Adevěrul, aprilie 1892 (Anul 5, nr. 1138-1164)
1892-04-01 / nr. 1138
0 socoteală greşită Două făgăduinţi ce se petrece la Senat Cârc-Serdarul-Crăcănel Duelul din Burdugeni Călugăriţă Buchetul Ucigaş Bucureşti, 31 Martie 1892. 0 socoteală greşită De ce nu-şî dau program liberalii? Iată o întrebare pe care mulţi şi-o pun şi la care ne vom încerca să răspundem astăzi. Noi credem, că ceea ce face pe liberali să nu-şi dea program, este teama de a nu-şi desorganiza partidul şi de a se îndepărta cu chipul acesta de putere. Intr’adevăr. Un program liberal trebue să cuprindă oarecare revendicări democratice. Dar în partidul liberal sunt mulţi membri tot aşa de conservatori ca şi D. L. Catargiu; sunt alţii cu gemantanele făcute, gata de ducă,—voiajorii,—cari de abia aşteaptă un moment potrivit şi un pretext plauzibil, ca să treacă cu bagaje cu tot în tabăra conservatoare. A da program partidului în aşa împrejurări, îşi zic şefii, este a oferi transfugilor vn spe acel pretext care le trebueşte pentru ca să ne părăsească. Elementele conservatoare ar trece de-a dreptul la conservatori, arătând că nu împărtăşesc ideile democratice ale programului; voiajorii de profesie ar invoca acelaşi pretext pentru a justifica dezerţiunea lor O mare debandadă, un adevărat proces de descompunere, s’ar produce în sinul partidului, când i s’ar da un program;—pe când în starea actuală de lucruri, o stare echivocă într’adevăr, debandada se mai poate amîna şi partidul liberal va continua a fi puternic, din punctul de vedere al numărului membrilor săi. Cu alte cuvinte, conducătorii partidului liberal se tem ca nu cumva încercând să regenereze partidul în idei, să ajungă la o desorganizare a lui. Altfel nu ne putem explica îndărătnicia de a da program partidului, când atâţi liberali de bună-credinţă îl cer şi conservatorii îşi fac o fală, mărturisind că ei şi-ar asuma ideile liberale şi somând pe liberali să arate în ce se deosebesc de dănşii De cât, ia să discutăm puţin lucrul, ia să vedem cât e de interne iată această teamă a conducătorilor partidului liberal. E adevărat, în ţara noastră mulţi oameni au făcut din politică o meserie. Incapabili să aibă un idea incapabili să facă cea mai mică jertfă pentru isbînda unei cauze, aceşti oameni, cari au ridicat practicismu cel mai crud în o regulă de purtare şi de viaţă, pândesc ocaziile, calculează momentele potrivite, când se pot apropia de putere şi pot trage foloasa din dulcile ei bine-faceţi. Aşa e. Dar să nu uităm un lucru Cea mai mare parte a falşilor liberali au şi trecut la conservatori Ceea ce dă astăzi o valoare numerică partidului conservator, sunt tocmai aceste elemente flotante, tocmai aceşti transfugi, zestre a tuturor partidelor la putere. Aceasta e aşa de adevărat, încât D. Stoicescu, întrerupt de mamelucii din majoritate pe când îşi ţinea discursul său la discuţia Mesagiului, a răspuns întrerupătorilor zicăndu-le că-i recunoaşte, că sunt aceleaşi tipuri cari pe timpul guvernului liberal întrerupeau cu aceiaşi sgomotoasă convingere pe oratorii conservatori, pe cari astăzi îi aplaudă cu frenezie. Ce alte elemente ar mai putea înstreina programul partidului liberal afară de acestea? Desigur numai pe acelea la fel cu ele, care astăzi stau indecise şi aşteaptă numai o ocazie ca să treacă a conservatori. Dar ar fi să ne închipuim pe şefii lberalilor lipsiţi de orice pătrundere, pentru a crede că ei nu ştiai că indecişii cu gând de ducă din partidul lor vor trece în tot cazul, cu, ori fără program, la conservatori, dacă aceştia vor simţi nevoe de sprjinul lor. Nu lipsa programului îi ţine acuma în partidul liberal, după cum iarăşi nu programul îl va îndepărta. Programul poate fi cel mult un pretext, dar dacă nu va fi acesta, va fi altul şi numai de pretexte justificatoare pentru deserţiunea lor indecişii nu vor duce lipsă. Teama liberalilor că, dându-şi program, partidul lor se va desorganiza, nu e aşa dar nici decum întemeiată , iar socoteala lor că nespunăndu-şi ideile, vor ajunge mai curănd la putere, e cum nu se poate mai greșită. Nu atâta numărul face puterea unui partid, cât mai cu seamă valoarea ideilor în numele cărora luptă, ele singure, ideile, dau partidelor autoritatea morală trebuitoare pentru a ajunge la putere. Vor liberalii să aibă această autoritate, această putere morală ? Spun şi ideile, dee şi program. Altmintrelea partidul lor tot se va desorganiza, ba încă mai curănd decât îşi închipuesc, pentru că nu va avea acea comunitate de vederi, singura care cimentează partidele politice, singura care le oţeleşte puterea și le încălzește entuziasmul. Ioan N. Roman. TELEDBJtflE VIENA, 11 Aprilie. — O scrisoare din Berlin adresată corespondenţei politice, zice ă jjşansele economice între Germania şi Rusia — întră cât ele existau, — sunt înăturate în urma boalei D-lui Vyschnegradsky, pentru că acest ministru, care recunoscând absurditatea sistemului de isolare, favoriza mai cu seamă ideea unei apropieri economice între Rusia şi Germania. PETERSBURG, 11 Aprilie.—De teamă de a speria populaţiunea, s’a renunţat la proectul de a face inventariul depozitelor de grâu şi s’a amânat ridicarea priobiţiunei exportului pînă în momentul când se va da seamă de şansele favorabile ale nouei recolte. CHICAGO, 11 Aprilie.—O manifestaţie de aproape 20,000 lucrători s’a proectat pentru 1 Mai. Comitetul central a adresat lucrătorilor o circulară de nuanţă anarchista invitându-î să dovedească solidaritatea uniunei lor şi care declară că această manifestaţie are un dublu scop : ziua de 8 ceasuri şi protestaţia contra apăsării lucrătorilor din Chicago de către poliţie. Două făgăduinţi In anul 1866—Lascar Catargiu fiind ca şi astăzi prim-ministru—Carol I a dat cuvântul Sen de Hohenzollern că Curtea de Casaţie va fi strămutată în Iaşi, ca o compensaţiune datorită vechei capitale a Moldovepentru sacrificiul făcut în favorul Sfintei Principatelor surori. Curtea de casaţie stă încă neclintită în Bucureşti. VERBA VOLANT In anul 1866 —Lascar Catargiu fiind ca şi astăzi prim-ministru—Carol I, prin scrisoarea Sa cu data 2 (14) Iunie şi publicată în Monitorul Oficial Nr. 118, a promis suma de DOUĂSPREZECE MII GALBENI pentru o instituţiune de binefacere Suma de douăsprezece mii galbeni stă încă neclintită în lada regală. SOREPTA VOLANT Datoria primului ministru de la 1866 şi de la 1892 este de a spune Suveranului séu că nu este mai mare ruşine pentru un Cap încoronat decât de a nu respecta cuvîntul Séu, iscălitura Sa -------------«—OSH>-*-~<°SO—o------------A. V. B. Turburări în Turcia SCUTARI, 11 Aprilie.— O luptă sângerândă a fost între trupele turceşti şi albanezii districtului Dircoviţa. Albanezii s’au întărit în blokhausferde Sunt mai mulţi morţi şi răniţi. care - Serdarul Crăcanel Tembslache Vasilescu, fost administrator necinstit al „Adevărului,“ are atât de puţin simţ omenesc într’însul, încât comite adevărate infamii, cu deplină ştiinţă. N’ar trebui să ne înjosim la o discuţie cu acest individ decăzut, dacă n’am şti că sunt oameni destul de credidi, pentru a da atenţie celor ce debitează el. De aceea repetăm: Este cea mai infamă calomnie, că D.Alex. V. Beldimann ar fi avut în mină banii adunaţi pentru Liga culturală. Adevărul, pe care ’l putem dovedi cu martori ori când ni s’ar cere pe cale judiciară, este că banii Ligoi au fost băgaţi de Crăcănel în fondul, cu care a cumpărat tipografa. Acest fond se compunea din aproape 1,700 lei ai Ligei, din peste 4,000 lei, fond de rezervă al ziarului „ Adevĕrul“ şi din 14,000 lei împrumutaţi de la D. Christof Zerlendi. De altfel, D. Beldimann nu ştia nimic despre socotelile lui Buiuk şi credea tot-d’a una, că banii Ligei sunt în casa ziarului. Cârc-Serdarul Vasilescu se temea tot d'a-una, ca să nu vie cei de la Ligă săceară banii ş’, când aceasta s’a întâmplat, el — surprinzând buna credinţă a D-luî Alex. V. Beldimann—Va asigurat câ mai mulţi membri ai Ligei vor să ştie ce se va face cu banii şi că unii nici n’au plătit încă. Astăzi, în urma răspunsului dat de Vasilescu prin pamfletul seu, se vede că el a încasat toţi banii. Mişelul vrea să fie şiret dar e prea prost pentru a înşela pe cineva şi se dă de gol. Cele ce avansăm sunt purul adevăr şi precum am zis mai sus, sunt oameni gata a le susţine sub prestare de jurămînt. In ce priveşte banii adunaţi pentru monumentul vînâtorilor din Ploeşti, e uşor de esplicat pentru ce a predat. Mai întâi, pentru că suma era prea mică abia vr'o 400 lei.—şi apoi, el avea deja tipografa. Sperăm că am reuşit să împrăştiem orice nedumerire din mint a cititorilor noştri. Toată lumea va recunoaşte în acest şarlatan imbecil, pe Cârc-Ser dând Crăcăne care -pe lângă că e caraghios — e şi fără seamăn de necinstit. Argus Dinamitarzii MADRID 11 Aprilie. —Două bombe mari și cinci mici și două baloane, totul pline cu dinamită și nitro glicerină s’au găsit astă noapte lângă cazarma invalizilor. Ce se petrece în Senat ! Când noi democraţii cerem desfinţarea maturului corp, avem multe şi varii motive. Unul din aceste moive este şi acela că în Senat fac parte de drept opt oameni cari sunt nişte adevăraţi privilegiaţi şi cari stau deasupra cetăţenilor şi n’au nevoe de sufragiile acestora. Ce se face cu suveranitatea naţională, când opt oameni , Episcop şi Mitropoliţi, sunt inamovibili, când n’au mandat de la nimeni şi totuşi ocupă opt fotoliuri în Senat ? Este evident că aceste privilegiuri sunt nişte non-sensuri în regimele constituţionale. Şi să nu creadă cititorii că facem chestie de ceartă religioasă. Nu, cât priveşte religiunea o lăsăm la conştiinţa fiecărui, o considerăm ca o afacere privată. Dar nu voim privilegii pentru nimeni, fie acel om Mitropolit sau un ridicul moştenitor al Coroanei. Şi dacă noi nu ne amestecăm în trebile religiei, apoi nu voim ca reprezentanţii ei să se amestece în treburile laice. Asta n’o voim, n’o permitem. Insă aducând opt oameni aî bisericei în Senat, prin chiar aceasta, le dai oare cum voe să se amestice în toate trebile ţarei. Acest amestec este foarte stricător, în ce priveşte mădurile şi reformele democratice ce s’ar putea lua în maturul corp. Mitropoliţii şi Episcopii noştri pe lângă că sunt nişte privilegiaţi ca poziţie socială, apoi mai au privilegii cu caracter divin. Inchipuiţi-vă acum ce figură vor face aceşti oameni, când va fi vorba de o lege democratică Din instinctele lor da castă, se vor opune tot-d’auna şi vor determina şi curente în Senat. Aşa, acum câte-va zile s’a presentat în Senat proectul de lege, fără vr’un caracter politic pronunţat, pentru conservarea şi restaurarea monumentelor noastre istorice şi naţionale. Şi fiindcă cele mai multe din monumentele noastre istorice sun bisericile, de aceia legea în specia, la dânsele se gândeşte. De asemenea raportorul legei, D. Gr. Tocilescu atât în expunerea de motive cât şi în articolele legei, a arătat că preocuparea principală, este de a se face un inventar general al monumentelor noastre şi de a descifra inscripţiunile Conservările şi restaurările monumentelor, se vede din titlul legei şi se înţelege de la sine, că au preocupat iarăş pe propuitorii legei. Legea, cum vedem, e bună şi neapărat trebuitoare. Afară de unele dispoziţii arbitrare, ca bunăoară ca misiunea să nu facă nimic fără avizul Ministrului, toată lumea este de acord în a recunoaşte această lege ca o lege salutară. Ei bine, ştiţi cine au fost duşmanii eî şi au provocat scandaluri timp de două zile în Senat? Nimeni alţii decât Episcopii şi Mitropoliţi!. O dată Mitropolitul Moldovei, care nu are pricepere în arheologie, începu să strige speriat, că legea este revoluţionară, că nu trebue de luat nici piatră, că se atinge religiunea, că se ating canoanele, că se atinge proprietatea, etc. Mai departe începu să facă personalităţi cu D. Gr. Tocilescu. A doua zi,Episcopul de Huşi, vroi ca în comisiunea arheologică să intre şi feţe bisericeşti, şi iar începu să vorbească de canoane. A fost noroc că D. Tocilescu, cu elocvenţa D-sale, a trebuit să arate ce se petrece pe la monastirile noastre şi cum un mare număr din documentele cele mai preţioase se găsesc pe la muzeele streine, pentru ca legea să treacă ; altfel, cu strigătele Prelaţilor legea ar fi căzut. Elocvenţa D-luî Tocilescu n’a fost de ajuns, a trebuit ca D. Take Ionescu să vină şi să facă o serie de platitudini la adresa Prelaţilor. In fine, nu e o lege, nu e o chestie, în care Prelaţii să nu intervină cu spiritul lor reacţionar, fanatic şi inolerant şi să se opună. Senatorii când vorbesc, trebue să se gândească a denşii. Miniştrii trebue să-i curtenească, iar Prelaţii devin supremele autorităţi în maturul corp ! Am putea lua multe exemple din diferite legislaţiuni ale Senatului ca să dovedim opoziţiile crâncene şi sistematice, făcute de feţele bisericeşti a orice dispoziţie şi idee democratică. Singur acest fapt este concludent contra instituţiei privilegiate şi învechite a Senatului. Hotărât lucru, nu voim privilegii sub orice formă s’ar masca. Din această cauză suntem duşmanii Senatului, şi o datorie ne impune a priveghia de aproape la cele ce se petrec în Senat şi a da pe faţă toate faptele care contribue la discreditarea ruginitului Corp. E. D. Duelul din Burdujeni In privinţa duelului misterios petrecut în pădurea din Burdujeni, primim de la corespondentul nostru local următoarele desluşiri: Luni 23 Martie s’a găsit în păduricea de lângă gara Burdujeni cadravrul unui proprietar mare, numit Brodski, de origină polon şi de loc din Lemberg, împuşcat supt braţul drept, într’un duel ce a avut loc cu un alt polon, venit cu numitul Broski. Aceşti combatanţi, însoţiţi de 2 doctori din Austria, alte două persoane streine, de drul Baroni din Bicăli şi de D. Cubîn sub inspectorul C. F. R. din Iaşi, au intrat în ţară introduşi de I. Cubin, care a recomandat la vama Română de funcţionari superiori şi că merg spre a vizita tîrguşorul Burduj-ul şi gara care arsese. Brodski e în vîrstă de abia 29 ani, şi are familie. El a fost lăsat prada fiarelor sălbatice până Miercuri 24 curent, când procurorul şi doctorul Primar de Botoşani au venit să facă autopsia cadavrului. Iată acum amănuntele pe care le dă în această afacere ziarul Vocea Botoşanilor. Luni dimineaţă pădurarii Statului auziră mai multe împuşcături în pădure, mergând unul dintr’enşii peste zi în inspectarea lor obicinuită găsiră, într’o poiană din pădurea Burdujeni, un om mort. Autorităţile locale informate, au pus imediat două strejari spre pază. Culegând informaţiuni asupra acestei întâmplări tragice, am aflat că Duminecă au sosit mai mulţi străini la Itzcani şi că Luni au trecut la Burdujeni, sub pretext că merg în târg, la dejun. Asupra numelui persoanelor asistente la această dramă, se păstrează ca totdeauna in asemenea chestiuni de onoare, o tăcere absolută, cunoscut este numai că cel rămas pe câmpul de onoare, e un proprietar mare din Galiţia, numit Eugen Maryan Brodskii în vrâstă de 29 ani. Pe cât se vede duelul a fost după toate regulele codului de onoare, însă în condiţiuni foarte aspre. S’a găsit o barieră făcută câte cu duci ţăruşi şi o sfoară la distanţă cam de 10 metrii una de alta. Ci la ce presupune că condiţiunile duelului au fost pistolul la 20 paşi cu avansare de cinci paşi până la barieră. S-au schimbat mai multe focuri şi resultatul a fost funest, primind Brodski o lovitură ce a pătruns braţul drept şi piep-