Adevěrul, februarie 1894 (Anul 7, nr. 1767-1795)
1894-02-01 / nr. 1767
ANCHETA NOASTRĂ: LUPTA DE LA CHÎTILA. — DEMISIILE OFIȚERILOR - LUPTA CU JANDARMII.-MOARTEA UNEI VICTIME DOMNII DEPUTAŢI Au luat vacanţie pina Joi. De ce ? E un mister pe care numai posteritatea îl va putea ghici. Deocamdată se constată că deputatul e o fiinţă foarte ciudată: cu cît lucrează mai puţin, cu atita oboseşte mai tare. Sau le e frică de bandiţii din Capitală ! Azi dimineaţă 127 de ofiţeri de cavalerie din capitală și-au dat demisiile. Amănunte la Ediția II. Romanul crimelor din Bucureşti nu s’a sfîrşit încă şi e probabil că nu se va sfirşi curind, aşa cum merg lucrurile. Sîntem datori, deci, să dăm publicului o sumă de esplicaţii, căci toată lumea se întreabă unde are să ajungă povestea aceasta aşa de reală, de tragică şi de ridiculă. Nimeni nu face politică din chestiunea asta. Mai mult, sîntem cei d’intiiu cari declarăm cu hotărîre că de mult timp Bucureștii n au avut un prefect așa de corect ca actualul. De D. Rasty nimeni n’are să se plîngă că ar fi săvîrșit vre-o ilegalitate gravă. S’a amestecat și dumnealui in politică, dar s’a amestecat puţin, foarte puţin comparativ cu alţii. Pentru cine n’a uitat vremile lui Moruzi şi ale lui Algiu, D. Rasty e un inger. Dar, oricit da nepărtinitori am fi, trebue să recunoaştem iarăşi că de mult n’ara văzut şi n’am auzit să fi existat un prefect aşa de incapabil ca actualul colonel-prefect. Am arătat în numărul trecut ce tirziu a sosit poliţia la locul crimelor. Azi trebue să mai adăugăm, că şi atunci cînd a sosit, a lucrat fără nici o pricepere. Iată fapte: Se duc să înconjoare casa lui Alexandru Ionescu. Acolo nu ştii unde să se posteze, şi din cauza asta sunt împuşcaţi cei doi inspectori. Banditul ese, trece pe lingă jandarmi , dar aceştia nu pot să tragă în el... de frică să nu împuşte pe don prefect, care fugea înaintea lor, alergînd, după Ionescu cu sabia scoasă şi... cu căţelul in urmă. Altul : După ce scapă pe bandit, se apucă şi trag intr’un om nevinovat, în Damaschin. Nenorocitul a murit în spital. Cu ce drept au tras în el ? Trăgătorii nu erau nici în legitimă apărare, nici în urmărirea unui fugar, nici în faţa unui flagrant delict. Mai departe. In loc să posteze imediat grupe de poteraşi pe la bariere şi pe la staţiile apropiate, D. Prefect soseşte la Chitila după spartul tirgului, după ce doni băeţi de la o circiumă se luptaseră singuri cu bandiţii. Asupra faptului acesta avem amanantele cele maisigure, culese de la faţa locului. Cetitorii le pot găsi la pagina a treia. Deci, fără să mai vorbim de întirzierea pe care a pus-o poliţia chiar în seara crimei, şi fără să mai amintim că bandele de tîlhari treime să fi fost organizate de mult,— este sigur că incapacitatea prefectului s’a dovedit cu prisosinţă, nic’o dată dar intrebăm: Nu credem. colonel Rasty că nu mai poate sta în capul prefecture!? Nu crede Dumnealui că e bine să lase locul acesta unui om mai destoinic? Noi, spunem sincer, regretăm că suntem siliţi să cerem demisionarea sau revocarea prefectului actual,căci nu ştim dacă nu ni se va aduce în loc o specie de Algin. Dar, cînd vedem situaţia nenorocită în care e lăsată capitala; cînd vedem că trăim in Bucureşti ca in codrul Herţii; cînd vedem că o adevărata panică a intrat în inimile poliţiştilor,—dacă poliţiştii pot avea asemenea organ pernicios,—nu putem să zicem, mai bine cu deşteptul la pagubă, decît cu Rasty la cîştig ! Gîştigaserăm în libertăţi, prin faptul că bandele de bătăuşi se mai moderaseră, dar pierdem prin faptul că sîntem ameninţaţi de alţi bandiţi, pe cari nu-i poţi prinde şi pentru cari,—vai!—nici un ministru nu răspunde. Departamentul lor e pădurea, iar subvenţiile şi le iau singuri, de unde pot, fără să fie supăraţi de nimeni,—căci Bucureştii sînt un sat fără cîini, afară de căţelul prefectului. AuRasa BSaeallMtMa BANDIŢII DIN CAPITALA VALSUL LUI GOGEA Timpul, organul dinastiei Lahovary al căreia dinasticism pentru întreaga familie Hohenzollern nu se poate pune un dubiu, scrie următoarele:—Balul care s'a dat aseară la palat, a avut un succes strălucit. Toată lumea a admirat cu deosebire frumuseţea şi graţiile A. S. R. Prinţesei moştenitoare, care a deschis balul cu maiorul Cocea, al 2-lea comandant al batalionului de vinători pus sub comanda supremă a Prinţului de Coroană. Nu contestăm frumuseţea Prinţesei, dar constatăm că a deschis balul cu bătăuşul Cocea. Constituţionalul, organul lui Petre Carp, spune că: — La zece ore au început dansurile, şi Prinţesa a dansat cel d'intii vals cu maiorul Cocea, al 2-lea comandant al batalionului I de vinători. L’Indépendance Roumaine, care să citeşte poate la Londra, găsind acest prim vals cam..........prea deochiat, a preferat să mintă, şi asigură pe editorii săi, că Prinţesa Maria a deschis balul cu D. ministru plenipotenţiar al Austro-Ungariei. Pe mine, acest fapt nu mă miră de loc, căci Prinţul Ferdinand, descreeratul Jack şi bătăuşul Cocea, formează astazi o trinitate asupra căreia planează ochirea binevoitoare a Regelui. Eu credeam pe Carol I inteligent; pururea am declarat-o, dar atitudinea Sa faţă cu atacul mişelesc al lui Cocea, şi mai ales nepăsarea Sa faţă cu o parte a discursului lui Jack privitor la militari şi la ziarişti, ma pus pe graduri. In orice caz, o faptă rea să plăteşte mai tot-d’a una pe această lume. Suveranii mai curind de cit simplii Dacă Carol I era inteligent trebuia să o ştie. Vom trăi şi vom vedea. A. A. B. un moment discursul, D. L. Catargiu s’a apropiat de el şi i-a zis : De ce vorbeşti atita? Sint convins că Boldescu a făcut gheşeftari, I! voiți suspenda şi-i voiţi da în judecată! Apoi cînd un prim-ministru tratează în modul ăsta pe un partizan al său, nu aveam oare şi noi dreptul de a-i taxa cum merită şi a despreţui pe avocaţii tuturor cauzelor perdute ? COCEA LA TÎRGU-JIU Revenim încă odată asupra acestei nenorocite afaceri, pentru a da, după cum am făgăduit extracte din corespondența ce am primit. Un părinte ne scrie: «Am fost foarte mirat ca Timpul să pretindă ca inspectorul Istrate n’a dovedit ca bătăuş decît pe profesorul Radian, atunci cînd noi ştim de la copii că lucrurile au fost amintrelea şi am auzit din gura chiar a D-luî Istrati, care o spunea la toată lumea că au fost mai mulţi bătăuşi. Noi mai ştim, D-lor, că în gimnaziul de la noi nu numai că se pălmuia şi se bătea, dar se şi lovia cu trestia, linia şi «hiar scuturătoarea da praf, poreclită de băeţi coada de bob, avind ca doi centimetri şi jumătate diametru. Pe aceasta din urmă urmă tocmai Directorul Bobancu o aplica, căci ceil’alţi nu îndrăzneau să o facă.—Dar el ştia bine nelegiuirea ce face, căci cînd sta vestit de venirea inspectorului el s’a grăbit să taie ciomagul in două. Şi totuşi D. Istrate cînd a dat de acest ciomag tăiat s’a înspăimîntat şi l’a luat cu el la Bucureşti.» Iată acum numele elevilor bătuţi mai tare după cum rezultă din mai multe scrisori : în clasa I-a elevul Petrescu; în a 3-a Milcu şi Geohatiu. Acest din urmă a fost bătut cu cea mai mare sălbătăcie peste mina ce-i era rănită , şi cum se ruga să-i fie milă căci rana e dureroasă, Bobancu ÎI striga : «las că te lecuesc că ! Ţine mina că te jupoi». Acest fapt a fost comunicat chiar D-lui Istrati. Mai mulţi din corespondenţii noştri ne afirmă un acelaşi lucru şi anume că la eşirea sa din clasa I unde făcuse ancheta, faţă cu toţi profesorii şi cu Dr. Popescu, D. Istrati a exclamat Itadianu, Bobancu, Stolojanu, Bontea toţi bătăuşi ! şi-a repetat de mai midte ori vorbele astea. Aşa fiind lucrurile, cum se potrivesc arătările Timpului cu realitatea faptelor? Ori raportul D-lui Istrate constată cele expuse ele noi şi atunci reptila guvernamentală minte” ori poate D-lul Istrate singur cedînd la cine ştie ce influenţe încearcă a minţi pe ministru. In acest din urmă caz, afirmăm încă odată că cele spuse de noi sunt toate adevărate și cerem ministrului să numească o nouă anchetă. C. A. Versiuni oficiale . Timpul, vorbind de relafianile date de presă asupra crimelor din Capitală, recunoaşte că «Adevărul» a avut darea de seamă cea maî amănunţită şi care in cea mai mare parte e fidelă ? Din parte-ne, recunoaştem şi noi că Timpul cu ocazii asta a fost mai bine informat decît alte ziare. Dar... cîteva observaţii. Pentru ce atîta dragoste de a denatura unele fapte? In toată darea de seamă a ziarului guvernamental asupra bandiţilor la Chitila, Timpul nu ştim cum a făcut, dar a introdus o sumedenie de inexactităţi. Aşa par ziarele care nu publică decit versiuni oficiale. DE LA ATENEU Principiul de Naţionalitate Conferinţa de aseară a D-luî Aurel Popovici despre «Principiul de naţionalitate», a fost desigur una din cele mai studiate şi bine primite din cele ţinute pină acum. Un public foarte numeros şi entuziast a subliniat cu aplauze şi ovaţii deducerile conferenţiarului. D. Aurel Popovici ne-a arătat prin conferinţa sa că nu e numai un agitator energic şi abil, dar şi un cugetător care caută să-şi dea seamă pe cale filozofică de cauzele mai adînci cari determină mişcările naţionale în genere şi pe cea transilvăneană în deosebi, a expus subiectul dintr’un punct de vedere pur teoretic. A arătat care este substratul real al naţionalizmului. In privinţa aceasta, a spus D-sa, părerile sunt foarte deosebite. Aşa de pildă teoreticianii naţionalizmului german susţin că, elementul esenţial şi integral al unei naţionalităţi e limba sa. Inpotriva acestei teorii însă, vorbeşte faptul că Irlandezii, deşi numai a treia parte din ei vorbesc vechiul idiom fenian, iar mai toţi englezeşte, totuşi formează o grupă etnică foarte bine deosebită şi însufleţită de un simţimînt naţional foarte viciu. Şi cazuri de acestea mai sunt multe. D. Popovici înclină mai mult spre teoria naţionaliştilor italieni, după care momentul hotăritor în viaţa unei naţionalităţi, nu este limba, ci conştiinţa naţională, care se dezvoltă din stăruinţa unui popor după libera sa dezvoltare, în legătură cu tradiţiunile şi dispoziţiile organice ale spiritului său. Conferenţiarul arată apoi cari sunt urmările ce decurg din apăsarea unei naţiuni, explică ca foarte firească revoltă ce se naşte în sinul poporului asuprit şi se ridică inpotriva acelora cari reprobă mzritoi, ura ce se iscă in sufletul neamului asuprit. In luptele pentru existenţa naţională, senzaţiile cari izvorăsc din ura în potriva asupritorilor, constitue o forţă reală. Trecînd apoi la lupta de naţionalităţi în Austria, D. Popovici zice că dacă Maghiarii vor să maghiarizeze pe Slavi şi Romînî, apoi trebuea s’o facă înainte ca în aceste popoare să se fi deşteptat cu toată vigoarea simţimintul naţional. D-sa aruncă o repede privire asupra Europei apusene din punctul de vedere al luptelor naţionale, şi arată că mai pretutindeni principiul naţionalităţilor s’a afirmat cu putere ori cel puţin se află în stare latentă. Face să reiasă fundamentala deosebire care există între asimilarea etnică şi cea artificială. In potriva acestei din urmă, dreptul de revoluţie este un drept sfint şi in sprijinul acestei păreri, citează pe mai mulţi autori germani şi italieni. D. Popovici mai arătă că socialismul nr exclude naţionalismul, amîndouă fiind tendinţi egalitare. D-sa afirmă chiar că dacă mişcările naţionale nu vor fi satisfăcute înainte de triumful socialismului, acestea se vor arăta şi impune şi în societatea socialistă. Mai citează şi un discurs al lui Liebknecht, prin care acesta a susţinut că o naţiune nu poate stăpinî o bucată de pămînt pe care se vorbeşte o altă limbă deci la sa. D. Popovici termină spunînd că de datoriea naţionaliştilor sinceri nu este numai de a elibera pe fraţii noştri de sub jugul străin, ci a face din ei şi oameni liberi şi tari prin cultura lor. * , * * Acesta este rezumatul conferinţei. Fireşte că el nu poate fi decît incomplect. D. Popovici a vorbit mai bine de două ceasuri, în care timp a fos ascultat cu cea mai mare atenţie. Milk. GREUTATEA LUI RACACIURE Naţionalul de om publică o lungă scrisoare a faimoşilor representanţî ai judeţului Suceava, paraponisiţi pe 1. Catargiu că menţine în prefectura judeţului pe ruda sa Forescu. Aceşti onorabili ameninţă a părăsi partidul. Se vede că începe a arde moara, de vreme ce şoarecii încep să fugă. Scrisoarea aceasta conţine insă un juvaer, care nu trebue să treacă nebăgat in seamă. Iată-1: «La pevoe, ar putea D. ministru să se adreseze chiar unora din noi, cei mai in vîrstă şi cit mai multă greutate numai şi numai să se dea acelui nenorocit judeţ o administraţie serioasă şi destoinică in căutarea intereselor sale».* Auziţi, mă rog, greutatea aquaticului D. Popovici Răcâciune! Nu cunoaşte se vede, nenorocitul, teoria lui Archimed? Ce mai poate fi şi greutatea unui aşa voluminos corp înplintat veşnic în apă? ULYSE TOT ESCROC Delicioşii confraţi de la Constituţionalul, cel cu era nouă in proţap şi cu zgarda vechnie de gît ne înjură. Cauza supărărei junimiste e că in urma destăinuirilor D-lui Ştefănescu, în Cameră, relativ la gestiunea primarului de Craiova, am comunicat aceste fapte cititorilor noştri sub titlul Escrocat Ultise. Constituţional, ne mai spune că apreciarea noastră a fost pripită, fiind-că reporterul nostru n’a stat pina la sfârşitul şedinţei ca să audă apărarea D-lui Boldescu şi pledoaria D-lui Marghiloman. Aceasta e adevărat în parte, fiind-că altfel ar fi putut să ne relateze următorul fapt intimplat în şedinţă, pe care-l povesteşte Naţionalul. D. Ştefănescu, întrerupîndu-şi pentru POTERĂ i BUCUREŞTI Desperată că nu poate găsi pe bandiţi, poliţia a declarat in Bucureşti un fel de stare de asediu. Serile astea ea a organizat, mai ales prin mahalale, o adevărată vinătore de oameni. Toli câţi nu sunt îmbrăcaţi după ultimul jurnal al caraghioşilor, sunt înhăţaţi de gardişti şi duşi la secţie. Rău făcut astfel trimeroase arestări. Morala: Onorabilitatea cetăţenilor se recunoaşte după forma gulerului. LIBERALII UNGURI (Prin fir telegrafic) BUDAPESTA, 30 Ianuarie. — O întrunire numeroasă de liberali catolici a adoptat o propunere prin care declară că e de datoria patriotică de a apăra reformele religioase, şi invită oraşele, cercurile politice şi corporaţiunile să sprijinească liberalismul. Ea se declară gata a provoca o întrunire națională pentru a manifesta în favoarea ideilor liberale. Precum se știe, liberalii unguri sfiițimpotriva libertatei cultului. Totuși,sunt liberali! SOUVENIR » . . înainte de a se duce la domiciliul dumnealor, domnii deputaţi guvernamentali au ţinut să ne lase o amintire plăcută. Dumnealor au validat alegerea D-lui Donici la colegiul al treilea de Bacău, unde ingerinţele au fost colosale, precum dovedesc chiar actele oficiale publicate la vreme. Banditismul electoral triumfă, de ce n’ar triumfă și banditismul al cărui parlament e la Grozăvești ? HOFTOR! REGALE Iindependance Roumaine publică de citva timp note asupra vieţei Regelui Carol al Romîniei, note scrise de un martor ocular. Cititorii Adevărului ştiu bine că nu ne-am perdut vremea cu urmărirea şî criticarea acestor note. Dar in numărul de eri, aui dat din instimplare peste o povestire boacănă de tot, incit nu pot a nu o da in vileag. Notele au ajuns la anul 1868, cînd defunctul I. C. Brătianu formase ministerul. Reproduc textual: Din punctul de vedere politic, primejdiile nu lipsesc, dar am ferma încredere că vom râminea stăpînî. Am decis pe I. C. Brătianu a se duce la Iaşi, unde se află focarul tuturor intrigilor. Oraşul este ciştigat de mine, fiindcă am plătit, pentru un an întreg dările mahalalei celei mai buniţitim aparate. Aceste rinduri subliniate sunt extrase— zice autorul notelor— dintr’o scrisoare adresată de prinţul Carol prinţului Frideric, atunci moştenitorul coroanei Prusiei. Ieseniin ! Domnitorul Carol scria că a prftit. Auziţi, la Berlin în 1868 şi se lăuda pe un an întreg, dările unei mahalalei Care mahala? — se fereşte a o spune, şi se mulţumeşte a zice că acea mahala era locuită de cetăţeni neastîmpăraţi, pe cari El i-a astimpărat, cumperindu-i cu bani. Ce neruşinare ! Dacă vor fi multe naraţiuni ca aceasta, Lndépendance Roumaine, bine ar face să intituleze aceste node : Mofturi regale. A. V. D.