Adevěrul, iunie 1894 (Anul 7, nr. 1878-1904)
1894-06-10 / nr. 1886
ANUL VII. No. 1886. MIVSERUL 10 BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 SI 15 ALE FIECAREI LUNI si SE PLĂTESC TOT-D’AUNA ÎNAINTE in Bucureşti la casa administraţie! din Judele şi Streinătate prin mandate POŞTALE cn. an In ţară 30 le! ; In streinătate 50 le! ŞASE LUNI . . 15 » » » 25 » TREI LUNI.. 8 » » » 13 » Un numer an streinatote SO bani MANUSGIUPTELITnÎJ SE ÎNAPOIAZĂ administraţia PASAGIUL 3ANICEI NAŢIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI) ediţia a treia Q3*H Sate fereşti Române de cuitistrein în casă ^ X. Alexandri. VINERI 10 IUNLE 1894 NUMERULjlO BANI ANUNCIURILE din Bucureşti şi judeţe se primesc numai îa Administraţie DIN Streinătate, direct la administraţie is la toate oficiile de publicitate jfcNUNCIURi la pag .iv...............0,30 b.. linia » » 3 nr.............2,— lei » !» » » u.............3,— » » v ÎAIerţiele şi reclamele 3 lei RÎNDUE. Bt Paris, ziARtn. se găsește de vÎnzare l.+‘* f NUMERUL LA ' ‘*f 'kioscul Boulev. St.-Germain «.Ifi r -------^*IMN NUME fi VEUIflU 30 BANI REDACȚIA PASAGIUL BĂNCEI NAȚIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI) CRIZA SE AGRAVEAZĂ Diverse circulare ____HU CITIȚI „ADEVĂRUL" Tin procuror nedemn TAINELE NOPȚEI_ CRIZA SE AGRAVEAZĂ Criza teribilă care ne ameninţa şi care pînă mai dăunăzi mocnea numai, a izbucnit astăzi cu o furie şi cu o intenzitate îngrijitoare. Moşiile statului scoase la licitaţie nu se pot arenda, iar puţinele care se arendează nu obţin decit o arendă foarte scăzută. Acelaşi lucru se întîmplă şi cu moşiile particulare, scăderea variază între 20 şi 40 la sută. O parte din arendaşii străini, mai cu seamă greci şi bulgari, ne mai puţind plăti arenzile pe anul acesta şi ameninţaţi să nu le poată plăti nici în anii ce urmează, îşi adună puţinul ce-l au şi fug peste graniţă. Iar preţul productelor continuă să fie slab de tot şi porturile noastre să zacă mereu, în cea mai mare neactivitate. Veştile care ne vin din marile porturi occidentale ne arată o mare îngrămădire de grine pretutindeni şi preţurile staţionare. La Anvers în timp ce abia se poate vinde un vapor cu griu, zece sosesc în loc. Tot aşa se întîmplă la Londra, la Marsilia şi la Hamburg. Pe de altă parte recolta e foarte bună în America iar pămînturile destinate agriculturei cresc an cu an în întindere. Ceea ce agravează criza agricolă care biilue in toată Europa şi ameninţă s’o transforme într’un adevărat dezastru pentru noi romînii, e faptul că partidele protecţioniste din Francia şi Italia desfăşoară o mare activitate pentru a decide pe guvernele respective să urce mereu, drepturile de intrare asupra grînelor. In timpuri normale, cită vreme produsul muncei unui popor se scurge cu uşurinţă pe piaţă şi exploatatorii ghiftuiţi se trlimbează în lux şi petreceri, bugetul merge bine şi orice guvern, cît de incapabil şi de nedemn ar fi el, se poate lăuda că ştie să conducă admirabil afacerile ţărei. Să-i vedem acum pe guvernanţii noştri ce ştiu şi ce pot să facă. Acum, după ce s’au dat de-a tumba treizeci de ani de zile, după ce au zvîrlit cu nesocotinţă sute de milioane în cheltuelî absurde, după ce au intrigat, s’au înjurat, s’au tinut, au comis toate relele cite se puteau comite în timpul cit s’au perindat pe la cîrma ţârei, să-i vedem ce leacuri slid să aducă tristei situaţii în care ne găsim scufundaţi fără veste. In cotro ne întoarcem nu vedem de cit ignoranţă şi sărăcie lucie în păturile de jos, corupţie, trindăvie şi incapacitate în păturile de sus. S’au istovit toate isvoarele de bogăţii, s’au dus în fum toate comorile ţărei, pădurile s’au tăiat, pămînturile s’au secătuit, marea masă a poporului e redusă la sapă de lemn, nu există in Europa o ţară în care exploaţia să se fi făcut într’un mod mai dăunător, mai crud şi mai puţin inteligent ca la noi. Acum a sosit timpul să-i întrebăm pe toţi aceia cari se pretindeau singuri în stare să conducă destinele ţărei, cari se credeau inima şi creerul acestui popor, ce-au făcut cu bogăţiile produse de munca neîntreruptă a milioanelor de săteni ? Unde’s pădurile ? unde-i vlaga pămintului ? Ce s’a fâcut cu sudoa- rea, cu singele şi viaţa ţărănimeî transformate în munţi de bogăţii ? Unde-i fondul de rezervă care să ne slujească să înfruntăm criza sau să ne îndreptăm activitatea în alte direcţii, în direcţiile nebîntuite de criză? Nimic. Marea majoritate a proprietarilor şi arendaşilor, cari astăzi îşi frîng inimile în faţa dezastrului, nu ne pot arăta decît rămăşiţele inutile ale unui lux neintrinat. Fondurile le sînt sleite, mintea neîmbogăţită de nici o cunoştinţă nouă. Faliţi şi ignoranţi, asta-i starea materială şi intelectuală a acelor cari s’au lăudat că numai ei sunt în stare sâ facă să prospereze ţara noastră. Şi nici măcar orbirea nu dă semn de lecuire : legile asupritoare şi menite să ingreueze mereu bugetul, se înmulţesc. Poporul care a asudat atîta noian de aur e nemulţămit şi nemulţămirea aceasta ameninţă să izbucnească dintr o zi într’alta. Cu grămezile de aur nu se iau măsuri de alinare şi de îndreptare, ci clasele stăpînitoare vor să toarne din ele lanţuri grele de robie, să le schimbe pe plumb cu care să se astupe gura flămândului. Jandarmi, popi, armată multă, iată măsurile economice cu care guvernul vrea să stăvilească efectele pe care criza le-ar putea avea în masele populare. Vom arăta şi noi ce măsuri credem că se pot lua, şi lumea va putea judeca cine sunt iubitorii de popor şi de ţară, partidele istorice sau democraţia. I. Theodorescu. NU CITIŢI „ADEVERUL“! Un strigăt nou se ridică de la o vreme, strigătul neputincioşilor şi al găgăuzilor : — Nu cetiţi Adeverul! — II auzi, te cruceşti şi apoi rîzî,—şi apoi rizi ! Mă rog, cine sînt domnii cari dau publicului sfatul acesta, aşa de liberal şi aşa de inteligent? Să lămurim noi. De la apariţia lui şi pînă astăzî, Adevărul şi-a atras multe vrăşmăşii, şi era firesc să şi le atragă. In aproape şapte ani de existenţă, un ziar e menit să şi facă cel puţin cîteva mii de duşmani. Şi iată de ce : D. X a fost casier. In această nobilă calitate, D-sa a găsit de cuviinţă să-şi însuşească o sumă oare care din banii Statului. Ca prin minune, Adeverul,—acest monstru care vede şi prin ziduri, —a aflat pozna D-luî X şi a divulgat-o. S’a numit o anchetă, D. casier a fost găsit vinovat şi a mai fost... trimis, cu pompa cuvenită, să cugete la Văcăreşti asupra rolului presei într’un stat constituţional. Dar iată că D. X şi-a făcut osinda, adică i-a expirat mandatul de pensionar al huidumelor. Ce va face D-sa azi, azi cind inamicii Adevărului au dat buzna în arenă? Neapărat în unna unei aşa de crude experienţe personale, D. X va striga din răsputeri: — Voi, casieri cari furaţi din banii Statului,—nu cetiţi Adevărul! Naivul ! El crede că a fost prins fiind-că citea Adevărul şi că, dacă n’ar fi citit ziarul nostru, noi nu l’am fi dat de gît, întocmai ca babele care cred că şi-au sclintit piciorul fiind-că a trosnit dulapul. Şi casierul şi baba văd o legătură de cauzalitate acolo unde nu-i decît o simplă coincidenţă! Dragă domnule casier, poţi să citeşti nu numai Adevărul, dar chiar Visul maicii Domnului şi, — dacă va fi să te prindă cu mina in traista Statului, — tot te prinde. Singurul leac, mai sănătos, ca să n’ai nici o supărare, este... să împlineşti porunca a treia, mi se pare, care zice : să nu furi. Iar dacă asta nu-ţî convine, atunci n’avem ce-ţi face, atunci mai bine nu citi Adevărul. Căci dacă ai asemenea năravuri, mi e teamă că eşti în stare să ne furi şi cerneala de pe’litere, ca să faci economie la «cheltuelî de canţelerie». * ¥ ¥ ^Mai este o persoană pe care am auzit-o eu strigind din băerile inintei: — Nu citiţi Adevărul! Să vă recomand şi persoana asta, fijftrte simandicoasă . De profesie căpitan şi se zice că a contribuit mult la documentarea operei Moş Teacă. Gît timp comandă o Companie îa I ţară, don căpitan Pampon trăia bine : I unt, ouă, găini, curcani şi alte obiecte de micul şi de marele echipament curgeau în pas gimnastic în curtea dumisaie. In schimb, don căpitan scutea de serviciu pe o zi, pe două, pe o săptămînă,— după cum era şi curcanul. V’aduceţî aminte? E nu ştiu cit timp de cind Adevărul, neavînd de lucru, s’a apucat să denunţe această ciudată concentrare de găini, iar ca urmare, don căpitan Pampon a primit ordin să vie cu pampon cu tot la oraş. Găină cazonă, adio ! La oraş, ouăle sunt rare şi scutelile de servici n’au fost, pentru că vede don colonel situaţia. La oraş, cel mult pică ceva de îa Ordinar şi de la soldă. Atunci, ca să-şi scoată focul ce avea pe Adevărul, bravul comandant a început să bată soldaţii. La dracu, Adevărul a aflat daraverile astea, — şi ne-am pomenit că don căpitan stete la dubă citeva zile. Ce face el azi? Ghici ghicitoarea mea! El țipă cu glas cazon! — Nu ceti Adevăru, leat! — Trăiţi don căpitan, răspundem noi, Adevărul nu-i vinovat de toate nenorocirile matale. Vinovate sunt curcile, vinovat e hăţul de cort. Ele te-au adus aici... Dar don căpitan Pampon n’ascultă. El strigă ’ntr’una că Adevărul nu-i organ patriotic. Şi e logic : — Cum ! Eu, Romín, şi am fost denunţat de Adeverul! Eu romín, soldaţii romîni, găinile romince, — şi cu toate astea acest organ de scandalum ne lasă să trăim cum vrem noi! Am mai vrea să argumentăm, dar Comitetul de la Ploeşti urlă mereu: — Noi am zisără să nu cetiţi jurnaluri ca Adevăru ! Jurnalurile astea nu este bune de cetit. Le-am arătatără şi o să le mai arătăm noi la ei ! * * Prin urmare, se ’ngroaşe treaba. Mai bine să lăsăm obloanele la redacţie şi... să scriem înainte, fără să ne ocupăm de casierii cei cari au fost in locuinţa «urmaşilor mei Văcăreşti», fără să ne mai ocupăm de Pampon, de Căliman şi de toată puzderia pe care a vînturat-o Adevărul prin coloanele lui. Să trecem însă mai departe, căci mi se pare că ’n concertul acesta de mlaştină se disting şi glasuri de politician, şi glasuri dinastice, şi glasuri «de clasă», şi glasuri de... literaţi. Să-l luăm pe rând. Dar să-l luăm cu energie, să-l zguţiim bine, ca să vadă lumea ce curge din el. Ei cred că «a nu ceti un ziar» este tot una cu a-l învinge. Netoţii închid ochii, crezînd că soarele nu mai străluceşte pentru rostul omenire!,—şi nici nu văd că Adevărul merge înainte, tocmai pentru că are în potriva lui pe mişei, pe escroci, pe nebuni, pe hordia puşcăriilor şi balamucurilor ce se vor deschide odată ca să-l primească. Brau. ------------oc3Mae>c=—--------- UN PROCUROR NEDEMN Evenimentul din Iaşi, dădea deunăzi ştirea că procurorul de Bacolu, E. Teodorini, ar fi fost bătut, in hotelul unde locueşte, de două prostituate, care se luaseră la ceartă din dragoste pentru el. D. Teodorini prin o scrisoare, minunată ca ortografie, ce o adresează confratelui ieşean, rectifică acea informaţie spunind că el nu era faţă la bătae, şi că din cele două beligerante, numai una era prostituată, iar cealalta era logodnica sale. Nu voim să intrăm in amănuntele acestei afaceri, care numai curată nu e, ci numai să relevăm o singură frază din scrisoarea procurorului de Bacău. «...veţi fi pe viitor mai băgător de seamă, în informaţiile ce le daţi, cu intenţiune de a vă răzbuna, pentru ca in comuna Comăneştii v’am oprit de a aţîţa la răscoală, sub pretext de a făce ancheta presei». O asemenea afirmaţie in gura unui magistrat e mai mult decit o uşurinţă, e o nedemnitate. Cum, D-ta, magistrat, îţi permiţî să aruncî asemenea calomnioase instimaţiunî, asupra cuiva, fără a avea cea mai"mică dovadă; sau dacă posezi asemenea probe, D-ta te mărgineşti a impedica numai pe răsvrătitor de a-şi continua opera şi a-l denunţa prin presă, în Ioc de a-l da imediat in judecată! In cazul intuii, D-le procuror, eşti un nedemn calomniator, care necinsteşti corpul magistraţilor din care faci parte; in cazul al doilea, eşti un procuror incapabil, care nu ştii să veghezi la liniştea şi siguranţa Statului, ce-ţi sunt încredinţate Şi într’un caz şi intr’altul eşti nedemn de slujba ce ocupi — şi sperăm“ că ministrul de justiţie se va hotărî în sfirşit, să se facă datoria faţă de D-ta. ----------------------------- ---7—------------------ PARTIDUL LUI MAGEDONSKI Macedonskî, ce este şi el socialist, deoarece «liberal a fost, liberal este şi liberal va fi», dă de veste Naţiunii că şi-a întemeiat in sfirşit partidul. In scopul acesta, noul şef de partid lansase vr’o zece mii de buletine de înscriere şi tot atîtea apeluri ce se adresau nu numai cărăuşilor de pămînt, ci şi a celor de pe ogorul intelectual,■—şi aTm. anunţă că numărul diverşilor cărăuşi aderenţi s’a urcat deja la cifra respectabilă de 123 de persoane. In faţa acestei importante mişcări po- filice, am crezut de datoria noastră a alerga numai decit după informaţii, şi în adevăr ne-am convins că cifrele de mai sus sunt pină la un oarecare punct, esacte. Numai o eroare de tipar a făcut, desigur, ca să se uite nişte semne despărţitoare dintre ele, şi ne facem o datorie de reportaj restabilindu-le. Cifrele 123 ca să corespundă cu desăvîrşire realităţii, trebuiau scrise astfel: 1+2—3. Am fi în măsură chiar şi a da numele intfestor 1—2—2=3 membri ai noului partid. Voim însă să fim discreţi, şi le vom da deocamdată numai iniţialele. Ei sînt D-nii Al. M., G. P. şi G. R. Adm. D. Miulescu ezită încă, şi de aceea şeful noului partid i-a acordat un nou răgaz de o lună, după care, în tot cazul, se va ţine prima mare adunare generală a noului partid, Rad. SFAT PENTRU SFAT De sub protecţiunea Naţiunei, «marele poet al ţărei mele» binevoieşte a ne da nouă, pe care ne numeşte «repausatul ziar» sfatul prietenesc ca să ne asuimpărăm, cu alte cuvinte să nu mai insistăm asupra coincidenţei dintre faptul suprimăreî unei oarecare subvenţii poliţieneşti de 200 de lei pe lună şi atacurile începute împotriva mizerabililor conservatori pe cari marele poet, secondat de Dumitru Brătianu şi de Fleva, i-a ajutat să ajungă acolo unde sînt. Pentru sfatul său desinteresat, nu putem să mulţămim mai bine marelui poet, decît dindu-i și noi la rîndul nostru un sfat: — Poete, nu vorbi de repansați în casa lui Miulescu. Re. ------------------------------------ SE CAUTA un MINISTRU DE REZDOI. Alaltăeri am anunţat ca un fapt împlinit numirea D-luî general Poenaru ca ministru de rezbolă, ştirea noastră a fost confirmată aseară de o gazetă oficioasă în termeni foarte categorici. Şi totuşi azi se caută un ministru de rezbolă. Da, căci generalul Poenaru în ultimul moment şî-a luat seama şi în audienţa pe care a avut-o la Rege ar fi pus condiţiunea ca generalul Fălcoianu să rămină şeful mareluî stat-major. Neputindu-se satisface această condiţie, generalul Poenaru n’a mai fost solicitat sa intre in cabinet. Azi guvernul se adresează din nou D-luî general Barozzi cu hotărîrea de a-î primi condiţiunile. Acest joc odios urmează deja de vr’o două luni şi guvernul este în neputinţă de a găsi un ministru, căci nici unul din ofiţerii superiori de valoare nu sînt dispuşi de loc spre a se compromite fiiind asupra lor o moştenire citit de încurcată. E cert un lucru, că atit prestigiul guvernului, cit şi mai ales prestigiul armatei s’a ştirbit in mod simţitor în urma zbuciumărilor din săptămînile din urmă. -------------- ------------ CATASTROFA DE LA KARVIN Teribila catastrofă de la Karvin a venit să dea încă o dezolătoare dovadă despre excelenta organizare a muncei în şi mai excelenta organizare socială din zilele noastre. Mii de lucrători îşi risipesc sănătatea şi viaţa şi compromit sănătatea şi vigoarea generaţiilor următoare după dînşiî, în muncă grea, subpămînteană dar supra-omenească, — pentru ca fericiţii posesori de acţiuni şi obligaţiuni să nu fie turburaţi nici un moment in partea lor de muncă, regulata tăere a cupoanelor şi încasarea dividendelor. O catastrofă se întîmplă, pricinuită de sigur mai ales de rjesuficienţa supraveghiăreî şi a de siguranţă rezultat al economiier A destinate a umfla cu mai mult suma acelor dividende, — şi fără sute de familii date pradă dezolărei Wi şi mizeriei vecinice şi mii de lucrători rămaşi pentru multă vreme pe drumuri. Două sute douăzeci şi şapte de lucrători au rămas morţi în minele de la Karvin, în urma nenorociţilor explozii.. Aceşti lucrători lasă în urma lor o sută treizeci şi şapte de văduve şi peste opt sute de orfani. Mii de lucrători vor fi lipsiţi de muncă şi prin urmare şi de mijloace de fexistenţă cel puţin citeva săptămini. Mizeria tuturor acestor nenorociţi adăugată la oribila depresiune morală pricinuită de catastrofă, nu se poate descrie. Familiele nenorociţilor arşi îia fundul Plinei vor primi o pensiune anuală de cite .100 de franci. Tocmai destul ca să poată muri de foame în chip decent. Şi gazete ca Neue freie Presse şi adele, nu găsesc cuvinte ca să laude mărinimia societăţii de exploatare a minelor, care dă atîtea palate fără a mai cere muncă în schimb! Astfel de lucruri nu se comentează. Vest. RIN CRAIOVA (Corespondenţă particulara a Adevărului! Priviri retrospective assupra priaaterei Stas Mărunţelu cai basul».— „3©ÍM& fiel!“.—IMStraacţia. Acuma, cind spiritele sau liniştit şi o judecată asupra evenimentelor petrecute, nu mai poate fi influenţată de emoţiunea momentului, socotim că o privire retrospectivă, asupra prinderei bandiţilor, n’ar fi lipsită de interes. * * * Se fac—art public—diferite comentariile favorabile administraţiei locale pentru felul cum au f°st aduşi bandiţii în tras. Pentru cinev a întimplat a h de aţă", priveliştea era din cele mai hanare : în fiecare birje,- c dte un tilhar lenit beleih, trîntit cu faţa în sus, cu ochii ■siţi din orbite, plin de Ninge şi de viîătăisi deasupra lui gramadiu—agenţi, gardişti sau soldaţi, cu puştile iau revolverele îndreptate spre nenorocitul care abia putea să-şî traga sutlerul, ntr’una din birji, am remarcat chiar pe căpeteniile administraţiei noastre, m aceiaşi poziţie. Mai multă omenire şi mai puţin esces de zel n’ar fi stricat, cu atit nai mult că tîlhariî erau destul de bine egali pentru a mai putea scăpa... Şi-apoi, oricum... Prea ne dăm iîono cu civilizaţia» noastră, pentru a mai da nulţimeî un spectacol atit de hidos şi itît 'de crud... . . .. . Această barbarie s a repetat şi la transportarea tîlharilor de la prefectură la t»eîitenciar'.* * * La prefectură au defilat pe dinaintea îlharilor toate persoanele mai cu vaza i mulţi se amuzau a trage gluontun prin aleile «mizerabililor». Am văzut citeva lin aceste persoane simandicoase, care s.iHart n* am dat unuia un pumn ae La aspectul dureros de crud al cortegului, administraţia a ţinut să adaug Si ila grotescă a reclamei. Cortegiul a det de două ori pe strada principală a asului, pină a sosi la prefectură, clupa mai întîiă s’a oprit înaintea caselor lui Boldescu, unde se găsea in moentul acela m nistrul instrucţiune^ pitice, care sosise cu o zi înainte in oraş.. .... Să fim drepţi — şi să adaogam o ită rea la activul administraţiei, pe lingăiara bună, pe care noi , printre cei din - am dat-o ieri, în special D lui Girîteanu, prefectul de Dolj, şi D-lui bai. «2000 lei!» Cei mai radios! sunt comisarii şi în genere tot personalul inferior a! poliţiei Fie care se crede îndreptăţită primi răsplata de 2000 lei, făgăduită aceluia, care va prinde pe Mărunţelu, căci fiecare pretinde că el l-a dat prins. Se crede că aceşti 2000 lei, vor fi înpărţiţi între cei care au participat la prinderea tîlharilor. Instrucţia Instrucţia a început de Luni şi — judecind după rezultatele dobîndite pînă acum — afacerea ne rezervă mari surprinderi. S’a descoperit o gazdă nouă în oraş, anume: Niţu D. Popescu, găzar, un burghez bine situat, «om de greutate», la care s’a găsit o salbă de galbeni şi o trîmbă de pînză, furată de tilhari de la ■popa din Brădeşti. «Onorabilul» a fost depus, înpreună* cu primarul comunei Mischii, care — zice-se — e de asemenea implicat în fărădelegile tîlharilor. lob.