Adevěrul, mai 1892 (Anul 5, nr. 1165-1192)
1892-05-01 / nr. 1165
. ANUL V.—No.1165 NUMERUL 10 BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 ȘI 15 ALE FIECAREI LUNI ţi se plătesc totd’auna înainte In București la casa Administraţiei. Din Judece şi Străinătate prin mandate poştale Un an în ţară 30 lei, în străinătate 50 Şease luni„ 15 „ „ „ 25 Trei luni „ 8 „ „ 13 Un numfrp In sti*âin£fate 15 bani MANUSCRIPTELE NU SE INAPOIAZA EDITIA A DOUA Sa te fereşti, Române! de cuiti strein în ca VINERI 1 MAIU 1892 SUMBRUL 10 BANI ANUNCIURILE Din BUCUREŞTI si JUDEŢE se primesc : NUMAI la ADMINISTRAŢIE, din Străinătate, direct la administraţie şi la toate Oficiile de publicitate. la pagina IV....................0,30 b. linia , HI..................2,2 lei „ I II....................3, lei „ ile și Reclamele 3 lei rândul. 4.TV, ziarul se găsește de vânzare cu m bioscul No. 117, Boulevard St.Michel V. Alexandri. NUMER VECHIU 30 BANI ADMINISTRAȚIA 16, - STRADA ACADEMIEI, — 16 Director politic: ALEX. V. BELDIMANU REDACŢIA 16, - STRADA ACADEMIEI, — 16 Din vechile tabere Două făgăduinţi Dinastici şi antidinastîci Criza diai Italia întrunirea profesorilor Dorobanţul cu schimbul Bataia de la Dumnezeu MARCTIRI SIRI Loja sugerată Bucureşti, 30 Aprilie 1892. Din vechile tabere In rîndurile vechilor partide domneşte calmul. Dar calmul acesta e numaî aparent. De fapt un adevărat proces de descompunere se petrece şi într’o tabără şi în ceal’altă. Cetitorii îşi aduc aminte de scrisoarea D-lui N. Fleva, adresată Voinţei Naţionale. Această scrisoare nu are numai însemnătatea unei simple scrisori. Ea e simptomul unor nemulţumiri statornice ce există în partidul liberal, nemulţumiri ce se manifestă din când în când sub diferite forme, cu toată osteneala ce-şi dau conducătorii partidului de a le ascunde, de a le micşora proporţiile şi de a le face să remâe in familie. Cele două nuanţe liberale, desbinate in timpul guvernului lui I. C. Brătianu şi unite apoi din nou în opoziţie prin un banchet frăţesc în primăvara anului 1890, par a continua să păstreze fiecare, cu toată unirea făcută, individualitatea lor distinctă, şi nu trece o ocaziune fără ca faptul acesta să se arăte. Am amintit de scrisoarea D-lui Eleva. Un alt fapt recent e că mai deunăzi la Cameră un naţional-liberal era gata să facă o declaraţiune, în numele partidului liberal, că e mulţumit de achiziţiunea făcută de guvern în persoana D-lui S. Populeanu pentru postul de procuror general. Şi dacă a renunțat să facă această declaraţiune se datoreşte numai ameninţarei unui liberal-disident că va lua cuvântul pentru a protesta, pentru a se declara nemulțumit de această numire, punând astfel pe faţă disensiunea ce există între cele două nuanțe liberale şi accentuând-o. Şi poate că e foarte logic ca aceste neînţelegeri să se producă. Când două nuanţe politice, care au dus resboiu de moarte una contra alteia, se hotărăsc să-şi dea mâna, să se înpace, un banchet şi câteva sărutări nu-s de ajuns. De asemenea nu e de ajuns nici partea curat negativă a activităţei lor—lupta în potriva duşmanului comun. Mai trebue ceva, mai trebue o comunitate de vederi în toate cestiunile de interes general, fixarea unor idei pentru care cei ce se unesc se angajează să lupte, —cu alte cuvinte un deplin acord în ce priveşte partea positivă a acţiunei lor. Şi tocmai aceasta nu s’a făcut în primăvara anului 1890. Nici înainte nici după banchet nu s’au arătat ideile, programul, soluţiunile comune, in numele cărora unirea s’a făcut. „Să punem ţara în posesiune de ea însăşi“, e prea puţin, prea vag. Şi acuma resultatul îl vedem: nemulţumiri de o parte şi de alta şi absoluta libertate a fiecăruia de a avea acţiunea sa, ideile sale, convenabile unora, — nu însă tuturor. Acest lucru e însă şi mai vădit în tabăra guvernamentală. Aci unirea a trei nuanţe conservatoare s’a făcut pe bazele unui simulacru de program, Apelul cătră ţară din ajunul alegerilor trecute. In acest Apel-program se vorbeşte de toate: de impozite, de învâţământ, de legea licenţelor, de îmbunătăţirea soartei clerului de mir, de şosele şi căi de comunicaţie, de rectificarea cursurilor de apă, —de toate. Dar ce folos! De toate se spun numai nişte generalităţi vagi, nimic precis, nimic bine determinat şi nici o idee cu un caracter mai larg, mai general, care să justifice şi să cimenteze unirea celor trei nuanţe. Rezultatul îl vedem. Triumfători în alegeri, conservatorii nu se înţeleg la putere. Cutare conservatorcatargist interpelează pe cutare ministru junimist pentru numirea cutarul colectivist în o funcţiune de înaltă încredere. Cutare junimist consideră ca o surprindere cutare proect de lege presentat de cutare ministru conservator, se declară de adversar al ideilor şi procedeurilor stabilite în el şi îl combate. Un sfirşit cutare concentrat nu poate mistui cutare reformă junimistă şi ia posiţie în contra ei... Astăzi chiar, în astă seară, majoritatea va ţinea o întrunire în sala băilor Eforiei, spre a vedea dacă este vreun chip de a se aplana neînţelegerile ce sunt în sinul său şi un cabinet, neînţelegeri pe care nimeni nu le mai tăgâdueşte. Acuma, nu ştim ce va face partidul liberal cu prilejul congresului de la Iaşi, dacă îşi va da sau nu un program, care să înalţe lupta lui politică, să aplaneze neînţelegerile de ordin secundar ce domnesc între membrii lui şi să-i facă pe toţi a lupta pentru acelaş ţel bine determinat. Nu ştim de asemenea câtă vreme vor mai dura hărţuelele şi surprinderile între guvernamentali şi când anume una dintre nuanţele conservatoare va avea francheţa de a declara ruptă o tovărăşie, care în realitate nu există, nefiind întemeiată pe nici o aspiraţie comună. Ceea ce însă ştim este că gospodăria vechilor formaţiuni e subminată de neînţelegeri. Ceea ce ştim de asemenea este că pricina adevărată a acestor neînţelegeri, isvorul lor, reşede in lipsa lor de idei comune, în lipsa lor de ideal. Ioan N. Roman a cerut ca relaţiunile cu popoarele vecine să fie asigurate. D. Jules Roche a protestat în contra teoriilor absolute în materie economică ; a asigurat că guvernul va şti să proteagă într’o măsură dreaptă munca naţională. STOCKHOLM, 29 Aprilie. — Camera a aprobat sporirea creditului pentru exerciţiile militare care s’a urcat la 1 şi jum. milion de coroane; ea a respins proiectul de fortificaţiuni permanente lângă Tingsteade. PETERSBURG, 29 Aprilie.—Generalul Grester a murit. BERLIN, 29 Aprilie.—Casierul Franck care participase acum câtva timp la speculation! frauduloase asupra rublelor în prejudiciul case! Deutsche Bank și care ajunsese să scape, a fost arestat. TELEGRAME BUDAPESTA, 29 Aprilie.—Inmormîntarea ministrului Baross a constituit o riposantă manifestaţie de doliu a ţarei întregi. — împăratul, ministerul comun al Monarchie!, şi ministerul austriac erau repressnlate. PETERSBURG, 29 Aprilie.—După „Gazeta Burse!“, lipsa de ploaie se simte la Jeletz (ţinutul Orei) Woronetz şi Samara. „Ziarul de St. Peterbourg“ anunţă că generalul Biranov, ataşat pe lângă marele duce Michail Nicolaevici, a murit în urma unei otrăviri cu injecţie de „vitalină“. Ziarele anunţă că un deposit de „vitalină“ s-a confiscat la inventatorul Gatschowsky. LONDRA, 29 Aprilie. — D-nul Goschen a respuns unei deputaţiuni care venise să-i recomande o înţelegere internaţională în favoarea bimetalismului că guvernul a primit şi a acceptat o invitaţie din partea Statelor Unite ale Americei de a participa la o conferinţă unde Se va discuta mesurile proprii de sporit întrebuinţarea argintului în circulaţia monetară a naţiunilor; guvernul nu s’a legat pentru nici un principiu. D-nul Goschen a exprimat speranţa că conferinţa va şti să găsească o soluţiune satisfăcătoare. LYON, 29 Aprilie.—La banchetul Camerei de Comerț, D. Aynard, deputat, a Două făgăduinţi In anul 1866—Lascar Catargiu fiind ca şi astăzi prim-ministru—Carol’ I a dat cuvântul Seu de Hohenzollern că Curtea de Casaţie va fi strămutată în Iaşi, ca o compensaţiune datorită vechei capitale a Moldovepentru sacrificiul făcut în favorul Unirei Principatelor surori. Curtea de casaţie stă încă neclintită în Bucureşti. VERBA VOLANT In anul 1866—Lascar Catargiu fiind ca şi astăzi prim-ministru—Carol I, prin scrisoarea Sa cu data 2 (14) Iunie şi publicată în Monitorul Oficial Nr. 118, a promis suma de DOUĂSPREZECE MII GALBENI pentru o instituțiune de binefacere. Suma de douăsprezece mii galbeni stă încă neclintită în lada regală. SCRIPTA VOLANT Datoria primului ministru de la 1866 și de la 1892 este de a spune Suveranului séu că nu este mai mare rușine pentru un Cap încoronat decât de a nu respecta cuvântul Séu, iscălitura Sa. A. V. B. Revizuirea în Belgia BRUXELES, 29 Aprilie.— Se asigură că în urma marei oposiţiune a dreptei în chestiunea referendumului regal şi a eşecului proedului care tinde la representaţia proporţională a minorităţii, ministrul Bermert ar avea de gând să-şi dea demisia. Criza din Italia ROMA, 29 Aprilie.—Cabinetul nu va putea fi constituit înainte de două sau trei zile. Numeroşi membrii ai minorităţii de la 5 Maia, s’au întrunit la D. di Rudini şi și-au exprimat încrederea lor; întrunirea a decis de a nu împedica formarea noului cabinet. Se zice că Dinî di Rudini şi Chimbri ar fi declinat oferta D-luî Giolitti de a face parte din noul minister . D. Zanardelli va sprijini cabinetul Giolitti. D. Brin primeşte portofoliul afacerilor străine. Cercurile bine informate consideră ca sigur că D. Giolitti va lua presidenţia şi Interne. D. Banacci justiția; D. Martini instrucția publică. Intrarea D-lor Sonnino, Secara, Genala este de asemenea considerată ca sigură. piua de 8 ore LONDRA. 29 Aprilie. — D-nii Salisbury şi Balfur au primit o deputăţie a asociaţiunilor minerilor care a insistat asupra necesităţii de a fixa la 8 ore ciua de lucru şi a declarat că această chestiune va constitui un principiu decisiv în viitoarele alegeri. D-nii Salisbury şi Balfur au răspins că nu sunt de părere de a impune idea de 8 ceasuri de lucru şi că nu cred că s’ar putea câştiga opinia publică prin greve. Lord Salisbury a insistat de asemenea asupra primejdiei ce există de a vedea pe patroni să părăsească ţara dacă legea le-ar impune obligaţiuni prea mari. Dinastiei ţi Antidinastîei Ori ce s’ar zice şi ori cât ni s’ar cânta, în ţara noastră nu există de cât partide dinastice şi partide antidinastice. Etichetele de liberal, conservator sau liberal-conservator sunt mofturi cu care se adorm alegătorii. Toţi sunt tot aşa de conservator şi de liberali. Nu e adeverat că s’ar afla politiciani numai liberali sau numai conservatori. Aceste deosebiri s’au șters de mult. In loc de principii, de deosebiri adinei, partidele au ajuns a se deosebi numai prin gradul de dinasticism sau de antidinasticism ce-1 afectează. încolo nici o deosebire. Un fapt mai caracteristic este că o sumă de politician! ma! îndrăzneţ! sunt dinastic! în permanenţă. Ei, fie în opoziţie, fie la guvern tot dinastic! rămîn. Dacă uni! câştigă puterea prin agitaţiuni antidinastice, apoi alţi! — dinasticii în permanenţă — o câştigă, afectând o căldură dinastică sufocantă. Ca să ne convingem de aceste adevăruri, cam azi sunt pe cale de a ajunge banale, n’avem decât să deschidem istoria noastră contimporană de vreo 20 de ani. Ce vedem? Liberalii în opoziţie fac agitaţiuni antidinastice. Persoana Regelui este aspru criticată ; se fac planuri de răsturnare, comploturi, ba chiar găsesc naturală asasinarea la nevoe a Prinţului Carol. Conservatori! la guvern sunt păzitori! şi apărători! dinastiei. Cad conservatori! şi vin liberalii, aceleaşî fenomene politice se întîmplă. Toată lupta se învîrteşte împrejurul Regelui. Cad liberali! şi vin conservatorii, fenomenele se repetă cu o stereotipă regularitate. Azî liberali! fiind partid de opoziţie, încep din nou aş! manifesta simţiminţile lor antidinastice, care cu puterea unei legi naturale merg crescând şi vor culmina pînă în momentul ajungere la putere, iar conservatorii vor culmina cu linguşirile şi adulaţiunile în momentul cădere!. Cum se esplică acest fenomen important că partidele şi-a fi lăsat ideile şi principiile şi au devenit dinastice şi antidinastice după împrejurări ? Este simplu. In regimul nostru constituţional marea mulţime a cetăţenilor — clasele desmoştenite — sunt lipsite de drepturi şi nu însemnează nimic în Statul Român. In schimb Regele are puteri uriaşe, puteri mascate prin Constituţie. Politicianii văzând că cetăţenii nu pot avea nici o iniţiativă şi că singurul factor conştient şi cu puteri este Regele, era natural ca să se producă partide dinastice şi antidinastice. Alţi, junimiştii, ca să măgulească la infinit simţimintele Regelui, nici nu vor să mai ştie de ţară, cât măcar se fac că ştiţi celel’alte partide, în opoziţie. Junimiştii spun pe faţă că Regele este totul şi că fără regalitate ne-am prăpădi, adecă s’ar prăpădi ei... De aceia vedem că atacurile cele mai vii între partide sunt acele relative la persoana Regelui. Se poate seri oricât de aspru şi de violent în contra unui guvern, puţin îi va păsa partidului de la guvern; îndată insă ce se atinge dinastia, toţi se năpustesc asupra îndrăzneţilor şi profanatorilor de dinastie ! Aşa zilele acestea în Voinţa Naţională a început să apară o serie de articole relativ la operile literare ale Carmen Sylvei, unde Regina Elisabeta este criticată cam aspru. Ei bine, atâta ia trebuit Voinţei, ca să-şi atragă fulgerile şi ocările tuturor ziarelor dinastice şi guvernamentale. Dinasticismul fiind singura şi unica pârghie de care se agaţă politicianii, e foarte natural ca ce! din jurul Tronului să se alarmeze când cei de afară împroaşcă cu săgeţi; căci prin Rege, de fapt e! sunt vizaţi. Dar în acest concert de dinastic şi antidinastic! prefăcuţi şi de ocazie, precum şi de dinastici permanenţi, au început să apară, în timpurile din urmă, nişte antidinastic în permanenţă, nişte duşmani implacabili ai dinastiei şi care le tulbură beatitudinea celorlalţî. Despre aceştia vom vorbi în numerar viitor. Eduard Dioghenide, întrunirea profesorilor La 28 Aprilie a avut loc întrunirea profesorilor în sala facultăţii de drept de la Universitate. Şedinţa se deschide sub preşedinţia D-lui D. Petrescu profesor universitar, la orele 9 şi juni, care comunică că s-a primit aderări la memoriul adresat corpurilor legiuitoare şi din partea profesorilor din Piteşti şi Târgovişte. D-sa apoi spune că se va discuta proiectul D-lui Take Ionescu, relativ la consiliul general de instrucţie, consiliu permanent şi controlul instrucţiunei şi vom continua a spune şi părerile noastre, spre acest sfirşit D-sa invită ca cei ce doresc a vorbi să se înscrie la biurou. D. Manea, institutor, e de părere a nu se face din consiliul general un parlament fals fără autoritate, membrii acestui consiliu să nu fie aleşi după liste, apoi cei de la seminar şi şcoale speciale nu sunt trecuţi a se putea alege în consiliul general. Principiul dupe care s’ar procede la alegerea membrilor acestui consiliu, trebue a fi aleşi direct de profesori, după o normă oarecare. Consiliul permanent n’a fost un representant real al nevoilor învăţământului, după proiectul D lui Ionescu şi de acum în colo tot astfel este. El trebue să represinte toate gradele de învăţământ, fiind chestiuni importante şi zilnice. E bine a fi şi un învăţător şi un institutor acolo. In ce privesc atribuţiunile acestor consilii sunt multe de zis, cum sunt în legea D-lui Take Ionescu nu înseamnă nimic. Discută chestiuni de programe asupra cărora va putea a-şi da avisul, şi consiliul permanent e ultimul judecător, a cărui părere se impune ministrului. Programele — cheia boltei — sunt la placul ministrului, deoarece consiliul permanent este compus din oamenii ministrului. Trebue ca consiliul general si fie ultimul judecător al lor. In ce priveşte controlul instrucţiei nu e nimic serios, orice om politic poate fi inspector general, îndeplinind ultima condiţie de a fi secretar general al ministerului. Prin acest control se dă a se înţelege că dascălii nu fac nimic, şi se crează 10 inspectori. In administraţie e numai unul şi acela e pentru toţi prefecţii, subprefecţii şi primarii din ţară. La instrucţie nu este aşa, avem patru inspectori la învăţământul primar, la cel secundar 2 inspectori generali şi doi inspectori, un inspector general al învăţământului superior şi pe dedesupt o inspectoare pentru şcoalele de fete. Prin condiţiile de numire se loveşte în toţi cei vechi, apoi se pierd şi revizorii cei buni ce îl avem. D. Kirilov se miră de ziarele cari au protestat contra întrunirilor ţinute de profesori. Ce, oare numai feţii de la prăvălii au drept a se întruni la „Dacia“ spre a protesta de starea lor şi noi nu? Foarte rău fac ziarele care ne contestă acest drept de a controla şi discuta proectele D-lui Ministru de instrucţie. D-sa nu înţelege ca cu organizarea Ministerului de instrucţie, să se poată prejudeca legea instrucţiei. D-sa crede că trebuesc scoase din organizarea Ministerului.