Adevěrul, noiembrie 1892 (Anul 6, nr. 1339-1368)
1892-11-01 / nr. 1339
ANUL VI. — No. 1839 NUMERUL 10 BANI URONAVERTELE DI CEP LA 1 ȘI 15 ALE FIECĂREI LUKI ti ise plSisBiî tot-â’fi-sns testete In Bîiearestî la caaa Administraţiei. Din Judeţe şi Străinătate prin mandate postai Un an în ţari 80 lei, ia străinătate 50 Se&s© laniB 16 » , , 5*6 Trei luni » 8 s s „ ii tta WMWiter im. *# beml MANUSCRIPTELE HO SE MAPOIAZA x«, ■ EDIŢIA A DOPA Bă te fereşti, Române! Ple culă strein în casă V« JUemirl. DUMINICA 1 NOEMBRE 1892 1 NUMERUL 10 BANI amunciurile Din BUCUREŞTI şi JUDEŢE se primesc: NUMAI la ADMINISTRAŢIE, dia Striinitais, direct la administraţie şi r* tea*« Oi5oî*!o d» pattUentita. Juatmcinri 1» pagina IV »................o,30 ta. lini» ti a a lîî • **»► a,— 181 a a a H ..... . J,~ l»! a Inserţitmei® și Reclamei« 3 iei rândul. La 8'aria0 si arul se gâsesta da vânzare cu numărul la kiefeHMA, 117, Boulevard 81.Midlie S0 BAH* OH HUM&R ADMIMI81 RATIA S *■ m A. D A. ACADEMIEI, ■le Director politic: ALEX. V. BELDIMANU REDACft ie STEA PA A CADEMIEI, - ie întrunire Publică Duminică la ora 1 p. m. va avea loc în sala Orfeu o mare întrunire publică, pentru a protesta în contra asasinatelor din Dorohoia şi a complicităţii regimului conservator. Cetăţenii simt rugaţi a veni în nuntăr mare, căci este vorba a vesteji inaugurarea regimului de teroare. Bucureşti, SI Octombre 1892. Datoria cetăţenilor Acuma lucrurile se cunosc. Acuma adaverul adevĕrat se ştie. Acuma nici un mister nu mai Invâlue crimele de la Dorohoiu. Raportul comisiunea de anchetă a presei democratice stabileşte fapte sdrobitoare pentru administraţia de Dorohoiu şi pentru autoritatea militară de acolo, şi lămuririle date de directorul nostru în cele douâ articole intitulate Era asasinatelor (28 şi 29 octombrie) statornicesc în chip neîndoios şi positiv adevâratele mobiluri ale acelor asasinate. Gheorghe Tihon din Păltiniş era privit de un proprietar oarecare,— amic bun, şi politic şi personal, al prefectului de Dorohoia, — ca periculos pentru interesele sale . Tihon era considerat ca contrabandist şi hoţ de vite. Acel proprietar încearcă să se cotorosească de Tihon, dar nu poate articula un fapt în contra lui. II dă în judecată ca complice la un furt, dar nu are o singură dovadă care să stabilească vinovăţia lui, aşa încât judecătorul de instrucţie, — n’are încotro, —dă o ordonanţă de neurmărire, şi Tihon e pus" în libertate. Sâmbătă 18 Iulie. Peste 4 zile, Mercuri 22 Iulie, ard nişte girezi ale aceluiaşi proprietar. Cine a pus focul ? Nimeni nu ştie, nici până astăzi. Bănuiala însă cade tot asupra lui Tihon. Şi peste alte 4 zile. Sâmbătă 26 Iulie, (exact la o sâptâmână după ce a fost pus în libertate) Gheorghe Tihon e împuşcat în satul Cuzlan, in faţa casei lui Constantin Romaşcu. E mai mult de cât probabil, e evident că proprietarul în cestiune, având această opinie şi aceste bănuele asupra lui Tihon, şi neputând stringe probe în contra lui, pe baza cărora să-l poată da în judecată şi trimete la puşcărie, s’a înţeles cu prefectul Stoici,prefectul cu generalul Algiu, generalul Algiu cu maiorul Pădurea, maiorul Paciurea cu locotenentul Dimcea şi locotenentul Dimcea cu sergentul Pleşoianu, ca să cureţe pe Tihon, să caute adecă să-l împuşte. Pleşoianu, nu mai încape vorbă, esecută monstruosul ordin, dar în zelul său de a fi ascultător faţă cu cei mari, n’a ales bine momentul. De aceea îl vedem că intră în casa lui Constantin Romaşcu, bea rachiu cu victima lui, se înhaţă, prinde a se certa cu el, şi mai pe urmă îl ia pe goană cu soldaţii şi îl împuşcă. A doua zi însă s’a deşteptat, şi din somn şi din beţie, şi a văzut el singur cât de reu a procedat în seara zilei precedente; atunci combină cu locotenentul Dimcea o întreagă legendă : că Tihon voia să treacă Prutul cu doi cai de furat, că sentinela l-a împuşcat în momentul acela şi după ce a făcut somaţiunile legale, etc. Un lucru mai rămânea deocamdată: caii. De unde cei doi cai cu care Tihon avea intenţiunea să treacă Prutul ? Dar oameni ca Dimcea şi Pleşoianu nu sunt nici odată prea ambarasaţi. Acest din urmă se duce a doua zi la Const. Romaşcu, cumnatul victimei, îi ea cei doi cai ce-i avea, —singura lui avere, — şi totul e pus la cale. Caii lui Romaşcu avea deci să fie caii furaţi de cumnatul său şi cu cari avea de gând să treacă Prutul.... Ce bună materie pentru un comunicat oficial, care să restabilească adevărul, în contra aserţiunilor mincinoase ale „foilor de scandal“ Pe când totul e pus la cale în chipul acesta, — aşa încât Tihon, mort, nu mai neliniştea pe precautul proprietar, iar asasinii, pe cât s’au priceput, îşi luaseră toate măsurile ca nu numai să nu fie făcuţi răspunzători, ci din potrivă să fie priviţi ca nişte oameni cari, cu lacrămile în ochi, şi-au făcut o tristă datorie, pentru care se cuvine să fie cel puţin decoraţi şi răsplătiţi cu bani, dacă nu înaintaţi în rang. — iată că intervine un nou factor de care ei nu ţinuseră socoteală în întâiele momente . Când Gheorghe Tihon a fost împuşcat erau de faţă martori, aceştia au văzut in ce chip victima a fost esecutată,—şi oricum, nişte asemenea oameni, în viaţă, sunt totd’auna periculoşi. Dacă nu azi, mâne, dacă nu mâne mai târziu, ei pot sa spue ce au văzut.... Şi atunci cum ar rămânea cu trista datorie şi cu decoraţiile ?.... Ce e de făcut ?... Am zis-o că oamenii aceştia nu sunt nici odată prea ambarasaţi. Ei au găsit mijlocul : să împuşte şi pe martori, să le astupe gura cu ţărînă şi, desfiinţându-i, să fie siguri că nu vor avea în ei nişte denunţători. Aşa încât crimele din urmă aveau să acopere pe cea dintâiu! Şi cine era de faţă la împuşcarea lui Gheorghe Tihon? Era de faţă Vasile Topaici, era de faţă Toader Rusu... Cât pentru Const. Romaşcu, el iarăşi putea să fia periculos, dacă ar fi spus cum Pleşoianu a cinstit cu rachiu pe Tihon, cum pe urmă l-a împuşcat, cum a doua zi i-a luat caii, etc. Deci—goană contra tuturor. Pe Romaşcu îl chiamă Pleşoianu la cort şi omul se duce. Trage un foc asupra lui, dar nu-l loveşte şi Romaşcu scapă cu fuga, stând ascuns două săptămâni prin lanurile de păpuşoi şi şi hrănindu-se cu cartofi cruzi. Pe Vasile Topală îl chiamă locotenentul Dimcea la cort; omul se duce; Dimcea porunceşte soldaţilor să-l prinză, să-l lege, să-l bată, să-l schingiuiască. Pe Toader Rusu acelaşi brav locotenent îl ridică, cum se ştie, din mijlocul târgului Rădăuţi, pe când cânta din scripcă într’o cârciumă. Şi apoi pe aceşti două din urmă, pe Topală şi pe Rusu, asasinii în uniformă din cordonul sanitar de la Prut, îi împuşcă, după cum iarăşi se ştie, în pădurea de la Teioasa. Şi pretextul ?... Pretextul acelaşi : flagrant delict de contrabandă şi încercare de a fugi de sub escortă. Lucrurile sunt limpezi; îndoială nu mai încape. Şi ţipe reptilele cât le-or lua gura, ele nu vor înşela pe nimeni. Dar ce e vinovat guvernul ? se va zice. E vinovat, pentru că e complice monştrilor de la Cuzlan şi de la Teioasa. E vinovat, pentru că ştie în ce condiţiuni s’au făcut aceste asasinate şi refuză a numi o anchetă conştiincioasă. E vinovat pentru că văduvele celor ucişi i-au cerut o asemenea anchetă şi nu li s-a acordat. Iar când noi, ziariştii democraţi, ne ducem acolo, la faţa-- locului, să culegem informaţii, administraţia ne întinde curse infame, armata vine şi ne arestează. —şi guvernul ?... guvernul ştie toate, guvernul însă tace şi prin tăcerea lui şi prin graiul reptilelor sale aprobă această ne mai pomenită mişelie. Iată pentru ce e vinovat guvernul. Că trei asasinate s’au comis la Dorohoia, —e vedit. Că guvernul refuză să pedepsească pe asasini, — e vedit. Că acest refuz se întemeează pe o deplină conştiinţă a rolului jucat în această sîngeroasă afacere de prefectul Stroici şi de generalul Algiu,— e de asemenea vădit. Nici o dată guvernul conservator nu va resbuna cele trei asasinate din nordul judeţului Dorohoia. Nici o dată,— pentru că atunci totul s’ar da pe faţă . Pleşoianu s’ar vedea nevoit să spue că Dimcea i-a dat ordin, Dimcea ar da de gol pe Paciurea, Paciurea pe Algiu, Algiu pe Stroici şi Stroici... pe cine oare ar da vina Stroici? Prietenia lui politică şi personală cu acel proprietar interesat să scape de Tihon, fire ar o scuză serioasă și suficientă, pentru a-l asigura de impunitate ?... Dar dacă guvernul conservator nu va face nici o dată dreptate în afacerea celor trei asasinate de la Dorohoia,—atunci se mai rămâne de făcut ? Rămâne un singur lucru : Rămăne ca cetățenii din toată țara să protesteze cu energie prin întruniri publice în contra acestor asasinate oficiale, prin care se inaugurează pe o cale piezişe pedeapsa cu moarte, fără nici o judecată şi fără nici o sentinţă, ci numai după bunul plac al celor puternici. Căci să nu uităm un lucru : Astăzi se împuşcă ţăranii din Păltiniş şi din Cuzlan. Mâine.... cine ştie I oan H. Roman« ----------►—os«ο~»-›®8o—o---------- IBTSTAHTTASEE Simeon Popescu Un găligan de om, uscat şi înalt cât o prăjină , dinţii î mari sunt ieşiţi afară. Oacheş, cu părul negru ce-i cade pe umeri în bucle bogate, e o adevărată figură de Christos. Fost potropop în Sibiu, a fost suspendat din funcţiunea sa pentru motivul că a făcut o politică acerbă în contra guvernului unguresc. In Transilvania este mult iubit şi se bucură de o popularitate aproape ca amicul său ,r. V. Lucaci. A fost adus în Capitală de Maiorescu , păcat însă că şi-a creat prea mulţi duşmani din cauza pedantismului său de vreo 45 de ani şi are de susţinut o luptă crâncenă în contra bigotismului prelaţilor noştri. Reacţionar inteligent şi foarte primejdios, noroc însă că ideile sale popeşti nu sunt ascultate de nici un om cu firea întreagă. Semne particulare : Este fonograful Reptilei- Slavici. Dridri. TELEGRAME SOFIA, 30 Octombrie. — Prinţul a plecat aseară, miniştrii, preşedintele sobraniei şi alţi invitaţi au plecat azi dimineaţă pentru a asista la închidere expoziţiei fixată pentru Duminecă. VIENA, 30 Octombrie. — D. Plener a interpelat guvernul asupra verdictului juriului din Praga care a achitat pe tâmplarului Bosak culpabil că a tras focuri de revolver asupra unor trecători cari vorbeau nemţeşte. Culpabilul a declarat că a făcut aceasta din ură pentru germani. D. Plener întreabă cum va face guvernul pentru a înlătura primejdia ce decurge din această achitare pentru siguranţa publică ? PETERSBURG, 30 Octombrie. — După Novoie Vremia guvernul a decis să stabilească la Wiborg, sediul unui archiepiscopat ortodox rus pentru Finlanda şi Wiborg. BERLIN, 30 Octombrie. — Poliţia a confiscat azî primul număr al unui ziarucrător anarchist din care se trăsese deja 4000 exemplare. Editorul proprietar este un lucrător poleitor la care s’au făcut perchesițiuni. te ale Primăriei Capitalei Cestiane a pâinei Lndépendance Roumaine de Sâmbătă, publică următoarea informaţiune : „Mai mulţi consilieri comunali au hotărit să interpeleze pe D. Gr. Triandafil, „primar, în viitoarea şedinţă, spre a-l cere „să silească pe brutari de a reduce preţul „pâinei în proporţiune cu preţul scăzut cu „care se vinde grâul.“ Ideia acelor D-ni consilieri este bună, dar am dori să vedem cum o să facă pe D. Triandafil să o pună în practică. Brutarii nu pot să fie „siliţi“ a reduce preţul păinei decât numai recurgând la manutanţă, care este datoare a scoate 30.000 pâini pe zi şi a le vinde cu preţul hotărît de primărie şi silind pe brutari, prin control, de a scoate pâinea de un kilogram, sau, minimum permis de regulament, de 950 grame. Acestea sunt singurele căi legale pe care poate să apuce D. Triandafil spre a ajunge la un rezultat Aşa s'a procedat în cinci rînduri deosebite sub D. Pake Protopopescu, când brutarii, strânşi în cleşte ca să scoată pâinea de un kilogram, s'au pus chiar în grevă şi n'au voit să mai scoată pâine. Fi-va D-sa în stare să facă aceasta? Judecând după cele ce se petrec la primărie, vom respunde. Nu, pentru că ajutorul de primar Serafim este cel care susţine la primărie interesele brutarilor şi contra căruia D-sa nu poate nimic. Poliţia comunală, şi în special şeful ei, comite abuzuri care lasă câmp larg brutarilor de a scoate pâinea de 700 grame numai, şi el o vînd drept un kilogram. Spre a nu ni se zice că înaintăm neexactităţi, vom lua de mărturie chiar pe D. Prefect al poliţiei Capitalei, pe D. colonel Paşti, care a prins pe actualul şef al Poliţiei comunale dând drumul căruţelor cu pâine de 700 grame numai, trimise la primărie de comisarii poliţieneşti şi sfănţuind pe brutari. D. Triandafil a fost încunoştiinţat despre aceasta de I. colonel Răst, dar D. Primar n'a putut de sigur face nimic, deoarece şeful poliţiei comunale este ruda lui Decalitru Prăjescu. Mai mult încă, de la o Hală s'au trimis la Primărie două brutari cu două procese-verbale, despre a căror primire a semnat în condică chiar actualul şef al poliţiei comunale. Cu toate astea acele două proceseverbale n'au fost nici pănă astăzi înaintate serviciului contencios al Primăriei, şi nici nu putea să fie altfel, deoarece ele au fost chiar de atunci distruse de D. Persiceanu. Iată faptele care ne-au făcut să zicem de la început că D. Imandaţil nu va putea pune în aplicare ideia preconizată de acei Domni consilieri, cari voesc a-l interpela în privinţa reducerei preţuim pâinei. Percepţia comunală de la gară de Nord Mercurea trecută, în ziua de Vinerea Mare, s'a petrecut un fapt nemaipomenit la percepţia comunală de la gara de Nord. Direcţiunea căilor ferate a înştiinţat pe şeful percepţiei de acolo, D Sava Grigorescu că, deşi este sărbătoare, biurourile vamale de mărfuri vor lucra. D. Sava Grigorescu nu ţinu însă nici’o socoteală de această înştiinţare, închise biurourile şi plecă la vânătoare. Calea ferată, conform hotărîrei ce luase, liberă mărfurile, dar nu se găsi nimeni la percepţia comunală care să încaseze taxele datorite comunei, şi astfel o mulţime de mărfuri eşiră netaxate In cele din urmă, un funcţionar comunal care n'avea nici o legătură cu percepţia şi nici o idee de taxe începu să încaseze cum îl tăia capul şi adună până pe scară vreo 2000 lei Aceşti bani îl duse noul ajutor de Primar Ştefan Sutzu, povestindu-l şi cele petrecute , sa îi răspunse însă: „Nu-i nimic. Să punem „pe Lt. Sava Grigorescu la 50 lei amendă". Frumoasă gospodărie ! # * * Ghika, ne-a indus în eroare, deoarece pentru locul din strada Maidanului, pe care voeşte să-l dăruiască Conu Niţă Şoimescu, nu are şi nici nu poate avea vreun act. Ca martori pentru cele ce înaintăm, putem da pe D-nul: Panait brutaru, Anton Georgescu, cârciumar pe strada Viitorului, Ioniţă Niculescu, cârciumar pe strada Fundătura-Ghika, Tănase Tache, dascăl la biserica Precupeţii Vechi, Gheorghe Sima, cârciumar pe strada Romană şi alţii. Astfel fiind, găsim că Tănase Vasilescu nu s'a purtat tocmai frumos faţă cu noi căutând a ne induce în eroare. Apgus. • * * * Darurile Iul Conu Niţă Şoimescu Revenim asupra darului ce Conu Niţă Şoimescu voeşte a face Iul Tănase Vasilescu cu locul de pe strada Maidanului, loc pe care este şi astăzi stradă şi care aparţine prin urmare comunei Prin actele ce Tănase Vasilescu ne-a prezintat, acte care sunt ale case sale din strada Fundătura- HOLERE LA BUDAPESTA, 30 Octombre. — In ultimele 24 de ore au fost 8 cazuri de holeră şi 3 decese. LONDRA, 30 Octombre. — Times află din Filadelfia că de teama reînoirei paniceî în privinţa holerei, guvernul va lua decisiunea de a aplica în mod riguros carantina de 20 de zile; toţi străinii cari vor voi să se stabilească în Statele Unite, vor fi consideraţi ca emigranţi. ROMA, 30 Octombre.— A apărut o ordonanţă care desfiinţează carantina şi menţine vizita medicală şi desinfectarea obiectelor nespălate şi a tuturor proveninţelor porturilor franceze, belgiane, olandeze şi germane de pe Marea Nordului şi Hamburg, pentru provenienţele ruseşti ale Mărei Baltice şi proveninţele Austro-Ungare. REGIMUL TOROAIEI Se ştie că una din cele mai întrebuinţate clişee ale reacţionarilor noştri este menţinerea ordinei. Ei în toate actele lor, nu toate preocupările lor nu caută şi nu vor altăceva decât ordinea... şi menţinerea ordinii!... Foarte bine. Ordinea este mai la urmă ţinta oricărui partid, de la cel mai reacţionar pănă la cel mai ultra revoluţionar sau anarhist. Toate partidele vor ordinea, au ca ideal ordinea şi ideile lor de luptă sunt tot în numele ordinei. Decât un lucru. Este ordine şi ordine. De aceia trebue să vedem ce fel de ordine voesc reacţionarii noştri de la guvern. Aici este chestiunea . Ani de zile conservatorii strigau pe toate tonurile că vor să introducă ordinea în finanţe, armată, justiţie, administraţie, etc. ; ani de zile imputau regimului liberal că a introdus dezordinea şi destrăbălarea în toate. Ei bine, acum după cinci ani de domnie conservatoare, putem să-i judecăm după ordinea ce au introdus în Stat. Dacă ingerează, dacă bat şi varsă sânge în alegeri acestea le fac în numele... ordină; dacă destitue arbitrar pe funcţionari şi căpătuesc pe cei favoriţi le fac în numele aceleiaşi ordine; dacă pradă şi jefuesc este în numele bine înţeles al ordinei; dacă ucid pe ţărani şi ridică asasinatul la maximă de guvernământ, o fac în numele neprihănitei ordine; dacă arestează pe ziarişti, o fac tot în numele ordinei, în fine dacă fac legi reacţionare şi ating Constituţia —în numele ordinei... Iată cum înţeleg conservatorii ordinea. Toate actele lor care revoltă pe orice om de inimă şi pe orice spirit onest, el le trec sub numele ordinei. Dar trebue să convenim cu toţii că aceasta nu mai este ordine, ci este desordine, anarhie şi teroare. Astfel, dacă ne raportăm la cele întâmplate la Dorohoia, avem ilustrațiuni asupra ordinei conservatoare : 1) Autoritatea militară la sate s’a substituit celei civile—fapt contrar Constituției.