Adevěrul, noiembrie 1892 (Anul 6, nr. 1339-1368)

1892-11-01 / nr. 1339

ANUL VI. — No. 1839 NUMERUL 10 BANI URONAVERTELE DI CEP LA 1 ȘI 15 ALE FIE­CĂREI LUKI ti ise plSisBiî tot-â’fi-sns testete In Bîiearestî la caaa Administraţiei. Din Judeţe şi Străinătate prin mandate postai Un an în ţari 80 lei, ia străinătate 50 Se&s© laniB 16 » , , 5*6 Trei luni » 8 s s „ ii tta WMWiter im. *# beml MANUSCRIPTELE HO SE MAPOIAZA x«, ■ EDIŢIA A DOPA Bă te fereşti, Române! Ple culă strein în casă V« JUemirl. DUMINICA 1 NOEMBRE 1892 1 NUMERUL 10 BANI amunciurile Din BUCUREŞTI şi JUDEŢE se primesc: NUMAI la ADMINISTRAŢIE, dia Striinitais, direct la administraţie şi r* tea*« Oi5oî*!o d» pattUen­tita. Juatmcinri 1» pagina IV »................o,30 ta. lini» ti a a lîî • **»­► a,— 181 a a a H ..... . J,~ l»! a Inserţitmei® și Reclamei« 3 iei rândul. La 8'aria0 si arul se gâsesta da vânzare cu nu­mărul la kiefeHMA, 117, Boulevard 81.­Midlie S0 BAH* OH HUM&R ADM­IMI81 RATIA S *■ m A. D A. ACADEMIEI, ■le Director politic: ALEX. V. BELDIMANU RE­DACft ie STE­A­ PA A CA­DEMIEI, - ie întrunire Publică Duminică la ora 1 p. m. va avea loc în sala Orfeu o mare întrunire publică, pentru a pro­testa în contra asasinatelor din Dorohoia şi a complicităţii re­gimului conservator. Cetăţenii simt rugaţi a veni în nuntăr mare, căci este vorba a vesteji inaugurarea regimului de teroare. Bucureşti, SI Octombre 1892. Datoria cetăţenilor Acuma lucrurile se cunosc. Acu­­ma adaverul adevĕrat se ştie. Acu­ma nici un mister nu mai Invâlue crimele de la Dorohoiu. Raportul comisiunea de anchetă a presei democratice stabileşte fapte sdrobitoare pentru administraţia de Dorohoiu şi pentru autoritatea mi­litară de acolo, şi lămuririle date de directorul nostru în cele douâ ar­ticole intitulate Era asasinatelor (28 şi 29 octombrie) statornicesc în chip neîndoios şi positiv adevâratele mobiluri ale acelor asasinate. Gheorghe Tihon din Păltiniş era privit de un proprietar oare­care,— amic bun, şi politic şi personal, al prefectului de Dorohoia, — ca peri­culos pentru interesele sale . Tihon era considerat ca contrabandist şi hoţ de vite. Acel proprietar încearcă să se cotorosească de Tihon, dar nu poate articula un fapt în contra lui. II dă în judecată ca complice la un furt, dar nu are o singură dovadă care să stabilească vinovă­ţia lui, aşa în­cât judecătorul de in­strucţie, — n’are încotro, —dă o or­donanţă de neurmărire, şi Tihon e pus" în libertate. Sâmbătă 18 Iulie. Peste 4 zile, Mercuri 22 Iulie, ard nişte girezi ale aceluiaşi proprietar. Cine a pus focul ? Nimeni nu ştie, nici până astă­zi. Bănuiala însă cade tot asupra lui Tihon. Şi peste alte 4 zile. Sâm­bătă 26 Iulie, (exact la o sâptâmână după ce a fost pus în libertate) Gheorghe Tihon e împuşcat în sa­tul Cuzlan, in faţa casei lui Con­stantin Rom­aş­cu. E mai mult de cât probabil, e evident că proprietarul în cestiune, având această opinie şi aceste bă­­nuele asupra lui Tihon, şi neputând stringe probe în contra lui, pe baza cărora să-l poată da în judecată şi tri­­mete la puşcărie, s’a înţeles cu pre­fectul Stoici,prefectul cu generalul Al­­giu, generalul Algiu cu maiorul Pădu­rea, maiorul Paciurea cu locotenentul Dimcea şi locotenentul Dimcea cu sergentul Pleşoianu, ca să cureţe pe Tihon, să caute adecă să-l împuşte. Pleşoianu, nu mai încape vorbă, esecută monstruosul ordin, dar în zelul său de a fi ascultător faţă cu cei mari, n’a ales bine momentul. De aceea îl vedem că intră în casa lui Constantin Romaşcu, bea rachiu cu victima lui, se înhaţă, prinde a se certa cu el, şi mai pe urmă îl ia pe goană cu soldaţii şi îl împuşcă. A doua zi însă s’a deşteptat, şi din somn şi din beţie, şi a văzut el sin­gur cât de reu a procedat în seara zilei precedente; atunci combină cu locotenentul Dimcea o întreagă le­gendă : că Tihon voia să treacă Pru­tul cu doi cai de furat, că sentinela l-a împuşcat în momentul acela şi după ce a făcut somaţiunile legale, etc. Un lucru mai rămânea de­o­cam­dată: caii. De unde cei doi cai cu care Tihon avea intenţiunea să treacă Prutul ? Dar oameni ca Dimcea şi Pleşoianu nu sunt nici o­dată prea ambarasaţi. Acest din urmă se duce a doua zi la Const. Romaşcu, cum­natul victimei, îi ea cei doi cai ce-i avea, —singura lui avere, — şi totul e pus la cale. Caii lui Romaşcu a­­vea deci să fie caii furaţi de cum­natul său şi cu cari avea de gând să treacă Prutul.... Ce bună materie pentru un comunicat oficial, care să restabilească adevărul, în contra a­­serţiunilor mincinoase ale „foilor de scandal­“ Pe când totul e pus la cale în chipul acesta, — aşa în­cât Tihon, mort, nu mai neliniştea pe precau­tul proprietar, iar asasinii, pe cât s’au priceput, îşi luaseră toate mă­surile ca nu numai să nu fie făcuţi răspunzători, ci din potrivă să fie priviţi ca nişte oameni cari, cu la­­crămile în ochi, şi-au­ făcut o tristă datorie, pentru care se cuvine să fie cel puţin decoraţi şi răsplătiţi cu bani, dacă nu înaintaţi în rang. — iată că intervine un nou factor de care ei nu ţinuseră socoteală în în­­tâiele momente . Când Gheorghe Ti­hon a fost împuşcat erau de faţă martori, aceştia au văzut in ce chip victima a fost esecutată,—şi ori­cum, nişte asemenea oameni, în viaţă, sunt tot­d’a­una periculoşi. Dacă nu azi, mâne, dacă nu mâne mai târziu, ei pot sa spue ce au văzut.... Şi a­­tunci cum ar rămânea cu trista da­torie şi cu decoraţiile ?.... Ce e de făcut ?... Am zis-o că oa­menii aceştia nu sunt nici o­dată prea ambarasaţi. Ei au găsit mijlo­cul : să împuşte şi pe martori, să le astupe gura cu ţărînă­­ şi, desfiinţân­­du-i, să fie siguri că nu vor avea în ei nişte denunţători. Aşa în­cât cri­mele din urmă aveau să acopere pe cea dintâiu! Şi cine era de faţă la împuşcarea lui Gheorghe Tihon? Era de faţă Vasile Topaici, era de faţă Toader Rusu... Cât pentru Const. Romaşcu, el iarăşi putea să fia periculos, dacă ar fi spus cum Pleşoianu a cinstit cu rachiu pe Tihon, cum pe urmă l-a împuşcat, cum a doua zi i-a luat caii, etc. Deci—goană contra tuturor. Pe Romaşcu îl ch­iamă Pleşoianu la cort şi omul se duce. Trage un foc asupra lui, dar nu-l loveşte şi Romaşcu scapă cu fuga, stând ascuns două săptămâni prin lanurile de pă­­puşoi şi şi hrănindu-se cu cartofi cruzi. Pe Vasile Topală îl chiamă loco­tenentul Dimcea la cort; omul se duce; Dimcea porunceşte soldaţilor să-l prinză, să-l lege, să-l bată, să-l schingiuiască. Pe Toader Rusu acelaşi brav lo­cotenent îl ridică, cum se ştie, din mijlocul târgului Rădăuţi, pe când cânta din scripcă într’o cârciumă. Şi apoi pe aceşti două din urmă, pe Topală şi pe Rusu, asasinii în uniformă din cordonul sanitar de la Prut, îi împuşcă, după cum iarăşi se ştie, în pădurea de la Teioasa. Şi pretextul ?... Pretextul acelaşi : flagrant delict de contrabandă şi în­cercare de a fugi de sub escortă. Lucrurile sunt limpezi; îndoială nu mai încape. Şi ţipe reptilele cât le-or lua gura, ele nu vor înşela pe nimeni. Dar ce e vinovat guvernul ? se va zice. E vinovat, pentru că e complice monştrilor de la Cuzlan şi de la Teioasa. E vinovat, pentru că­­ ştie în ce condiţiuni s’au făcut aceste asa­sinate şi refuză a numi o anchetă conştiincioasă. E vinovat pentru că văduvele celor ucişi i-au cerut o aseme­nea anchetă şi nu li s-a acordat. Iar când noi, ziariştii democraţi, ne ducem acolo, la faţa-- locului, să culegem informaţii, administraţia ne întinde curse infame, armata vine şi ne arestează. —şi guvernul ?... gu­vernul ştie toate, guvernul însă tace şi prin tăcerea lui şi prin graiul rep­tilelor sale aprobă această ne mai pomenită mişelie. Iată pentru ce e vinovat guvernul. Că trei asasinate s’au comis la Dorohoia, —e vedit. Că guvernul re­fuză să pedepsească pe asasini, — e vedit. Că acest refuz se întemeează pe o deplină conştiinţă a rolului jucat în această sîngeroasă afacere de pre­fectul Stroici şi de generalul Algiu,— e de asemenea vădit. Nici o dată guvernul conservator nu va resbuna cele trei asasinate din nordul judeţului Dorohoia. Nici o dată,— pentru că atunci totul s’ar da pe faţă . Pleşoianu s’ar vedea ne­voit să spue că Dimcea i-a dat or­din, Dimcea ar da de gol pe Paciu­rea, Paciurea pe Algiu, Algiu pe Stroici şi Stroici... pe cine oare ar da vina Stroici? Prietenia lui poli­tică şi personală cu acel proprietar interesat să scape de Tihon, fire ar o scuză serioasă și suficientă, pentru a-l asigura de impunitate ?... Dar dacă guvernul conservator nu va face nici o dată dreptate în afa­cerea celor trei asasinate de la Do­­rohoia,—atunci se mai rămâne de făcut ? Rămâne un singur lucru : Rămăne ca cetățenii din toată țara să protes­teze cu energie prin întruniri publice în contra acestor asasinate oficiale, prin care se inaugurează pe o cale piezişe pedeapsa cu moarte, fără nici o jude­cată şi fără nici o sentinţă, ci numai după bunul plac al celor puternici. Căci să nu uităm un lucru : Astăzi se împuşcă ţăranii din Păltiniş şi din Cuzlan. Mâine.... cine ştie I­ ­oan H. Roman« ----------►—os«ο~»-›®8o—o----------­ IBTSTAHTTASEE Simeon Popescu Un găligan de om, uscat şi înalt cât o pră­jină , dinţii­ î mari sunt ieşiţi afară. Oacheş, cu părul negru ce-i cade pe umeri în bucle bogate, e o adevărată figură de Christos. Fost potropop în Sibiu, a fost suspendat din funcţiunea sa pentru motivul că a făcut o po­litică acerbă în contra guvernului unguresc. In Transilvania este mult iubit şi se bucură de o popularitate aproape ca amicul său ,­­r. V. Lucaci. A fost adus în Capitală de Maiorescu , păcat însă că şi-a creat prea mulţi duşmani din cauza pe­dantismului său de vreo 45 de ani şi are de susţinut o luptă crâncenă în contra bigotismului prelaţilor noştri. Reacţionar inteligent şi foarte primejdios, noroc însă că ideile sale popeşti nu sunt as­cultate de nici un om cu firea întreagă. Semne particulare : Este fonograful Reptilei- Slavici. Dridri. TELEGRAME SOFIA, 30 Octombrie. — Prinţul a ple­cat aseară, miniştrii, preşedintele sobraniei şi alţi invitaţi au plecat azi dimineaţă pentru a asista la închidere expoziţiei fi­xată pentru Duminecă. VIENA, 30 Octombrie. — D. Plener a interpelat guvernul asupra verdictului ju­riului din Praga care a achitat pe tâm­plarului Bosak culpabil că a tras focuri de revolver asupra unor trecători cari vor­­beau nemţeşte. Culpabilul a declarat că a făcut aceasta din ură pentru germani. D. Plener întreabă cum va face guvernul pentru a înlătura primejdia ce decurge din această achitare pentru siguranţa pu­blică ? PETERSBURG, 30 Octombrie. — După Novoie Vremia guvernul a decis să stabi­lească la Wiborg, sediul unui archiepisco­­pat ortodox rus pentru Finlanda şi Wi­borg. BERLIN, 30 Octombrie. — Poliţia a confiscat azî primul număr al unui ziar­ucrător anarchist din care se trăsese deja 4000 exemplare. Editorul proprietar este un lucrător poleitor la care s’au făcut perchesițiuni. te ale Primăriei Capitalei Cestiane a pâinei L­ndépendance Roumaine de Sâmbătă, publică următoarea informaţiune : „Mai mulţi consilieri comunali au hotă­­­rit să interpeleze pe D. Gr. Triandafil, „primar, în viitoarea şedinţă, spre a-l cere „să silească pe brutari de a reduce preţul „pâinei în proporţiune cu preţul scăzut cu „care se vinde grâul.“ Ideia acelor D-ni consilieri este bună, dar am dori să vedem cum o să facă pe D. Triandafil să o pună în practică. Brutarii nu pot să fie „siliţi“ a reduce preţul păi­­nei de­cât numai recurgând la manutanţă, care este datoare a scoate 30.000 pâini pe zi şi a le vinde cu preţul hotărît de pri­mărie şi silind pe brutari, prin control, de a scoate pâinea de un kilogram, sau, mi­nimum permis de regulament, de 950 grame. Acestea sunt singurele căi legale pe care poate să apuce D. Triandafil spre a ajunge la un rezultat Aşa s'a procedat în cinci rînduri deosebite sub D. Pake Protopopescu, când brutarii, strânşi în cleşte ca să scoată pâinea de un kilogram, s'au pus chiar în grevă şi n'au voit să mai scoată pâine. Fi-va D-sa în stare să facă aceasta? Judecând după cele ce se petrec la primă­rie, vom respunde. Nu, pentru că ajutorul de primar Serafim este cel care susţine la primărie interesele brutarilor şi contra că­ruia D-sa nu poate nimic. Poliţia comunală, şi în special şeful ei, comite abuzuri care lasă câmp larg bruta­rilor de a scoate pâinea de 700 grame nu­mai, şi el o vînd drept un kilogram. Spre a nu ni se zice că înaintăm neexac­­tităţi, vom lua de mărturie chiar pe D. Prefect al poliţiei Capitalei, pe D. colonel Paşti, care a prins pe actualul şef al Po­liţiei comunale dând drumul căruţelor cu pâine de 700 grame numai, trimise la pri­mărie de comisarii poliţieneşti şi sfănţuind pe brutari. D. Triandafil a fost încunoştiin­­ţat despre aceasta de I­. colonel Răst­, dar D. Primar n'a putut de sigur face nimic, de­oare­ce şeful poliţiei comunale este ruda lui Decalitru Prăjescu. Mai mult încă, de la o Hală s'au tri­mis la Primărie două brutari cu două pro­­cese-verbale, despre a căror primire a sem­nat în condică chiar actualul şef al poliţiei comunale. Cu toate astea acele două procese­­verbale n'au fost nici pănă astă­zi înain­tate serviciului contencios al Primăriei, şi nici nu putea să fie altfel, de­oare­ce ele au fost chiar de atunci distruse de D. Per­­siceanu. Iată faptele care ne-au făcut să zicem de la început că D. Im­andaţil nu va putea pune în aplicare ideia preconizată de acei Domni consilieri, cari voesc a-l interpela în privinţa reducerei preţuim pâinei. Percepţia comunală de la gară de Nord Mercurea trecută, în ziua de Vinerea Mare, s'a petrecut un fapt ne­mai­pomenit la percepţia comunală de la gara de Nord. Direcţiunea căilor ferate a înştiinţat pe şeful percepţiei de acolo, D Sava Grigorescu că, de­şi este sărbătoare, biurourile vamale de mărfuri vor lucra. D. Sava Grigorescu nu ţinu însă nici’o socoteală de această înştiin­ţare, închise biurourile şi plecă la vânătoare. Calea ferată, conform hotărîrei ce luase, li­beră mărfurile, dar nu se găsi nimeni la percepţia comunală care să încaseze taxele datorite comunei, şi ast­fel o mulţime de mărfuri eşiră netaxate In cele din urmă, un funcţionar comunal care n'avea nici o legătură cu percepţia şi nici o idee de taxe începu să încaseze cum îl tăia capul şi a­­dună până pe scară vre­o 2000 lei Aceşti bani îl duse n­oul ajutor de Primar Ştefan Sutzu, povestindu-l şi cele petrecute , sa îi răspunse însă: „Nu-i nimic. Să punem „pe Lt. Sava Grigorescu la 50 lei amendă". Frumoasă gospodărie ! # * * Ghika, ne-a indus în eroare, de­oare­ce pentru locul din strada Maidanului, pe care voeşte să-l dăruiască Conu Niţă Şoimescu, nu are şi nici nu poate avea vre­un act. Ca martori pentru cele ce înaintăm, putem da pe D-nul: Panait brutaru, Anton Geor­­gescu, cârciumar pe strada Viitorului, Io­­niţă Niculescu, cârciumar pe strada Fun­dătura-Ghika, Tănase Tache, dascăl la bi­serica Precupeţii­ Vechi, Gheorghe Sima, câr­ciumar pe strada Romană şi alţii. Ast­fel fiind, găsim că Tănase Vasilescu nu s'a purtat tocmai frumos faţă cu noi căutând a ne induce în eroare. Apgus. • * * * Darurile Iul Conu Niţă Şoimescu Revenim asupra darului ce Conu Niţă Şoimescu voeşte a face Iul Tănase Vasi­­lescu cu locul de pe strada Maidanului, loc pe care este şi astă­zi stradă şi care aparţine prin urmare comunei Prin actele ce Tănase Vasilescu ne-a prezintat, acte care sunt ale case sale din strada Fundătura- H­OL­E­RE L­A BUDAPESTA, 30 Octombre. — In ulti­mele 24 de ore au fost 8 cazuri de ho­leră şi 3 decese. LONDRA, 30 Octombre. — Times află din Filadelfia că de teama reînoirei pani­­ceî în privinţa holerei, guvernul va lua decisiunea de a aplica în mod riguros ca­rantina de 20 de zile; toţi străinii cari vor voi să se stabilească în Statele­ Unite, vor fi consideraţi ca emigranţi. ROMA, 30 Octombre.— A apărut o or­donanţă care desfiinţează carantina şi men­ţine vizita medicală şi desinfectarea o­­biectelor nespălate şi a tuturor provenin­­ţelor porturilor franceze, belgiane, olan­deze şi germane de pe Marea Nordului şi Hamburg, pentru provenienţele ruseşti ale Mărei Baltice şi proveninţele Austro-Un­­gare. REGIMUL TOROAIEI Se ştie că una din cele mai în­trebuinţate clişee ale reacţionarilor noştri este menţinerea ordinei. Ei în toate actele lor, nu toate preocupă­rile lor nu caută şi nu vor altă­ceva de­cât ordinea... şi menţinerea ordinii!... Foarte bine. Ordinea este mai la urmă ţinta ori­cărui partid, de la cel mai reacţionar pănă la cel mai ultra revoluţionar sau anarhist. Toate partidele vor ordinea, au ca ideal ordinea şi ideile lor de luptă sunt tot în numele ordinei. De­cât un lucru. Este ordine şi ordine. De aceia trebue să vedem ce fel de ordine voesc reacţionarii noştri de la guvern. Aici este ches­tiunea . Ani de zile conservatorii strigau pe toate tonurile că vor să intro­ducă ordinea în finanţe, armată, jus­tiţie, administraţie, etc. ; ani de zile imputau regimului liberal că a in­trodus dezordinea şi destrăbălarea în toate. Ei bine, acum după cinci ani de domnie conservatoare, putem să-i judecăm după ordinea ce au introdus în Stat. Dacă ingerează, dacă bat şi varsă sânge în alegeri acestea le fac în numele... ordină; dacă destitue ar­bitrar pe funcţionari şi căpătuesc pe cei favoriţi le fac în numele aceleiaşi ordine; dacă pradă şi jefuesc este în numele bine înţeles al ordinei; dacă ucid pe ţărani şi ridică asasi­natul la maximă de guvernământ, o fac în numele neprihănitei ordine; dacă arestează pe ziarişti, o fac tot în numele ordinei­, în fine dacă fac legi reacţionare şi ating Constituţia —în numele ordinei­­... Iată cum înţeleg conservatorii or­dinea. Toate actele lor care revoltă pe ori­ce om de inimă şi pe ori­ce spirit onest, el le trec sub numele ordinei. Dar trebue să convenim cu toţii că aceasta nu mai este ordine, ci este desordine, anarhie şi teroare. Ast­fel, dacă ne raportăm la cele întâmplate la Dorohoia, avem ilus­­trațiuni asupra ordinei conserva­toare : 1) Autoritatea militară la sate s’a substituit celei civile—fapt contrar Constituției.

Next