preconizează o politică anti-rusă, adică contrară politicei conservatorilor. 1339 Februarie 21.— Cabinetul libe­ral-conservator Florescu - Catargiu - Ver­­nescu prezentându-se Parlamentului, D. Take lonescu ia cuvîntul și contribue la votul de blam care a avut ca rezultat di­solvarea. A doua zi, D. Take lonescu publică în România un articol intitulat Strigoii, în care conservatorii în cap cu D. Las­car Catargiu sunt trataţi de strigoi. 1803 Aprilie. — La alegeri D. Take lonescu figurează pe lista administraţiei catargiste la Craiova, zicendu’şi tot li­beral-independent. Poliţia comunală îi distribue buletinele de vot închise în plicuri galbene, având un cap de cerb. Rămâne pe jos, fiind învins de candi­datul liberal. 1339 Iulie-Octombrie. — In timpul vilegiaturei sale la Sinaia, D. Take Io­­nescu face o curte asiduă a lui Alexan­dru Lahovary pe care-1 atacase violent tot­d’auna şi ajunge protejatul său. 1891 Octombrie. — D. Take Ionescu este candidatul lahovarist pentru porto­foliul domeniilor, dar D. Al. Vericeanu îi este preferat. 1891 Noembrie 21. — D. Take Io­nescu ajunge ministrul cultelor şi in­strucţiune­ publice în cabinetul conser­vator Lascar Catargiu - Alexandru Laho­vary, numit şi (de Naţionalul) cabinetul extremei drepte. Ah! ca să ajungi ministru conservator ce cale lungă trebue să faci — de la ex­trema stângă până la extrema dreaptă— fără a mai pune la socoteală ocolurile. Aceste sunt salturile politice pe care le arată ziarul La Liberte. Vom adăuga, la această listă des­tul de lungă, o schimbare la faţă a actualului ministru al cultelor pe care a omis-o ziarul liberal-na­ţional. Iată ce scria şi subsemna D. Tache Ionescu în ziua de 15 No­embrie 1887: Suveranul, căruia Ţara i-a în­credinţat destinele sale, ştie, trebue să ştie, că dacă nu-i va cruţa a­­ceastă dureroasă încercare, Popo­rul Român, blând şi lung răbdă­tor, va arunca în fine răspunderea, nu asupra acelor ce înconjoară Coroana, ci asupra Aceluia ce o poartă. Ar putea oare actualul consilier al Tronului să ne arate faptei­ lui Carol I care, de la 15 Noembrie până astă­zi, l’au silit a arunca în coşniţa uitărei amenintariie e© adresa feceluia car© poartă Coroana 2 Ştim că în România dinasticis­­mul nu este un principiu bazat pe convicţiuni neclintite, ci, mai de multe ori, un mijloc de a parveni la cele mai înalte poziţiuni. Pentru ca să nu fim siliţi a pre­număra pe D. Tache Ionescu în rândurile numeroşilor clovni poli­tici cari furnică pe pămîntul ro­mânesc, trebue D-sa să se explice într’un mod categoric; trebue să împrăştie ceaţa care întunecă, nu antidinasticismul său de la 1887, ci sentimentele sale dinastice de as­­tă­zi. X. Y. 7. Zbuciumul Politicianilor Am asistat o săptămână întreagă la zbuciumul politicianilor noştri de toate colorile dând târcoale pe lăngă Acela care sub aparenţa Con­stituţiei noastre face ori­ce. Şi li­berali, şi junimişti, şi concentraţi, şi liberali-conservatori şi... cum le mai zicea la aceste cete întregi de politician­, toţi voiau să asalteze puterea. O săptămână de zile cât a ţinut criza se petreceau cele mai ruşinoase împerecheri, combinaţiile cele mai ciudate. Un politician mai obscur de­cât altul, toţi sunt stă­­pîniţi de dorul de putere; le în­colţesc nobilele aspiraţiuni de a se sui sus, în vîrf, să dispue de fa­voruri, să dispue de dulceaţa pu­­terei. Dar par’că zbuciumul lor pentru putere de o săptămână durează? In aparenţă da! In realitate însă el durează de ani, de la însuşi înte­­meiarea regimului Constituţional şi de la descălicătoarea Capului Statului nostru. De atunci s’au for­mat cete de politician­, căci sunt adevărate cete politicianii noştri şi rînd pe rînd se zbuciumă şi se zbat după putere. Etichetele lor cu culori care de care mai orbitoare au început a eşi la lumina soare­lui democraţiei moderne, dar po­liticianii nu dezarmează. Şi din cine se compun aceste cete de politician! ? Din o pătură subţire orăşenească, despre care cu drept cuvînt Eminescu zicea adesea că sunt străini parveniţi care nu au nici o aspiraţie şi nici o scântee de dragoste nu le scapără pentru biata ţară. Da, o pătură subţire de oraşe, acea care deţine în mâinile ei toată averea socială a naţiunei, din ea se recrutează cetele cu nume felurite care se sbat după putere. Fără idealuri, fără idei de actuali­tate, fără cinste el se potrivesc de minune unii cu alţii. Ceea ce-i des­parte sunt interesele personale, pre­­dominea de familii, nume isto­­rice, iar nici de­cum interese mai generale, mai obiective. De aceia se dedau la târgueli ruşinoase, la împărecheri hibride, adică ni se par nouă aşa, pe când cu adevărat împărecherile sunt foarte naturale şi foarte conforme. Ast­fel cetaşii noştri politiciani stau la pândă, la potecă aşteptând momentul oportun ca mai curînd sau mai târziu să le vie rîndul. Pentru aceasta nu cruţă nici un mijloc, nici un scrupul, tot ce în lumea cinstită şi morală este de-

Next