Adevěrul, octombrie 1894 (Anul 7, nr. 1991-2019)
1894-10-01 / nr. 1991
ANUL VII. No. 1991.8 NUMERUL 10 BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 ȘI 15 ALE FIECĂREÎ LUNI SI SE PLĂTESC TOT-D’AUNA ÎNAINTE IN Bucureşti LA CASA ADMINISTRATIEÎ din Judeţe şi Streinatate prin " mandate POŞTALE UN AN ÎN TARĂ 30 LEI; ÎN STREINĂTATE 50 LEI şase lunÎ .. 15 » » » 25 » treî lunî . • 8 » » 13 » lin numer în «tremnatate SO bani MAMISCOPTELENU SE ÎNAPOIAZĂ ADMINISTRAŢIA PASAGIUL BĂNCEI NAŢIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI) EDIŢIA A TREIA Să te fereşti Române de cuiu strein în casă V. Alexandri. NUMERUL 10 BANI ANUNCIURILE din Bucureşti şi judeţe se primesc numai la Administraţie din Streinatate, direct la administraţiei? la toate oficiele. de publicitate anunciurî la pag .iv, ... . 0,30 b. linia » » » iii .... . 2.— lei » » » » ii...................3.rfe|Sa£ INSERŢIELE ŞI RECLAMELE 3 La Paris, ziarul se cĂSEŞTpţÎE yîS CU NUMERUL LA •L kioscul No. 192, Boulev. 5&G#kka\ .fi ------- -V v *V/ UN NUMER VECHIIÍN30 kkA$fL Director politic: ALEX. V. BELDIMANU REDACŢIA PASAGIUL BĂNCEI NAŢIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI) IONESCU ȘI NICULESCU — Știi basmul cu cocoșul roșu? — Nu-1 știu. — Nu se zice „nu-1 știu“. — Da’ cum se zice? — Nu se zice „da’ cum se zice“. — Da’ cum? — Nu se zice „da’ cum“! .... Și tot așa, o noapte întreagă, baba ar putea să ’ndruge într’una, fără să-i pese de plictiseala bieților ascultători. E un alt basm cu cocoşul roşu, pe care îl citim de la o vreme in gazete. Eşti cititor de ispravă, adică te interesezi de criza economică, de războiul Chinei cu Japonia şi de alte chestii, mai mult sau mai puţin palpitante. Cind colo, în loc de asta ce să vezi ? Mai intiu vine protestul studenţilor Ionescu, Vasilescu şi Popescu, cari declară categoric că între ei şi guvern e o prăpastie. Apoi urmează contra-protestul studenţilor Niculescu, Simionescu şi Alexandrescu, cari declară tot categoric că guvernul e foarte gentil. Toate astea pe pagina I. Pe pagina a doua însă, Vasilescu rectifică, spunînd că a fost iscălit fără Voia lui pe «moţiunea Ionescu» şi că el aderă la «contra moţiunea Niculescu». La rîndul lui, Simionescu protestează şi el în potriva modului cum iscălitura i-a fost smulsă şi pusă de «manifestul Niculescu», declarind că aprobă în parte «manifestul Ionescu». Atunci... Ionescu şi Popescu afirmă că posedă in original semnătura lui Vasilescu , iar Niculescu şi Alexandrescu anunţă că în adevăr ei au iscălit pe Simionescu în josul moţiune! Niculescu, dar după insistenţele lui... Protopopescu, urma acestor incidente inesplicabie şi mai ales indescurcabile, se crede că Ionescu, Popescu, Niculescu şi Alexandrescu vor redita în unanimitate un alt manifest, care vor înfieră pe Vasilescu şi pe Simionescu, ceea ce va face pe Simionescu şi pe Vasilescu să lanseze şi el un contra manifest, în care vor arătă „rolul infam jucat de Alexandrescu, Niculescu, Popescu şi Ionescu în această odioasă IlfaC6 ^6^. Iar pînă una alta spiritele sunt foarte agitate şi nimeni nu mai pricepe de partea cui e adevărul şi dreptatea. Un singur lucru se ştie: numărul manifestelor au trecut cu mult numărul manifestanţilor. Cit pentru publicul care stă de o parte, plictisit şi încurcat, el nu mai pricepe acum nimic din toată combinaţia şi a uitat chiar sorgintea acestor lupte prin apeluri; adeseori acest public ajunge pin’ acolo. In cît confundă moţiunea Ionescu cu moţiunea Niculescu. Şi de aici ţes alte incurcături: cititorul Chiriacescu susţine că Ionescu şi Simionescu mer£ împreună, pe cind cititorul Paraschivescu e convins că, din poL.nvă, aliaţii se numesc Vasilescu şi Alexandrescu. — Cine are dreptate? mă veţi Întreba pe mine. Şi eu răspund : — Nu mai ştiu; în mintea mea e o confuzie întreagă în privinţa asta. Sper însă că, odată cu deschiderea cursurilor la Universitate lucrurile vor lua cu totul altă faţă, atunci Ionescu va pactiza cu Niculescu,--în potriva lui... Maiorescu şi Boerescu. Căci unde’s doi puterea creşte şi nota sporeşte. Iar pînă la deschiderea acelor infame cursuri,— — Ştii basmul cu cocoşul roşu? — Ionescu şi Vasilescu. — Nu se zice «Ionescu şi Vasilescu».... Anton Bacalbaşa SATIRA ZILEI Poeţi, cîntaţi ! Pătraşcule, aţine-te! Dacă nici acuma nu t’eî procopsi, apoi neprocopsit rămîî! Cu mila Domnului şi mai ales cu mila simţului Duh, Prinţul Ferdinand e azi tatăl unei perechi de copii: un băiat şi o fată. La nuntă, făcuşi poenele misterioase,—dar ţara asta sceptică şi ingrată şi-a bătut atuncea joc şi a trecut la ordinea zilei. La naşterea prinţului Carol, iarăşi nici o ispravă. Acuma e momentul oportun. Pentru naşterea unei fetiţe,poeziile trebue să curgă cu duiumul, cind fetiţa e fetiţă de neam regesc. Par’ că-i văd pe toţi Prodăneştii din zilele noastre repezindu-se «pe arena publicităţei» şi ţipînd în versuri: O fetiţă de Regină S’a născut astăzî pe tron... Ţara ’ntreagă îi închină Al iubirii biberon ! Au să iasă sonetele, dedicaţiile şi acrostihurile din pămint—din iarbă verde. Iar la urmă, ca încheiere, poetul care va izbuti să înjghebe nerozia cea mai mare nu va muri nici in exil ca Ovidiu, nici în spital ca Bolintineanu, — ci într’o subprefectură oarecare. Poeţi ai ţării mele, soarta vă surîde, să nu mai umblaţi cu mofturi. Ilijjolo. LA PEKING! Japonezii în China.-Marșul spre capitală.-Orașul Peking.-Atitudinea puterilor europene.-Răscoala din Mongolia. Se pare că numai cîteva zile ne mai despart de lovitura decisivă in războiul chino-japonez. Japonezii cari deja de mai multe zile trecuseră pe teritoriu chinez, se apropie cu paşi repezi de Peking, de unde panica a isgonit deja pe comercianţii de frunte chineji precum şi pe cei mai mulţi din locuitorii mai bogaţi ai capitalei chinezeşti. Din Sanghai Agenţia Reuter a primit emi ştirea că o luptă de avan-gardă s’ar fi dat deja între chineji şi japoneji, şi că aceştia ar fi fost respinşi. Aceasta ştire însă, chiar dacă s’ar adeveri (căci să nu se uite că e din isvor chinez), e neînsemnătoare faţă de celel’alte veşti cari spun să japonezii contiguă a debarca pe teritoriu chinez şi că intenţia lor vădită e de a-şi concentra toate forţele pentru atacarea oraşului Peking- Oraşul Peking Capitala imperiului chinezesc este unul din cele mai originale oraşe orientale. E plin de palate şi biserici, iar casele, îm,nesurate uner stindeni de grădini, sunt vopsite în culori putoare la ochi: galbene, albastre şi verziîntreg oraşul"are înfăţişarea unei table de şah ; stradele, drepte ca luminarea se întretaie la distanţe regulate, iar corpurile de case formează pătrate tot atît de regulate. Stradele principale ale oraşului sînt pline de viaţă ; în schimb stradele laterale sînt ca şi moarte şi mai adesea oribil de murdare. Cîţi locuitori are, nu se ştie pozitiv ; un recensemînt regulat nu s’a făcut nici o dată; în tot cazul insă, numărul locuitorilor trece peste un milion. De jur împrejur oraşul e împresurat de şes; abia la o depărtare de vr’o nouă kilometre se ridică nişte dealuri fie o formă bizară şi pitorească. In schimb însă, oraşul e închis din toate părţile de nişte ziduri de 14 metri înălţime şi 20—260 metri grosime , cind cu expediţia anglo-franceză de la 1860, ajjjindouă armatele duşmane, cu toate tunurile lor, n’au fost în stare sărspargă acest zid uriaş. E adevărat însă că japonezii vor ataca acum Pekingul cu puteri cu mult mai mari. Atitudinea puterilor După ultimele știri, puterile europene par hotărîte a nu se împotrivi nici într’un chip înaintării Japonezilor asupra oraşului Peking. Ele sunt îngrijite, ce e drept, de soarta eventuală a supuşilor lor din China şi poate şi mai mult de temerea ca nu cumva una din ele să ia pe dinaintea celorlalte şi să caute a pescui singură în apă tulbure,— dar poate tocmai această rivalitate le va reţine încă multă vreme de la orice acţiune şi nu se vor amesteca, probabil, decît atunci cind va veni vorba la încheiarea păcii şi la împărţirea prăzii. Răscoală In Mongolia Ceea ce ar putea totuşi să provoace şi mai curînd o intervenţie din partea Rusiei, este răscoala care a isbucnit in Mongolia împotriva stăpinirei de la Peking. După cum spun ştirile din isvor rusesc, această răscoală a ajuns deja pînă acolo că s’au alungat toţi funcţionarii Chineji şi o adevărată anarchie s’a deslănţuit in provincie. Şi se ştie că Mongolia e vecină cu Siberia. Dar în caz cind Ruşii ar interveni aci, e ca și sigur că nici Englejii nu vor rămînea cu mîiniie în sîn... Nu permite «politica de compensații!» Vest. FETIŢA DE ERI Nu era de ajuns criza financiară care bintuie ţara, nu erau de ajuns cheltuelile pe care le suportăm pentru întreţinerea glorioasei Dinastii a Hohenzollernilor. — iatâ-ne acum cu încă o prinţesă, cit ne va costa copiliţa asta de la biberon şi pină la măritiş, vor spune-o budgetele viitoare. Biata fiinţă nevinovată, care acuma de abia miaună, s’a născut intr’o vreme cind popoarele privesc cu mult scepticism la banii pe cari ii aruncă întru ingrăşâmintea artificială a Dinastiilor. Şi, deci, dacă la naşterea-i poliţia a dat poruncă să se scoată steaguri pe la ferestre, şi dacă pentru numai atita osteneală lumea nu se plinge, — mai tirziu tot lumea asta o să murmure grozav, cind i se va pune o nouă dajdie pentru acoperirea cheltuelilor de rochii. Din parte-ne, privind de bucurie naşterea fetiţei, credem că sintem ecoul ţârei întregi zicind: — Ilinc că pui băiat! TAXELE PE ALCOOL Consiliul comunal al Capitalei a luat în ultima sa şedinţă un vot foarte impiortant, privitor la transformarea taxeor pe alcool. Acest vot constitue un deziderat, un proiect pe care consiliul comunal îl pune în vederea guvernului şi Camenilor, pentru ca ele să-l aibă în vedere în viitoarea sesiune. Consiliul comunal a fost cu drept alarmat de faptul, că sistemul actual de percepere al taxelor asupra alcoolului, favorizează frguda și pe de altă parte nu dă tot venitul, care ar putea să. De aceea consiliul propune ca aceste taxe în loc să se perceapă de comună la intrarea in comună, să se perceapă de şist la, locul de proDUcliune: la fabrică, la povarnă, la velniţă, Vie. Pe de altă parte, în loc să se perceapă ca acum taxe variind între 30—60 lei pe hectolitru, statul să perceapă o ţaţă epică şi uniformă de 60 lei pe hectolitru. Produsul unei asemenea taxe, luînd ca normă producţiunea de 229,846 hectolitre a anului 1891, ar fi deci de 13,790,760 lei, ba chiar ar putea fi mult mai mare, atingînd aproape 17 milioane, căci de la 1891 pînă azi producţiunea alcoolului a crescut foarte mult. Suntem deci foarte departe cu aceste cifre, de actualul venit al accizelor comunale, care se urcă abia la 4 milioane, pentru ţara întreagă. De unde provine acest spor? pipţă din faptul că se uniformisează taxa dp, perceput, ridicîndu-se la 60 lei hectolitru , în al doilea loc că se evită nu SIMBATA 1 OCTOMBRE 1894. meroasele fraude prin contrabandă, întreaga producţiune fiind taxată atunci. Pentru umplerea golului ce ar lăsa în budgetul comunal aceasta trecere, proectul propune ca Statul să cedeze comunelor în schimb, impozitul fonciar, al cărui venit anual mediu este de 12 milioane. Pe de altă parte în schimbul plusului de 8 milioane ce capătă comunele, prin această combinaţie, adică diferenţa de la actualele 4 milioane, la cele 12 din impozitul fonciar, ce i s’ar atribui, consiliile comunale ar face o sumă de degrevări. Astfel ar face scăderi de taxe asupra vinului şi berei, cari sunt băuturi higienice, sau asupra altor obiecte de consumaţie, astăzi prea greu impuse. Aceasta este în rezumat propunerea votată de consiliul comunal, în scop de a se supune Camerilor legiuitoare. Acum după ce am expus’o, într’un număr viitor, vom analiza-o mai de aproape. .. CULISELE POLITICE Declaraţiile Ik-luî Sturdza. — Retragerea D-lui Marghiloman. — Un ■uni grup junimist.—Presa liberală. Declaraţiile D-luî Sturdza Toate cercurile politice ale partidelor, istorice sunt preocupate numai de declaraţiile făcute de D. Sturdza în cestiunea naţională şi în cestiunea viitoarei politice exterioare a partidului liberal. Conservatorii sunt foarte îngrijiţi de declaraţiile făcute în cestiunea politicei exterioare, date fiind mai ales relaţiunile intime dintre D-nii Sturdza şi Fontoni ministru plenipotenţiar al Rusiei. Prin cercurile liberale se comentează discursul D-lui Sturdza ca fiind o încercare de presiune asupra cercurilor hotăritoare din Berlin ca să intervină în favoarea cestiunei naţionale la Viena. Retragerea D-lui Al. Marghiloman La serbarea nunţei de argint a perechei regale, D. Al Marghiloman ţine să funcţioneze ca ministru al justiţiei şi să dreseze el însuşi toate actele necesare. E o pură vanitate la mijloc. D. Marghiloman vrea să intre în relaţiuni mai de aproape cu prinţii streini cari vor asista la această serbare, ca apoi printr’înşii să poată fi introdus în saloanele cele mari din străinătate. Imediat după serbare, D. Marghiloman se va retrage din minister şi va pleca in străinătate stabilindu-se în Paris. Se face chiar şi o combinaţie, anume se crede că D. Ton Lahovari, ministru plenipotenţiar al ţărei la Paris, să fie transferat la Londra şi în locul lui să fie numit D. Marghiloman. Această combinaţie este, însă, numai un zvon , sigur de numai retragerea D-lui Marghiloman în primele zile ale lupei Noembre. Un nou grup junimist Aşa mic cum e, grupul junimist este ameninţat de o disidenţă serioasă. Afară de D-U, deputaţi Bobeica, A. C. Cuza şi Văsescu, cari au ieşit deja din grupul junimist, e vorba acum ca toţi tinerii magistraţi cari trec drept junimişti, să părăsească magistratura şi să formeze din partid junimisto-disident. Şi, foarte caracteristic este, că această disidenţă este încurajată pe sub mină de D. K. K. Árion, care speră că prin ea va impune D-lui Carp şi guvernului şi astfel va fi chemat în minister ca succesor al D-lui Marghiloman. Dar D. K. K. Árion nu vrea să se strice mereu capra nţei cu varza, de aceea nu se pune pe faţă în fruntea acestei disidenţe, cu atît mai mult lucrează însă în întuneric şi mai ales pentru a compromite situaţia D-luî Marginloviag. Acest grup, după cum am anunţat deja, vrea să înfiinţeze şi un ziar de cinci parale care ar fi dirigiat de D-nii Stavri Predescu, Hagi Tudorache, etc. Presa litier^j^ Nemulţumiţi de modul cum este redactată Voinţa Naţională, mai mulţi liberali în cap cu D. Em. M. Porumbaru au hotărît să înfiinţeze un nou ziar liberal. Tratările cu D. Iancovescu, adică cu Naţionalul neizbutind, ziarul liberal se va înfiinţa în octombre şi va fi dirigiat de D. Em. M. Porumbaru. Acest ziar va fi al grupului liberal in nuanţa D-lui Stătescu. Ziarul va fi susţinut de D nii V. Lascar, deputatul I Nicolaescu, Ghimpa, JVţidla si alţii. Ei,si ? Silf. Coloneii bătăuşi Unul din nenorociţii rezervişti,concentraţi la manevre in scopul probabil de a li se mai reaminti din cina în cind dulceaţa moravurilor cazone, ne aduce la cunoştinţă un şir de isprăvilefiţereşti, superioare”de astă dată. Relevăm din ele pe următoarele două, în cazul cel mai rău ca pildă pentru blinda noastră ofiţerime superioară . In ziua de 20 l. c. — am văzut, în tîrguşorul Negreşti, cum colonelul Badulescu din regimentul 16 dorobanţi a călcat cu calul pe un soldat căzut de oboseală, strigindu-i să se scoale, să nu se mai prefacă! De faţă erau 3 medici de regiment, între cari şi P. dr. Smeltz. In ziua de 26, o trăsură de bagajă în care se afla şi un rezervist, se întilneşte pe drumul de la Munteni la Vaslui, cu o altă coloană de bagaje Locotenentul colonel Teişanu, care venia cu această din urmă coloană, strigă rezervistului să se dea jos şi, fără a mai aştepta împlinirea acestui ordin, să repede la el lovindu-l cu pumnii ca un sălbatic. Şi cite altele! Aide, înainte, D-lor coloneii şi alte grade—şi oroarea împotriva armatei curînd îşi va atinge culmea ! Cazon. CONTRA CRIZEI In urma întrunire! de la camera de comerţ, s’a discutat mult septămîna aceasta în presă, asupra atitudine! băncei naţionale, în mijlocul crizei ce străbate piaţa. S’a adus Băncei învinuirea că a rădicat scumptul.—La aciasta s’a respuns de unii, că Banca a fost silită să ia această măsură, pentru aşi apăra stokul sau metalic, spre a nu da loc reapariţiunea agiului. O întrebare însă se pune.—Oare Banca n’ar fi putut să-şi prezerve stokul şi în acelaş timp să înlesnească nevoile pieţei, trăgind bani din străinătate cu care* să facă avansuri negustorilor noştri ? Desigur că da. Ea ar putea găsi cu înlesnire bani, pe un procent foarte redus, cu care ar putea să ajutoreze piaţa noastră. Orice comersant strîns de criză, ar putea atunci, să capete un împrumut depunîndu-şi portofoliul la Bancă. Banca ar fi asigurată, prin depozitul portofoliului, a cărui creanţe scadenţate s'ar primeni necontenit iar negustorul, graţie acestui împrumut pe un termin mai lung, ar putea fi ajutat ca să străbată aceste grele timpuri de criză. Este necalculabil serviciul ce l-ar face pieţei Bancă, dacă ar pune în acest mod în circulaţie, o sumă de 10—12 milioane, pe lingă suma de 17 milioane, cifra obişnuită a daraverilor sale anuale. Impulsul ce ar da astfel pieţei ar determina şi pe bancheri să reînceapă operaţiile. El azi, stau cu totul în expectativă, aşteptind să vadă ce are sa iasă de aici. Cind însă graţie intervenţiei Băncei ei ar vedea că primejdia cea mare e înlăturată, ar lăsa la o parte frica ce-i stăpîneşte şi ar începe a pune iar în circulaţie banii, ce ţin în lăzi. O obiecţie însăse poate rădica; poate Banca să se expue la un refuz solicitind împrumuturi în străinătate — Foarte bine,""dar atunci, n’are de cît’să ofere cu siguranță stokul sau de efecte fie baza căruia ori cind ar putea găsi. Dar în cele din urmă, nici nu e nevoe de asemene măsuri, de împrumuturi și o vqî dovedi îndată. _ Iată ce găsesc în ultima situație a Băncei, publicată în Monitor: _ La 47 Sept. La 24 Sept. Rezerva metalică aur 55017040 59013616 Bilete de bancă în circulație 115809860 415730S2# A A . -- ------mini, in timp ce numărul biletelor în circulaţiune a descrescut, stokul metalic aur a crescut cu patru milioane. Aici trebue de notat că, statutele băncei cer ca rezerva metalică să fie în o proporţie de 40% faţă de suma biletelor în circulaţie. * Vra să zică stokul metalic, dupe lege ar trebui la suma de 115 milioane bilete să fie de 46 milioane , el fiind Insă In realitate 59 milioane RESULTA DECI UN PLUS DE ÎS MILIOANE. Apoi, din acest plus de 13 milioane, nu s’ar putea face, oare, avansurile accesare, fără a se atinge stokul .Pretextul ce se dă că Banca nu face avansuri,pentru a nu-şî compromite stokul, este clar o minciună sfruntată. Am demonstrat pînă la evidentă, cu ajutorul chiar a situației Băncei, ca ea ar putea face faţa tuturor trebuinţelor, fără a-şi atinge stoicul, şi fără împruturi, numai din prisosul de aur ce are, faţă cu cerinţele legei.