Adevěrul, iunie 1894 (Anul 7, nr. 1878-1904)
1894-06-01 / nr. 1878
NUMERUL 10 BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 ŞI 15 ALE FIECĂREI LUNI SI SE PLĂTESC TOTD’AUNA ÎNAINTE in Bucureşti la casa administraţiei din Judeţe şi Streinatate prin mandate POŞTALE UN AN ÎN ŢARĂ 30 LEI; ÎN STREINATATE 50 LEI ŞASE LUNI . . 15 B V » 25 P THEt LUNÍ . . 8 » » » 13 » Un numer în streinatate SO bani MANUSCRIPTELE NU SE INAPOIAZA ADMINISTRAŢIA PASAGIUL BĂNICEI NAŢIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI) Să te fereşti Române de cuiti strein în casă V. Alexandri. MINIERUL 10 BANI ANUNCIURILE DIN Bucureşti şi judeţe se primesc numai la Administraţie DIN Streinatate, direct la administraţiei, la toate oficiele de publicitate anunciurî la pag .iv................0,3* b. linia r » 2, ® iii .... . 2,— lei » ' » j » ii. ... . 3,— » » ÎNSERŢIELE ȘI RECLAMELE 3 LEI RÎNDUL. la Paris, ziarul se găsește de vînzare CU NUMERUL LA biogcul Nr. 192, Boulev. St.Germain f . UN NUME VECHIU 30 BANI REDACŢIA PASAGIUL BĂNCEI NAŢIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI) Lucrările din capitală Apa la moara noastră In contra civilizaţiei O nouă societate Poşta redacţiei TAINELE NOPŢEI LUCRĂRILE DIN CAPITALĂ D. Filipescu, primarul capitalei, a anunţat consiliului comunal lucrări mari, foarte mari chiar, menite unele să înfrumuseţeze oraşul, altele să contribue la curăţenia şi însănătoşirea lui. Deocamdată nu putem decît să aducem elogii D-lui Filipescu pentru munca şi rîvna pe care o pune ca să fie folositor capitalei; sperăm că, plecat pe calea îmbunătăţirilor estetice şi sanitare, D. Filipescu va merge pe ea pînă la sfirşit. Două mari primejdii vor sta însă in calea reformatorului primar, şi voim să i le semnalăm . Dacă D-lui şi alţii văd în aceste îmbunătăţiri un bine pentru capitală, sînt însă şi de aceia cari văd un bine pentru dinşii, un izvor nesecat de gheşefturi mai mult sau mai puţin curate. Un canal de făcut, un puţ de săpat, o hală de construit, sînt pentru aceştia o ocazie minunată de îmbogăţire uşoară prin mijloace necinstite. Lucrările de la Bîcu au fost şi sunt o pildă de cum ştiu unii antreprenori să se îmbogăţească păgubind comuna cu milioane. O a doua primejdie care ameninţă progresul oraşelor noastre, e patima luxului. Nouă mai ales, cami avem resurse puţine şi o populaţie săracă, ni se impune" să fim cu mare băgare de seamă cînd e vorba de îmbunătăţirea oraşelor. Ceea ce trebue să ne preocupe în primul rînd e sănătatea publică grav primejduită în oraşele noastre, adevărate focare de infecţie; înfrumuseţările le putem lăsa pe a doua linie deocamdată. O reţea desvoltată de canale func- G°nvjid bine, o apă sănătoasă şi abundentă, sunt de o importanţă mult mai însemnată decît lărgiri şi alinieri de strade. Avem patru exemple strălucite, pe care ni le dau patru oraşe mari din Europa în privinţa asta, şi D. Filipescu nu trebue să le piardă din vedere. Iuţit Parisul. Primarul Haussmann a încărcat oraşul cu datorii imense din pricina gustului nemărginit pe care-l avea acest primar, pentru înfrumuseţări de tot soiul. Parisul suferă şi astăzi de pe urma acestor cheltueli nesocotite şi puţin folositoare. La ce-i slujesc bulevardele largi şi frumoase cînd îi lipseşte apa şi un sistem raţional de canale? Astăzi sănătatea parizienilor e ameninţata de mari primejdii din pricina asta. Avem Pe urmă Pesta şi Viena. Faţă de bucureşti, Pesta e un oraş splendid, l' strade largi, măreţe, înfăţoşînd vederei un aspect plăcut, încîntător. Dar, din pricina luxului acestuia nebun, sănătatea oraşului n’a putut fi îngrijită, şi Pesta are o mortalitate de 49 la mie, ceea ce-i enorm. Viena a suferit aceleaşi neajunsuri. Pe stradele frumoase tifosul, anghina şi alte boale mult mai periculoase decît holera chiar, făceau zeci de mii de victime în fiecare an. Aducerea unei bune apte de băut, a scoborît mortalitatea cu 30 la sută, chiar din primii ani, şi tifosul a devenit aproape necunoscut la Viena. Un exemplu contrar ni-l dă oraşul Bruxelles. Belgienii sunt oameni practici, ei se ocupă mai mult de sănătatea întregului organism omenesc decit de plăcerea ochilor. Primele lucrări întreprinse de edilii bruxeleji au fost toate de ordin higienic. Canale numeroase și bine construite, pavaje bune cu scurgeri normale, apă bună şi multă, un admirabil serviciu pentru curăţirea gunoaelor, etc. Ştiţi care a fost rezultatul? Mortalitatea cea mai mică de pe glob! In adevăr, mortalitatea nu se urcă, la Bruxelles, decit la 13 la mie pe an. In una din mahalale, la Ixelles, în anul 1887, nu s’a înregistrat nici un deces în curs de 16 zile, la o populţie de 45.000 de locuitori. Bucureştii, oraş jos, înconjurat de bălţi fetide, avînd o populaţie săracă şi necunoscătoare de cele mai elementare principii de higienă, are nevoe mai cu samă de îmbutăţiri sanitare. Canale, pavaje, apă, cureţirea sistematică a gunoaelor, un serviciu serios de inspecţia curţilor şi a caselor, iată de ce avem nevoe mai înainte de toate. Gazetă independentă, neavind nici un interes de oamenii noştri politici căci nu aşteptăm de la ei nici slujbe nici favoruri, laudele noastre sunt scumpe şi le dăm rar. De data asta credem că sîntem datori să aducem laudele noastre bunelor intenţii ale D-lui Filipescu, nădăjduind că D-sa va lua în serioasă consideraţie cele cuprinse în articolul de faţă. I. Theodorescu. o hoţie: in averea statului întrebăm pe D. ministru al domeniilor: Are ministerul cunoştinţă, cîtă întindere posedă moşia Schitu Comămeşti fost pendinte de monastirea Tismana din comuna Comăneşti, plasa Motru de sus, judeţul Mehedinţi? Dacă nu are, atunci îi denunţăm noi următoarele: 1) Această moşie are o întindere de peste una sută cinci zeci pogoane pădure seculară situată în partea despre Nord a comunei, mai are în ocolul comunei 33 pogoane 1236 stînjenî pătraţi vie, 2 pogoane şi 1048 stînjenî patraţî, rîpe şi ogaşe rămase pe seama proprietăţei conform planului şi procesul-verbal dresat de inginerul hotarnic la 1866 cu ocazia delimitărei pămîntului la locuitorii aflaţi pe acea moşie. II) Să se cerceteze la primăria Comăneşti cine a dresat actele false, deoarece ei ştia şi întinderea acestei moşii atît după teren cît şi după planul şi procesul-verbal ce se afla în archiva primăriei. Arătînd că această moşie nu posedă mai mult decît ca la 50 pogoane, dintre care 30 pogoane pădure, 12 pogoane vie şi 4 pogoane pruni, cerînd comisiunei ele vînzarea bunurilor statului ca să le pue în vînzare. Vînzarea a fost publicată în Monitorul Oficial No. 128 din 14 (26) Iunie și 203 din 16 (28) Septembrie 1869." III) Să se trimeată un inginer al ministerului de a măsura din nou această moșie, ca plusul de pogoane, pădure și vii să le ia statul în stăpinire dinpreună cu venitul care a produs aceste pogoane pînă în prezent. IV. Să întrebe pe D. inginer, care a fost trimes din partea Statului, cum a constatat D-sa că această moşie nu posedă mai mult de cît 46 pogoane, după cum s’a arătat de către acei cari erau interesaţi ca sa cucmpere această moşie. 91 Pe cînd în realitate, această moşie avea mai mult de 30 pogoane pădure care se afla situată în partea despre Nord a comunei şi mai mult de 12 pogoane vie, în cît ca probă, ca să se poată convinge Onor. Minister, despre adevăr, poate vedea chiar planul şi procesul verbal aflat în archiva Onor. Minister, în care să prevede peste 33 pogoane vie, iar nu 12 pogoane vie şi 4 pogoane pruni, care şi în acest plan şi proces-verbal, avem ceva de observat, unde zice: De la punctul A. înainte pe drum pînă la punctul B. şi de aci în linie dreaptă la punctul C. după cum se vede pe plan atîtea str. Dar de la punctul A. pînă la punctul B. precum şi de la punctul K. pînă la punctul L. nu s’a găsit nimic pe teren ? V) Să se cerceteze cine a sustras planul şi procesul-verbal, din archiva Primăriei Comăneşti spre a nu se mai putea descoperi această hoţie in averea Statului. Se vede că D-nii cumpărători aşteptau numai împlinirea timpului de 30 ani de la cumpărătoare, ca să poată invoca prescripţiunea pentru pogoanele care le stăpînesc mai mult peste suma de 46 pogoane pămînt cumpărate la licitaţie. D. Carp, ministru al domeniilor are cuvîntul. La caz cînd D. Carp ar tăcea, vom reveni. * L. S. IN CONTRA CIVILIZAŢIEI ...«Romînii trebuie să fie în Orient un element de ordine şi de civilizaţie»... ia mai lăsaţi, nene, civilizaţia în colo, c’aţi enervat pe confraţii de la Voinţa Prahovei ! — Cum ? — exclamă aceşti confraţi in numărul de Duminecă 29 IVlaiu al ziarului lor. Cum ? Cind ungurii slnt sălbatici cu ai noştri, noi să fina un element de ordine şi de civilizaţie? Şi aceasta pentru ce ? Da, şi aceasta pentru ce? Auzim la ordine şi civilizaţie ! Dar pentru ce, te întreb, pentru ce? Jos ordinea şi civilizaţia ! Trăiască desordinea şi Vocea Prahovei ! Gr. POŞTA REDACŢIEI D-lor: O. C., Piatra, V. M., Tulcea, A. I., Botoşani, B. C., Craiova, N. V., Giurgiu, A. B., C. M., I. D. şi alte citeva mii din provincie şi din Capitală. Ne întrebaţi cu toţii ce-i aceea Constituţionalul : titlul vre-unei broşuri, vre-unei cărţi sau vre-o firmă de prăvălie; că nici unul din D-voastră, din moşi-strămoşi, n’aţi auzit pomenindu-se de numele acesta şi că vă miraţi de ce unele gazete polemizează din cind în cind cu această denumire pe care D-voastră o credeţi fantastică, inventată de acei cărora le lipseşte o jumătate de coloană şi cari nu ştiu cu ce s’o îndeplinească. Vă răspundem : Că n’aţi văzut şi nici n’aţi mai auzit pomenindu-se de Constituţionalul de cît prin coloanele unor gazete, nu-i de mirare. Trebue însă să părăsiţi ideia că Constituţionalul ar fi vre-o broşură sau vre-o carte ; presupunerea că-i o firmă de prăvălie, e însă adevărată, — e firma prăvăliei junimiste. In rezumat iată cum stau lucrurile : Constituţionalul e o foae cotidiană. Am subliniat o foae, fiindcă faptul e adevărat şi în sensul real şi in sensul figurat: Constituţionalul e o foae cotidiană care apare într’o singură foae pe zi; vedeţi clar că se explica perfect de ce nici un locuitor din ţara asta nu ştie pînă astăzi ce drăcie putea să fie Constituţionalul. De ce polemizăm cu dinsul? Nu pentru generaţiile actuale facem treaba asta, ci pentru cele viitoare. Constituţionalul, trebuind să trimeată două exemplare la biblioteca naţională pentru colecţie, se poate să-l citească cineva, din întimplare, în veacul al XX-lea sau XXI-lea, pentru edificarea acelora polemizări. D-voastă însă, cari aparţineţi prezentul, cînd vedeţi în vreun ziar vreo polemică cu Constituţionalul, săriţi peste ea. De ce nevoe să vă pierdeţi vremea cu cele ce se scriu pentru generaţiile îndepărtate ale viitorului? Insă pe noi, vai! plîngeţi-ne cu lacrimi amare, căci noi şi numai noi gazetarii citim ziarul acesta.... cînd se întîmplă să ne cadă în mînă, lucru cam rar dar totuşi grozav de chinuitor cînd are loc. Vice-bigolo. APĂ LA MOARA NOASTRĂ Noi, în chestia naţională, n’am pus la carantină patriotismul nimănui. Cel mult am arătat că modul de a înţelege patriotismul, la unii, e greşit fiind totuşi sincer. Duşmanii noştri nu s’au sfiit însă să ne spue nouă, fără nici o argumentare serioasă ci numai înşirînd fraze goale şi adesea lipsite de înţeles, că noi am fi antipatrioţi. In deşert am fi cerut calomniatorilor să-şi sprijine calomniile cu argumente. Scopul lor fiind numai ponegrirea şi dorinţa de a ne vedea compromişi în viaţa opiniei publice pentru ca ei să ne înlocuiască, negustoreşte vorbind, cererea noastră nu putea să fie decît zadarnică. Văzînd că nu poate să ne facă nici un rău, că opinia publică din ţara asta e mai înţeleaptă şi mai luminată de cît o credeau ei, au încetat intru cîtva cu atacurile calomnioase în contra noastră. Dar firea omul nu şi-o poate stăpîni. Trebuinţa de a vărsa venin şi bale e înnăscută la unii gazetari. De aceea au început acum să se insulte şi să se calomnieze între dinşii, vrăjmaşii noştri. Ţara se năpusteşte asupra liberalilor acuzîndu-i de patriotism fals, de intrigi şi dezorganizări la Ligă, etc., conchizînd că patriotismul liberalilor trebue pus la carantină. Mime Voinţa naţională îi va răspunde probabil, demonstrînd Ţarei că şarlatanii şi vînduţii, în chestia naţională, sînt conservatorii, şi că prin urmare patriotismul acestora trebue pus la carantină. Dacă ne-am lua după o bună parte din presa noastră, aproape n’ar exista patrioţi sinceri în ţara asta. Ce zice opinia publică, e luminată ca în deajuns asupra uşurinţei culpabile, adesea criminală, cu care o parte din presa noastră aruncă cele maî grozave acuzaţii în dreapta şi în stingă, numai din interes de partid ? Noi nu mai facem nici un comentarii!( I.TI). O SENTINȚĂ MONSTRUOASĂ Răsbunarea lui Crispi. — Un deputat condamnat la 18 ani închisoare.— Gele-Balte condamnări.—Propaganda fără voie. Cînd Agenţia Romina ne-a transmis din Palermo o depeşă în care se zicea că deputatul De Felice Giuffrida ar fi fost condamnat la 18 ani închisoare şi 3 ani supraveghere poliţienească, am crezut ca şi sigur că era o greşală de copiare şi că putea să fie vorba cel mult despre 18 luni. Ziarele străine cari ne sosesc azi însă ne aduc ştirea că în adevăr De Felice a fost condamnat la 16 ani închisoare şi afară de aceasta la 6 ani supraveghere poliţienească şi la pierderea mandatului său de deputat. Se poate închipui uimirea, indignarea şi scîrba care a cuprins toate spiritele literare din Italia la ştirea despre această monstruoasă condamnare, operă de complicitate a ex-democratului Crispi şi a tribunalului militar din Palermo. Se ştie, în adevăr, că singura vină ce se putea imputa lui De Felice, era acea de a fi meritat ura personală a ministrului Crispi. Cu documente false, — după cum am arătat aceasta la timpul său, — acest ministru hain şi mic de suflet, şi-a dat toate silinţele să prezinte pe De Felice ca pe un instigator în ultimele răscoale ţărăneşti din Sicilia. Şi cu toate că în decursul procesului, care a început de la 7 Aprilie, s’a dovedit clar ca lumina soarelui că actele pe care se sprijinea acuzaţia împotriva lui de Felice, erau nişte falsificate odinare — şi însuşi Crispi a fost nevoit să mărturisească în parlament că unul din aceste acte, care i s’a presintat lui, era fals, — cu toate acestea tribunalul militar, slugă plecată a pătimaşului Crispi, l’a condamnat, şi ca să amestece şi un caraghiozlîc în fiorosul acestei sentinţe nemaipomenite, l-a condamnat şi la pierderea mandatului de deputat! Un tribunal militar anulînd un mandat de representant al naţiunii! Şi pentru a ajunge la această ruşinoasă condamnare, Crispi, în complicitate cu preşedintele consiliului de răsboi şi faimosul general Marra, au schimbat şi procurorul, în mijlocul procesului. Primul procuror, Sodu Milo, declarînd în chip confidenţial generalului Mora că nu vede nici o dovadă în contra lui De Felice, a fost imediat înlocuit cu o slugă a lui Crispi, baronul Viesti, care nu s’a mai depărtat deloc de instrucţiile primite de la Roma. Pînă şi ziarul burghez Secolo e indignat de monstruositatea acestei condamnări. O ruşinoasă justiţie este aceasta,— zice Secolo,—care aruncă sămînţa răzbunării în popor; căci această sămînţă va încolţi şi va da fructe îngrozitoare... Afară de De Felice, au mai fost condamnaţi, tot ca instigatori în răscoalele siciliane : Garibaldi Bosco, contabil în Palermo, la 12 ani închisoare; Nicolo Barbato, medic, la 12 ani; Bernardino Verro, la 12 ani. Giacomo Montallo, avocat în Trapani la 10 ani; Antonino Pico, student, la 5 ani. Nicolo Petrina şi Gaetano Renzi la 3 şi 2 ani închisoare. Toate aceste condamnări vor contribui desigur enorm la creşterea urei în potriva politicianilor de soiul lui Crispi; ele vor alimenta mai mult decît orice propagandă, mişcarea democratică în Vest. CU O LOVITURĂ DE BICIU Nu-i venea de loc la socoteală Regelui cearta iscată în menajeria ministerială. Furios pe turbulenţii săi miniştri, Regele a desprins din cui biciul de zile mari, a bătut din picior, a făcut să şuere in aer o pocnitură energică din sfirc, şi cei şapte consilieri şi-au pus botul pe labe, de frică. Pe de altă parte Regele a dat ordin generalului Barozzi să primească ministerul de războia, şi genaralul la primit, tot de frică. Iată pe scurt biografia noului ministru : S’a născut la 14 Oct. 1833, la 1854 a intrat în şcoala militară de unde a eşit sublocotent, cil treilea la clasificaţie, in 1856. La 1883, Martie 16, a fost înaintat general de brigadă. în 1888 a făcut parte din ministerul Theodor Rosetti pînă la 12 Noembrie același an. Actualmente comanda corpul al IlI-lea de armată. Semne particulare d:e junimisto-palatist. Criza insă nu-i de loc sfirşită prin intrarea generalului Barozzi in minister. Lahovarişti, Catargişti şi junimişti, stau ei acum cu botul pe labe de teama Regelui, în curind insă, uitind de frica biciului, că să înceapă din nou să mirte unii la alţii şi să-şi arate colţii, îi va fi imposibil generalului Barozzi să lupte in contra conservatorilor puri din consiliul de miniştri şi în contra Lahovariştilor de la ministerul de râzboiă. In curind dulăii se vor ridica din nou în patru labe şi se vor încolţi iar intre dinşiî. Atunci va fi linceputul sfirşituluî, — să așteptăm cu răbdarea că are suse frumos de tot. Iindex. O NOUA „SOCIETATE“ Un guguman din Ploeşti anume Comitetul— cel puţin aşa iscăleşte, —anunţă prin nişte apeluri de toate culorile că a Întemeiat o societate. Această societate care pînă acum numără un membru, a hotărît cu jurămint să nu mai cumpere Adevĕrul, care deşi plătit din pungile oamenilor ca comitetul (aşa pretinde cel puţin ea, totuşi îşi bate joc de proşti. Acest guguman a cică se adresează cetăţenilor Ploeştenî, şi le zice : «Galibardi, marele patriot, zicea că «Răbdarea este virtutea măgarului». Noi (adică D. Comitetul) vă zicem, cetăţeni Ploeştenî, aţi răbdat destul !» După acest impertinent exordiu la adresa Ploeştenilor, gugumanul continuă a depune pe hîrtie o plachnie, care nu e altceva decît o uriaşă concurenţă a minciunei cu prostia. Gugumanul pretinde a apăra nişte idei şi, (aşa scrie dînsul), cari idei ar fi: dinastia şi naţiunea. Aceste idei, continuă gugumanul, sînt în acelaşi timp şi «interesele noastre materiale şi naţionale». Adevĕrul lucrează în contra lor, resvrăjind «contra... muncitorilor romîni care munceşte din zori de ziuă pînă noaptea tirzii» ». Colecţia de gugumănii se complectează apoi cu fraza că Adevérul a mai resvrătit şi «contra iubiţilor noştri fii ai studenţilor universitară». Presupunînd că acest Domn Comitetul se va ţine de făgăduiala d’a nu citi nici de-aci înainte Adevérul—căci un om capabil d’a scrie gugumănii ca cele din apelul Cetăţeni Ploeştenî, n’a putut să fie vr’odată cititor al ziarului nostru,—ne întrebăm cu îngrijire la ce grad de prostie are să ajungă în cursul vieţii sale junele geanabet care şi ascunde Urechile sub pseudonimul Comitetul ? Trist şi îngrijitor! Itani,