Adevěrul, martie 1894 (Anul 7, nr. 1796-1825)

1894-03-01 / nr. 1796

ANUL VII. — No.­ 1796. mmm, NUMERUL_rO BAm ABONAMENTELE fflCEP LA 1 Șl 15 AL® HS-CAREÎ LUNI n 8B jputiffic rarAiarm m București la casa ALasiiwiSTSAfis! 'om fra«ic­e și Streintătate păi» mandat» POȘTALE 17N AN ÎN TARĂ. 391,1% In STREVĂTATE 50 LEÎ sase um . . Î5 » » » 25 * tbkî lbnr . . 8 » » » 23 » Km **ws»**w î» s&réfsBB&nftai 9® Im»,mi mmmi* ii?m ss rnmmk T2± ADMINISTRAŢIA. PNMOigi. BftttCEI NAȚIONALE­­CASELE KARAGI-ORCEKC*). BtreettW politie: ALES. V. BELBIMANU SM te fereşti 'Romăne de cum strein în casă w. MUm­ smârS. MARȚI 1 MARTIE 1894 BAKI ÎN UN­CI URILE &m Bucureşti şi județe se primesc. mamain Administrație 1» Mmmetate, direct la abmwiotsupbe șt fa emte oficide de publicitate mmeres»? la pag, iv..........0,39 b. linii* » IH.............%,■— M »7 » ii.............3„— » i>! :îele și reclamele 3 uâ nîwroe.| î, ZIARUL SE GĂSEȘTE I® Vfea&RMf CU NUMERHL LA / ffe, Í92, Boule». Sd.-Cjtrmtßn im YECMiw m m&m REDACŢIA PĂSAeftib SÎNCei NAȚÎONALE (CASELE KARASS?RO£«K® *•» Fuga­rii! Mărunţele O parte din banda lui Mă­runţeii! a fost prinsă. Mărun­ţele­ a fugit în Bulgaria. La ediţia a doua vom da toate amănuntele. INTRUNIREA LIBERALILOR Dom.niî B._A. jStraraîa, V. ILasiear, V. VafU, Mlfiăileseu, Uf. loMeseia, Sandi» Jonescsi, V. Fleva.—îfo­­tiuaiea.—Hneprefsai. De astă dată lume foarte multă. De­­legațiele de prin județe erau foarte nu­meroase, iar publicul din capitală res­­punsese în foarte mare număr la convo­carea liberalilor. Stalurile, lojile, bufetul lateral și scena erau ticsite de lume. In lojile din­ fund— lucru nou la întrunirile liberale — cîte­va Doamne erau instalate. Raze vesele de soare patrundeau în sală din toate părțile, o înveseleau și-i dădeau un aspect de serbătoare. La orele două se deschide şedinţa prin un discurs al D-luî Sturza. D. Sturza D-sa acuză pe guvern că trădează in­teresele noastre naţionale faţă cu streinii atît prin încheerea convenţiilor cit şi prin politica sa faţă cu romînii din Tran­silvania. Pentru D-sa, lucrul se explică numai prin faptul că guvernul se compune din Fanarioţi, lipsiţi de dor de ţară şi cari atentează la libertăţile publice. Azi lucrul a ajuns de nesuferit. De aceea întrunirile liberale sunt din ce în ce mai frecventate şi vin de aderează bărbaţi ca D-nii Poni şi Mîrzescu, iar delegaţii ne sosesc din toate unghiurile ţăreî. D. Vasile Lascar începe spunînd că guvernele şi suve­ranii nu se menţin de­cît prin “puterea opiniei publice. Azi, cind opinia publică întreagă e în picioare, liberalii au făcut apel “la ţară ca să se sfătuiască asupra situaţiei. Faţă cu regimul personal ce “se inau­gurează, D-sa aminteşte că Prinţul Carol cind a fost ales, a jurat respect Consti­tuţiei. — Prinţul Carol pe atunci scria că­ privighează şi va privighia la respec­tul legilor. O voce : A minţit. In privinţa acestei privigheri, iluziile țăreî s’au zdrobit. După căderea libera­lilor a urmat guvernul junimist, care a EDITIA A TREIA TEROAREA IN CAPITALĂ Q­UVERN 3033 UTGIGASI, — ARM■A.'T.A. ]E®3E3 STRADE încă o zi frumoasă a con­servatorilor ! Mizerabilii cari au debutat la 1888 prin îm­puşcarea ţăranilor, au mal adăogat încă o crimă la pa­sivul guvernămîntulu! lor ci­nic şi­ reacţionar. Eri armata a fost scoasă pe strade. S’au făcut şarje ne­bune, s’au rănit cetăţeni ne­vinovaţi, femei au fost căl­cate în picioarele cailor, s-au­ tras focuri în mijlocul uliţei, — regimul conservator şi re­gimul militar şi-au­ dat mina ca să făptuiască o crimă mai mult! Şi pentru ce toate acestea? Pentru ce ororile astea şi scandalul monstruos şi cape­tele sparte şi sîngele vărsat? Pentru ca mulţimea să nu treacă pe la palat!... Iată sublima stupiditate­­a acestor sceleraţi ridiculi! Ei păzesc palatul cu bătăuşi şi cu soldaţi, ca şi cran irespon­sabilul ascuns in dosul jan­­darmilor* nu poate fi sau Cu toate astea, să asculte, glasul mulţime!! ^«na de cri cjste o nouă do­vadă de slăbiciunea regimu­lui, căci numai conştiinţa că le scapă puterea ei putea con­duce spre nişte none şi inu­tile crime. S’au deprins cu sîngele văr­sat, — şi sîngele acesta îi va înecă. Anton Bacalbaşa. «declarat că vine prin încrederea Suvera­nului , care s’a lăudat cu teoria Regelui şi Dorobanţului şi care a dat politica externă pe mina Regelui. Relativ la politica guvernului "arată "că prin legea clerului a pus vrajbă între Ro­mân şi preot, că prin punerea în fruntea armatei, a generalului care s’a ilustrat în Valea Lacrimelor, a dezorganizat armata şi a provocat demisiile ofiţerilor; că a trădat ţara prin convenţiile comerciale; şi in fine că a sacrificat pe fraţii de din­colo de Carpaţi. In faţa tuturor acestora avem dreptul a spune Suveranului, care încă are dragos­tea noastră , Sire, veghiază cu tot dina­dinsul, căci primejdia e mare. D. C. Nacu Arată că atît în rindurile trecute cît şi azi, guvernele conservatoare n’au venit şi nu s au menţinut de­cît prin voinţa Re­­gelui Spurie că Regele a avut de la început o aplecare pentru guvernele personale şi la probă citeşte o scrisoare a prinţului din 68 în care spune ministrului că : Speră ca va câştiga încrederea ţăreî, de­oare­ce o are pe a Sa. Reia atitudinea guvernului in chestia profesorilor, clerului, convenţii­lor şi spune că toate constituesc un pericol pentru ţară.­­ Dinastia trebuia să ne evite acest pe­ricol, ea trebuia să ne asigure libertăţile. Dacă nu o face , contractul sinalagmatic între dînsa şi ţară se poate denunţa. Dar Regele e prizonierul conservatori­lor de aceea treime să scăpăm pe rege şi pe ţară. Mihăilescu (Galaţi) Arată într’o cuvîntare plină de note locale, suferinţele industriei naţionale prin votarea convenţiilor, cum şi prin delapidările bandei de hoţi de la “primă­ria Galaţului. D-sa cere ca ţara să reintre In legali­tate, de­oare­ce cind se dezlănţue tăria talazurilor nu se ştie u­nde se pot opri. D- N. lonescu (Brăila). D-sa spione că delegaţii ţereî întregi 77“ adu’aat ca să protesteze in­potriva tara de legilor regimului personal,­­ a guvernului care bate pe cetăţeni si ucide pe s.ateni. vNoî să spunem regelui că sîngele văr­sat pentru ţară se transformă în rubine pe coroana regală—pe cind sîngele ne­vinovat vărsat de­geaba pătează coroana», îndemnă pe toţi cetăţenii să veghieze după cum creştinii veghiază în post. După cite­va vorbe a D-luî Vizanti ia cuvîntul un moşnean ţăran. D. Sandu Ionescu (Dîmboviţa) Intri un limbaj popular, acest ţăran a­­rată neajunsurile părţei mai avute dintre ţărani. Ne vorbeşte de păcatul ce si a făcut guvernul cu suprimarea ambulan­ţelor rurale. Ne spune apoi de perchizi­ţiele ce a făcut guvernul prin sate pen­tru a sechestra unturii, ca fiind plină de microbi. Trece apoi la jandarmeria pe care n’o cerea nim­e, şi­­la taxa popilor care a pus vrajba între român şi popa. Terminînd face apel la cetăţeni să scape pe ţărani. * 1 Cuvîntarea ţăranului, de­şi să vedea a fi a unui heran cuprins, care nu­ cunoş­tea nevoile proletariatului nostru agrar a fost foarte gustată de partea pur bur­gheză a sălei. D. N. Fie va Inchee întrunirea cu cite­va cuvinte D-sa spune că întrunirea de azi e o mîn­­gîiere pentru durerea ce a avut’o erî la înmormîntarea lui Dobrescu, de­oare­ce să arată că und­e cade unul, resar mii. Speră dlar că o dată cu soarele și pri­măvara va veni şi primăvara libertăţi­lor publice. Guvernul pretinde că libe­ralii aţîţă lumea, în realitate ei o atiţă prin faptele lor. In faţa acestora, vremea acţiunea a sosit. D-sa termină făcând un apel călduros ca toţi cetăţenii să ia hotărîrea de a lupta. Manifestul D. D. A. Sturza citeşte un manifest care se termină prin vorbele: Cetăţenii Trivinti­eiIn/víi/M ,,7----- _ _ | îngajaţi de situaţia actuală care e un a­­devărat pericol pentru ţară şi dinastie, se declară hotărdî a lupta cu energie pentru a pune capăt regimului personal şi a re­­dobiridi liberul exerciţiu al drepturilor lor constituţionale. Apoi şedinţa se ridică. In stradă In faţa hotelului Dacia liberalii posta­seră pe o întineze foarte mare o mul­ţime de agenţi electorali în frunte cu vestitul Manolescu-Lungu. Agenţii opreau­ intrarea tuturor acelor pe cari dînşîi îi banuiau că n’ar fi li­berali. Cîţi­va agenţi de ai poliţiei au fost luaţi în huidueli şi fugăriţi “pe stradă. Pe la orele 2 şi jumătate, doi agenţi de-ai guvernului, treceau pe dinaintea localului de întrunire ; unul se afla în trăsură şi a încercat să se oprească în dreptul localului de întrunire. Agenţii li­berali imediat îl înconjoară şi încep a-l înghionti din toate părţile. Acesta d­obo­­rît de ghionturi şi palme, se repede în trăsură şi scăpă fugind urmărit de hui­­duelile unanime. Al doilea agent, un anume Andronescu, a avut o soartă mai tristă. Agenţii libe­rali l’au bătut într’un chip îngrozitor. Ciomegele curgeau ca ploaia în capul acestui nefericit care căzuse jos scăldat în sîngele care ţîşnea din spărturile ca­pului. Cîţi­va liberali, îngroziţi salbătecia agenţilor lor au sărit să scape pe neno­rocitul agent strigînd : — Lăsaţi-l, lăsaţi-l, că-l omoriţî ! Agentul a fost pus într’o trăsură şi dus imediat la spital■ O bucată dintr’un ciomag cu care a­­gentul a fost lovit în cap, a fost ridi­cată de pe stradă de către reporterul nostru. Această bucată de ciomag, are un vîrf o ghioagă de plumb. Impresii­ narea de seamă ce facem asupra în­­trunirei liberalilor este nota cea mai simpatică pe care o putem da. Am voit să nu ni se spue ca denaturăm faptele. Dar nepărtinirea noastră, cari nu suntem­ nici liberali nici conservatori, ne obligă să­ arătăm impresia ce ne-a lăsat această întrunire. Dacă din pun­ctul de vedere al numă­rului, întrunirea a fost impunătoare, o­­ratorii au­ lăsat însă mult de dorit. Mai iniiu­, hiora antidinastică a fost mai slabă de­cît ori-cînd. Toți oratorii n­u căutau alt­ceva de­cît să arate că Regele, — mititelul­­ — e prizonierul conservatorilor și că liberalii vor să-l scape. Toată vremea umblau mai mult să calmeze spirite­ aprinse de antidi­­nasticîstit, de cît să zugrăvească faptele cu­ adevărata lor culoare. Apoi, nici o notă democratică. Totul s’a redus la «regimul personal, religia strămoşilor noştri, intrarea în legalitate» şi toate cele­l’alte banalităţi cunoscute şi răsuflate­. Nici o idee mai înaintată, nici o pro­punere de reforme, nimic despre ce au să facă «în zilele Domnului», — bieţii «soli ai ţăreî», n’aveau busolă. De aceea şi entusiasmul era factice. Nimic care să se adreseze inimilor sau conştiinţelor, ci numai poftelor : venirea la putere ! N am auzit nici măcar o frază literară, de un gust mai fin, de un gen mai ri­dicat. Nici o vorbă care să rămîîe... în bine, bineînţeles. Slab, absolut slab! Şi totuşi se vedea că sala întreagă era convinsă" că trebu­iesc răsturnaţi conservatorii; se vedea o lume care doreşte schimbarea regimului. Ce păcat că acestei lumi nu i s’a ser­vit o hrană intelectuală mai sănătoasă! Ce păcat de atîta trudă pentru nişte vorbe atît de goale! Cind oare va începe partidul liberal să meargă înainte? Apoi parcursul s a făcut în linişte şi ordine. La Clubul liberal o dată ajunşi în faţa clubului, s’au grămădit toţi sub balcon. Era o mare de capete , şi’n aer răsunaţi urale nesfirşite Apariţia D-lor Sturza şi Fleva fură sa­lutate cu salve de aplauze. D. Sturza adresă cîte­va cuvinte mul­ţime! şi cum unii strigau: la palat, la palat! D-sa îndeamnă pe cetăţeni a se împrăştia de oare­ce primul avertisment s’a dat Regelui şi pînă Duminecă se va mai aviza ce-î de făcut. D. Fleva salută retragerea mulţimei cu vorbele: Trăiască Majestatea Sa. . . po­porul ! Spre palat Toată lumea crezu manifestaţia termi­­nată­ şi mulţi se împrăştiară pe bule­vard şi porniră pe acoso. O altă parte de manifestanţi insă con­tinu­ară drumul spre palat. Cu aceştia porniră şi cîţi­va liberali, ca d D-niî! Leca şi Ghiţescu, dar mai toate căpeteniile li­berale tamasera la club. Această masă de catrieni cinci ajunse în piaţa Teatrului se lovi de un cordon de trupe care închidea strada spre palat la întretăerea cu Stradă Regală. Două rîndurî de soldaţi cu ab­ia la mină, şi cartuşe în cameră stătea gata a respinge ori­ce atac şi erau puşi sub co­manda br­avului sbir Rasty. Mulţimea îna­­intă pînă aproape ,de­­trupe, huiduind şi Suerind pe Rast. In­ intervalul acesta se ivi o a doua coloană de soldaţi împreuna cu colonelul Gorjan. Lumea oprită de trupele care întrerup­­sese circulaţia, umpluse acum piaţa Tea­trului. Era în cea mai mare parte com­pusă din trecători eşiţi la preumblare, în zi frumoasa de Duminică , fetileî. Copii şi militari. Toţi stăteau­ fără să poată înainta nici da înapoi, negîndindu-se ld Vre-o primejdie dar curioşi de ce are să se mai întîmple. Colonelul,Rasty, se pusese în faţa trupelor cu mîinele în şolduri, cu picioarele crăcă­nate, cu chipiul pe ceafă şi desfidea pe public. El căuta prin atitudinea-î provocatoare să aţîţe mulţimea ca să poată comanda foc. Fraţii Lecca îl apostrofează violent şi-l pun la locul lui. Şarjele nou Cind, de o dată şi fam ca nici iul fapt, nici o protocart­ă fi determinat o nouă desfăşurare de forţe, sosesc jandar­mii călări prin strada Regală. Un tropot de cal şi un ziughănit de săbii se aude şi de o dată fără de nici o somaţie, fără nici un avertisment, fără ca să dea timp pu­blicului să se retragă, năvălesc pe piaţa Team­il. Urn detaşament de trei­zeci jan­darmi sub comandă căpitanului Tabără şi şarjează mulţimea. Sălbateci, nebuni, canaliile gulerate se reped cu sabia scoasă şi în gOSRO calului asupra cetăţenilor dezarmaţi. O parte uiT­ public şi tr­ai ales femeile se adăpostesc pe trotuare, dar jăhddrm îi năvălesc şi pe tro­tuare. Lumea fuge in prăvălii, cucoanele leşină, copiii sunt înăbuşiţi, şi atunci bra­tele se izbesc de geamurile prăvăliilor şi le strică în bucăţi. Două femei sint călcate in picioare de cai. Una din ele e grav rănită. Mai mulţi oameni din mulţime au fost loviţi in chipul cel nuu crud de săbiile jandarmilor.. Unui cetăţean i s’a spart capul cu sa­bia în cît a trebuit să fie dus pe braţe pinâ la farmacia Brass, unde i s’a pan­sat rana de către un medic. Un altul eră grav rănit la braţe de loviturile de săbii ale jandarmilor. Asemenea un jandarm al cărui cal sa speriat şi a căzu­t jos, e contuzionat destul de grav. Cind se reîntorc jandam;m­ (U dal­bul regal se îndrepta )n ,mhiicu\ care se adăpostise pe bollg­t Teatrul National şi şarjeaza d[lt Iwp nebuneşte. UfLi din jandarmi trage chiar două fo­­durî asupra oamenilor. Gloanţele vnsă sau oprit în aripa dreaptă a zidurilor teatrului. Desfăşurarea trupelor De aci încolo, toată manifestaţii se mărgineşte la huiduieli la adresa negri­o­­bului prefect Rasty. Publicul mai ales din balconul Tea­tr­ului îl apostrofează cu porecla de Zdre­lea şi-î cîntă Tararabum-pipi. Pe de altă narte Tobăr­­ica şi-i cinta tararabum-pipi. P­­­e de altă parte, capii. Tabără provoca lumea prin atitudinea sa şi cind publicul îl apostrofa, el comanda şarje şi izbea săl­­jcaîec publicul care nu avea unde se re­trage din cauză că nu se­­luase precauţiu­­nea de a închide strada­­spre Bulevard Şi lumea ve~- 0 j­ind calea “T se îs&5mSS& i“­Pe urm­ă veniră mai multe companii din regimentele 6, 21, şi 9, cum şi două companii de geniu şi ocupară piaţa Tea­trului formînd mai multe careuri. Cea mai mare stupiditate a domnit în comandarea acestor mişcări. In loc de a face să circule lumea spre a evacua piaţa, publicul era strîns între şiruri de soldaţi, din care nu se permitea nici să intri nici să eşi. Această desfăşurare de forţe aţita mai tare spiritele în­ loc de a le calma—aşa că publicul a stat în faţa trupelor pînă la ora şapte. MANIFESTAŢIA Şl ŞARJELE Ura defrîlesa de eissei anii oameni. _ Iha­­luM liberal.— Spre _ Şarjele şi imnfamlile cîmr J?Piatra Teatrului. După terminarea întrunire! toți a­sis tenţii porniră în grup spre Clubul T­ral. Cortejul manifestanţilor, mărit de­ n imeroşii curioşi şi trecători, err, foarte mare.—Se poate evalua la 5.0'jq (ie“oa­meni numărul celor ce au defter ne -; dele capitalei în drumul T­, t. k“, liberal. Cluj In dreptul hotelului d­i n , . un cordon de agenți r Ai:i;„7 77e, afla­rea căruia era inspec'A I l!n‘ eins cu eşarfa tri .n!n- in' așteptau pe marT-rințî să nu întrerup pentru aV'n^ Victoriei. «rculațiunea ne r.nleo apImediat c­e manifestanții au aimns injectorate manifestanților dl aTa^ ^ Capeteniile sf sfig-• Mal^ de-odată alSepSl' HuFdeooof POOte! Jos P°Ulial fimmo! in i daruk­- A se vedea urmare la pagina II-a. a Am dori să ştim: in baza cărei legi, idiotul care se numeşte Au­gust Gorjan luase ieri comanda tru­pelor de operaţie de pe Calea Vic­toriei? August e pur şi simplu coman­dantul pieţei, adică­ un şef militar. Ce rol avea el deci într’o afacere­­civilă? Sintem­ oare In stare de asediu? Ajuns-am sub regimul militar? Sub dictatura săbiei ? Ori, poate, fiind­că Lascar Catar­­gi­l e ministru de interne şi de răz­boia, stei amestecat de acum toate atribuţiile! Ruşinoase şi triste şi păcătoase vremuri! bravii ofiţeri Cu prilejul infamiilor de ieri, bra­vii ofiţeri cari au fost însărcinaţi cu stîlcirea oamenilor,­au dovedit încă odaia totala lor lipsă de sentimente omeneşti. . „ Nici ipistaţii netrebnici, nici bă­tăuşii ordinari recrutaţi din scurso­rile circiumelor mohofite, nici chiar miniştrii cari au prezidat orgia dez­măţată ce s’a desfăşurat Pe oraşului terorizat, n’au dat dovada de atîta brutală infamie. S’a distins căpitanul Tabără. A­­cest imbecil ajuta de comanda lui August cel prost, zis în bătae de joc". Colonel Gorjan, şi de comanda lui Zdrelea-Rasty, a făcut neghio­biile cele mai furioase sau­ furiile cele mai neghioabe. El îndîrjea lumea, el asmuţea pe soldaţi,în potriva trecătorilor liniştiţi, el provoca toate scan­dalurile. Iar cînd pofta-i sălbatică pentru măcel ajungea la paroxism, atunci jandarmii năvăleau orbeşte ca beii, dedeau iuruş printre oameni, lo­­veau cu săbiile, se suiau, cu caii pe trotoare, călcaţi în picioarele cailor pe bărbaţi şi pe femei, — cinici, mizerabili, furioşi. . . Iată cine sînt bravii cărora libe­ralii le iau apărarea; iată cine sint aceşti cavaleri ai vătraiului, iată ce este casta arogantă pentru care se face atita sgomot! : „ „ Aceşti oameni nu merita sa ii se ia apărarea. Aceşti oameni trebu­iesc lăsaţi să fie umiliţi şi îngenunc­­hiaţi, pînă cind apot hotărî sa îm­brace paltonul ţivil în locul tum­bei. Să-i lăsăm să ia ciomagul şi sa lepede sabia, cu care se sluţesc ca bandiţii. - t­ais. Oamenii aceştia naeida ,ar preţul nostru. Şi daca libera « fi nişte politician!, cari ^u ap^ rea ofiţerilor numai altit, ^ tesc că prin ajutorul acestora vo£ da jos guvernul, — eî ar r ^ ri aceşti Mărunţel oficiali, aşa înfierăm nov y t_ c. Dar liberalii le fac temenele s osanale, cTaiar cind sint loVEbP. ** tru că și eî s’au folosit la a î tie de br­­ațele astea și se va folosi cî­nd vor veni la Putere7,.11ia_ Iată l­a ce slujește armata p nentă! O ceată de ? isasini, ca jelise pre vtnd stăpînii l or de la P ^

Next