Adevěrul, octombrie 1894 (Anul 7, nr. 1991-2019)

1894-10-01 / nr. 1991

ANUL VII. No. 1991.8 NUMERUL 10 BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 ȘI 15 ALE FIE­CĂREÎ LUNI SI SE PLĂTESC TOT-D’A­UNA ÎNAINTE IN Bucureşti LA CASA ADMINISTRATIEÎ din Judeţe şi Streinatate prin " mandate POŞTALE UN AN ÎN TARĂ 30 LEI; ÎN STREINĂTATE 50 LEI şase lunÎ .. 15 » » » 25 » treî lunî . • 8­­ » » 13 » lin numer în «tremnatate SO bani MAMISCOPTELENU SE ÎNAPOIAZĂ ADMINISTRAŢIA PASAGIUL BĂNCEI NAŢIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI) EDIŢIA A TREIA Să te fereşti Române de cuiu strein în casă V. Alexandri. NUMERUL 10 BANI ANUNCIURILE din Bucureşti şi judeţe se primesc numai la Administraţie din Streinatate, direct la administraţiei? la toate oficiele. de publicitate anunciurî la pag .iv, ... . 0,30 b. linia » » » iii .... . 2.— lei » » » » ii...................3.rfe|Sa£ INSERŢIELE ŞI RECLAMELE 3 La Paris, ziarul se c­ĂSEŞTpţÎE yîS CU NUMERUL LA •­­­L kioscul No. 192, Boulev. 5&G­#kka­­\ .fi ------- -V v *V/ UN NUMER VECHIIÍN30 kkA$fL Director politic: ALEX. V. BELDIMANU REDACŢIA PASAGIUL BĂNCEI NAŢIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI) IONESCU ȘI NICULESCU — Știi basmul cu cocoșul roșu? — Nu-1 știu. — Nu se zice „nu-1 știu“. — Da’ cum se zice? — Nu se zice „da’ cum se zice“. — Da’ cum? — Nu se zice „da’ cum“! .... Și tot așa, o noapte întreagă, baba ar putea să ’ndruge într’una, fără să-i pese de plictiseala bieților ascultători. E un alt basm cu cocoşul roşu, pe care îl citim de la o vreme in gazete. Eşti cititor de ispravă, adică te interesezi de criza economică, de războiul Chinei cu Japonia şi de alte chestii, mai mult sau mai puţin palpitante. Cind colo, în loc de asta ce să vezi ? Mai int­iu vine protestul studen­ţilor Ionescu, Vasilescu şi Popescu, cari declară categoric că între ei şi guvern e o prăpastie. Apoi urmează contra-protestul studenţilor Nicu­lescu, Simionescu şi Alexandrescu, cari declară tot categoric că guver­nul e foarte gentil. Toate astea pe pagina I. Pe pa­gina a doua însă, Vasilescu recti­fică, spunînd că a fost iscălit fără V­oia lui pe «moţiunea Ionescu» şi că el aderă la «contra moţiunea Niculescu». La rîndul lui, Simio­nescu protestează şi el în potriva modului cum iscălitura i-a fost smulsă şi pusă de «manifestul Ni­­culescu», declarind că aprobă în parte «manifestul Ionescu». Atunci... Ionescu şi Popescu a­­firmă că posedă in original sem­nătura lui Vasilescu , iar Niculescu şi Alexandrescu anunţă că în ade­văr ei au iscălit pe Simionescu în josul moţiune! Niculescu, dar după insistenţele lui... Protopopescu, urma acestor incidente ines­­plicabie şi mai ales indescurcabile, se crede că Ionescu, Popescu, Ni­culescu şi Alexandrescu vor redita în unanimitate un alt manifest, care vor înfieră pe Vasilescu şi pe Simionescu, ceea­ ce va face pe Si­mionescu şi pe Vasilescu să lan­seze şi el un contra manifest, în care vor arătă „rolul infam jucat de Alexandrescu, Niculescu, Po­pescu şi Ionescu în această odioasă IlfaC6 ^6^. Iar pînă una alta spiritele sunt foarte agitate şi ni­meni nu mai pricepe de partea cui e adevărul şi dreptatea. Un singur lucru se ştie: numărul manifestelor a­­u tre­cut cu mult numărul manifestan­ţilor. Cit pentru publicul care stă de o parte, plictisit şi încurcat, el nu mai pricepe acum nimic din toată combinaţia şi a uitat chiar sorgintea acestor lupte prin apeluri; adese­ori acest public ajunge pin’ acolo. In cît confundă moţiunea Ionescu cu moţiunea Niculescu. Şi de aici ţe­s alte incurcături: cititorul Chi­­riac­escu susţine că Ionescu şi Si­­mione­scu mer£ împreună, pe cind cititorul Paraschivescu e convins că, din poL.nvă, aliaţii se numesc Vasilescu şi Alexandrescu. — Cine are dreptate? mă veţi Întreba pe mine. Şi eu răspund : — Nu mai ştiu; în mintea mea e o confuzie întreagă în privinţa asta. Sper însă că, odată cu des­chiderea cursurilor la Universitate lucrurile vor lua cu totul altă faţă, atunci Ionescu va pactiza cu Nicu­lescu,--în potriva lui... Maiorescu şi Boerescu. Căci unde’s doi pu­terea creşte şi nota sporeşte. Iar pînă la deschiderea acelor infame cursuri,—­ — Ştii basmul cu cocoşul roşu? — Ionescu şi Vasilescu. — Nu se zice «Ionescu şi Vasi­lescu».... Anton Bacalbaşa SATIRA ZILEI Poeţi, cîntaţi ! Pătraşcule, aţine-te! Dacă nici acuma nu t’eî procopsi, apoi neprocopsit rămîî! Cu mila Domnului şi mai ales cu mila sim­ţului Duh, Prinţul Ferdinand e azi tatăl unei perechi de copii: un băiat şi o fată. La­ nuntă, făcuşi poenele misterioase,—dar ţara asta sceptică şi ingrată şi-a bătut atuncea joc şi a trecut la ordinea zilei. La naşterea prinţului Carol, iarăşi nici o is­pravă. Acuma e momentul oportun. Pentru naşte­rea unei fetiţe,­poeziile trebue să curgă cu duiu­mul, cind fetiţa e fetiţă de neam regesc. Par’ că-i văd pe toţi Prodăneştii din zilele noastre repezindu-se «pe arena publicităţei» şi ţipînd în versuri: O fetiţă de Regină S’a născut astă­zî pe tron... Ţara ’ntreagă îi închină Al iubirii biberon ! Au să iasă sonetele, dedicaţiile şi acrostihu­rile din pămint—din iarbă verde. Iar la urmă, ca încheiere, poetul care va izbuti să înj­ghebe nerozia cea mai mare nu va muri nici in exil ca Ovidiu, nici în spital ca Bolintineanu, — ci într’o subprefectură oare­care. Poeţi ai ţării mele, soarta vă surîde, să nu mai umblaţi cu mofturi. Ilijjolo. LA PEKING! Japonezii în China.-Marșul spre capitală.-Orașul Peking.-Ati­tudinea puterilor euro­pene.-Răscoala din Mongolia. Se pare că numai cîte­va zile ne mai despart de lovitura decisivă in războiul ch­ino-japonez. Japonezii cari deja de mai multe zile trecuseră pe teritoriu chi­nez, se apropie cu paşi repezi de Peking, de unde panica a isgonit deja pe comer­cianţii de frunte chineji precum şi pe cei mai mulţi din locuitorii mai bogaţi ai capitalei chinezeşti. Din Sanghai Agenţia Reuter a primit emi ştirea că o luptă de avan-gardă s’ar fi dat deja între chineji şi japoneji, şi că aceştia ar fi fost respinşi. Aceasta ştire însă, chiar dacă s’ar adeveri (căci să nu se uite că e din isvor chinez), e neînsem­nătoare faţă de cele­l’alte veşti cari spun să japonezii contiguă a de­barca pe teritoriu chinez şi că intenţia lor vădită e de a-şi concentra toate forţele pentru atacarea oraşului Pe­king- Oraşul Peking Capitala imperiului chinezesc este unul din cele mai originale oraşe orientale. E plin de palate şi biserici, iar casele, îm­,­n­esurate uner stindeni de grădini, sunt vopsite în culori putoare la ochi: gal­bene, albastre şi verzi­întreg oraşul"are înfăţişarea unei table de şah ; stradele, drepte ca luminarea se întretaie la distanţe regulate, iar corpu­rile de case formează pătrate tot atît de regulate. Stradele principale ale oraşului sînt pline de viaţă ; în schimb stradele late­rale sînt ca şi moarte şi mai adesea ori­bil de murdare. Cîţi locuitori are, nu se ştie pozitiv ; un recensemînt regulat nu s’a făcut nici o dată; în tot cazul insă, numărul lo­cuitorilor trece peste un milion. De jur împrejur oraşul e împresurat de şes; abia la o depărtare de vr’o nouă kilometre se ridică nişte dealuri fie o formă bizară şi pitorească. In schimb însă, oraşul e închis din toate părţile de nişte ziduri de 14 metri înălţime şi 20—26­0 metri grosime , cind cu expediţia anglo-franceză de la 1860, ajjjindouă armatele duşmane, cu toate tunurile lor, n’au fost în stare sărspargă acest zid uriaş. E adevărat însă că japonezii vor ataca acum Pekingul cu puteri cu mult mai mari. Atitudinea puterilor După ultimele știri, puterile europene par hotărîte a nu se împotrivi nici în­­tr’un chip înaintării Japonezilor asupra oraşului Peking. Ele sunt îngrijite, ce e drept, de soarta eventuală a supuşilor lor din China şi poate şi mai mult de temerea ca nu cum­­­va una din ele să ia pe dina­intea celor­l­alte şi să caute a pescui sin­gură în apă tulbure,— dar poate tocmai această rivalitate le va reţine încă multă vreme de la ori­ce acţiune şi nu se vor amesteca, probabil, de­cît atunci cind va veni vorba la încheiarea păcii şi la împărţirea prăzii. Răscoală In Mongolia Ceea­ ce ar putea totuşi să provoace şi mai curînd o intervenţie din partea Ru­siei, este răscoala care a isbucnit in Mon­golia împotriva stăpinirei de la Peking. După cum spun ştirile din isvor ru­sesc, această răscoală a ajuns deja pînă acolo că s’au alungat toţi funcţionarii Chineji şi o adevărată anarchie s’a des­­lănţuit in provincie. Şi se ştie că Mongolia e vecină cu Si­beria. Dar în caz cind Ruşii ar interveni aci, e ca și sigur că nici Englejii nu vor ră­­mînea cu mîiniie în sîn... Nu permite «politica de compensații!» Vest. FETIŢA DE ERI Nu era de ajuns criza financiară care bintuie ţara, nu erau de ajuns cheltuelile pe care le suportăm pentru întreţinerea glorioasei Dinastii a Ho­­henzollernilor. — iatâ-ne acum cu încă o prinţesă, cit ne va costa copiliţa asta de la biberon şi pină la măritiş, vor spune-o budgetele viitoare. Biata fiinţă nevinovată, care acuma de abia miaună, s’a născut intr’o vreme cind popoarele privesc cu mult scepticism la banii pe cari ii aruncă întru ingrăşâmintea artificială a Di­nastiilor. Şi, deci, dacă la naşterea-i poliţia a dat poruncă să se scoată steaguri pe la ferestre, şi dacă pentru numai atita osteneală lumea nu se plinge, — mai tirziu­ tot lumea asta o să murmure grozav, cind i se va pune o nouă dajdie pentru acoperi­rea cheltuelilor de rochii. Din parte-ne, privind d­e bucurie naşterea fetiţei, credem că sintem­ ecoul ţârei întregi zicind: — Ilinc că pu­i băiat! TAXELE PE ALCOOL Consiliul comunal al Capitalei a luat în ultima sa şedinţă un vot foarte im­piortant, privitor la transformarea taxe­­or pe alcool. Acest vot constitue un deziderat, un proiect pe care consiliul comunal îl pune în vederea guvernului şi Camenilor, pen­tru ca ele să-l aibă în vedere în viitoa­rea sesiune. Consiliul comunal a fost cu drept alar­mat de faptul, că sistemul actual de per­cepere al taxelor asupra alcoolului, favo­rizează frguda și pe de altă parte nu dă tot venitul, care­­ ar putea să. De aceea consiliul propune ca aceste taxe în loc să se perceapă de comună la intrarea in­ comună, să se perceapă de şist la, locul de proDU­cliune: la fabrică, la povarnă, la veln­iţă, Vie. Pe de altă parte, în loc să se perceapă ca acum taxe variind între 30—60 lei pe hectolitru, statul să perceapă o ţaţă epică şi uniformă de 60 lei pe hectolitru. Produsul unei asemenea taxe, luînd ca normă producţiunea de 229,846 hectoli­tre a anului 1891, ar fi deci de 13,790,760 lei, ba chiar ar putea fi mult mai mare, atingînd aproape 17 milioane, căci de la 1891 pînă azi producţiunea alcoolului a crescut foarte mult. Suntem­ deci foarte departe cu aceste cifre, de actualul venit al accizelor co­munale, care se urcă abia la 4 milioane, pentru ţara întreagă. De unde provine acest spor? pipţă din faptul că se uniformisează taxa dp, perceput, ridicîndu-se la 60 lei hectoli­tru , în al doilea loc că se evită nu­ SIMBATA 1 OCTOMBRE 1894. meroasele fraude prin contrabandă, în­treaga producţiune fiind taxată atunci. Pentru umplerea golului ce ar lăsa în budgetul comunal aceasta trecere, proec­­tul propune ca Statul să cedeze comu­nelor în schimb, impozitul fonciar, al cărui venit anual mediu este de 12 mi­lioane. Pe de altă parte în schimbul plusului de 8 milioane ce capătă comunele, prin această combinaţie, adică diferenţa de la actualele 4 milioane, la cele 12 din impozitul fonciar, ce i s’ar atribui, con­siliile comunale ar face o sumă de de­grevări. Ast­fel ar face scăderi de taxe asupra vinului şi berei, cari sunt bău­turi higienice, sau asupra altor obiecte de consumaţie, astă­zi prea greu im­puse. Aceasta este în rezumat propunerea votată de consiliul comunal, în scop de a se supune Camerilor legiuitoare. Acum după ce am expus’o, într’un nu­măr viitor, vom analiza-o mai de a­­proape. .. CULISELE POLITICE Declaraţiile Ik-lu­î Sturdza. — Retra­gerea D-lui Marghiloman. — Un ■uni grup junimist.—­Presa liberală. Declaraţiile D-luî Sturdza Toate cercurile politice ale partidelor, istorice sunt preocupate numai de decla­raţiile făcute de D. Sturdza în cestiunea naţională şi în cestiunea viitoarei poli­tice exterioare a partidului liberal. Conservatorii sunt foarte îngrijiţi de declaraţiile făcute în cestiunea politicei exterioare, date fiind mai ales relaţiunile intime dintre D-nii Sturdza şi Fontoni ministru plenipotenţiar al Rusiei. Prin cercurile liberale se comentează discursul D-lui Sturdza ca fiind o încer­care de presiune asupra cercurilor hotă­­ritoare din Berlin ca să intervină în fa­voarea cestiunei naţionale la Viena. Retragerea D-lui Al. Marghiloman La serbarea nunţei de argint a pere­chei regale, D. Al Marghiloman ţine să funcţioneze ca ministru al justiţiei şi să dreseze el însuşi toate actele necesare. E o pură vanitate la mijloc. D. Marghi­loman vrea să intre în relaţiuni mai de aproape cu prinţii streini cari vor asista la această serbare, ca apoi printr’înşii să poată fi introdus în saloanele cele mari din străinătate. Imediat după serbare, D. Marghiloman se va retrage din minister şi va pleca in străinătate stabilindu-se în Paris. Se face chiar şi o combinaţie, anume se crede că D. Ton Lahovari, ministru plenipotenţiar al ţărei la Paris, să fie transferat la Londra şi în locul lui să fie numit D. Marghiloman. Această com­binaţie este, însă, numai un zvon , si­gur de numai retragerea D-lui Marghi­loman în primele zile ale lupei Noembre. Un nou grup junimist Aşa mic cum e, grupul junimist este ameninţat de o disidenţă serioasă. Afară de D-U­, deputaţi Bobeica, A. C. Cuza şi Văsescu, cari au ieşit deja din grupul junimist, e vorba acum ca toţi tinerii magistraţi cari trec drept junimişti, să părăsească magistratura şi să formeze din partid junimisto-disident. Şi, foarte caracteristic este, că această disidenţă este încurajată pe sub mină de D. K. K. Árion, care speră că prin ea va impune D-lui Carp şi guvernului şi ast­fel va fi chemat în minister­ ca suc­­cesor al D-lui Marghiloman. Dar D. K. K. Árion nu vrea să se strice mer­eu capra nţei cu varza, de aceea nu se pune pe faţă în fruntea acestei disidenţe, cu atît mai mult lucrează însă în întuneric şi mai ales pentru a compromite situa­­ţia D-luî Marginloviag. Acest grup, după cum am anunţat deja, vrea să înfiinţeze şi un ziar de cinci pa­­rale care ar fi dirigiat de D-nii Stavri Predescu, Hagi Tudorache, etc. Presa litier^j^ Nemulţumiţi de modul cum este re­dactată Voinţa Naţională, mai mulţi libe­­rali în cap cu D. Em. M. Porumbaru au hotărît să înfiinţeze un nou ziar li­beral. Tratările cu D. Iancovescu, adică cu Naţionalul neizbutind, ziarul liberal se va înfiinţa în octombre şi va fi dirigiat de D. Em. M. Porumbaru­. Acest ziar va fi al grupului liberal in nuanţa D-lui Stătescu. Ziarul va fi susţinut de D nii V. Las­car, deputatul I Nicolaescu, Ghimpa, JVţidla si alţii. Ei,­­si ? Silf. Coloneii bătăuşi Unul din nenorociţii rezervişti,concentraţi la manevre in scopul probabil de a li se mai reaminti din cina în cind dulceaţa mora­vurilor cazone, ne aduce la cunoştinţă un şir de isprăvilefiţereşti, superioare”de astă dată. Relevăm din ele pe următoarele două, în cazul cel mai rău­ ca pildă pentru blinda noastră ofiţerime superioară . In ziua de 20 l. c. — am văzut, în tîrgu­­şorul Negreşti, cum colonelul Badulescu din regimentul 16 dorobanţi a călcat cu calul pe un soldat căzut de oboseală, strigindu-i să se scoale, să nu se mai prefacă! De faţă erau 3 medici de regiment, între cari şi P. dr. Smeltz. In ziua de 26, o trăsură de bagajă în care se afla şi un rezervist, se întilneşte pe dru­mul de la Munteni la Vaslui, cu o altă co­loană de bagaje­ Locotenentul colonel Tei­­şanu, care venia cu această din urmă co­­loană, strigă rezervistului să se dea jos şi, fără a mai aştepta împlinirea acestui ordin, să repede la el lovindu-l cu pumnii ca un sălbatic. Şi cite altele! Aide, înainte, D-lor coloneii şi alte grade—şi oroarea împotriva armatei cu­rînd îşi va atinge culmea ! Cazon. CONTRA CRIZEI In urma întrunire! de la camera de comerţ, s’a discutat mult septămîna a­­ceasta în presă, asupra atitudine! băn­­cei naţionale, în mijlocul crizei ce stră­bate piaţa. S’a adus Băncei învinuirea că a rădi­cat scumptul.—La aciasta s’a respuns de unii, că Banca a fost silită să ia această măsură, pentru aşi apăra stokul sau me­talic, spre a nu da loc reapariţiunea agiului. O întrebare însă se pune.—Oare Banca n’ar fi putut să-şi prezerve stokul şi în acelaş timp să înlesnească nevoile pieţei, trăgind bani din străinătate cu care* să facă avansuri negustorilor noştri ? De­sigur că da. Ea ar putea găsi cu înlesnire bani, pe un procent foarte redus, cu care ar putea să ajutoreze piaţa noastră. Ori­ce co­­mersant strîns de criză, ar putea atunci, să capete un împrumut depunîndu-şi por­tofoliul la Bancă. Banca ar fi asigurată, prin depozitul portofoliului, a cărui cre­anţe scadenţate s'ar primeni necontenit iar negustorul, graţie acestui împrumut pe un termin mai lung, ar putea fi aju­tat ca să străbată aceste grele timpuri de criză. Este necalculabil serviciul ce l-ar face pieţei Bancă, dacă ar pune în acest mod în circulaţie, o sumă de 10—12 milioane, pe lingă suma de 17 milioane, cifra obiş­nuită a daraverilor sale anuale. Impulsul ce ar da ast­fel pieţei ar de­termina şi pe bancheri să reînceapă ope­raţiile. El azi, stau cu totul în expecta­tivă, aşteptind să v­adă ce are sa iasă de aici. Cind însă graţie intervenţiei Băncei ei ar vedea că primejdia cea mare e în­lăturată, ar lăsa la o parte frica ce-i stăpîneşte şi ar începe a pune iar în cir­culaţie banii, ce­­ ţin în lăzi. O obiecţie însă­­se poate rădica; poate Banca să se expue la un refuz solicitind împrumuturi în străinătate — Foarte bine,""dar atunci, n’are de cît’să ofere cu siguranță stokul sau de efecte fie baza căruia ori cind ar putea găsi. Dar în cele din urmă, nici nu e ne­­voe de asemene măsuri, de împrumuturi și o vqî dovedi îndată. _ Iată ce găsesc în ultima situație a Băncei, publicată în Monitor: _ La 47 Sept. La 24 Sept. Rezerva metalică aur 55017040 59013616 Bilete de bancă în cir­culație 115809860 415730S2# A A . -- ------­mini, in timp ce numărul biletelor în circulaţiune a descrescut, stokul metalic aur a crescut cu patru milioane. Aici trebue de notat că, statutele băn­cei cer ca rezerva metalică să fie în o proporţie de 40% faţă de suma biletelor în circulaţie. * Vra să zică stokul metalic, dupe lege ar trebui la suma de 115 mili­oane bilete să fie de 46 milioane , el fiind Insă In realitate 59 milioane RESULTA DECI UN PLUS DE ÎS MILIOANE. Apoi, din acest plus de 13 mili­oane, nu s’ar putea face, oare, a­­vansurile accesare, fără a se atinge stokul­­ .Pretextul ce se dă că Banca nu face avansuri,­­pentru a nu-şî compromite stokul, este clar o minciună sfruntată. Am demonstrat pînă la evidentă, cu ajutorul chiar a situației Băncei, ca ea ar putea face faţa tuturor trebuinţelor, fără a-şi atinge stoicul, şi fără împru­­turi, numai din prisosul de aur ce are­, faţă cu cerinţele legei.

Next