Adevěrul, decembrie 1892 (Anul 6, nr. 1369-1397)

1892-12-04 / nr. 1372

Diferite ştiri Temperatura : Observaţiunea casei A. Rilema el C­mie, optician­, Calea Vic­toriei 83, pe ziua de 3 Decembrie 1893, Miezul nopţii.....................—1.7 7 ore dimineaţa................— 0 Amiaza. .........................+3. înălţimea barometrică . . 762.5 Starea cerului : înorat. * Alaltă­ seară la ora 7 a sosit în Brăila D-niî Dr. Raţiu, V. Lucacî şi Coroianu. La ora 9 li s’a oferit un banchet som­ptuos de către membrii partidului naţio­­nal-liberal din localitate. Erî seară oaspeţii au plecat la Galaţi. In toată plimbarea făcută prin oraş, pu­blicul le-au făcut ovaţiuni entusiaste. * D. şi D-na Raţiu mulţumesc tuturor persoanelor care au bine­voit să-şi depună cărţile la portarul otelului Bulevard, cum de asemenea mulţumesc tuturor persoa­nelor din province care le-au urat bună venire în Bucureşti prin telegrame şi epis­tole.* Faimosul subr-prefect Lupu Gheorghiu, numit din pă­cate şef al regiei din Brăila, a fost prins cu mâna în sac de către in­spectorul Krupenschi, care imediat l-a şi destituit după ordinul directorului general. Dacă la percepţie şi la comuna Brăilei­­ se fac hoţie de cele mai îndrăzneţe, de ce n’ar fura oare şi bietul Lupu Gheorghiu ? Dar Lupu ca Lupu, a fost destituit, e ■vorba însă de hoţii cei mari din Brăila, pentru ce nu sunt destituiţi şi daţi ju­­decăţiî ? Coane Lascararie, de ce nu ieî exemplu de la directorul Regiei şi să cureţi şi D-ta Brăila de pungaşii... conservatori ? * Vineri seară Academia Română va ţine şedinţă publică la care D. V. A. Ureche va citi „O legendă din istoria patriei“ şi „Domnia lui A. Moruzi la 1793.“. D. Sp. Haret va comunica o notă a D-luî N. Cuculescu asupra organizărei misiuneî franceze din Senegal pentru ob­servarea eclipsei totale de soare de la 4 (16) Aprilie 1893. * A apărut de sub tipar primul volum din cursul clinic de pathologie chirurgicală al D-luî Dr. Kiriac, medic primar la spita­lul Filantropia. Parte din aceste lecţiuni au fost profesate la institutul de ch­iru­­gie, iar parte la spitalul Colţea, pe tim­pul când D-sa era şef de clinică al D-luî Prof. Dr. Assaky şi la spitalul Filantro­pia în urma numireî ca medic primar la acest spital. La acest volum, D. Dr. Kiriac, pe lângă opiniunile şi cercetările cele mai nouî ce s’au putut face în ramura chirurgicală, expune opiniunile și lucrările sale origi­nale, asupra mai multor boale, pe care D-sa le-a putut studia încrdințându-i-se un serviciu chirurgical la spitalul Filan­tropia. VINERI 4 DECEMBRE 1892 Virtuea dispare îndată ce te încerci a o arăta. Et. Coenilhé. * Calomnia ca şi ingratitudinea. Moravu­rile noastre dau tot atât puţin loc celei dintâi, ca şi binefacerile noastre celei de al douilea. Bruix. Când norocul ne surâde să ne temem că el voeşte a ne înşela. P. Cyrus. * Femeia nu este numai fericirea în fa­milie ; ea este, în multe cazuri, și co­roana eî și demnitatea eî. A. Casparin. * * * Un ultim cuvânt In­tram­ ca d' Un Domn către conductor: — E plină această corabie a luî Noe ? O voce din năuntru : — Lipsește un măgar, urcă-te iute. ------------—«aw»«­.-----------­ laut, şi ca şi cum ar fi fost „din partea locului deschise uşa şi intră. In local domnea o mare animaţie. Mai toate mesele erau ocupate de câte unul, doi sau trei bărbaţi, tineri încă, fără nici un fir de mustaţă, unii mai în vârstă, alţii bătrâni chiar, întovărăşiţi de câte una sau două Domnişoare. La o roasă mai dosnică, încărcată cu sticle şi pahare de diferite forme şi co­lori, unele goale, altele pline, un bărbat în verstă, cu capul greu de fumurile băna­turilor, sta resturnat pe un scaun, cu ca­pul rezemat de umărul unei u-soare, care cu o mână îi desmerda barba-i încărun­ţită, iar cu cea­laltă inelul de diamant pe care -l avea în deget, schimbând din când în când câte o primire repede, un zîmbet, cu vecina ei, o blondă, care îşi petrecuse braţul pe după al unui tînăr, care părea a fi un student şi care zîm­­beşte fericit sub desmerdările dulcinee­ sale căreia i-a promis pe mâine-seară un ceas de aur cu monogramul ei. Ast­fel, toate mesele sunt ocupate. Chel­nerii se învârtesc printre rândurile de mese, întrecându-se a servi pe numeroşii clienţi, şi ţarul, se plimba de la o masă la alta făcându-şi datoria „de incasso“ pe când la „comptoir“ tronează, cu un aer grav, o damă corpolentă, cu părul alb, plimbându-și privirea pe la toate mesele, schimbând din când în când câte o pri­vire, câte un semn din cap, sau făcând câte un gest din mână vre uneia din „fe­tele ei.“ In mijlocul sgomotului şi a veseliei ge­nerale, a cântecelor şi a aplauzelor la a­­dresa unei Domnişoare, care abia a sfîr­­şit de cântat pe scenă, uşa se deschide şi un factor poştal suflând în degetele-i amorţite de ger, intră, se opreşte lângă uşă, aruncă o privire prin salon şi apoi făcându-şi loc printre rândurile de mese şi scaune, ferindu-se ca să nu calce cu cismele-i pline de zăpadă, peste vre­o botină de lac, se îndreptează spre o masă de lângă scenă, unde un bărbat îmbrăcat după ultima modă, încântă cu vorbe dulci pe o o­ră cu ochii negri, care, cu capul rezemat de umărul său și zîmbind a lene, simte o deosebită plăcere că-şî plimbă mâna în buzunarul lui făcând să sune nişte monete de aur şi de argint. Factorul îi întinse o depeşă şi un creion zicând : — Iscăleşti, D-le Nicu. După ce factorul se depărtează, D. Nicu desface depeşa, aruncă o privire pe ea, apoi o vîră în buzunar ridicând din umeri... — Ce e depeșa aia Nicule ? întreabă ea. — Un fleac, răspunde el umplând cele două pahare ce-î stau dinainte pe masă. Frate-meu îmî depeșează să plec imediat fiind­că nevastă-mea e greu bolnavă de tifos... Să-mi las acum afacerile baltă și să plec!... Ș’apoi ce pot să-î fac eu ? Dumnezeu nu sunt!... — Aşa e, dragă, răspunde fata aprin­­zend o ţigară şi suflând un nour de fum în ochii lui, care drept pedeapsă o apucă de buze cu două degete şi o strânge, iar ea ţipând şi printr’un hohot de râs, cu o durere prefăcută îşi dă capul pe spate cu o mişcare din cele maî graţioase. Abia Gogu se aşeză la o masă şi-şi scoase mănuşile, şi o o­ră într’o roche de mătase rose-pale, se apropie repede de el zîmbind şi luându-î mâna cu familia­­ritate : — Bună seara, Goguţă... Ce maî faci ? .— Mei­si, dragă... stau pe scaun... — Dar ce, ninge afară ?... Văd pe pal­tonul tău fulgi de zăpadă ?... — Da, ninge! Dar vezi îți place, urmă el scoțând din buzunar un mic obiect pă­trat înfăşurat într’o hârtie subțire. — Ah! ah! ah ! esclamă ea, cu bucu­rie bătând din palme, după ce deschise cutiuța. Un inel... cu o piatră... — De diamant... veritabil... are unspre­zece tăeturi... — Oh ! dragă Gogule... văd că ești pa­rolist... vin’o să te sărut, esclamă ea într’un avânt de entusiazm. — Nu acum, maî pe urmă, răspunde el bătând în masă. Chelnerul se apropie. — Aî mâncat, dragă Rozamundo ? — Nu, dragă, și nu știfi ce ași maî mânca.... dar tu aî mâncat Gogule ?... Nici vorbă, ci­ nevasta ta... — Aşi! mâncat... numai per­forma am luat câte­va îmbucături... Şi adresându-se chelnerului care aş­tepta ca un soldat înainte-i: — Să ne faci câte un puiu la frigare... dar, ştii, cu must... să se frigă încet... o salată de castraveţi în oţet... Dar adu-ne mai întâiu câte-o benedictină, puţin salam de Verona... — Şi nişte Roquefort... am poftă.. .— Şi... atât pentru moment... Chelnerul se depărtă spre a aduce cele poruncite. — Dar cum ai scăpat astă seară de nevastă-ta, dragă Gogule ? — Foarte uşor... Şi apoi nici nu prea stau eu s’o ascult... De alt-fel ea crede tot ce-î spun... Astă seară însă, zor nevoe s’o duc la teatru... Dar ce aî, dragă, par’că nu eşti tocmai veselă astă seară... — Mă doare puţin capul, am fost aşa de supărată astă­zî...­­ — De ce ? — Inchipueşte-ţî, dragă, că a venit acum două ceasuri croitorul cu rochia... — Aia adus’o ?... Aî încercat-o ? Te prinde bine ? — De minune... — Eî, şi ?... — Şi ’î-am­ spus s’o lase şi să vie mâine să-î plătesc. Ştii că am să-i dau cinei-zecî de lei de cusut, două-zecî şi cinci pentru garnitură şi două-zecî şi douî de leî că ’mi-a reparat rochia aia de bengalină. — Ei? — Şi el a făcut o gură, obraznicul! Că nu, să-î plătesc imediat! Dar ce, îî zic, D. Gogu n’are credit la tine de o sută de leî pănă mâine, când ai luat de la el maî mult de cinci sute de lei ? Şi a remas să vie mâine dimineaţă. Dar, ştii, aşa mă su­părasem... De atunci mă doare capul... — Iată, dă-î mâine, zise Gogu scoțând portofoliul, luând cinci hârtii albastre... — Apropos, Gogule, când mergem la teatru ?... N’am fost, nu mai ţin minte de când... De când m’aî dus tu de astă vară... — Orî­ când vrei, dragă... — De-ar ști nevastă-ta, vai! Gogule, ce-ar fi de tine !... — Cine ştie ce visează ea acum... — D-le Gogu, e cine­va la uşă, care cere să vă vorbească, zise un chelner, apropiindu-se repede. — Cine ? întrebă Gogu scandalizat. — Două persoane... Vă roagă să mer­geţi pănă la uşă... Gogu merse la uşă şi o deschise. O femee care aştepta afară pe trotuar la braţul unui bărbat cu gulerul paltonu­lui ridicat, se apropie de el şi e î întinse un obiect zicându-i cu o voce din cele mai naturale : — Iată cheia de la sală, Gogule... tu o să te întorci mai curând acasă, eu mă duc la bal... Şi fără a mai aştepta, femeea trase pe cavalerul ei de braț, care lăsa în fața lui Gogu un n­or de fum din havana lui, se urcară amândoi în trăsura care ’l aștepta, zicându-i pe când trăsura pornea : — Intră înnăuntru, să nu răcești la cap, Gogule!... El rămase ca buimăcit. Cheia îi căzu din mână. Voi să strige, dar par’că i­ se oprise ceva în gât... Voi să alerge după trăsură, după soţia sa, să o strige, să o întrebe cum şi ce, şi cine era bărbatul cu care se ducea la bal... Dar n’avu vreme, căci se simţi tras de mână în salon de frumoasa Rozamunda, care-i zise : — Ia vino, Gogule, vino, stăpâna pre­tinde să-î plătesc două-zecî de leî fiind­că am rupt coada unui păhărel de benedic­tină... I. Th. File rupte din Album ? Dezbaterile Parlamentare SENAT Urmarea şedinţei de la 3 Decembre Se adoptă aliniatul 2 şi se dă citire­al. (conflictul cu Grecia). D. Th. Văcărescu aprobă în termeni călduroşi pasagiul din discursul Tronului în care drepturile României sunt apărate. Acest limbaj viril aminteşte imagin ar­matei. Trece apoi la chestia asasinatelor de la Dorohoi, în care o presă fără scrupule (?) lansează acuzaţiuni injurioase în contra armatei. D-sa aminteşte campania nedemnă (?) dusă de Adevărul şi Voinţa Naţională con­tra soldaţilor cari şi-au făcut datoria tră­gând asupra acelor fugari criminali. D. Gh. Cantacuzino, preşedinte, chea­mă la chestie pe orator. D. Gh. Văcărescu revine la chestiea de la Dorohoia şi spune că voeşte să-şî des­­volte amendamentul său relativ la confienţa pe care naţiunea o are în armată. Spune că e o ruşine pentru o oare-care presă de a afirma că soldaţii din ordinul superiorilor lor au tras asupra inocenţilor. Trece la afacerea Zappa şi spune că ea se deosibeşte de afacerea Berdmar. D. St. Şendrea îşi desvoltă un amen­dament asupra modului cum guvernul con­duce politica externă în care lipseşte un şir şi un fir logic. D-sa vorbeşte de ruperea relaţiunilor cu Grecia şi apoi spune că afacerea Bed­­mar şi Zappa sunt identice. D. Al. Lahovary se laudă şi înjura pe D. St. Şendrea. — Mai vorbesc D-nii G. Vernescu şi P. Carp şi discuţia se închide. — Proectul de adresă în total este vo­tat cu 63 voturi contră 7. Şedinţa de la 3 Decembrie 1893 Preşedenţia D-luî Gh. Gr. Cantacuzino. Prezenţi 83 senatori. D. U­rdăreanu face chestie personală cu D. Th. Văcărescu, care era a atacat presa în mod fiedemn, fiind că ea­­şi-a permis să înfiereze asasasinatele de la Dorohota. D. Urdăreanu spune că libertatea presei este de esenţa regimului Constituţional şi că Senatul nu trebue să se atingă nici în glumă nici în serios de libertatea presei. D. Văcărescu răspunde. Senatul trece în secţiuni. Presa în Senat CAMERA Şedinţa de la 3 Decembrie 1893 mi-Şedinţa se deschide la ora 1 şi 20 note sub presidenţia D-luî general Gh. Manu. Prezenţi 110 deputaţi. Se fac formalităţile obicinuite. D. Ştefan Beloiu întreabă ce se face cu legea asupra comerciuluî ambulant, care nu se aplică de loc. D. Lascar Catargiu spune că s’au dat ordine în această privinţă. D. St. Beloiu : S’au dat ordine şi cir­­culări; da, s’au dat ordine de către D. ministru prefecţilor, prefecţii au dat or­dine poliţailor, poliţaii comisarilor, comi­sarii subcomisarilor, iar aceştia din urmă gardiştilor. — Dar care au fost rezulta­tele ? Rog dar, sfîrşeşte oratorul, pe D. mi­nistru nu numai să dea ordine, dar să facă să se şi aplice ordinele sale. D. Menelas Ghermani se miră că D. Ştefan Beloiu avansează lucruri pe care nu le poate dovedi. Dacă D-sa are dovezi, să adreseze o interpelare și guvernul îi va răspunde. Se cere închiderea discuţiei. Se pune la vot şi se primeşte. D. AL Lahovary depune un proect de lege pentru acordarea unui credit necesar întreţinerei consulatului de la Cernăuţi. Hoţiile din Galaţi D. R. C. Dobrescu anunţă o interpe­lare în privinţa abuzurilor de la Galaţi. D. N. Voinov roagă camera să acorde de urgenţă o pensiune familiei luî Leon Eraelide, fost senator de Roman. Crimele din Dorohoia l . D. V. G. Morţun cere mai multe do­sare şi ordine relative la crimele de la Dorohoia, la starea de asedîu declarată acolo, şi la expulzarea luî Alexa Teodo­­rescu. D. general Lahovary, ministru de rez­­boiu, spune că n’a fost declarată­­ starea de asediu la Dorohoia. D. V. G. Morţun. Cu atât mai rău ! Starea de asediu a existat atunci fără a fi declarată. D. I. Poenaru-Bordea citeşte un pro­iect de lege prin care tinde a se descărca de sarcinele lor către Stat, moşiile foaste a lui Mihail Cogălniceanu. D. N. Voinov întreabă dacă se votează pentru memoria lui M. Cogălniceanu şi pentru moştenitorii săi, ori pentru acei cari au cumpărat moşiile de la fiii lui Co­gălniceanu. D. C. Cogălniceanu răspunde D-luî Voinov că D-sa şi cu fratele său Vasi­le Cogălniceanu, au renunţat deja la drep­turile acordate prin acest proiect de lege, de­oare­ce au vîndut moşiile. D. N. Voinov se declară satisfăcut dacă e vorba de votat pentru moştenitorii lui M. Cogălniceanu, dar pentru nişte specu­lanţi nu ar fi votat nici o dată. D. Menelas Ghermani întreabă dacă e vorba de a se scuti moşiile de plată pănă la 1 Aprilie 1892 sau 1893 ? D. Poenaru Bordea, raportor, răspunde că numai pănă la 1 Aprilie 1893. Ultime Infermafii Anast. Stolojan Cu ocaziunea votăreî unei dotaţiunî de 300.000 de leî anual principelui Ferdi­nand, D. Anastase Stolojan, alesul cole­giului al II-lea de deputaţi al Doljului, nu s’a mulţumit a vota numai propune­rea guvernului conservator, dar a luat şi cuvântul în parlament pentru a susţine acest proiect. Discursul D-luî Anastase Stolojan e o cinică sfidare a cetăţenilor Craioveni, e semnul dispreţului celui maî profund ce fostul ministru liberal le poartă, e cel maî revoltător act. D. Anastase Stolojan când, în luna Fe­bruarie trecută, s’a presentat alegătorilor Doljenî spre a le cere încrederea, în dis­cursurile sale demagogice nu­ a uitat a-șî pompona cuvântările cu cele maî sforăi­toare fraze. Tema cea maî mult consu­mată de dânsul era că, odată ajuns în parlament, va combate din toate puterile vre-un nou apanagiu sub ori ce formă s’ar presenta el. Ne întrebăm, cine punea pe D. Stolo­jan să facă aceste promisiuni alegătorilor Craioveni ? Cine îl silea să’şî ia anga­jamente de care ştia destul de bine că nu se va putea ţine ? Cine ? Nu era alt-ceva de cât un injositor mij­loc de a înşela, de a putea fi ales. D. Anastase Stolojan ne dă proba omu­lui celui mai cinic, celui mai fără de ca­racter ; cuvintele sale din Cameră, în ces­­tiunea dotaţiuneî, sunt o temeinică probă a celor ce susţinem. Dar D. Stolojan, apostrofat cu drept cu­vânt de către valorosul liberal D. N. T. Popp, a răspuns că va cete aprobarea ale­gătorilor săî. Lăsăm că aceasta nu e pro­cedarea ce se impune D-luî Stolojan, ci aceea de a demisiona, şi apoi a cere din nou încrederea alegătorilor; dar, o măr­turisim, cum D. Stolojan a minţit când a promis că va combate un apanagiu, tot aşa a minţit în Cameră când a promis că va cere avizul alegătorilor. Nu îl cre­dem deci. Un ast­fel de om, cu un ast­fel de cinism, nu e demn de capitala Olteniei şi îl în­fierăm siguri că la rândul lor alegătorii îi vor da D-luî Stolojan, lecţiunea ce i­ se cuvine. Am reprodus acest articol de mai sus din ziarul liberal Revolta din Craiova, şi ne credem datori a a­­dăoga câte­va rânduri. Alegătorii Craioveni să nu aş­tepte ca Anast. Stolojan să-l convoace, căci mult vor aştepta. El să provoace o întrunire publică la care să cheme pe acest escroc politic, şi să’l execute, silindu’l a demisiona. Anast. Stolojan nu are de­cât a cere un nou mandat alegătorilor craioveni. Dar acest înfumurat burtă-verde ştie prea bine că colegiul al 2 lea de Dolj nu va alega ca representant In şedinţa de astă­zi, a Camerei, valorosul deputat de Roman, V. Gh Morţun, a cerut preşedintelui Ca­merei dosarele în afacerea crimelor din Dorohoi, spre a anunţa guver­nului o interpelare în această pri­vinţă. D. Dr. Ioan Raţitt, preşedintele comitetului partidului naţional din Transilvania, a plecat azi dimineaţă la Sibiu Raţitt, cu soţia sa, D-na. Emilia Am amintit despre degradarea a trei oficeri români in reservă din ar­mata austro-ungară. Aceşti trei tineri degradaţi pentru motivul că au aderat la mergerea de­­putaţiuneî române la Viena spre a preda împăratului Franţ Iosef me­morandul Românilor subjugaţi, au recurs în contra degradării la însuşi împăratul Franţ Iosef. Un tip de funcţionar al regimului conservator este şi D. Anton Gheor­­ghiade, directorul prefecturei din Bo­toşani. Conform unei adrese a ministeru­lui domeniilor, D. A. Gheorghiade a făcut statistica oraşului Botoşani pe care a înaintat-o ministerului. A­­ceastă statistică este un cap de operă de literatură oficială. Numărul locuitorilor oraşului Bo­toşani,—zice D. A. Gheorghiade,— e de 40,000 suflete, dintre care atâţia români, atâţia evrei şi un număr restrâns de naţionalităţi străine , to­tal 30,000 de suflete. Ministerul domeniilor înapoiază a­­ceastă statistică cu observarea, că unde au rămas 10.000 de suflete? Inteligentul director al prefecture! a răspuns textual următoarele: Sunt 10.000 de copii, cari neatin­­gând încă majoratul, nu li se poate stabili sexul și starea civilă. Tablou! Şi azi funcţionarii de la ministe­rul domeniilor fac haz pe socoteala bietului D. Anton Gheorghiude, al său în politic. Parlament pe un escroc TBA?1&~0£>M0&IKTB Teatrul Naţional. — Diseară vo­devilul 433. Opera Italiană. — Mâine. Vineri seara, se va juca Cioconda de Ponchielli Compania Lirică. — Stagiunea se deschide Duminică cu opereta Caspar­one. Teatru Karageorgevici. — Re­­presentaţiuni variate în fie­care seară. Teatrul Bulevard.—Representaţie variată. Palatul Ateneului — Duminica conferinţă în limba franceză a explorato­rului Africeî, D. Westmark. Concert Rubinstein.— In fie­care seară excelenta orchestră de sub direc­ţia D-luî Rubinstein cântă la Caf­eaua Naţională.-----------------------------------­Ad. Em. Rosenthal Dentist amarican Orele de cons. 9—1.2 și de la 2—5. SaiaOUtrioh BOALELE SECRETE NEPUTINŢA BARBATEASCA ‘ vindecă după cele mai noui metode radical fără durere şi împedicare, după experienţă d 28 ani. Specialist în boale lumeşti Dr. THOR no. I, Strada Emigrata No. I intrarea numai prin Strada Sfinţii Voevoal comultaţi! de la 8 dim­­pini la 8 seara Loc separat de așteptare pentru fie­care. Sobe patentata de încălzit. Arzători permanenţi .LOENHOLDT”v premiate la multe expoziţii d. ex. Londra, Man­chester, Berlin, Frankfort, etc. etc. Negre, nikelate sau zugrăvite Consumaţiune mică de cărbuni la o OftlcUitrii eg­ailft şi Evaporaţiune de apă A le se cere descrierea acestor sobe, cele maî bune din­tre ce aflate pănă acum în comerţ, ce se află în : Bucureşti la D-niî E. & A. Dimitrescu-Mirea Craiova' „ Galaţi Brăila Focşani Beriad Constanţa Pentru exclusivitatea vînzăreî în cele-l’alte oraşe ale Româ-D Jn i. ia j JRani33haideH ja ia n. a (Prusia de Rhin) . nieî a se ai ren Unii f*. Q. Lasii liaas it loan G. Dimitrescu Dobrovicî & Dragan I. Neumann C. D. Neguţu & G. Rainu Adolf Broder Heinrich Birnfeld

Next