Adevěrul, iunie 1892 (Anul 5, nr. 1193-1221)
1892-06-11 / nr. 1203
ANUL V.—No. 1203 NUMĂRUL 10 BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1ÎŞI 15 ALE FIECĂREI LUNI şi se plătesc totd’auna înainte In Bucureşti la casa Administraţiei Din Judeţe şi Străinătate prin mandate poştale Un an în ţară 80 lei, în străinătate 50 Şease luni, 15 , , , 25 Trei luni , 8 , , , 18 Un număr In strainetate 15 bani MANUSCRIPTELE NU SE INAPOIAZA 10, EDIŢIA A DOUA. Să te fereşti, Române! de culti strein în casă T. Alexandri. NUMBRUL 10 BANI ANUHCIURILE Din BUCUREŞTI şi JUDEŢE se primesc: NUMAI la ADMINISTRAŢIE, din Străinătate, direct la administraţie şi la Soale oficiale de publicitate. Anunciuri la paginaUY....................p,30 b, liniar , HI...................2, lei , nr. H ...... 3,— lei , Inserțiunele și Reclamele 3 lei rândul. La Paris, ziarul se găsește de vânzare cu numârul la bloscul No. 117, Boulevard St.Michel UN NUMER VECfflU 30 BANI ADMINISTRAȚIA STRA 13 -A.ACA 13 K MIKI, — 10 Director politic: ALEX. V. BELDIMANU REDACȚIA ('f 16,STRADA A. CA. X) K MIKI, —10 JOI 11 IUNIE 1892. Telegrama Regală Trei fâgăduinţi Justiţia militară Generaţia de la 1848 Examenele şcolare Abuzurile unui sub-prefect Loja sângerată Bucureşti, 10 Iunie 1892. Telegrama regala Carol I a trimes din Sigmaringen văduvei defunctului Dumitru Brătianu o telegramă de condoleanţe. Dacă Majestatea Sa s’ar fi mărginit a recunoaşte marea pierdere ce Ţara a suferit prin moartea acestui mare cetăţean, sau dacă s’ar fi mulţumit cu banalităţile uzitate de indiferenţi în asemenea dureroase împrejurărî, nu aşi fi avut nimic de zis Am publicat erî, pentru lectorii Adevărului, acea telegramă la ultimele informaţii, de pe pagina a treia şi nu aşi fi nevoit să revin astăzî asupra ei. O reproduc din nou pentru ca lectorii mei să judece dacă aprecierile mele sunt sau nu drepte. Iau cea mai vie parte la cruda nenorocire care v'a lovit. Moartea iubi- tului vostru soţ răpeşte României un mare patriot, Mie Un aulic devotat, care în toate actele sale nu a fost călăuzit decât de iubire de Ţară. Dumnecreu să vă susţie şi să vă console pe Domnia Voastră şi pe familia Domniei Voastre în aceste momente de grele încercări. CAROL. Acest Carol nu poate deschide gura, nu poate lua pana, fără a spune, fără a scrie contrarul de ceia ce gărdeşte, ce cugetă, ce simte. Dumitru Brătianu amic devotat a lui Carol Hohenzollern ! — Chiar Regele nu o crede, nu o poate crede. Pentru a admite un moment acest sentiment monstruos, ar trebui să presupun că Dumitru Brătianu nu cunoştea fondul de duplicitate, de corupţiune ce clocoteşte în această neagră inimă teutonică. O inimă măreaţă, un caracter intransigent ca a lui Dumitru Brătianu nu putea avea nici o afinitate de idei, de simţire cu acest Şarpe veninos, ale căruia bale au mânjit liberalismul roman. Faţă cu un mormînt neînchis încă, ori cine va înţelege că nu pot şi nu trebue să fac istoricul acestor doisprezece ani din urmă, dar voi aminti, în treacăt măcar, că purtarea nedemnă a lui Carol I faţă cu Dumitru Brătianu, în anii 1881 şi 1888, săpase un abis între cinstea şi dezinteresarea unuia şi vicleşugul şi cupiditatea Celuilalt. Dintre toţi bărbaţii noştri politici, Dumitru Brătianu este acela care a deţinut mai puţină vreme puterea sub această lungă şi nefastă Domnie de douăzeci şi şase de ani . — Şi nici putea fi altfel, căci lui Carol I II trebuesc miniştri slugarnici, supuşi orbeşte voinţei Sale. Dintre toţi bărbaţii noştri politici, singur—o repet şi o menţin — singur Dumitru Brătianu a urcat şi a coborît treptele Palatului cu aceiaşi mândrie, înconjurat de acelaşi prestigiu, respectat chiar de duşmanii săi. Dumitru Brătianu a mic devotat al lui Carol I! — Culmea îndrăznelei din partea Regelui în telegrama Sa !! Uimitoare cutezanţă din partea acestui Iezuit, care nu iubea pe Dumitru Brătianu, care se temea de Dumitru Brătianu, căci ştiea foarte bine cât de înverşunat duşman a fost el înfiinţării domeniului Coroanei şi fortificărilor. Opiniunile, sentimentele defunctului erau cunoscute la Palat, căci el s-a manifestat cu bărbăţie la tribuna Parlamentului, în întruniri publice şi în presă, de aceea Carol I îl ţinea departe de putere. Suveranul ştiea că Dumitru Brătianu pe banca ministerială reprezintă părăsirea pentru vecie a acestei trădări naţionale, a acestui jaf în averea Statului, împodobit cu pomposul nume de fortificări, reprezintă pierderea oricărei speranţe de căpătuială pentru Ferdinand. Moartea lui Dumitru Brătianu răpeşte României un mare patriot. Da ! Adevăr dureros, pe care Carol I nu avea nevoe să-l amintească. Dar că moartea a răpit Regelui un amic devotat, aceasta este cea mai sfruntată minciună ce a spus Majestatea Sa în cursul acestor douăzeci și șease de ani de Domnie. Alex. V. Beldimann. -----------o—o©°‹-»--°8o—----------- TELEGRAME BERLIN, 9 Iunie. — Subscripţia la noul împrumut român s’a deschis azi dimineaţă. PARIS, 9 Iunie. — Camera a adoptat proectul de, conversiune a împrumutului tunisian 3 la% la 3 la sută. D. Caset, radicat, a interpelat guvernul asupra abusului solicitărilor deputaţilor pe lângă miniştrii. D. Loubet a răspuns că guvernul ascultă recomandările deputaţilor dar că nu acordă înaintări funcţionarilor decât după merit. Camera a abordat discuţia proectului de reînoire a privilegiului Băncii Franciei. B. Chiche cere amânarea care este respinsă cu 495 voturi contra 51. D. Miile rând cere ca Banca Franciei să fie înlocuită printr’o bancă de Stat, ale cărei fonduri ar fi acelea ale Caselor de Economii. Urmarea discuției s’a amânat pe Joî. Trei făgăduinţi In anul 1866—Lascar Catargiss fiind ca şi astăzi prim-m ministru—Carol I a dat cuvîntul Său de Hohenzollern că Curtea de Casaţie va fi strămutată în Iaşii ca o compensaţiune datorită veche! capitale a Moldovepentru sacrificiul făcut în favorul Unire! Principatelor surori. Curtea de casaţie stă încă neclintită în Bucureşti. VERBA VOLANT In anul 1866—Lascar Catargiu fiind ca şi astăzi prim-ministru—Carol I, prin scrisoarea Sa cu data 2 (14) Iunie şi publicată în Monitorul Oficial Nr. 118, a promis suma de DOUĂSPREZECE MII GALBENI pentru o instituţiune de bine-facere. Suma de două sprezece mii galben stă încă neclintită în lada regală. SCRIPTA VOLANT La anul 1890, Ianuarie 28, Carol I a promis că va dărui Consiliului comunal de Bucureşti o statuă a Libertăţei. A trecut doi ani şi mai bine şi statua nu s’a dat încă. ’ VERBA ET SCRIPTA VOLANT Datoria primului ministru de la 1866 și de la 1892 este de a spune Suveranului său că nu este mai mare rușine pentru un Cap încoronat decât de a nu respecta cuvîntul Séu, iscălitura Sa. A. V. B. Grânele ruseşti PETERSBURG, 9 iunie. După ştiri sosite la ministerul de interne, semănăturile de iarnă sunt satisfăcătoare; nu se poate rosti încă asupra semănăturilor de vară; acestea sunt îndoiate în vreo 10 ţinuturi, dintre cari 7 din acelea care au fost lovite de sărăcie anul trecut. PETERSBURG, 7 Iunie.Un ucaz imperial autorizează exportul tutulor felurilor de grâuri şi a produselor de grâuri, afară de secară, făină de secară şi orice alt fel de tărîţe. JUSTIŢIET MILITARA Intr’un mic articol, intitulat fr. F. R., arătâd destrăbălarea ce există în administraţia căilor noastre ferate, citam numele unui funcţionar, din serviciul D-lui inginer Mănescu, care fusese în 1868 condamnat la munca ocnei pe sece ani. Acest funcţionar se numeşte Ion Fulgeanu. El s’a prezentat la redacţia ziarului cu câteva acte, despre care trebue să vorbesc, pentru a putea trage la urmă cea mai tristă concluzie. Ion Fulgeanu mi-a prezentat certificatul direcţiunei căieî ferate Bucureşti Giurgiu, sub No. 3087 din 11 Decembrie 1873, prin care să constată că a servit impiegat de la 15 Maiu 1872 până la 1 Octombrie 1873, și că a îndeplinit serviciul său cu integritate și cu activitate. Ion Fulgeanu mi a prezentat ordinul Ministerului lucrărilor publice, sub No. 10.168 din 7 Octombrie 1873, prin care i se face cunoscut că, prin decretul Domnesc No. 1754, este numit comisar poliţienesc clasa 1 la gara de Nord în Bucureşti. Ion Fulgeanu mi-a prezentat certificatul Ministerului lucrărilor publice, sub No. 12.164 din 10 Decembrie 1873, prin care se constată că funcţiunea de mai sus a îndeplinit-o fără ca Ministerul să fi primit vre-o plângere contra sa. Aici trebue să amintesc că Ion Fulgeanu a fost condamnat, la zece ani munca ocnei, de comisia oastei criminală din București, fiind că la 1868 el era sergent în regimentul V de linie. Ion Fulgeanu mi-a prezentat brevetul No. 91 din 1878, prin care i se conferă medalia apărătorilor Independenţei, fiindcă el a făcut, ca sergent, în batalionul de geniu, toată campania din anii 1877 şi 1878. După examinarea acestor acte, am întrebat pe Ion Fulgeanu, cum a fost soldit de pedeapsa la care fusese osândit, căci condamnarea este pronunţată în 1868 şi îl văd funcţionar la calea ferată Bucureşti-Giurgiu în 1872. El m’a asigurat că, după ce a stat şase luni la arestul militar din Bucureşti, a fost graţiat. L’am întrebat cum a reintrat în armată şi cum a făcut campania peste Dunăre cu gradul de sergent. El m’a încredinţat că în 1875 s’a angajat în regimentul de roşiori ca soldat, şi că colonelul Kruţescu a înlesnit angajarea. A reobţinut gradul de sergent, cu care a făcut toată campania — trecând la batalionul de geniu — şi în urma căreia a fost onorat cu medalia apărătorilor Independenţei. Declar fără şovăire că — nu graţiarea Domnească — dar purtarea lui Ion Fulgeanu de la 1872 până astăzî, şi mai ales purtarea lui în campania din 1877—78, cu care a câştigat medalia apărătorilor Independenţei, l’au reabilitat în ochii mei. Dar pe de altă parte sunt în tot dreptul meu să mă întreb: — In CE ţară trăim? — Avem oare în România o justiţie militară? Ion Fulgeanu este condamnat de consiliil de rezbel din Bucureşti — în 1868 să chema comisia oastei criminală—şi condamnarea a fost pronunţată cu o uşurinţă, cu o nedreptate atât de flagrantă încât autorităţile militare nu au executat-o şi au ţinut pe condemnat timp de şase luni in arestul militar din Bucureşti, după care a fost graţiat, în urma cererei tot a autorităţilor militare. Nu crede oare D. General Lahovary că justiţia militară de astăzi este identică acelei din 1868 ? Nu crede oare D. Ministru de rezbel că a venit vremea să desfiinţeze tribunalele militare pentru delictele şi crimele de drept comun, încredinţând judecarea lor tribunalelor ordinare ? A. V. B. Balotagiile in Belgia BRUXELLES, 9 Iunie. — Balotagiile au fost în cea mai mare parte favorabile liberalilor. Rezultatul total este cel următor: Cameră. Liberali 60, clericali 92 Senat. „ 30, „ 42 Procesul Ravachot PARIS, 9 Iunie. — Ravachot şi doî din complicii săi au compărut azî înaintea curţi cu juraţi din Montbrison sub inculparea de 5 asasinate comise în departamentul Loarei. Ravachot recunoaşte culpabilitatea sa numai într’una din aceste crime ; el a desvoltat din nou în audienţă teoriile sale anarchiste obişnuite. S-au luat mari precauţiuni de către poliţie. ■ \ /K Generaţia de la 1848 E bine, e necesar ca în ocaziun importante să căutăm a reîmprospăta în mintea cetitorilor noştri misiunea generaţiei de la 1848, cum a îndeplinit acea misiune şi greutăţile prin care a trecut. Făcând aşa vom vedea ce măreaţă este generaţiunea de la 1848 şi ce operă mare a îndeplinit. Cu moartea lui Dumitru Brătianu un membru ilustru al generaţiei de la 48 avem o ocaziune importantă când, exprimând regretele noastre sincere pentru bărbatul patriot, care şi-a pus tot sufletul său pentru ridicarea României moderne, să esplicăm în acelaşi timp opera acelei eroice generaţii. La 1848 era în toată Europa o atmosferă revoluţionară. Lumea burgheză stăpânitoare după revoluţia franceză din 89 dăduse multe roade unite ; marea mulţime a oamenilor tot traiau lipsiţi de cele mai elementare drepturi politice. Mai mult, nedreptăţile economice erau mai ca şi înainte de revoluţie. Formele politice pe jumătate feudale apăsau greu pe grumajii claselor populare. O schimbare trebuia să se producă şi s’a produs. Această schimbare e însemnată în Europa prin revoluţia generală de la 1848. Multe State au scăpat de monarhie, altele au căpătat sufragiul universal precum şi reforme care folosesc lumei lucrătoare. La putere au venit pături burghezeşti mai democratice. In urma unor aşa de însemnate schimbări, ţara noastră — pe atunci principatele dunărene — nu putea rămânea neatinsă. Trebuia să cădem direct sub influenţa progresivă a Europei. In o situaţie identică era şi marea împărăţie rusă. Şi acolo ca şi la noi relaţiile feudale erau tot în floare, deşi vîntul democratic ce sufla din Europa începea să le topească, cum se topeşte zăpada la început de primăvară... Mulţămită revoluţiei europene de la 48 iobagi a căzu şi în Rusia, căzu şi la noi. Dar pentru îndeplinirea acestei mari reforme revoluţia europeană n’ar fi fost de ajuns, dacă în ţară nu s’ar fi aflat acea pleiadă de tineri patrioţi şi entusiaşti care trăiţi în Paris, în mijlocul mişcărilor revoluţionare de acolo, au transplantat ideile liberaledemocrate în ţara noastră. Şi grele lupte au dus. Ţara era în posesiunea marilor proprietari terieni feudali. Ţărănimea secătuită şi stoarsă după zeci de ani de domnii fanariote, era incapabilă de orice acţiune. Zapciî, cari depindeau de boeri, erau şi ei impilătorî ai poporului. Generaţia de la 48 avea aşadar în contra el pe toţi ca duşmani. Şi cu toate aceste, au înfruntat calomnia, prigonirile, exilul, şi au făcut să triumfe ideile lor. Şi după ani de sforţări şi de muncă titanică, ne-au dat în o bună parte din visele şi idealele lor. Generaţia de la 48 a încercat să ne pue în curent şi la nivelul celorlalte State europene. Numai când citeşti scrierile lui Dumitru şi Ion Brătianu, a lui Rosetti şi Kogălniceanu, atunci poţi vedea munca lor de uriaşi şi progresul colosal ce lam făcut. Azi când trăim în libertate şi ne bucurăm de stimă în ochii Europei, când ne considerăm ca Stat civilizat trebue să ştim că in mare parte, datorim generaţiei de la 48, acelei generaţii de eroi, şi al cărui ilustru reprezentant era şi Dumitru Brătianu. Ei bine, acestei generaţii de titani i se aduce două soiuri de obiecţiuni 1) că a introdus liberalismul o haină prea largă pentru corpul României, şi 2) că reformele n’au fost destul de complecte şi n’au dat toate roadele aşteptate. Vom discuta in numărul viitor aceste critice. Eduard Dioghenide. Afacerea Belceff SOFIA, 9 Iunie. Actul de acuzaţie î afacerea asasinatului Belceff s’a comuncat azi acuzaţilor. — Mâine şedinţă prelinară a tribunalului spre a fixa data cân va începe procesul. Mai mulţi advocaţi au fost deja angajaţî de acuzaţi. De Dincolo Nu suntem de părere de a se face din ţînţar armăsar şi de a cheltui multă cerneală şi hârtie pentru un ce neînsemnat. Din această pricină noi nu am insistat asupra misiunei vienneze a delegaţiuneî românilor de dincolo de cât ca simplii cronicari, considerând această cerere de audienţă ca un episod numai, neînsemnat dar caracteristic, în lupta fraţilor noştri pentru unitatea culturală a neamului. Revenim azi, nu asupra misiunei în sine căci acordarea sau neacordarea de audienţe împărăteşti, nu poate să schimbe întru nimic serios situaţia Transilvănenilor, ci asupra celor ce s’au scris în astă chestiune, mai cu seamă în gazetele ostile cauzei româneşti şi în special în Pester Lloyd, căruia „fanaticii Valache“ îi stau în gât şi îl ameninţă cu înecul ca pe lupul din fabulă. Revenim, nu pentru a răspunde, nici pentru a convinge pe adversari — departe