Adevěrul, august 1894 (Anul 7, nr. 1934-1961)

1894-08-05 / nr. 1938

ANUL Vii. No. 193S. NUMERUL 10 BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 ŞI 15 ALE FIE­CĂREÎ LUNI ei SE PLĂTESC TOT-D’A­UNA ÎNAINTE in Bucureşti la casa administraţie! PMN Judeţe şi Streinâtate prin mandate poştale UN AN în ţară 30 lei ; în streinâtate 50 LEI şase luni .. 15 » » a 25 » trei lunî .. 8 » * » 13 » ITm numer in streinatate 90 bani MANUSQUPTELENU SE INAPOIAZA ADMINISTRAŢIA PASAGIUL BANCEI NAŢIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI)­­Să te fereşti Române de cin strein în VINERI 5 AUGUST 1894 M­IMERUL_10 BANI ANUNCIURILE Bucureşti şi judeţe se primesc­ numea la Administraţie SMN Streinâtate, direct la administrație is la toate oficiele de publicitate Agereai la pag .iv. ... . 0,30 b. Inia * 9 9 iii .... I 2,— lei s » » » II.... . 3,?— 9 9 SNSERfiELE ȘI RECLAMELE 3 LEU RÎNBOT,. ■ Paris, zarul se găsește pe vihzass se Mamerel la Moscul Ng. $92, Bonlev. Sl*Gßmßi® M NUME® VEGHIU 3® BANK D­irector politic: ALEX. V. BELDIMANU REDACŢIA NAŢIONALE (CASELE KARAGIOIEGBAL) CONFERINŢELE ÎNVĂŢĂTORILOR S­ATIRE 32 X LSI Atenţie, alegători! MERITUL LUI SPAHADIN­DI MORAREASA CONFERINŢELE ÎNVĂŢĂTORILOR Conferinţele învăţătorilor săteşti vor începe în curînd. Mai cu seamă într’o ţară în care lipsa culturei e­­lementare e aşa de simţită, confe­rinţele acestea au o însemnătate mare şi e multă lume care le ur­măreşte rezultatele. Cu toate astea, deşi de atiţia ani ele urmează regulat, am putea zice că n’am văzut pin’acuma ce roade au dat, sau am văzut că n’au dat nici un rod. Pentru ca să ne esplicăm prici­­nele acestei sărăcii intelectuale, tre­­bue să arătăm în cîte­va cuvinte cum se ţin conferinţele acestea. Revizorul şcolar, care prezidează, face de mai ’nainte un program, în care fixează de pildă punctele ur­mătoare : Care este cel mai bun me­tod de a predă geografia ? Care sunt datoriile învăţătorului faţă cu revi­zorul ? şi altele de felul acesta. Programul odată fixat, învăţătorii n’au dreptul să se abată de la el, nu numai ocolind chestiunile puse, dar nici măcar abordînd şi altele. Trebuie respectat programul, pen­tru că revizorul­ Carnero ţine mai presus de toate la „prestigiul au­­torităţei“. Vă puteţi închipui ce searbăde şi ce inutile ajung aceste aşa nu­mite conferinţe, iar lumea, care nu cunoaşte amănuntele, îşi închi­puie că vina este a învăţătorilor, ea nu ştie că totul a fost pus la cale şi impus de către Domnul re­vizor. In principiu, este absurd ca după două săptămini de strădanie să ne alegem cu faptul că învăţătorii au aflat in fine care sunt vederile pe­dagogice ale Domnului revizor; lu­crul acesta trebuia să fie făcut în cursul anului, dacă bravul repre­zentant al culturei oficiale şi-ar fi făcut datoria de a vizita şcolile. Dar dacă mai adăugăm şi faptul că foarte adese­ori revizorii sunt nişte simpli agenţi electorali căpă­tuiţi, inculţi şi plini de patimi, a­­tunci vedem uşor ce rost au nişte conferinţe ţinute în ast­fel de îm­prejurări. Pentru ca în adevăr conferinţele să fie de vre­un folos, ar trebui ca lucrurile să se petreacă tocmai in­vers : adică, învăţătorii să studieze o sumă de chestiuni, fie de dome­niul pur pedagogic, fie ştiinţific, fie social şi să ie trateze intre ei. Revizorul să naiba alt rol, de­cît acela de a nota care sînt nevoile învăţătorilor, cum înţeleg ei instruc­ţiunea şi ce progrese au făcut din an in an. Pe unii îi va surprinde că cerem să se ocupe şi de chestiuni sociale; cu toate acestea, asemenea chestiuni sînt strins legate de propăşirea in­strucţiei. De pildă, învăţătorii ne-ar putea" spune cîţi copii " au în co­mună şi cîţi urmează la şcoală, pentru ce o mare parte nu calcă pragul şcoalei, care este situaţia învăţătorilor şi ce reforme ar tre­bui să i­ se facă. Ar fi mai bine aşa. Cînd s’ar con­stata că părinţii nu-şi trimet copii la şcoală din cauza mizeriei, cînd s’ar constata că localurile de şcoală sînt primitive şi nesănătoase, cînd s’ar constata că salariul «lumină­torilor poporului» este absolut neîn­destulător, s’ar face mai mult de cît cînd se spune acestora că e mai bine „să arăţi la hartă“ cu băţul de­cît cu degetul. Noi n’avem mai de loc statis­tici asupra învăţămîntului. Ei bine, cine ni­ le-ar putea face mai lesne de­cît învăţătorii, cari sînt în contact de-a dreptul cu să­tenii şi cu copiii ? Un alt punct, prealabil, important este acela că astăzi conferinţele as­tea costă pe fie­care învăţător o sumă însemnată de bani. Ministerul îşi închipue că este o distracţie a învă­ţătorilor congresul anual, iar nu o nevoie a Statului. Călăuzit de ase­menea părere, pe de o parte el face congresul obligator, iar pe de alta sileşte pe învăţători să-şi plătească singuri şi cheltuelile de transport şi şederea în capitalele de judeţ. Cînd ştim cit e de scumpă viaţa în oraşele noastre, mai ales pentru pasageri, şi cînd mai ştim că un învăţător n’are decît o sută de lei pe lună,­încheierea este că în două săptămîni de «conferinţă», confe­renţiarii trebuie să-şi cheltuiască leafa pe două luni... din ordin su­perior! Iată de ce noi credem că Minis­terul Instrucţiune! ar trebui să su­porte el cheltuelile acestea, dat fiind că se presupune—pe drept ori pe strimb,—cum că Statul are nevoie de conferinţele învăţătorilor. Alt­fel, ar fi mai logic să se su­­puie oamenii printr’o lege la birul acesta, de­cît să li se ia asemenea contribuţii în mod fraudulos. Căci învăţătorii sunt obligaţi să ia parte la conferinţă, ei nu vin din iniţia­tiva lor. Dac’ar fi să se adune nu­mai pentru că aşa voiesc dinşiî, atunci să li se suprime pacostea revizorilor, pacoste la care, — ca la ori­ce pacoste, — sîntem siguri că ei nu ţin de loc. De alt­fel, nu există ramură de administraţie, în care funcţionarii să fie siliţi a se aduna odată pe an, pe socoteala lor. De ce s’ar face escepţia asta în dauna învăţătorilor, cari deja sunt destul de rau plătiţi ? Anton Bacalbaşa. * I. Vine! Vine! O, tată, tu ce 'n lume ai fost un zvinlurat. De ce m’ai născut oare in Iliihnicu-Sarat? I. N. Polychroniadl. De mai multe zile se observă pe stradele Capitalei o sumă de afişe verzi, care nu spun de cîte atîta: Vine! Vine! Intrigaţi de ce o fi insemnind «venirea» asta şi a cui o fi, am căutat să luăm infor­maţii precise, şi iată ce am aliat. Acela care in sfirşit «vine», nu este nici Paulus, nici Harison, nici omuî-şarpe. Ci este omul-anti-simit care se numeşte Schneider. Cine este Schneider? Schneider este un deputat neamţ, care ne­avînd ce face pe vremea asta de vâr’ă, s’a gân­dit să «vie» în ţară la noi. Ei, şi ? Pentru ce atita gălăgie ? Are să crească porumbul, are să încetele criza agri­colă, au­ să se stirpească lăcustele din Dob­ro­­gea, fiind-că «vine» Schnei­er? Ba nu ; dar Schneider este anti-sim­it, şi Spanachidi crede in «soluţiile» lui, că Schneider va stirpi pe ovrei ! Credinţa aceasta e foarte acreditată în unele cercuri. La congresul prealabil ce s’a ţinut aseară pe pagina a patra a Naţionalului, şi la care au luat­ parte D-nii Ion N. Spanachidi, Eduard Polihroniade, A. C. Macedonsky şi AL A. Cuza, s’a hotărît chear să se ia energice mă­suri pentru a se face o distinsă primire nem­ţescului cetăţean. Apelul către «cetăţeni ai Capitalei» va fi efec­tuat cu acurateţe şi serviciu promt de către D. I. N. Spanachidi, care va declară că are puncte comune cu toate partidele. D-sa va prezentă voiajorului anti­semit un buchet de spanac, pe care va fi scris în litere verzi:— «Antisimitis­­mul trebue să lupte contra ovreilor, sau să nu lupte de foc. Ori eşti antisimit, ori nu lupţi contra jidovilor, — din această dilemă nu pu­teţi eşi». Apoi, D. Eduard Polihroniade va rosti o căl­duroasă cuvântare des întreruptă de aplause unanime, în care va arătă că «de pe culmele Tisei» toţi Romînii ascultă într’un singur glas vocea privire­ antisimitismului unguro-nemţesc. La urmă, corul va Intona imnul : Bine vă combate Poliihroniade, Hugo, Heliade, Bravo triniade, Strigind, ghidi-ghidi, Eduard Spanachidi! EDITIA A TREIA Saloanele D-lui Miulescu vor fi luminate a giorno de către Lumina care va fi înviată ad-hoc. In sfirşit se va da un mare banchet, dacă lucrătorii tipografi vor consimţi să libereze re­gistrele sechestrate. Dacă nu, se va redacta un energic protest, din care estragem partea finală: — Jidanii au acaparat totul in această ţară. Graţie teoriilor umanitariste şi socialiste,nu mai putem azi scoate un ziar fără să plătim tipogra­fului, pentru că jidovul nu face nimic fără pa­rale. La ei totul este de vinzare : pină şi munca lucrătorilor! Pină cînd? Va urma, dacă va mai fi ce să urmeze. Rigolo. --- —,———— Mocirlă politică Astronomii spun că dacă te ridici la două mii­ de metri de­a­supra nivelului mărei, toate pe pămînt îţi apar în linii mari şi desluşite, şi cel mai mic sunet îţi ajunge clar la ureche. Şi in politică, dacă vrei să vezi bine şi desluşit ce se întîmplă în mocirla con­stituţională, trebue să te urci tot la două mii de metri de­asupra nivelului... opi­niei publice. In campania electorală care s-a în­­încins între cele două partide de guver­nământ, pentru viitoarele alegeri comu­nale, i­ată ce se observă dacă o priveşti de la o înălţime de două mii de metri. Ambele partide se laudă nu că au a­­plicat legile, ci că nu le-au­ călcat! Să ajungi să te lauzi câ nu eşti şar­latan, nici pungaş, nici hoţ de codru! In ce vremuri trăim? ce morală poli­tică e asta? Mai văzutu-s’a în vre-o ţară din lume spectacol aşa de ruşinos, de degradator ? Lynx. PORTUL MANGALIA Am spus în numărul de ieri că podul cel mare de peste Dunăre are nevoe ab­solută de un bun port pe Marea Neagră. Am mai spus că la portul Distanţa nu putem să ne gîndim, şi iată de ce : Constanţa n’are golf, rada actuală, căci e o simplă radă fără valoare, e creată în mod artificial, şi e expusă cu totul vin­­turilor de nord. Pentru a face din Constanţa un port adînc şi încăpător, se cer diguri imense, lucrări de apărare costisitoare, care vor fi mereu bătute de valuri, sub­minate, ruinate. Aşa că lucrările de întreţinere vor fi foarte anevoioase şi foarte scumpe. In afară de asta, prin poziţia sa, ma­rele nostru port comercial va fi vecinie la discreţia unei flote ruseşti, care în timp de război­ ar putea sa nimicească într’o singură zi, ceea­ ce se va fi făcut timp de ani întregi şi cu mari cheltueli. Mangalia însă, nu are nici unul din desavantagiile Constanţei. La mai puţin de două chilometre de Mare, se află lingă Mangalia un lac vast şi adînc. Acest lac, legat printr’un canal cu Marea, ar constitui un port perfect din punct de vedere atît Comercial cît şi strategic. Cheltuelile pentru crearea unui port in lacul Mangalia ar fi neînsemnate, iar cheltuelile de întreţinere ale portului, a­­proape nule. Guvernul are datoria de a se ocupa de urgenţă cu studiarea amănunţită a ches­tiei aceştia, şi să hotărască cit mai re­pede înfiinţarea unui port la Marea Neagră. Căci dacă Bulgarii ne-ar lua înainte şi ar adunei portul Varnei, atunci pierdem 50 la sută din foloasele pe care sperăm să le tragem de la podul nostru de peste Dunăre. E la mijloc o chestie economică de o importanţa colosală, şi ar fi aproape o crimă să nu ne grăbim şi să lăsăm sa ne scape din mină cea mai­ minunată oca­zie de a deveni o ţară de mare transit internațional. I. Th­. URMARE! RUSO-BULfiARA O yoc© oficioasă rusească Aproape întreagă presa rusească con­tinuă a discuta cu vioiciune şansele unei apropieri între Bulgaria şi Rusia. Ceea­ ce este mai important, e că, la această dis­cuţie am început a lua parte şi organele cele mai oficioase. Ast­fel, zilele trecute a apărut şi în Novoie Vremia, ziar ale că­ri legături cu ministrul rusesc de externe sunt îndeobşte cunoscute, un articol care poate fi pri­vit ca şi o declaraţie a guvernului rusesc în această chestiune. Oficiosul rusesc spune că guvernul din Petersburg n’a conspirat şi nu va con­spira nicii­ o dată împotriva neatîrnăreî Bulgariei şi a desvoltării sale liniştite. Contele Kalnoky cunoaşte foarte bine ce­ pretinde guvernul rusesc în chestia bulgară. Guvernul rusesc nu cere alt­ceva decît ca în Bulgaria să se stabilească d­e ordine de lucruri conform cu dispoziţiile trata­tului din Berlin; alt­ceva Rusia nu cere. Căderea lui Stambulov n’a schimbat ni­mic în această privinţă; e vorba ca prin­ţul Ferdinand şi noii săi consilieri să nu continue cu sistemul Stambulov. O politică nouă O desvoltare mai generală a dat acestei chestiuni, — vorbind despre politica Ru­siei faţă de toate statele încunjurătoare,— importanta revistă rusească Nedelia. Articolul pe care l-a publicat zilele tre­cute această revistă, asupra politicei ru­seşti, a produs, după cum spun gazetele străine, o adevărată senzaţie în cercurile politice şi diplomatice din Petersburg. După Nedelia, atît faţă de Bulgaria cît şi făţă de cele­l­alte state vecine, Rusia va avea să poarte în viitor cu totul altă politică de­cît pină acum. Scopul politicei ruseşti trebue să fie a­­nume, ca hotarele ei să fie înconjurate de state mai mici, dar neatirnate. Rostul acestei politici Imperiul rusesc—rezonează Nedelia, — se află acum sub presiunea puterilor mari, a căror vecinătate e cu greu su­portabilă, pretinzînd jertfe nes­îrși­te pen­tru înarmare. Dacă, din potrivă, Rusia ar fi înveci­nată de state mai mici şi neatirnate, i-ar fi uşor să dezarmeze şi să-şi vază în pace de progresele interioare. Din nefericire, pină acum dinsa a con­tribuit, din potrivă, la susţinerea unor state mari lingă dinsa, făcînd chiar jertfe, — în potriva intereselor sale proprii. A sosit însă vremea cînd greşala aces­tei politice se dă pe faţă şi se recunoaşte din toate părţile. Desmem­brarile de state Procesul desmembrărei Austro-Unga­­riei, de pildă, a fost oprit pină şi cu jertfe de sînge din partea Ruşilor. Aceasta a fost o politică greşită. Rusia nu trebue să mai pună piedici unor ast­fel de desmembrări, ci din potrivă ar bui să le sprijinească. O ast­fel de politică rusească ar fi pri­mită cu însufleţire din partea tuturor na­ţiunilor doritoare de libertate, şi ea n’ar putea să dea naştere la nici un fel de bă­nuială a lor în potriva Rusiei. Revenind la Bulgaria, Nedelia arată că respectarea neatîrnăreî acestui stat, în­tocmai ca și a Coreei, care se poate pro­clama în cîlrînd, nu poate fi de­cit în interesul Rusiei, fiind conformă c­e sin­gura politică raţională rusească. Vest. GUVERN­ULIPr­OVOCATOR Poliţaiul Baidler de la Craiova a fost chemat in activitate ca militar. In locul lui, guvernul numeşte pe Grecescu. Fără ’ndoială, guvernul nu e mulţumit cu tăcerea din presă; el ţine mult la vio­lenţe şi le provoacă. Noi socotim numirea Grecescului ca o sfidare, ca o făgăduială că liniştea va fi turburată. A da din nou Craiova pe mina zbirului care a ridicat atitea furtuni, în­semnează a slirni campanii energice, a ne­mulţumi pe toată lumea. Fi-va miine această numire un fapt îm­plinit ! In cazul acesta, guvernul nu se mai poate sprijini de­cit pe bandiți. II vom trată in consecință. Dramele amorului Nepreţuitul nostru confrate Luceafărul povesteşte in număru-i din urmă o dramă foarte mişcătoare, întimplată în comuna Budeştî, judeţul Rîmnicu-Sărat. In acea comună, — spune gazeta din portul Focşani,—un oare­care Grigore T. se manţine cu o verişoară a sa Elena I. I. Ei bine, în ziua de 27 a curentei luni, iată ce a făcut acest Gligore : Au furat capacul cazanului de rachiu pro­prietatea mumei sale spre al vinde şi ai face plăcerile manţinutei sale verişoare, de ai cum­păra haină şi pardesiu de toamnă însă, dânsa l’a „tras pe sfoară aşa că, o damă depravată precum este, la timpul pe când le era hotă­râtă masa, mîserabilul Gligore T. găseşte pe a­­manta sa şezind la masă cu un al Il­ea amant numit N. S. aşa că tot în acea­­ţi insă pe în­­surate, stupiditatea de Gligore T. spre a’şi face în necas că verişoara sa şi manţimita sa trădat, a găsit calea de resbunare ca , atît pereţii ca­sei, giamurile uşile ect să le ungă cu păcură precum chiar şi lea uns Formând fel de fel de figuri de panoramă, de frică, .. ca nu cumva să fîe prinS de autoritatea comunală au dormit­­ până o dona­­ţi‘ în leasa cu­­ popuşoi la măsa BCRS­A. Şi iată cum presa română «luceşte pen­tru adevăr». Re. I DIN CARNETUL_LDI SPANACHIDI Nulla dies sine Spanachidi. (Urmare) Pe ziua de azi Spanachidi ne vorbește despre întoarcerea in tară a M. S. Re­ginei. «Maiestatea Sa, cunoscuta Carmen Sylva, — zice Spanachidi,—si va revedea" Ca­stelul mult iubit, căci: Este definitiv hotărîtă întoarcerea M. S. Reginei. Prin urmare M. Sa se va întoarce în ţară. Ergo: regina se întoarce. De astă dată însă variaţiunile nu se mărginesc numai asupra întoarcere!­ în ţară a cunoscutei lui Spanachidi, Carmen Sylva. Spanachidi ştie să ne spună: 1) Cine o va primi la gară. 2) Ce va face cunoscuta după ce va sosi în ţară.­­­ ■ Iată şi aceste două remarcabile pre­vestiri ale lui Spanachidi: 1. (XXXII). — Steaguri, cale preserată de flori, daruri scumpe, ode şi marşuri in fine tot ce are ţara mai frumos, va eşi întru întîmpinarea Reginei. 1. (XXXIII). — M. S. Regina va asista deci la naşterea Alteţei gale Regale Principesa Maria. Și Spanachidi încheie. — Nimeni nu mai are nimic de zis. — în curînd vom reveni ! Ba bine că nu. Rad. ATENŢIE, ALEGATORII Am vorbit cînd­va de scumperea arti­ficială a cărnei şi a pîinei. Noi, car­ sîntem partizani convinşi ai intervenţiei statului şi a comunei acolo unde interesul general o cere, nu vom­ înceta de-a spune că primăriile noastre sînt datoare să intervie cînd publicul e tras pe sfoară de o sumă de exploatatori neomenoşi. Pină vom ajunge ca în alte părţi, ca să avem votul universal şi să fie nevoiţi deputaţii şi consilierii noştri comunali de a se interesa de marile interese ale întregului popor, măcar de interesele cele mici să se ocupe astăzi, D­nii aceştia. Alegătorii actuali ar trebui să împie tuturor candidaţilor de la viitoarele ale­geri comunale, ca să declare dacă slnt hotărîţi să ia măsuri pentru oftenirea pîinei şi a cărnei; dacă nu, să le refuze voturile. Un cititor al Adevărului ne scrie că D. Ţanu, primarul din Focşani, a reuşit — după lupte grele—să impue brutarilor şi măcelarilor un preţ convenabil. Aşa de pildă pîinea albă se vinde cu 20 de bani chilogramul la Focşani, iar pîi­nea neagră 15 bani. Tot e ceva. Am dori să vedem pe toţi primarii din ţară urmînd exemplul primarului de Foc­şani. Pentru asta se impune ca alegătorii să fie oarheni energici, iar nu instrumente pasive în mina coteriilor politice. ...­­­„ „— a-­ T. PUTEREA CIFRELOR Sînt chestii în care ne-am putea numi mai curînd «China Europei» de­cît «Bel­gia Orientului». Aşa de pildă cred că nu există nici o ţară în Europa care să sufere de o lipsă mai complectă de statistici, cum su­ferim noi. Dacă voim să aflăm numărul exact al locuitorilor ţarei noastre, starea produc­ţiei agricole­­şi industriale, mortalitatea, naşterile,întinderea şi puterea epidemiilor, etc., trebue adesea,—spre ruşinea noastră, — să ne adresăm geografiilor şi rapoar­telor consulilor străini. In ziua de astă­zi o ţară fără statistică, e ca un vapor fără busolă. Expus la voia vînturilor şi îa primej­dia stîncilor, vaporul navighează la în­­timplare, perind fără ca marinarii să ştie de unde le vine peirea şi cum ar putea să o înconjoare. Datoria guvernului ar fi să se ocupe foarte serios cu înfiinţarea unui biurou central de statiscă, avînd ramificaţii în toate colţurile ţărei. Insă nepăsarea e­rentală şi tragerea pe sfoară, trebue să fie exclusă cu totul, dacă voim să egalăm pe statele cele­l­alte în chestia asta. Ce servicii imense ar putea să ne aducă în momentele actuale o bună statistică a producţiei noastre agricole, a preţului arendei în raport cu fertilitatea, cu plata muncitorilor, etc. Primăria din capitală a pus bazele unei biuroui de statistică serios; cum va funcţiona el pe viitor nu ştim, dar gu­vernul ar trebui să se ruşineze că îa în­trecut o simplă comună, şi ar trebui sâ facă şi el ceva în direcţia* asta. Index.

Next