Adevěrul, septembrie 1892 (Anul 6, nr. 1281-1309)
1892-09-01 / nr. 1281
ANUL VI.No. 1281 NUMElllTL 10 BANI mmsmEmeuE ÎNCEP la 1 ȘI 15 ALE FIECĂREI LUNI §i se pl&tetfo tot-c’a-mua îafeiate In Bucureşti la casa Administraţiei. Din Judeţe şi Străinătate prin mandate poştale Un an în ţară, 80 lei, în străinătate 50 Şease luni, 16 „ „ , 25 Trei lunîj » 81 „ „ , 18 Uh ttumfir ia ati-áinifate 15 bwal MANUSCRIPTELE NU SE INAPOIAZA EDIŢIA A DOUA ADMINISTRAŢIA IO, STRADA ACADEMIEI,!« Director politic: ALEX. V. BELDIMANU MARŢI 1 SEPTEMBRE 1892 NUMERaL 10 BĂNI AMUNCIURILE Din BUCUREŞTI şi JUDEŢE se primesc: NUMAI la ADMINISTRAŢIE, din direct la administraţie şi p lansate oficiale die puUicitate. Anunciurl la pagina IV ..... . p,30 b. linia . . UI I v .... 2,- lei „ ^ . n.......................8,-lei, Iijssrțiuh^B și Reclamele 8 lei rândul, la ParifflSkitarul se găseşte de vânzare cu numărul la Meseni No. 117, Boulevard St.-Stiche VS NUMER VECHIO 30 BANI te ferești, Montane! de cuin strein în casă (f V. Alexandri. REDACTIA ie ST Ít-Jkr-JÓ' A ACADEMIEI, - 10 Concentrarea populaţiii rurale Naţiunea armată HOLERA Recolta în America Natutarea Loja sângerată Bucureşti, 31 August 1892 Concentrarea populaţiei rale Am văzut că diferitele servicii ale Statului, menite să înlesnească traiul omului în societate, la satele noastre funcţionează aproape fără nici un folos real, pentru binecuvântatul motiv că ele, în cea mai mare parte a lor, sunt nişte servicii ambulante, Delegate de societate, pe când starea de lucruri nenorocită în vederea căreia au fost create e permanentă, am văzut de asemenea că dacă e vorba să organizăm într’un chip serios în lăuntru Statul, căruia generaţiunea trecută i-a creat o poziţiune în afară, tendinţa trebue să fie de a se permanetiza acele servicii publice, de a le face să fie legate de societate, să facă parte din mijlocul eî, să vie zilnic în atingere cu ea şi cu relele pe care îşi propun a le remedia. Dar cum vom putea ajunge la acest rezultat ? Intr’un singur chip, după părerea noastră: Căutând, încetul cu încetul, să concentrăm populaţia noastră rurală în centruri mai mari; cu alte cuvinte, să întemeem sate sistematice, populate de un mai mare număr de locuitori. Ideia concentrăreî în sate mari a populaţiuneî rurale nu e o idee nouă. Sunt State în Europa, precum de Anglia, Germania, Francia și altele care au aplicat-o, pe o scară restrânsă, chiar in ultimele decenii ale acestui secol. Când la 1861 s’a făcut reuniunea teritorială în regiunea Rinului de sus şi Rinului de jos, s’a încurajat mult şi concentrarea populaţiei rurale mai ales în Hohenhaida (Saxonia) şi resultatele iarăşi au fost bune din toate punctele de vedere. *) In Transilvania de Nord, nu mai departe, în regiunea Someşului, s’a strîns populaţiunea resleaţă la un loc, înfiinţându-se sate noui — şi acum aceste sate sunt din cele mai prospere. La noi chiar s’au creat mai multe sate noui, mai sistematice şi mai regulate de cât cele vechi, mai ales în urma înproprietărireî din 1864 şi dacă viaţa locuitorilor care le populează nu s’a înbunâtăţit într’un mod apreciabil este pentru că nouile sate sunt prea izolate în mijlocul celor vechi şi deci prea supuse influenţii acestora şi pentru că nici nu sunt destul de populate, ca din veniturile lor să se poată întreţinea serviciile publice necesare unei bune vieţe sociale. Aşa în cât astăzi ideea concentrăreî populaţiuneî rurale în sate mari n’ar primi de cât o nouă aplicaţiune pe o scară mai întinsă, şi ar confirma cu rezultatele ei,—pe care le putem întrevedea de pe acum, — adevĕrul că numai acolo unde este o grupare mai mare de oameni se poate desvolta o adevărată viaţă socială şi se poate inlesni bunul train şi ridicarea nivelului intelectual şi moral al individului. Când am vorbit despre satele noastre, arătând chipul cum sunt aşezate pe întinderea ţărei, am văzut că ele sunt resleţe, împrăştiate fără nici o ordine, pe toate văile şi pe toate hârtoapele, ca şi cum ar datori existenţa lor unor împrejurări capricioase şi rebele oricărui spirit de ordine. Am văzut că, ţinând socoteală de origina lor, e şi natural ca aşa să fie. La facerea primitivă a satelor noastre s’au avut în vedere numai interesele mareî proprietăţi şi s’au neglijat cu totul interesele locuitorilor şi interesele generale ale ţărei. La întemeerea satelor noui, fireşte, s’ar avea în vedere toate aceste interese şi s’ar armoniza în chipul cel mai înţelept. Aşa, ele s’ar înfiinţa în locurile cele mai potrivite, unde ar fi mai adăpostite de intemperii, unde ar fi apă de ajuns, unde toate cele-I’alte condiţiuni higienice ar fi întrunite; s'ar căuta apoi, din punct de vedere strategic, ca ele să răspundă unui plan raţional de apărare naţională, formând chiar ele linii de apărare, care ar fi cele mai solide fortificaţii.... Şi aşa mai departe. Satul ar avea în mijlocul său şcoala, biserica, un mic spital, ori o casă de sănătate; ar avea învăţătorul său, preotul său, medicul său, administraţia sa, —în sfirşit toate instituţiile trebuitoare. Şi, natural, locuitorii fiind mulţi, veniturile comunale ar fi mai mari şi aceste instituţii s’ar putea întreţinea. Dar nu e numai atât. In satele altfel alcătuite s’ar desvolta o adevărată viaţă socială în toată plinătatea înţelesului acestui cuvânt. Contactul între om şi om ar fi mai mare; s’ar putea face—şi de sigur că s’ar face din când în când — mici întruniri şi consfătuiri; s’ar putea ţinea conferinţe asupra diferitelor subiecte ce interesează pe sătean; gustul cetitului ar prinde şi s’ar lăţi; într’un cuvând totul s’ar schimba, totul s’ar resimţi în bine, atât viaţa fizică, cât şi viaţa intelectuală şi morală a săteanului nostru. Ne aşteptăm să ni se spue că o asemenea idee e cu neputinţă să se realizeze, că e o utopie, etc. In contra acestora suntem desarmaţi. Intr’adevăr, ce poţi răspunde şi la ce resultat poţi ajunge cu oamenii vecini, preveniţi, cari la cea dintâi privire superficială asupra unei idei noul, răspund cu o adorabilă suficienţă : utopie ! Nimic nu e utopic în cestiunile de această natură, nimic! Numai bună-voinţa şi perseverenţa să nu lipsească. Trebue totuşi să adăugăm, pentru liniştea acestor sumari judecători în cestiunile sociale, că noi nu înţelegem că o asemenea radicală schimbare în chipul de organizaţie a ţarei se poate face în 24 de ceasuri, ori într’un an, ori în zece. Negreşit că pentru a înlocui actualele sate prin altele sistematice, regulate, corespunzătoare din toate punctele de vedere menirea lor, trebue o scurgere de vreme, care se socoteşte cu zecile de ani, şi multe sacrificii. Cestiunea principală e să ne convingem de adevărul că cu actuala organizaţie internă a ţărei, cu actualele sate, nu mai merge, că cele mai lăudabile sforţări ale noastre de a înbunătăţi traiul populaţiunilor rurale se vor izbi de aceleaşi puternice obstacole, care reşed în însăşi natura intimă a lucrului şi că pe viitor tendinţa de organizaţie lăuntrică a ţărei trebue să aibă de bază ideia concentrăreî populaţiunei rurale. O dată convinşi de aceaste adevăruri, rămâne să facem în fiecare an câte ceva, cât vom putea, în această direcţie. Cestiunea înfiinţărei nouilor sate stă în legătură cu cestiunea locuinţelor şi de aceea vom reveni asupra acestei din urmă pesrciuni, arătând unele încercări ce s’au făcut în străinătate de a se construi locuinţe muncitorilor, încercări cari au izbutit pe deplin sub toate raporturile şi au dat cele mai bune rezultate. Ioan N. Roman. ’) Vezi La propriété de F. Convert şi studiile economice agricole ale lui Tisserand. TELEGRAME VIENA, 30 August. — împăratul a plecat la manevrele din Ungaria. BOLOGNE, 30 August.— Azi dimineaţă la 2 ore o bombă mare a isbucnit la intrarea biroului telegrafic sfărâmând toate geamurile venind în mod grav pe un jurnalist şi distrugând biroul agenţiei Ştefani ai cărei amploiaţi tocmai eşiseră din fericire. Câţiva indivizi suspecţi au fost arestaţi şi conduşi la comisarul de poliţie. PARIS, 30 August,— D. Clémenceau a scris D-lui de Morenheim o scrisoare prin care protestă în contra aserţiunilor D-luî de Moris care’l acusă că combate alianţa rusească, el declară că este partisan al acestei alianţe, dar blamează excesele de zel. Congresul consiliilor municipale socialiste din Francia s-a dechis în timpul dimineței la Sant-Ouen. Sunt representate 33 de comune, nici un incidant. INSTANTANEE Generalul Lahovary Statură mijlocie.. Gras şi roş. Monocost. Aspru şi violent. Infăţişarea oamenilor gata în tot momentul de a’şi pierde stăpânirea de sine. Dispreţ general pentru clasele inferioare. Ură adâncă în contra tuturor celor cari vor să ştirbească fie cât de puţin privilegiile morale ale „elitei“. Ar omorî pe ţărani numai pentru că sunt ţărani, la canaille.— De obicei, încruntat, adesea molfoaşte ca şi când ar mânca ceva cu gura închisă, lungită. De departe ţi se pare că trebue sâ fi scoţând articulaţiuni ca: „Groh! Groh !....“ Reputaţie de cel mai capabil militar român. S’a pus din nou în evidenţă prin încăpăţinarea de a mi contramanda manevrele. Simplu colonel in 1888, ’şî-a arătat erudiţia schingiuind pe ţăranii resculaţi. Numele de botez, Jack Prin analogie cu Jack Spintecătorul, din Londra, i s’a zis Jack Schingiuitorul. Ca ministru de războiu, i se citează o singură calitate: economia. Se spune că face economii mari, dar nu se știe încă pentru cine. Tristan. Anivarsarea a IF-al „Aflayanului“ La 15 August s’au înplinit patru ani de când Harul nostru apare cotidian în Bucureşti, susţinut numai de cetitorii săi, de simpatiile de care ideile ce propagă se bucură în ţară. Deoarece directorul Adevărului la acea dată lipsea din Bucureşti, s’a amânat serbarea acestei aniversări pentru ziua de 29 August. In această şi membrii Redacţiunei şi amicii noştri au serbat în unul din saloanele hotelului Union aniversarea a patra a Adevărului. S’a servit un supeu la 18 persoane şi s’au ridicat mai multe toasturi în sănătatea D-luî Alex. V. Beldimann, directorul Adevărului şi a membrilor Redacţiunei în sănătatea tuturor amicilor mişcarei democratice republicane şi în special a membrilor Clubului democratrepublican din Iaşi, pentru isbenda ideilor comune ce ne leagă şi pentru unirea în acţiune a tuturor democraţilor, uniţi deja prin comunitatea de vederi în cele mai multe puncte ale programelor lor. Timp de trei ore s’a petrecut în cea mai frăţească armonie, după care cei presenţî s’au despărţit, ducend o frumoasă amintire. HOLERA HAMBURG, 30 August. — Buletinul de azi anunţă 310 caşuri şi 163 decese dintre care 18 cazuri şi 122 decese provin din ziua de Vineri. S’au transportat 158 bolnavi şi 78 morţi. NEW-YORK, 30 August. — Vaporul Scandia al societăţeî americane de navigaţiune sosit erî din Hamburg, are un măre număr de bolnavi pe bord ; în timpul drumului au fost 32 decese. PARTS, 30 August. — Erî au fost la Paris şi în împrejurimi 79 cazuri de holeră şi 44 decese. La Havre 14 cazuri, 10 decese. PETERSBURG, 30 August. — In ţinuturile Olonetz şi Novgorod infectate în timpii din urmă, holera rămâne sporadică ; la 8 Septembrie au fost câte 2 decese în fiecare din aceste ţinuturi. In oraşele Samara, Saratov şi Simbirsk epidemia este spre sfârşit, dar creşte în Taurida. ROMA, 30 August.— Un caz suspect de holeră urmat de moarte s’a produs ieri în insula Capri; nu se poate rosti încă în mod sigur, dar nu este probabil să fi fost holera. BUDAPESTA, 30 August. — Guvernul unguresc va cere guvernului austriac ca să ia măsuri pentru ca vagoanele şi personalul trenului Orient Expres să fie schimbat la graniţă. FALMOUTH, 30 August. — Echipagiul vaporului „Aladin“ din Liverpol refuzând de a continua călătoria la Hamburg, proprietarul bastimentului a citat echipagiul înaintea tribunalului care a aprobat refuzul. PETERSBURG, 30 August.— Mortalitatea și cazurile de holeră scad ; ieri au fost 100 cazuri și 25 decese. Epidemia a încetat cu desăvârşire la Baku. HAMBURG, 30 August. — Buletinul de ieri al holerei anunţă 310 cazuri şi 102 decese numai, aparţin zilei de 10 Septembre (st. n.) ; restul priveşte zilele precedente. PARIS, 30 August.—Situaţia sanitară din Paris şi împrejurimi s’a înbunătăţit ; ieri au fost 52 cazuri şi 30 decese. La Havră se constată de asemenea o înbunătăţire însemnată; ieri 8 cazuri şi 6 decese. Naţiunea armata Este curios cum se înţelege la noi discuţia de idei şi de principii. Dacă cumva desvoiţi o teorie, o idee, sau propui o soluţie, şi care nu se potrivesc cu starea de lucruri existentă, îndată eşti suspectat că o faci din cutare sau cutare interes mai mult ori mai puţin meschin şi egostic. Nici o dată nu eşti presupus că propunând o soluţie, în o chestie oarecare, eşti de bună credinţă şi că la mijloc nu este altceva decât profunda convingere ce ai despre acea soluţie şi datoria ce crezi că ai cătră ţară de aţi expune vederile. Astfel se petrec lucrurile în chestia armatei. Democraţii şi în special ziarele Adevărul şi Lupta susţin că naţiunea armată este mai potrivită pentru ţara noastră decât armata permanentă. Mai susţin că chiar din punctul de vedere al patriotismului, al idealului nostru naţional, a apărărei noastre actuale, ar servi cu mult mai bine o naţiune armată, ca în Elveţia, de cât armata noastră permanentă după sistemul prusian, care necesitează cheltueli enorme şi care cauzează o mulţime de rele ţărei. Ei bine, în faţa acestui limbaj franc, s’a găsit un ziar şi acela este L’Indépendance roumaine, care — trebue să recunoaştem, discută de multe ori cu competinţă şi seriositate — să suspecteze bunele intenţii ale democraţilor. " Ba L’indépendance, în buna-voinţa ei, ne face şi o graţie, spunând că noi nu suntem ca acei teoreticiani feroci, cari ar voi totul să distrugă în mod violent şi începântâiu cu armata... totuşi noi care criticăm militarismul comitem o acţiune rea şi punem în joc existenţa patriei! ?... Şi L’indépendance merge mai departe, şi spune că noi criticăm, defăimăm totul din armată şi inpingem lucrurile până la revoltă... Iată Vechiul limbaj băbesc de discuţie restabilit din nou de L’indépendance. Nu poţi să emiţi o idee, căci acea idee e pornită din sentimente străine de interesele ţărei. A critica militarismul, acest viciu al civilizaţiei moderne, însemnează că nu eşti patriot, că lucrezi in contra ţărei, că împingi lucrurile la revoltă... Lozinca veche că armata este inviolabilă şi că de ea nu te poţi atinge este din nou proclamată. De cât un lucru trebue să ştie confraţii noştri, nu aşa se discută. Avem înainte chestia militarismului, care până la desfiinţarea lui va fi veşic pus la ordinea zilei. De militarism suferim. Zilnic ne plângem cu toţii contra căzarmei, în care se învaţă trândăvia şi se cultivă violurile, unde cetăţenii sunt transformaţi in robi, uitându-şi pănă şi meseria lor. Sute şi mii de oameni sunt răpiţi de la ocupaţia lor utilă şi torturaţi şi idiotizaţi ani de zile în militarism. Societatea civilă se resimte adânc de existenţa militarismului care îi causează o mulţime de rele, intre care multe de ordine morală. Soldatul eşit de sub regimul militarismului ese un om îndobitocit, stricat, fâră moral, fără elan, fără voinţă, fără entusiasm. Iată în câteva cuvinte militarismul sistem prusian. Democraţii, ca un remediu la militarism, susţin naţiunea armată, sistemul elveţian. Acest sistem e dovedit superior militarismului. Armata se compune din cetăţeni, nu din robi; violurile militarismului sunt necunoscute ; cazarma nu îndobitoceşte pe nimeni. Şi totuşi acest sistem excelent, omenesc, democratic, este tratat la noi ca un sistem puţin serios şi ţara noastră, dacă Tar adopta s’ar vedea periclitată... Aiurea însă naţiuni ca Italia, Belgia, Olanda se gândesc serios la sistemul armatei elveţiene, care după cum vom vedea, este superior militarismului din toate punctele de vedere. Mai mult, după părerea noastră, sistemul elveţian nici nu sufere comparaţii cu militarismul. Şi din punct de vedere material şi moral, naţiunea armată este superioară militarismului. Astfel dar se pune chestia. Avem în faţă două sisteme: cel prusian şi cel elveţian. Trebue să vedem acum care este mai superior, mai bun, mai echitabil şi mai conform cu interesele ţarei : sistemul armatei militariste prusiane, sau sistemul armatei democratice elveţiane? A complica însă aceste douâ sisteme cu o mulţime de prejudicii, prevenţiuni şi bănueli fără rost, cum face L’Indépendance, discuţia se îngreuiază şi se viciază. Dar L’Indépendance aduce şi unele argumente în contra naţiunei armate. Vom discuta aceste argumente după ce mai întâiu vom face tabloul militarismului şi al naţiunei armate. Ioan G. Deleanu