Adevěrul, decembrie 1892 (Anul 6, nr. 1369-1397)
1892-12-04 / nr. 1372
Diferite ştiri Temperatura : Observaţiunea casei A. Rilema el Cmie, optician, Calea Victoriei 83, pe ziua de 3 Decembrie 1893, Miezul nopţii.....................—1.7 7 ore dimineaţa................— 0 Amiaza. .........................+3. înălţimea barometrică . . 762.5 Starea cerului : înorat. * Alaltă seară la ora 7 a sosit în Brăila D-niî Dr. Raţiu, V. Lucacî şi Coroianu. La ora 9 li s’a oferit un banchet somptuos de către membrii partidului naţional-liberal din localitate. Erî seară oaspeţii au plecat la Galaţi. In toată plimbarea făcută prin oraş, publicul le-au făcut ovaţiuni entusiaste. * D. şi D-na Raţiu mulţumesc tuturor persoanelor care au binevoit să-şi depună cărţile la portarul otelului Bulevard, cum de asemenea mulţumesc tuturor persoanelor din province care le-au urat bună venire în Bucureşti prin telegrame şi epistole.* Faimosul subr-prefect Lupu Gheorghiu, numit din păcate şef al regiei din Brăila, a fost prins cu mâna în sac de către inspectorul Krupenschi, care imediat l-a şi destituit după ordinul directorului general. Dacă la percepţie şi la comuna Brăilei se fac hoţie de cele mai îndrăzneţe, de ce n’ar fura oare şi bietul Lupu Gheorghiu ? Dar Lupu ca Lupu, a fost destituit, e ■vorba însă de hoţii cei mari din Brăila, pentru ce nu sunt destituiţi şi daţi judecăţiî ? Coane Lascararie, de ce nu ieî exemplu de la directorul Regiei şi să cureţi şi D-ta Brăila de pungaşii... conservatori ? * Vineri seară Academia Română va ţine şedinţă publică la care D. V. A. Ureche va citi „O legendă din istoria patriei“ şi „Domnia lui A. Moruzi la 1793.“. D. Sp. Haret va comunica o notă a D-luî N. Cuculescu asupra organizărei misiuneî franceze din Senegal pentru observarea eclipsei totale de soare de la 4 (16) Aprilie 1893. * A apărut de sub tipar primul volum din cursul clinic de pathologie chirurgicală al D-luî Dr. Kiriac, medic primar la spitalul Filantropia. Parte din aceste lecţiuni au fost profesate la institutul de chirugie, iar parte la spitalul Colţea, pe timpul când D-sa era şef de clinică al D-luî Prof. Dr. Assaky şi la spitalul Filantropia în urma numireî ca medic primar la acest spital. La acest volum, D. Dr. Kiriac, pe lângă opiniunile şi cercetările cele mai nouî ce s’au putut face în ramura chirurgicală, expune opiniunile și lucrările sale originale, asupra mai multor boale, pe care D-sa le-a putut studia încrdințându-i-se un serviciu chirurgical la spitalul Filantropia. VINERI 4 DECEMBRE 1892 Virtuea dispare îndată ce te încerci a o arăta. Et. Coenilhé. * Calomnia ca şi ingratitudinea. Moravurile noastre dau tot atât puţin loc celei dintâi, ca şi binefacerile noastre celei de al douilea. Bruix. Când norocul ne surâde să ne temem că el voeşte a ne înşela. P. Cyrus. * Femeia nu este numai fericirea în familie ; ea este, în multe cazuri, și coroana eî și demnitatea eî. A. Casparin. * * * Un ultim cuvânt Intram ca d' Un Domn către conductor: — E plină această corabie a luî Noe ? O voce din năuntru : — Lipsește un măgar, urcă-te iute. ------------—«aw»«.----------- laut, şi ca şi cum ar fi fost „din partea locului deschise uşa şi intră. In local domnea o mare animaţie. Mai toate mesele erau ocupate de câte unul, doi sau trei bărbaţi, tineri încă, fără nici un fir de mustaţă, unii mai în vârstă, alţii bătrâni chiar, întovărăşiţi de câte una sau două Domnişoare. La o roasă mai dosnică, încărcată cu sticle şi pahare de diferite forme şi colori, unele goale, altele pline, un bărbat în verstă, cu capul greu de fumurile bănaturilor, sta resturnat pe un scaun, cu capul rezemat de umărul unei u-soare, care cu o mână îi desmerda barba-i încărunţită, iar cu cealaltă inelul de diamant pe care -l avea în deget, schimbând din când în când câte o primire repede, un zîmbet, cu vecina ei, o blondă, care îşi petrecuse braţul pe după al unui tînăr, care părea a fi un student şi care zîmbeşte fericit sub desmerdările dulcinee sale căreia i-a promis pe mâine-seară un ceas de aur cu monogramul ei. Astfel, toate mesele sunt ocupate. Chelnerii se învârtesc printre rândurile de mese, întrecându-se a servi pe numeroşii clienţi, şi ţarul, se plimba de la o masă la alta făcându-şi datoria „de incasso“ pe când la „comptoir“ tronează, cu un aer grav, o damă corpolentă, cu părul alb, plimbându-și privirea pe la toate mesele, schimbând din când în când câte o privire, câte un semn din cap, sau făcând câte un gest din mână vre uneia din „fetele ei.“ In mijlocul sgomotului şi a veseliei generale, a cântecelor şi a aplauzelor la adresa unei Domnişoare, care abia a sfîrşit de cântat pe scenă, uşa se deschide şi un factor poştal suflând în degetele-i amorţite de ger, intră, se opreşte lângă uşă, aruncă o privire prin salon şi apoi făcându-şi loc printre rândurile de mese şi scaune, ferindu-se ca să nu calce cu cismele-i pline de zăpadă, peste vreo botină de lac, se îndreptează spre o masă de lângă scenă, unde un bărbat îmbrăcat după ultima modă, încântă cu vorbe dulci pe o oră cu ochii negri, care, cu capul rezemat de umărul său și zîmbind a lene, simte o deosebită plăcere că-şî plimbă mâna în buzunarul lui făcând să sune nişte monete de aur şi de argint. Factorul îi întinse o depeşă şi un creion zicând : — Iscăleşti, D-le Nicu. După ce factorul se depărtează, D. Nicu desface depeşa, aruncă o privire pe ea, apoi o vîră în buzunar ridicând din umeri... — Ce e depeșa aia Nicule ? întreabă ea. — Un fleac, răspunde el umplând cele două pahare ce-î stau dinainte pe masă. Frate-meu îmî depeșează să plec imediat fiindcă nevastă-mea e greu bolnavă de tifos... Să-mi las acum afacerile baltă și să plec!... Ș’apoi ce pot să-î fac eu ? Dumnezeu nu sunt!... — Aşa e, dragă, răspunde fata aprinzend o ţigară şi suflând un nour de fum în ochii lui, care drept pedeapsă o apucă de buze cu două degete şi o strânge, iar ea ţipând şi printr’un hohot de râs, cu o durere prefăcută îşi dă capul pe spate cu o mişcare din cele maî graţioase. Abia Gogu se aşeză la o masă şi-şi scoase mănuşile, şi o oră într’o roche de mătase rose-pale, se apropie repede de el zîmbind şi luându-î mâna cu familiaritate : — Bună seara, Goguţă... Ce maî faci ? .— Meisi, dragă... stau pe scaun... — Dar ce, ninge afară ?... Văd pe paltonul tău fulgi de zăpadă ?... — Da, ninge! Dar vezi îți place, urmă el scoțând din buzunar un mic obiect pătrat înfăşurat într’o hârtie subțire. — Ah! ah! ah ! esclamă ea, cu bucurie bătând din palme, după ce deschise cutiuța. Un inel... cu o piatră... — De diamant... veritabil... are unsprezece tăeturi... — Oh ! dragă Gogule... văd că ești parolist... vin’o să te sărut, esclamă ea într’un avânt de entusiazm. — Nu acum, maî pe urmă, răspunde el bătând în masă. Chelnerul se apropie. — Aî mâncat, dragă Rozamundo ? — Nu, dragă, și nu știfi ce ași maî mânca.... dar tu aî mâncat Gogule ?... Nici vorbă, ci nevasta ta... — Aşi! mâncat... numai performa am luat câteva îmbucături... Şi adresându-se chelnerului care aştepta ca un soldat înainte-i: — Să ne faci câte un puiu la frigare... dar, ştii, cu must... să se frigă încet... o salată de castraveţi în oţet... Dar adu-ne mai întâiu câte-o benedictină, puţin salam de Verona... — Şi nişte Roquefort... am poftă.. .— Şi... atât pentru moment... Chelnerul se depărtă spre a aduce cele poruncite. — Dar cum ai scăpat astă seară de nevastă-ta, dragă Gogule ? — Foarte uşor... Şi apoi nici nu prea stau eu s’o ascult... De alt-fel ea crede tot ce-î spun... Astă seară însă, zor nevoe s’o duc la teatru... Dar ce aî, dragă, par’că nu eşti tocmai veselă astă seară... — Mă doare puţin capul, am fost aşa de supărată astăzî... — De ce ? — Inchipueşte-ţî, dragă, că a venit acum două ceasuri croitorul cu rochia... — Aia adus’o ?... Aî încercat-o ? Te prinde bine ? — De minune... — Eî, şi ?... — Şi ’î-am spus s’o lase şi să vie mâine să-î plătesc. Ştii că am să-i dau cinei-zecî de lei de cusut, două-zecî şi cinci pentru garnitură şi două-zecî şi douî de leî că ’mi-a reparat rochia aia de bengalină. — Ei? — Şi el a făcut o gură, obraznicul! Că nu, să-î plătesc imediat! Dar ce, îî zic, D. Gogu n’are credit la tine de o sută de leî pănă mâine, când ai luat de la el maî mult de cinci sute de lei ? Şi a remas să vie mâine dimineaţă. Dar, ştii, aşa mă supărasem... De atunci mă doare capul... — Iată, dă-î mâine, zise Gogu scoțând portofoliul, luând cinci hârtii albastre... — Apropos, Gogule, când mergem la teatru ?... N’am fost, nu mai ţin minte de când... De când m’aî dus tu de astă vară... — Orî când vrei, dragă... — De-ar ști nevastă-ta, vai! Gogule, ce-ar fi de tine !... — Cine ştie ce visează ea acum... — D-le Gogu, e cineva la uşă, care cere să vă vorbească, zise un chelner, apropiindu-se repede. — Cine ? întrebă Gogu scandalizat. — Două persoane... Vă roagă să mergeţi pănă la uşă... Gogu merse la uşă şi o deschise. O femee care aştepta afară pe trotuar la braţul unui bărbat cu gulerul paltonului ridicat, se apropie de el şi e î întinse un obiect zicându-i cu o voce din cele mai naturale : — Iată cheia de la sală, Gogule... tu o să te întorci mai curând acasă, eu mă duc la bal... Şi fără a mai aştepta, femeea trase pe cavalerul ei de braț, care lăsa în fața lui Gogu un nor de fum din havana lui, se urcară amândoi în trăsura care ’l aștepta, zicându-i pe când trăsura pornea : — Intră înnăuntru, să nu răcești la cap, Gogule!... El rămase ca buimăcit. Cheia îi căzu din mână. Voi să strige, dar par’că i se oprise ceva în gât... Voi să alerge după trăsură, după soţia sa, să o strige, să o întrebe cum şi ce, şi cine era bărbatul cu care se ducea la bal... Dar n’avu vreme, căci se simţi tras de mână în salon de frumoasa Rozamunda, care-i zise : — Ia vino, Gogule, vino, stăpâna pretinde să-î plătesc două-zecî de leî fiindcă am rupt coada unui păhărel de benedictină... I. Th. File rupte din Album ? Dezbaterile Parlamentare SENAT Urmarea şedinţei de la 3 Decembre Se adoptă aliniatul 2 şi se dă citireal. (conflictul cu Grecia). D. Th. Văcărescu aprobă în termeni călduroşi pasagiul din discursul Tronului în care drepturile României sunt apărate. Acest limbaj viril aminteşte imagin armatei. Trece apoi la chestia asasinatelor de la Dorohoi, în care o presă fără scrupule (?) lansează acuzaţiuni injurioase în contra armatei. D-sa aminteşte campania nedemnă (?) dusă de Adevărul şi Voinţa Naţională contra soldaţilor cari şi-au făcut datoria trăgând asupra acelor fugari criminali. D. Gh. Cantacuzino, preşedinte, cheamă la chestie pe orator. D. Gh. Văcărescu revine la chestiea de la Dorohoia şi spune că voeşte să-şî desvolte amendamentul său relativ la confienţa pe care naţiunea o are în armată. Spune că e o ruşine pentru o oare-care presă de a afirma că soldaţii din ordinul superiorilor lor au tras asupra inocenţilor. Trece la afacerea Zappa şi spune că ea se deosibeşte de afacerea Berdmar. D. St. Şendrea îşi desvoltă un amendament asupra modului cum guvernul conduce politica externă în care lipseşte un şir şi un fir logic. D-sa vorbeşte de ruperea relaţiunilor cu Grecia şi apoi spune că afacerea Bedmar şi Zappa sunt identice. D. Al. Lahovary se laudă şi înjura pe D. St. Şendrea. — Mai vorbesc D-nii G. Vernescu şi P. Carp şi discuţia se închide. — Proectul de adresă în total este votat cu 63 voturi contră 7. Şedinţa de la 3 Decembrie 1893 Preşedenţia D-luî Gh. Gr. Cantacuzino. Prezenţi 83 senatori. D. Urdăreanu face chestie personală cu D. Th. Văcărescu, care era a atacat presa în mod fiedemn, fiind că eaşi-a permis să înfiereze asasasinatele de la Dorohota. D. Urdăreanu spune că libertatea presei este de esenţa regimului Constituţional şi că Senatul nu trebue să se atingă nici în glumă nici în serios de libertatea presei. D. Văcărescu răspunde. Senatul trece în secţiuni. Presa în Senat CAMERA Şedinţa de la 3 Decembrie 1893 mi-Şedinţa se deschide la ora 1 şi 20 note sub presidenţia D-luî general Gh. Manu. Prezenţi 110 deputaţi. Se fac formalităţile obicinuite. D. Ştefan Beloiu întreabă ce se face cu legea asupra comerciuluî ambulant, care nu se aplică de loc. D. Lascar Catargiu spune că s’au dat ordine în această privinţă. D. St. Beloiu : S’au dat ordine şi circulări; da, s’au dat ordine de către D. ministru prefecţilor, prefecţii au dat ordine poliţailor, poliţaii comisarilor, comisarii subcomisarilor, iar aceştia din urmă gardiştilor. — Dar care au fost rezultatele ? Rog dar, sfîrşeşte oratorul, pe D. ministru nu numai să dea ordine, dar să facă să se şi aplice ordinele sale. D. Menelas Ghermani se miră că D. Ştefan Beloiu avansează lucruri pe care nu le poate dovedi. Dacă D-sa are dovezi, să adreseze o interpelare și guvernul îi va răspunde. Se cere închiderea discuţiei. Se pune la vot şi se primeşte. D. AL Lahovary depune un proect de lege pentru acordarea unui credit necesar întreţinerei consulatului de la Cernăuţi. Hoţiile din Galaţi D. R. C. Dobrescu anunţă o interpelare în privinţa abuzurilor de la Galaţi. D. N. Voinov roagă camera să acorde de urgenţă o pensiune familiei luî Leon Eraelide, fost senator de Roman. Crimele din Dorohoia l . D. V. G. Morţun cere mai multe dosare şi ordine relative la crimele de la Dorohoia, la starea de asedîu declarată acolo, şi la expulzarea luî Alexa Teodorescu. D. general Lahovary, ministru de rezboiu, spune că n’a fost declarată starea de asediu la Dorohoia. D. V. G. Morţun. Cu atât mai rău ! Starea de asediu a existat atunci fără a fi declarată. D. I. Poenaru-Bordea citeşte un proiect de lege prin care tinde a se descărca de sarcinele lor către Stat, moşiile foaste a lui Mihail Cogălniceanu. D. N. Voinov întreabă dacă se votează pentru memoria lui M. Cogălniceanu şi pentru moştenitorii săi, ori pentru acei cari au cumpărat moşiile de la fiii lui Cogălniceanu. D. C. Cogălniceanu răspunde D-luî Voinov că D-sa şi cu fratele său Vasile Cogălniceanu, au renunţat deja la drepturile acordate prin acest proiect de lege, deoarece au vîndut moşiile. D. N. Voinov se declară satisfăcut dacă e vorba de votat pentru moştenitorii lui M. Cogălniceanu, dar pentru nişte speculanţi nu ar fi votat nici o dată. D. Menelas Ghermani întreabă dacă e vorba de a se scuti moşiile de plată pănă la 1 Aprilie 1892 sau 1893 ? D. Poenaru Bordea, raportor, răspunde că numai pănă la 1 Aprilie 1893. Ultime Infermafii Anast. Stolojan Cu ocaziunea votăreî unei dotaţiunî de 300.000 de leî anual principelui Ferdinand, D. Anastase Stolojan, alesul colegiului al II-lea de deputaţi al Doljului, nu s’a mulţumit a vota numai propunerea guvernului conservator, dar a luat şi cuvântul în parlament pentru a susţine acest proiect. Discursul D-luî Anastase Stolojan e o cinică sfidare a cetăţenilor Craioveni, e semnul dispreţului celui maî profund ce fostul ministru liberal le poartă, e cel maî revoltător act. D. Anastase Stolojan când, în luna Februarie trecută, s’a presentat alegătorilor Doljenî spre a le cere încrederea, în discursurile sale demagogice nu a uitat a-șî pompona cuvântările cu cele maî sforăitoare fraze. Tema cea maî mult consumată de dânsul era că, odată ajuns în parlament, va combate din toate puterile vre-un nou apanagiu sub ori ce formă s’ar presenta el. Ne întrebăm, cine punea pe D. Stolojan să facă aceste promisiuni alegătorilor Craioveni ? Cine îl silea să’şî ia angajamente de care ştia destul de bine că nu se va putea ţine ? Cine ? Nu era alt-ceva de cât un injositor mijloc de a înşela, de a putea fi ales. D. Anastase Stolojan ne dă proba omului celui mai cinic, celui mai fără de caracter ; cuvintele sale din Cameră, în cestiunea dotaţiuneî, sunt o temeinică probă a celor ce susţinem. Dar D. Stolojan, apostrofat cu drept cuvânt de către valorosul liberal D. N. T. Popp, a răspuns că va cete aprobarea alegătorilor săî. Lăsăm că aceasta nu e procedarea ce se impune D-luî Stolojan, ci aceea de a demisiona, şi apoi a cere din nou încrederea alegătorilor; dar, o mărturisim, cum D. Stolojan a minţit când a promis că va combate un apanagiu, tot aşa a minţit în Cameră când a promis că va cere avizul alegătorilor. Nu îl credem deci. Un astfel de om, cu un astfel de cinism, nu e demn de capitala Olteniei şi îl înfierăm siguri că la rândul lor alegătorii îi vor da D-luî Stolojan, lecţiunea ce i se cuvine. Am reprodus acest articol de mai sus din ziarul liberal Revolta din Craiova, şi ne credem datori a adăoga câteva rânduri. Alegătorii Craioveni să nu aştepte ca Anast. Stolojan să-l convoace, căci mult vor aştepta. El să provoace o întrunire publică la care să cheme pe acest escroc politic, şi să’l execute, silindu’l a demisiona. Anast. Stolojan nu are decât a cere un nou mandat alegătorilor craioveni. Dar acest înfumurat burtă-verde ştie prea bine că colegiul al 2 lea de Dolj nu va alega ca representant In şedinţa de astăzi, a Camerei, valorosul deputat de Roman, V. Gh Morţun, a cerut preşedintelui Camerei dosarele în afacerea crimelor din Dorohoi, spre a anunţa guvernului o interpelare în această privinţă. D. Dr. Ioan Raţitt, preşedintele comitetului partidului naţional din Transilvania, a plecat azi dimineaţă la Sibiu Raţitt, cu soţia sa, D-na. Emilia Am amintit despre degradarea a trei oficeri români in reservă din armata austro-ungară. Aceşti trei tineri degradaţi pentru motivul că au aderat la mergerea deputaţiuneî române la Viena spre a preda împăratului Franţ Iosef memorandul Românilor subjugaţi, au recurs în contra degradării la însuşi împăratul Franţ Iosef. Un tip de funcţionar al regimului conservator este şi D. Anton Gheorghiade, directorul prefecturei din Botoşani. Conform unei adrese a ministerului domeniilor, D. A. Gheorghiade a făcut statistica oraşului Botoşani pe care a înaintat-o ministerului. Această statistică este un cap de operă de literatură oficială. Numărul locuitorilor oraşului Botoşani,—zice D. A. Gheorghiade,— e de 40,000 suflete, dintre care atâţia români, atâţia evrei şi un număr restrâns de naţionalităţi străine , total 30,000 de suflete. Ministerul domeniilor înapoiază această statistică cu observarea, că unde au rămas 10.000 de suflete? Inteligentul director al prefecture! a răspuns textual următoarele: Sunt 10.000 de copii, cari neatingând încă majoratul, nu li se poate stabili sexul și starea civilă. Tablou! Şi azi funcţionarii de la ministerul domeniilor fac haz pe socoteala bietului D. Anton Gheorghiude, al său în politic. Parlament pe un escroc TBA?1&~0£>M0&IKTB Teatrul Naţional. — Diseară vodevilul 433. Opera Italiană. — Mâine. Vineri seara, se va juca Cioconda de Ponchielli Compania Lirică. — Stagiunea se deschide Duminică cu opereta Casparone. Teatru Karageorgevici. — Representaţiuni variate în fiecare seară. Teatrul Bulevard.—Representaţie variată. Palatul Ateneului — Duminica conferinţă în limba franceză a exploratorului Africeî, D. Westmark. Concert Rubinstein.— In fiecare seară excelenta orchestră de sub direcţia D-luî Rubinstein cântă la Cafeaua Naţională.-----------------------------------Ad. Em. Rosenthal Dentist amarican Orele de cons. 9—1.2 și de la 2—5. SaiaOUtrioh BOALELE SECRETE NEPUTINŢA BARBATEASCA ‘ vindecă după cele mai noui metode radical fără durere şi împedicare, după experienţă d 28 ani. Specialist în boale lumeşti Dr. THOR no. I, Strada Emigrata No. I intrarea numai prin Strada Sfinţii Voevoal comultaţi! de la 8 dimpini la 8 seara Loc separat de așteptare pentru fiecare. Sobe patentata de încălzit. Arzători permanenţi .LOENHOLDT”v premiate la multe expoziţii d. ex. Londra, Manchester, Berlin, Frankfort, etc. etc. Negre, nikelate sau zugrăvite Consumaţiune mică de cărbuni la o OftlcUitrii egailft şi Evaporaţiune de apă A le se cere descrierea acestor sobe, cele maî bune dintre ce aflate pănă acum în comerţ, ce se află în : Bucureşti la D-niî E. & A. Dimitrescu-Mirea Craiova' „ Galaţi Brăila Focşani Beriad Constanţa Pentru exclusivitatea vînzăreî în cele-l’alte oraşe ale Româ-D Jn i. ia j JRani33haideH ja ia n. a (Prusia de Rhin) . nieî a se ai ren Unii f*. Q. Lasii liaas it loan G. Dimitrescu Dobrovicî & Dragan I. Neumann C. D. Neguţu & G. Rainu Adolf Broder Heinrich Birnfeld