Adevěrul, iunie 1892 (Anul 5, nr. 1193-1221)

1892-06-10 / nr. 1202

nuite. Lunecă distrată şi singuratecă în „ mijlocul mulţimei evitând cu îndemânare ciocnirile, când de­odată ochiul i­ se în-­­ vioră, obrajii roşiatici se colorară mai mult, şi un surîs vesel întredeschise gu­riţa ei la vederea unui tiner, simplu îm­brăcat dar elegant, mlădios, care venea spre dânsa pe vârful uneia din patinele sale. — Bună ziua, Iacobină. — Bună ziua, Nicolai. El descrise un cerc îngust spre a se a­­propia de ea. Ii apucă mâinile pe care ea le întindea deja și încrucișându-șî brațele se strecurară împreună departe de sgomot. Se cunoșteau de mult. Nicolai Jan Ben­­shatin­ era primit prieteneşte aproape ca o rudă în casa lui Fan der Hassen cu toate că era sărac şi meseriaş. Dar în acele timpuri lucrul onora pe lucrător, mai mult încă, Nicolai era fiul unui ofiţer de marină mort într’o luptă navală, era de bună familie, bine crescut, şi nevoit să intre în industrie alesese un meşteşug foarte stimat şi de tot artistic la acea epocă,­­ era argintar. Elev al lui Lutono, ar fi pu­tut, să ajungă stăpân, dacă ar fi avut în­lesnirile trebuincioase pentru stabilire. Din nenorocire, datoriile pe care le însuma cu mărinimie îi mânca modestul câştig zilnic. *. Gând cel dupî tineri se mai depărtaseră puţin de lume, rupseră tăcerea păzită până atunci. Nicolai începu cu o voce mişcată şi pătrunzătoare : — Iacobino, te căutam printre toată lu­mea asta... aveam nevoe să ’ți vorbesc. — Ah!... făcu cu viclenie frumoasa co­pilă de o mie de ori mai seducătoare cu toca ei de blană închisă care făcea să reiasă frăgezimea obrazilor și ochii ei dulci. — Iacobino... îmi trebue curaj. Să în­cetăm de a ne vedea... De ce oare ? — Pentru că simt că o să te iubesc... prea mult. Asta ar fi spre nenorocirea noastră, a amândurora. — Dar nu mă iubești încă... prea mult? — Vai, nu râde... Știu eu să măsor pănă la ce punct se poate iubi fără a în­trece marginile rațiune!. De tot ce maî sunt, sigur, e că astăzi maî pot să me de­părtez de D-ta ca de cel mai atrăgător pericol. Mâine fi­ voia eu încă în stare ?.... mă îndoiesc. De aceia nu mai trebue să las să treacă timpul. Am vrut să -ți explic, ca să nu mă învinovățești când nu voia maî veni. Vocea tînărului se strînse înăbușită de emoțiune. Iacobina tare și voinică răspunse cu în­­drăsneală :­­— De ce, Doamne, te mai îngrijești a­­cum, ce nenorocire vrei să se întâmple bietul meu Nicolai ? ■— Tatăl D-tale trebue să-ți fi visat o căsătorie bogată. Ea dădu din cap cu o adorabilă răs­­vrăt­ire. Se poate, eu însă am visat alt­ceva, și sunt fiica unică foarte iubită și foarte răsfățată. N’are să se întâmple de­cât cea ce-mi va plăcea. — Iacobină... te rog, nu te pronunța așa ușor. — Vorbesc serios. — Atunci, ce vrei să se întâmple ? Ea îl mângâia cu privirea cea mai iu­bitoare, cu surîsul cel maî încrezător și murmură: — Știi bine ce. Mâinile lor unite se strînseră. Ochii le străluciră de o flacără curată. Cu o lovi­tură de patină ei își reluară avântul lor, un moment întrerupt. Trei luni în urma acestei zile, ultima din iarnă, prima a logodirei secrete a lui Ni­colai şi a lacobinei oraşul se schimbase cu totul. E mai cald de­cât se crede, în Olanda unde o mică rază de soare unită cu umiditatea, creează o atmosferă de seră favorabilă vegetaţiunea mai timpurii. Pe marginea canalului se înălţaă atunci case regulate, simetrice, având fie­care fa­ţada sa particulară împodobită cu orna­mente, simboluri, atribute deosebite care spuneau nu numai profesiunea proprieta­rului, dar chiar şi gusturile, pănă şi opi­­niunile lui. Amsterdam la această epocă atingea un oare­care grad de desvoltare şi înflorire, datorită în parte şi celebrei bănci a Companiei Indiilor. Bogata casă a lui Fan der Hassen se număra, nu mai e vorbă, printre cele cu mai multă fală şi bogăţii. Un lux adevărat se vedea în toată casa chiar de la o sală de intrare, lucrată în marmoră de unde pleca o scară cu reză­­mătoarea sculptată în palisandru. Covoare scumpe înveleau pardoseala; păreţii erau acoperiţi numai cu teletin lin lucrat. Sub fereşti, în partea opusă canalului, o gră­dină întreţinută ca un salon, încânta ochii cu potecele sale regulate, nisipoase, semă­nate cu pietriş, înflorite cu tulipe, dedeţei, zambile, amintind prin culorile lor variate şi vioaie brazdele japoneze. Dar în această c­ră îndestulată, nu dom­neşte bucuria. Aceia care e î era mica re­gină, aceia ale cărei cântece răsunau aşa de vesel, Iacobina în sfârşit era mută. Ea îşî înghite în tăcere mâhnirea şi lacrimile sale. Şi tatăl ei întunecat şi sever nu zice nici el nici un cuvânt. Tristeţa plumbului apasă peste toate a­­ceste bogăţii nefolositoare, cari nu pot da fericirea când n’o are omul în sine. Ast­fel după cum prevăzuse Nicolae, că­rui­­a se făgăduise cu atâta nesocotință, bietul lor amor nu primi consimțimântul armatorului. Iacobina se încrezuse prea mult în puterea sa... Fan der Hassen era nestrămutat. Fără să fie reu, mergea însă pănă la neîndurare, cum fac adesea pă­rinţii în asemenea caz. Familiarul de altă­dată fusese dat afară cu asprime, iar Iacobina pusă sub prive­gherea umilitoare a unei bătrâne, nul mai ştia nimic de iubitul proscris. Credincioasă, tânăra fată ştia să su­fere. De bună voie chiar, îşi măria as­primea soartei, făcându-se prizonieră în apartamentele sale, pe care nu voia să le părăsească cu nici un preţ, mai cu seamă când trebuia să se arate în vre­o socie­tate, şi păzind o tăcere respectuoasă însă neîmblânzită cu tatăl său. Zilele sale tre­­ceau nesfîrşite, monotone, fără ca stator­nicia ei să slăbească. Fruntea sa melanco­lică se pleca neîncetat pe ghergheful cu brodărie, singura distracţie pe care şi-o permitea, şi ea, ca toate femeile din timpul său, broda minunat. Dar lucrând atâta îşi strica vederea, îşi rănia degetele ei albe şi subţiri, găurite de împunsăturile acului. Intr’o zi trebui să se oprească; picături de sânge, asemenea rubinelor, îi păta lu­crul. I Din întâmplare era singură, scăpată un minut de păzitoarea care nu o pierdea din ochi. O descurajare şi o mâhnire adîncă o pătrunse. Plânse fără să caute să se stă­pânească, învelindu-şî rana uşoară, şi to­tuși dureroasă, cu o fâşie de batistă. Ce era să maî facă ea acum ca să o­­moare orele seducătoare ? De multe orî s’a văzut ea întreruptă ast­fel î­n mijlocul excesului ei de hărnicie, dar atunci cel puţin era Nicolai lângă ea, ca s’o distreze şi să-i plângă urîtul. Gândindu-se ast­fel, o mânie grozavă o coprinse privind toate bogăţiile care o în­conjurau şi o despărţiau de iubitul eî. De­odată, în mijlocul tristei sale visări, dis­tinse zgomotul stăruitor al unei lopeţî lo­vind iapa. Mai Inteiu nu-î dădu aten­țiune, dar pe urmă sfîrși prin a se simți atrasă, se întoarse spre fereastră și își aruncă ochii abia șterșî de lacrimi. Era Nicolai care trecea singur într’o barcă pe care o conducea el însuși. Vezend­­»e Ia­cobina, surîse melancolic, însă într’un mod satisfăcător. De mult aștepta el aparițiu­­nea fetei! Nicolai puse un deget pe buze, arătă un pachețel și, prin semne, căută s’o facă pe iubita luî să înțeleagă că vrea să i-1 trimeată. Iacobina, cu repeziciunea gândului, des­chise geamul, aruncă tineruru un ghem de mătase, al căruia capet îl ținea ea. Ni­colai îl prinse în zbor, legă de el solid pa­chetul și după un gest de adio mișcător, se depărtă repede. In timpul acesta Iacobina trăgea la ea misterioasa trimitere. O hârtie tare acope­rea o scrisoare și o mică scală de argint fin lucrată, p­e care tânăra fată o privi fără să ghicească întrebuințarea. O lăsă însă îndată pentru a ceti iubita scrisoare care o însoțea : „Iacobină. „Ascultă pe tatăl D-tale, uita-mă. Nu vreau să maî plângi! Iți spun adio în a­­ceastă lume. Dă-mî voe însă să-ţi ofer un suvenir de tot umilit, un lucru care l’am închipuit pentru D-ta, un instrument pe care trebue să-l pui în deget când lucrezi, ca să te apere de rănile de care te-am văzut adesea suferind. Vai!... visam ase­menea să fac și inelele noastre de căsăto­rie. Adio Iacobină, părăsesc Amsterdamul... Sper că tatăl D-tale nu te va opri să te serveşti de micul dar, pe care te roagă să-l primeşti acel ce nu te va mai vedea nici o­dată.“ Nicolai.“ Trei ani în urmă, Iacobina Fan­der Has­sen se mărită cu un manufacturar bogat din Sheffield, un om al cărui negoţ, se întin­­dea în lumea întreagă. Când făcu cererea sa armatorului, fu primit cu mult entusiasm, şi Iacobina, mai frumoasă ca nici o dată, apărea mândră şi fericită la braţul lui, înaintea tuturor amicilor reuniţi pentru căsătorie. Vezi că luând de soţ pe marele negus­tor, Iacobina nu-şî călca jurămintele de odinioară. Căci cu Neculai mergea ea la altar, cu Neculai, pe care invenţia lui din amor, aşa de simplă şi sărăcuţă, îl făcuse milionar. Trecînd în Englitera, el arătă degetarul, mic instrument fără nume, cui­va destul de inteligent ca să-i prevadă succesul. O comandă apoi reuşită minunat, făcu din lucrătorul olandez un glorios parvenit al lucrului şi stăruinţei. Mult timp în urmă, când Nicolai şi Ia­cobina îşi serbară nunta de diamant—fapt obişnuit în Olanda,—se auzea vorbindu-se de desgroparea oraşelor antice Herculanum şi Pompei, acoperite în vremuri de cenuşa Vesuvului. In căutările făcute, pe lângă alte obiecte ce se credeau de invenţie mo­dernă, se găsi şi degetarul deschis la un capot asemenea celuia de care se servesc croitorii. Bunii bătrâni deveniţi patriarch!, povestiră atunci nepoţilor drăguţa istorie a juneţei lor, a cărei morală ar putea fi ast­fel : Nimic nou sub soare—și nici o dată nu trebue să desperăm. L. B. La 8 c. la examenul de conservator, D-șoara Ecaterina Th. Bogdan, o tînără elevă din cl. II-a la violină, a executat piesa: „Air varié de P. Rode, cu o exac­titate și cu un sentiment demn de ad­mirat. Talentul cu care e înzestrată, a făcut pe mulţi cunoscători de muzică să spună, că dacă şi pe viitor se va sili ca şi pănă acum, atunci o să devie o artistă violo­nistă de frunte.* Diferite ştiri La şcoala de meserii din oraşul Plo­eşti, catedra de Geometrie descriptivă şi mecanică, cum şi locul de Director pentru a fi ocupate cu titlul provisoriu sunt scoase la concurs în ziua de 26 Iunie viitor, în conformitate cu legea din 17 Martie 1879. Candidaţi se înscriu cu 10 zile mai îna­inte la b­­inisterul domeniilor. * MERCURIiiO IUNIE 18923 ■X- îfs­iile rupte din Album Inima nu are sbârciturî.­­ Fenelon. Acei cari nu au suferit înpreună nu cu­nosc puternicele legături ale inimei. A. Dumas fin.m Nu este un mare folos de a avea un spirit viciu dacă nu’l aî drept. Perfecţiu­nea unui ceasornic nu constă în a merge repede, ci în a umbla bine. Vauvenargues.* Vrei ca să se creadă binele despre Dom­nia Ta ? nu vorbi nici o dată de bine! Pascal.* Dacă voești să aî în tot-d’auna amici sinceri, păzește-te de a-i pune vre­o dată la încercare. P. (din Tg. Ocna). * Un ultim cuvent Intre doi literați: — Nu știi, m’am lăsat de versuri. — Zeu ! și acum ce faci ? •— M’am făcut neguțător de mobile! — Și vinzi încaltea multe ? — Pănă acum am vândut numai pe ale mele. Ura! Ura! de trei ori!!! CEREŢI HÂRTIE* * * DE ŢIGARA CREANGA P­in renumitele Pu­blici franceze ABAIS INF.-PARIS Cea mai superioară, mai pură şi mai prielnică sănătăţel dintre toate cele­­l’alte hârtii de ţigară aflate în comerţ. Furnisori al castel .Regale şi al Onor. Regii al Monop. Tutunurilor. A eşit dea dinteia la concursul de hi­­gienă din Paris şi din Bucureşti. Pentru cereri de probe şi comenzi la D-na Olga C. Creangă. Depozitul central (pentru România şi statele Balcanice) în Pasagiul Băncei Naţionale Bucureşti. Adresa­ telegrafică: Creangă-Bucu­reşti. legaţiunile tuturor societăţilor din Capitală vor lua parte la cortegiul funebru cu dra­pelele lor cernite. * * * La locuinţa decedatului este deschis un registru, care până în acest moment este acoperit de aproape o mie de semnături. Manifestaţia de Duminecă Nefiind nici o sală mai mare în Capi­tală, întrunirea studenţilor şi a cetăţenilor Capitalei se va face în sala Orfeu. Vor da cuvântul mai mulţi oratori din toate partidele, căci întrunirea va avea un ca­racter pur umanitar. Comitetul însărcinat cu organizarea ma­nifestaţiei şi cu redactarea protestului lu­crează azi pentru trimiterea de invitaţiuni tuturor oraşelor din ţară. S’au luat mă­­surî ca la întrunire să asiste mai mulţi crani.* * * O­ delegaţie a studenţilor are însărcina­rea să oprească în Capitală pe toţi acei delegaţi aî cluburilor liberale din ţară, cari vor veni să asiste la înmormântarea ilus­trului democrat Dumitru Brătianu. Aceasta delegaţie mai are misiunea de a se pune în înţelegere cu cetăţenii Capi­talei.* * * * ULTIMII OARA­ ­ In ultimul moment aflăm că înmor­­mîntarea marelui democrat Dumitru Brătianu se va face Vineri sau Săm­­bătă după amiazi, îndată după sosirea fiilor.I­iii decedatului, Domnii Dinu şi Stroe Brătianu, studenţi în Paris, au plecat azi şi vor sosi Vineri in Capitală. Liga pentru unitatea culturală a tuturor Românilor va delega un comitet pentru re­­cepţiunea delegaţilor din ţară, cari vor a­­sista la întrunire. Se anunţă sosirea maî multor Români din Braşov şi împrejurime şi din Sibiu. După întrunirea de Duminică se va face o mare retragere cu torţe prin mai multe strade ale Capitalei. Duminică dimineaţă studenţii universi­tari se vor întruni în sala cea mare a U­­niversităţii şi vor alege un comitet care va forma poliţia de onoare a studenţilor şi care va fi însărcinat cu menţinerea ordine. Pregătirile sunt foarte mari şi se pre­vede o manifestaţie imposantă pentru Du­minecă. De vreo câte­va zile pieţele Capi­talei şi în special Oborul, sunt pline de o mulţime imensă de lucrători veniţi din Bulgaria, Serbia şi Al­bania. Numârul lucrătorilor veniţi din pe­ninsula balcanică, pentru lucrările de câmp, se urcă la mai multe mii. Lucrătorilor se oferă de la 1 leu 50 bani pănă la 3 lei pe zi. Atragem însă atenţiunea poliţiei asupra mulţimei de misiţi şi pungaşi, cari provoacă mereu scandaluri şi caută să înşele pe bieţii muncitori cu promisiuni false. LACUL SARAT La 15 Mai, se va deschide Marele ho­tel de Bulevard, care este situat la cea mai frumoasă poziţie în faţa grădinei Sta­tului. La acest hotel se găsesc camerele cele mai confortabile, higienice şi bine mobi­­ate care se închiriază cu preţuri foarte moderate de­şi noile înbunătăţiri au costat f­oarte mult. Marele hotel de Bulevard are un res­taurant ţinut al D. M. Bachschitz care cu un serviciu promp şi curat va căuta să mulţumească pe toţi D-nii vizitatori. Doritorii de a li se reţine camere sunt rugaţi a se adresa de acuma la proprietar. C. Popescu 31 Calea Regală Brăila Ultime Informaţii Moartea lul Tiumitru Brătianu. Iată telegrama pe care Regele a adre­sat’o de la Siginbringen D-nei Eugenia Du­mitru Brătianiu: D-neî .­Dumitru Brătianu Bucureşti. Iau cea, mai vie parte la cruda ne­norocire căre v’a lovit. Moartea mult iubitului Domniei-Voastre soţ a răpit României un mare patriot, mie un a■ mic (?) d­evotat, care în toate actele sale n'a fost călăuzit de cât de iubirea sa pentru ţară. Dumnezeu să ve susţie şi să ve con­soleze­ pe Domnia- Vo­astră şi pe fami­lia Domniei-Voastre \\n aceste momente de încercări grele. | CAROL * In urma morţii marelui patriot, întreaga faţadă a clubului liberal este cernită şi zone mari drapele negre fâlfâe, anuţând încetarea din viaţă a uneia din cele mai mari şi mai ilustre figuri a veacu­lui de renaştere a României. In biserica Sf. Gheorghe-Nou se fac mai pregătiri pentru aşezarea corpului deceda­tului, întreaga faţadă a bisericeî este cer­nită ; în mijlocul bisericeî se ridică un mare şi pompos catafalc înconjurat cu flori exotice şi de două­spre­zece candelabre. Anunţăm cu regret moartea lui P. H. Cortazzi, fost prefect de Dorohoia sub guvernul liberal. Planurile parcelare ale mai multor moşii ale statului din judeţul Ialo­miţa fiind terminate, ele se vor de­pune în cel mult trei zile în comu­nele respective şi toate loturile ur­mează să fie vândute în termen de două luni. In viitoarea şedinţă a Academiei Române, D. N. Ionescu va vorbi despre decedatul Episcop Melchisedek. Bătrânul luptător va ridica cuvân­tul şi în favorul românilor din Tran­silvania, propunând să se trimeată o telegramă D-lui Dr. Ioan Raţiu. La examenul de pedagogie ţinut astăzi au reuşit cu succes D-soarele Chiţu şi Popovici, precum şi D-nia Negulescu, M. Metzulescu, Longhi­nescu şi G. Gorciu. Deşi decedatul adese­ori şi-a exprima­­dorinţa, ca, în caz de moarte, să fie în­­mormîntat cât­ se poate de simplu, totuşi, ca fost preşedinte de consiliu, i se va face înmormîntare cu mare pompă militară. Pănă în acest moment nu s’a putut sta­bili încă programul de înmormîntare, care se face la clubul liberal în înţelegere cu familia. Cadavrul se va transporta fără nici o paradă astă seară, la Sf. Gheorghe. * * * Peste una sută, de telegrame s .au expe­diat azi înainte de amiazi în toate­ unghiu­rile ţării, precum­­ şi î­n străinătate, mai ales în Londra şi Paris,­­unde decedatul numără mulţi amici din­ tinereţe. Doamna Eugenia Dumitru Brătianu primit azî mai­ mul­te telegrame de condo­­leanţă din Ploeşti, Iaşi şi Craiova. Domnii miniştri, prezenţi în Capitală, au exprimat azî în pe­rsoană cond­oleanţele lor D-lui Dan Brătian­u, fiul cel maî mare al ilustrului defunct. Tot azî s’a prezintat şi delegaţia studenţiil­or universitari pentru a aduce un omagiu memoriei marelui de­mocrat. înmormântarea se va face­ cu cheltue­­lile cluburilor libi­ereje din toată țara. De­* * sjc *sje ­ — Am reprodus după ziarul Voinţa Naţională — indus şi el de­sigur în eroare — o informaţiune la adresa­­lui căpitan Pârâianu, care ar fi bă­tut­ un soldat pănă la moarte. A­Stăzî suntem în poziţiune a de­clara că acea informaţiune­­este ne­dreaptă şi calomnioasă, şi îi dăm cea mai formală desminţire. --------------pOS»·~*--«SO—»--------------­Bursa de cereale Sfcswa«*—— Boile BALTA-ALBA Stabilimentul s’a deschis în Main şi du­rează pănă la finele lui August. Aci se găsesc toate necesarele. Boalele cari se tratează cu succes sunt: scrofulele sub ori­ce formă (la ochi, la nas, la gât), diformaţii corporale provenite din scrofule, maladia uterului, boale femeeşti învechite, poală albă, boale de piele, pa­­ralisii, mai ales la copii şi debilitatea co­piilor, rănile învechite, urmele sifilitice, limfatismele, hiemoroide, reumatisme articu­­lare cronice, maladia oaselor, palpitaţii anemice şi altele. 1 baie de nomol mineral caldă 2 franc, și 50 bani; 1 baie rece 50 bani. Pentru popii prețurile sunt reduse pe jumătate. Hotel Metropole vis-â-vis de Palatul egal Cea mai frumoasă poziţie a Capitalei De la 1 Aprilie anul curent a trecut sub o nouă administraţie, care l-a aranjat cu totul din nou. Camere confortabile, mobilier elegant, cu­răţenie perfectă, serviciul prompt. Se găseşte camere de la 2 fr. pe zi în sus. ______________________Antreprenor REMEDII!­­ sigur și practic în contra Bătăturilor Deposit general. Far- I­macia „la Sft. Treime“ |N. DIMITRIU, Câm­pu-I Lung. Preţul unei cutii 1 I leu. In contra I leu 30 I bani mărci poştale, se e- Ispediază franco în toată tara. George Tănăsescu Doctor de la Facultatea de medicină din Paris dă consultaţiunî de la 2 —4 p. m. strada Romană No. 77. Pentru studenţi consultaţii gratuite. AflVOCatDl­STANTELE S’a strămutat de la 1 Ianuarie 1892 în Str. Karageorgevici No. 4. (lângă Strada Doamnei, Pasagiu! Băncei Naţionale şi Poşta Centrală). _______| S’a deschis Gradina şi Restaurantul­­ PARASCHIVESCU Strada Academiei, No. 14 fostul,Raşca cu Două muzici. Muzica regim. 4 Il­fov, No. 21, sub conducerea d-lui capel­maistru Bittner. Orchestra naţională, sub conducerea cunoscutului violonist O. A. Di­m­en care vor directa onor­ public cu ariile cele mai alese. Serviciul va fi prompt şi curat. Mâncări alese şi vinuri din cele mai renumite indigene. Preţuri moderate. Cu stimă I. Paraschivescu Sta­limentul Balm­ar HASTASACHI T.-OCNA Recunoscut prin eficacitatea apelor mi­nerale ce posedă vindecând ori­ce boale învechite: Reumatisme, Ser­of­ide, Picat, Ra­­nichi, şi Stomach, posedă camere, locandă, musică şi un parc spaţios cu pădure. O climă dulce, preţurile cele mai scăzute. Pentru informaţii a se adresa direct Ad­­mintratorului la T.­Ocna. La farmacia I. Munteanu, este liber un post de licenţiat. Doritorii se vor adresa direct acolo. LA UMBRELĂ TRICOLORA­gasin de umbrele, Calea Moşilor, 66. Se primesc comande şi reparaţiuni, se găsesc şi cravate, gulere şi alte mărunţişuri. Preţuri cu totul reduse. Şine de drum de fer vinde eftin I. A. MAYER & C. COHEN Calea Griviţei No. 28, lângă Gara de Nord BUCURESCI

Next