Adevěrul, septembrie 1892 (Anul 6, nr. 1281-1309)

1892-09-01 / nr. 1281

ANUL VI.­No. 1281 NUMElllTL 10 BANI mmsmEmeuE ÎNCEP la 1 ȘI 15 ALE FIE­CĂREI LUNI §i se pl&tetfo tot-c’a-mua îafeiate In Bucureşti la casa Administraţiei. Din Judeţe şi Străinătate prin mandate poştale Un an în ţară, 80 lei, în străinătate 50 Şease luni, 16 „ „ , 25 Trei lunîj » 81 „ „ , 18 Uh ttumfir ia ati-áinifate 15 bwal MANUSCRIPTELE NU SE INAPOIAZA EDIŢIA A­ DOUA ADMINISTRAŢIA IO,­­ STRADA ACADEMIEI,­!« Director politic: ALEX. V. BELDIMANU MARŢI 1 SEPTEMBRE 1892 NUMERaL 10 BĂNI AMUNCIURILE Din BUCUREŞTI şi JUDEŢE se primesc: NUMAI la ADMINISTRAŢIE, din direct la administraţie şi p la­nsate oficiale die puUicitate. Anunciurl la pagina IV ..... . p,30 b. linia . . UI I v .... 2,- lei „ ^ . n.......................8,-lei, Iijssrțiuh^B și Reclamele 8 lei rândul, la ParifflSkitarul se găseşte de vânzare cu nu­mărul la Meseni No. 117, Boulevard St.-Stiche VS NUMER VECHIO 30 BANI te ferești, Montane! de cuin strein în casă (f V. Alexandri. REDACTIA ie ST Ít-Jkr-JÓ' A ACADEMIEI, - 10 Concentrarea populaţiii rurale Naţiunea armată H­OLERA Recolta în America Natutarea Loja sângerată Bucureşti, 31 August 1892 Concentrarea populaţiei r­ale Am văzut că diferitele servicii ale Statului, menite să înlesnească traiul omului în societate, la satele noastre funcţionează aproape fără nici un fo­los real, pentru bine­cuvântatul mo­tiv că ele, în cea mai mare parte a lor, sunt nişte servicii ambulante, Delegate de societate, pe când starea de lucruri nenorocită în vederea că­reia au­ fost create e permanentă, am văzut de asemenea că dacă e vorba să organizăm într’un chip se­rios în lăuntru Statul, căruia gene­­raţiunea trecută i-a creat o poziţiune în afară, tendinţa trebue să fie de a­ se permanetiza acele servicii pu­blice, de a le face să fie legate de societate, să facă parte din mijlocul eî, să vie zilnic în atingere cu ea şi cu relele pe care îşi propun a le re­media. Dar cum vom putea ajunge la acest rezultat ? Intr’un singur chip, după părerea noastră: Căutând, încetul cu încetul, să concentrăm po­pulaţia noastră rurală în cen­­truri mai mari; cu alte cuvinte, să întemeem sate sistematice, populate de un mai mare nu­măr de locuitori. Ideia concentrăreî în sate mari a populaţiuneî rurale nu e o idee nouă. Sunt State în Europa, precum d­­e Anglia, Germania, Francia și altele care au aplicat-o, pe o scară res­trânsă, chiar in ultimele decenii ale acestui secol. Când la 1861 s’a fă­cut reuniunea teritorială în regiunea Rinului de sus şi Rinului de jos, s’a încurajat mult şi concentrarea popu­laţiei rurale mai ales în Hohenhaida (Saxonia) şi resultatele iarăşi au fost bune din toate punctele de vedere. *) In Transilvania de Nord, nu mai de­parte, în regiunea Someşului, s’a strîns populaţiunea resleaţă la un loc, înfiinţându-se sate noui — şi acum aceste sate sunt din cele mai pros­pere. La noi chiar s’au creat mai multe sate noui, mai sistematice şi mai regulate de cât cele vechi, mai ales în urma înproprietărireî din 1864 şi dacă viaţa locuitorilor care le po­­pulează nu s’a înbunâtăţit într’un mod apreciabil este pentru că nouile sate sunt prea izolate în mijlocul ce­lor vechi şi deci prea supuse influ­enţii acestora şi pentru că nici nu sunt destul de populate, ca din ve­niturile lor să se poată întreţinea serviciile publice necesare unei bune vieţe sociale. Aşa în cât astă­zi ideea concen­­trăreî populaţiuneî rurale în sate mari n’ar primi de cât o nouă aplicaţi­­une pe o scară mai întinsă, şi ar confirma cu rezultatele ei,—pe care le putem întrevedea de pe acum, — adevĕrul că numai acolo unde este o grupare mai mare de oameni se poate desvolta o adevărată viaţă so­cială şi se poate inlesni bunul train şi ridicarea nivelului intelectual şi moral al individului. Când am vorbit despre satele noas­tre, arătând chipul cum sunt aşe­zate pe întinderea ţărei, am văzut că ele sunt resleţe, împrăştiate fără nici o ordine, pe toate văile şi pe toate hârtoapele, ca şi cum ar da­tori existenţa lor unor împrejurări capricioase şi rebele ori­cărui spirit de ordine. Am văzut că, ţinând so­coteală de origina lor, e şi natural ca aşa să fie. La facerea primitivă a satelor noastre s’au avut în ve­dere numai interesele mareî pro­prietăţi şi s’au neglijat cu totul in­teresele locuitorilor şi interesele ge­nerale ale ţărei. La întemeerea satelor noui, fireşte, s’ar avea în vedere toate aceste interese şi s’ar armoniza în chipul cel mai înţelept. Aşa, ele s’ar în­fiinţa în locurile cele mai potrivite, unde ar fi mai adăpostite de intem­perii, unde ar fi apă de ajuns, unde toate cele-I’alte condiţiuni higienice ar fi întrunite; s'ar căuta apoi, din punct de vedere strategic, ca ele să răspundă unui plan raţional de a­­părare naţională, formând chiar ele linii de apărare, care ar fi cele mai solide fortificaţii.... Şi aşa mai de­parte.­ Satul ar avea în mijlocul său şcoala, biserica, un mic spital, ori o casă de sănătate; ar avea învăţăto­rul său, preotul său, medicul său, administraţia sa, —în sfirşit toate in­stituţiile trebuitoare. Şi, natural, lo­cuitorii fiind mulţi, veniturile comu­nale ar fi mai mari şi aceste insti­tuţii s’ar putea întreţinea. Dar nu e numai atât. In satele alt­fel alcătuite s’ar des­volta o adevărată viaţă socială în toată plinătatea înţelesului acestui cuvânt. Contactul între om şi om ar fi mai mare; s’ar putea face—şi de sigur că s’ar face din când în când — mici întruniri şi consfătuiri; s’ar pu­tea ţinea conferinţe asupra diferi­telor subiecte ce interesează pe să­tean; gustul cetitului ar prinde şi s’ar lăţi; într’un cuvând totul s’ar schimba, totul s’ar resimţi în bine, atât viaţa fizică, cât şi viaţa inte­lectuală şi morală a săteanului nostru. Ne aşteptăm să ni se spue că o asemenea idee e cu neputinţă să se realizeze, că e o utopie, etc. In con­tra acestora suntem desarmaţi. In­­tr’adevăr, ce poţi răspunde şi la ce resultat poţi ajunge cu oamenii veci­ni, preveniţi, cari la cea dintâi pri­vire superficială asupra unei idei noul, răspund cu o adorabilă sufi­cienţă : utopie ! Nimic nu e utopic în cestiunile de această natură, ni­mic! Numai bună-voinţa şi perseve­renţa să nu lipsească. Trebue totuşi să adăugăm, pentru liniştea acestor sumari judecători în cestiunile sociale, că noi nu înţele­gem că o asemenea radicală schim­bare în chipul de organizaţie a ţarei se poate face în 24 de ceasuri, ori într’un an, ori în zece. Negreşit că pentru a înlocui actualele sate prin altele sistematice, regulate, cores­punzătoare din toate punctele de ve­dere menirea lor, trebue o scurgere de vreme, care se socoteşte cu ze­cile de ani, şi multe sacrificii. Ces­­tiunea principală e să ne convingem de adevărul că cu actuala organizaţie internă a ţărei, cu actualele sate, nu mai merge, că cele mai lăudabile sforţări ale noastre de a înbunătăţi traiul populaţiunilor rurale se vor izbi de aceleaşi puternice obstacole, care reşed în însăşi natura intimă a lucrului şi că pe viitor tendinţa de organizaţie lăuntrică a ţărei trebue să aibă de bază­ ideia concentrăreî po­­p­ulaţiunei rurale. O dată convinşi de aceaste adevăruri, rămâne să facem în fie­care an câte ce­va, cât vom putea, în această direcţie. Cestiunea înfiinţărei nouilor sate stă în legătură cu cestiunea locuin­ţelor şi de aceea vom reveni asupra acestei din urmă pesrciuni, arătând unele încercări ce s’au făcut în străi­nătate de a­ se construi locuinţe mun­citorilor, încercări cari au izbutit pe deplin sub toate raporturile şi au dat cele mai bune rezultate. Ioan N. Roman. ’) Vezi La propriété de F. Convert şi studiile economice agricole ale lui Tisserand. TELEGRAME VIENA, 30 August. — împăratul a ple­cat la manevrele din Ungaria. BOLOGNE, 30 August.— Azi dimineaţă la 2 ore o bombă mare a isbucnit la in­trarea biroului telegrafic sfărâmând toate geamurile venind în mod grav pe un jur­nalist şi distrugând biroul agenţiei Şte­fani ai cărei amploiaţi tocmai eşiseră din fericire. Câţi­va indivizi suspecţi au fost arestaţi şi conduşi la comisarul de poliţie. PARIS, 30 August,— D. Clémenceau a scris D-lui de Morenheim o scrisoare prin car­e protestă în contra aserţiunilor D-luî de Moris care’l acusă că combate alianţa rusească, el declară că este partisan al acestei alianţe, dar blamează excesele de zel. Congresul consiliilor municipale socia­liste din Francia s-a dechis în timpul di­­mineței la Sant-Ouen. Sunt representate 33 de comune, nici un incidant. INSTANTANEE Generalul Lahovary Statură mijlocie.. Gras şi roş. Monocost. As­pru şi violent. Infăţişarea oamenilor gata în tot momentul de a’şi pierde stăpânirea de sine. Dispreţ general pentru clasele inferioare. Ură adâncă în contra tuturor celor cari vor să ştirbească fie cât de puţin privilegiile morale ale „elitei“. Ar omorî pe ţărani numai pentru că sunt ţărani, la canaille.— De obicei, încrun­tat, adesea molfoaşte ca şi când ar mânca ceva cu gura închisă, lungită. De departe ţi se pare că trebue sâ fi scoţând articulaţiuni ca: „Groh! Groh !....“ Reputaţie de cel mai capabil militar român. S’a pus din nou în evidenţă prin încăpăţina­­rea de a mi contramanda manevrele. Simplu colonel in 1888, ’şî-a arătat erudiţia schingiuind pe ţăranii resculaţi. Numele de botez, Jack Prin analogie cu Jack Spintecătorul, din Londra, i­ s’a zis Jack Schingiuitorul. Ca ministru de războiu, i­ se citează o singură calitate: eco­nomia. Se spune că face economii mari, dar nu se știe încă pentru cine. Tristan. Anivarsarea a IF-al „Aflayanului“ La 15 August s’au înplinit patru ani de când Harul nostru apare coti­dian în Bucureşti, susţinut numai de cetitorii săi, de simpatiile de care ideile ce propagă se bucură în ţară. De­oare­ce directorul Adevărului la acea dată lipsea din Bucureşti, s’a a­­mânat serbarea acestei aniversări pen­tru ziua de 29 August. In această şi membrii Redacţiunei şi amicii noştri au serbat în unul din saloanele hotelului Union aniversarea a patra a Adevărului. S’a servit un supeu la 18 persoane şi s’au ridicat mai multe toasturi în sănătatea D-luî Alex. V. Beldimann, directorul Adevărului şi a membrilor Re­dacţiunei în sănătatea tuturor amicilor mişcarei democratice­ republicane şi în special a membrilor Clubului democrat­­republican din Iaşi, pentru isbenda i­­deilor comune ce ne leagă şi pentru unirea în acţiune a tuturor democra­ţilor, uniţi deja prin comunitatea de vederi în cele mai multe puncte ale pro­gramelor lor. Timp de trei ore s’a petrecut în cea mai frăţească armonie, după care cei presenţî s’au despărţit, ducend o fru­moasă amintire. H­OLERA HAMBURG, 30 August. — Buletinul de azi anunţă 310 caşuri şi 163 decese din­tre care 18 cazuri şi 122 decese provin din ziua de Vineri. S’au transportat 158 bolnavi şi 78 morţi. NEW-YORK, 30 August. — Vaporul Scandia al societăţeî americane de navi­­gaţiune sosit erî din Hamburg, are un măre număr de bolnavi pe bord ; în tim­pul drumului au fost 32 decese. PARTS, 30 August. — Erî au fost la Paris şi în împrejurimi 79 cazuri de ho­leră şi 44 decese. La Havre 14 cazuri, 10 decese. PETERSBURG, 30 August. — In ţinu­turile Olonetz şi Novgorod infectate în timpii­ din urmă, holera rămâne sporadică ; la 8 Septembrie au fost câte 2 decese în fie­care din aceste ţinuturi. In oraşele Samara, Saratov şi Simbirsk epidemia este spre sfârşit, dar creşte în Taurida. ROMA, 30 August.— Un caz suspect de holeră urmat de moarte s’a produs ieri în insula Capri; nu se poate rosti încă în mod sigur, dar nu este probabil să fi fost holera. BUDAPESTA, 30 August. — Guvernul unguresc va cere guvernului austriac ca să ia măsuri pentru ca vagoanele şi per­sonalul trenului Orient Expres să fie schim­bat la graniţă. FALMOUTH, 30 August. — Echipagiul vaporului „Aladin“ din Liverpol refuzând de a continua călătoria la Hamburg, pro­prietarul bastimentului a­ citat echipagiul înaintea tribunalului care a aprobat re­fuzul. PETERSBURG, 30 August.— Mortalita­tea și cazurile de holeră scad ; ieri au fost 100 cazuri și 25 decese. Epidemia a încetat cu desăvârşire la Baku. HAMBURG, 30 August. — Buletinul de ieri al holerei anunţă 310 cazuri şi 102 decese numai, aparţin zilei de 10 Septem­­bre (st. n.) ; restul priveşte zilele prece­dente. PARIS, 30 August.—Situaţia sanitară din Paris şi împrejurimi s’a înbunătăţit ; ieri au fost 52 cazuri şi 30 decese. La Havră se constată de asemenea o înbunătăţire însemnată; ieri 8 cazuri şi 6 decese. Naţiunea armata Este curios cum se înţelege la noi discuţia de idei şi de principii. Dacă cum­va desvoiţi o teorie, o idee, sau propui o soluţie, şi care nu se potrivesc cu starea de lucruri existentă, îndată eşti suspectat că o faci din cutare sau cutare interes mai mult ori mai puţin meschin şi egostic. Nici o dată nu eşti presu­pus că propunând o soluţie, în o chestie oare­care, eşti de bună cre­dinţă şi că la mijloc nu este alt­ceva de­cât profunda convingere ce ai despre acea soluţie şi datoria ce crezi că ai că­tră ţară de aţi expune ve­derile. Ast­fel se petrec lucrurile în ches­tia armatei. Democraţii şi în special ziarele Adevărul şi Lupta susţin că naţiunea armată este mai potrivită pentru ţara noastră de­cât armata permanentă. Mai susţin că chiar din punctul de vedere al patriotismului, al idealului nostru naţional, a apă­­rărei noastre actuale, ar servi cu mult mai bine o naţiune armată, ca în Elveţia, de cât armata noastră permanentă după sistemul prusian, care necesitează cheltueli enorme şi care cauzează o mulţime de rele ţărei. Ei bine, în faţa acestui limbaj franc, s’a găsit un ziar şi acela este L’Indépendance roumaine, care — tre­bue să recunoaştem, discută de multe ori cu competinţă şi seriositate — să suspecteze bunele intenţii ale de­mocraţilor. " Ba L’indépendance, în buna-voinţa ei, ne face şi o graţie, spunând că noi nu suntem ca acei teoreticiani feroci, cari ar voi totul să distrugă în mod violent şi încep­ântâiu cu armata... totuşi noi care criticăm mi­litarismul comitem o acţiune rea şi punem în joc existenţa patriei! ?... Şi L’indépendance merge mai departe, şi spune că noi criticăm, defăimăm totul din armată şi inpingem lucru­rile până la revoltă... Iată Vechiul limbaj băbesc de dis­cuţie restabilit din nou de L’indépen­dance. Nu poţi să emiţi o idee, căci acea idee e pornită din sentimente străine de interesele ţărei. A critica militarismul, acest viciu al civiliza­ţiei moderne, însemnează că nu eşti patriot, că lucrezi in contra ţărei, că împingi lucrurile la revoltă... Lozinca veche că armata este inviolabilă şi că de ea nu te poţi atinge este din nou proclamată. De cât un lucru trebue să ştie confraţii noştri, nu aşa se discută. Avem înainte chestia militarismu­lui, care până la desfiinţarea lui va fi veş­ic pus la ordinea zilei. De militarism suferim. Zilnic ne plângem cu toţii contra căzarmei, în care se învaţă trândăvia şi se cultivă violu­­rile, unde cetăţenii sunt transformaţi in robi, uitându-şi pănă şi meseria lor. Sute şi mii de oameni sunt ră­piţi de la ocupaţia lor utilă şi tor­turaţi şi idiotizaţi ani de zile în mi­litarism. Societatea civilă se resimte adânc de existenţa militarismului care îi causează o mulţime de rele, intre care multe de ordine morală. Soldatul eşit de sub regimul milita­rismului ese un om îndobitocit, stri­cat, fâră moral, fără elan, fără vo­inţă, fără entusiasm. Iată în câte­va cuvinte militaris­mul sistem prusian. Democraţii, ca un remediu la mi­litarism, susţin naţiunea armată, sis­temul elveţian. Acest sistem e do­vedit superior militarismului. Armata se compune din cetăţeni, nu din robi; violurile militarismului sunt necunoscute ; cazarma nu îndobito­ceşte pe nimeni. Şi totuşi acest sis­tem excelent, omenesc, democratic, este tratat la noi ca un sistem pu­ţin serios şi ţara noastră, dacă Tar adopta s’ar vedea periclitată... Aiurea însă naţiuni ca Italia, Bel­gia, Olanda se gândesc serios la sis­temul armatei elveţiene, care după cum vom vedea, este superior mi­litarismului din toate punctele de ve­dere. Mai mult, după părerea noa­stră, sistemul elveţian nici nu su­fere comparaţii cu militarismul. Şi din punct de vedere material şi mo­ral, naţiunea armată este superioară militarismului. Ast­fel dar se pune chestia. Avem în faţă două sisteme: cel prusian şi cel elveţian. Trebue să vedem acum care este mai superior, mai bun, mai echitabil şi mai conform cu in­teresele ţarei : sistemul armatei mi­litariste prusiane, sau sistemul ar­matei democratice elveţiane? A complica însă aceste douâ sis­teme cu o mulţime de prejudicii, prevenţiuni şi bănueli fără rost, cum face L’Indépendance, discuţia se în­greuiază şi se viciază. Dar L’Indépendance aduce şi unele argumente în contra naţiunei armate. Vom discuta aceste argumente după ce mai întâiu vom face tabloul mi­litarismului şi al naţiunei armate. Ioan G. Deleanu

Next