Adevěrul, octombrie 1894 (Anul 7, nr. 1991-2019)

1894-10-14 / nr. 2004

m AI^LIL Vil. WO. «sUU4. NUMERUL 10 BANI ABONAMENTELE ÎNCEP la 1 ȘI 15 ALE FIE­CĂREÎ LUNI 618B FLATESC TOT­ D'A.IWa ÎNAINTE in Bucuresti la casa administraţie! din Judete şi Streinâtate prin mandata POŞTALE CN AN IN TARA 30 LEI; lN STREINÂTATE 30 LEI ŞASE LUNI . . 15 » » » 25 9 TREI LUNI . . 8 9 » 9 13 * Va minier în streinâtate 90 bani MAIInSCRIPTELE NU SE ÎNAPOIAZĂ bs#EDIŢIA A TREIA Să te fereşti Române de cuin strein în casă V. Alexandri. NUMERUL 10 BANI ANUNCIURILE PIN Bucureşti şi judeţe se primesc numai la Administraţie din Streinâtate, direct la administraţie is la toate oficiile de publicitate ANUNCIURI LA PAG .IV, .... 0,30 b. linia INSERŢIELE ȘI reclamele 3 LEI RÎNDUL. La Paris, ziarul se găseşte de vlNjafijfe^'" CU NUMERUL LA ftf kioscul No. 192, Boulev. St.­Gerftkin ■ —— is y ’* UN NUMER VECII IU 30FANfcV V­ v. \ ADMINISTRAŢIA PASAGIUL BĂNCEI NAŢIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI) REDACŢIA PASAGIUL BANCEI NAŢIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI) Director politic: ALEX. V. BELDIMANU O LUME NOUĂ Votul universal căpătat de bel­gieni, cu toate restricţiile şi bizan­tinismele cu care l-au înconjurat reacţionarii, a schimbat cu totul situaţia politică a ţărei. Un­ nou partid a eşit la iveală, cu uin program nou­, cu tendinţe absolut opuse vechilor partide care au guvernat ţara timp de şase­ zeci de­ ani. Ultimele ştiri pe care ni le aduc ziarele străine asupra balotajelor de Duminică, confirmă în totul pre­vederile şi speranţele noastre de săptămîna trecută. Democraţia a repurtat un triumf deplin, triumf care se va trans­forma în curînd într’o victorie stră­lucită şi definitivă. V­echiul partid al liberalilor par­tizani ai robiei cu lanţuri aurite, a libertăţei pentru cel tare de-a sub­juga şi de-a sdrobi pe cel slab, şi-a dat obştescul sfirşit. Ziarele nemţeşti după care am luat rezultatele balotagelor de Du­minică, nu prea cunosc bine situa­ţia din Belgia. Cifrele şi aprecierile lor au nevoe de îndreptare. Aceste ziare ne anunţă că socialiştii aleşi sunt în număr de 29, iar liberalii în număr de 19. Adevăratul rezultat însă e urmă­torul: 32 de socialişti, 6 radicali şi 10 liberali, prin urmare liberalii au fost cu totul sdrobiţi. Partidul marei finanţe şi a marei industrii, partidul bonzilor politici cari ţipau în gura mare că actuala alcătuire socială e eternă, că lor li se cuvine de drept stăpînirea lu­­mei şi că cei cari vor să reforme bazele actualei alcătuiri sociale sînt nebuni, visători sau şarlatani, aceşti stăpîni cruzi şi profeţi mincinoşi, au fost aproape şterşi de pe scena politicei belgiene. Şefii lor au căzut cu ruşine, ar­mata lor e descurajată, presa lor e desorientată. In vederea lichidărei finale a so­­cietăţei moderne, masele populare stăpîne pe dreptul de vot şi con­ştiente de puterea şi de menirea lor, îndepărtează pe partidele mijlocii şi pun în luptă cele două extremi­tăţi : trecutul medio-eval şi viitorul democratic. Din cele petrecute la balotajele de Duminică ne apare clar urmă­toarea perspectivă : liberalii reac­ţionari se vor perde în masa nea­gră a catolicismului conservator, iar radicalii vor dispare în ocea­nul roş al social-democraţiei. Deja liberalii înspăimîntaţî au vo­tat la Bruxelles în contra proprii­lor lor candidaţi, preferind să vadă în cameră 18 catolici mai mult de­cît 11 radicali uniţi cu socialiştii. La Charleroi liberalii au votat în masă pentru clericali şi cu mare ce­ai au reuşit să smulgă un loc so­cialiştilor. Pe de altă parte şefii radicalilor au făcut cele mai solemne şi mai categorice declaraţii: la viitoarele alegeri ei vor merge mină in mină cu muncitorii conştienţi. Nu mai puţin greşiţi sint aceia cari din ignoranţă, din ciudă rău ascunsă sau din orbire proclamă şi aclamă pretinsa victorie a cato­licilor. In lupta mare care s’a încins în Belgia intre trecut şi viitor, între lumea veche şi lumea nouă, cato­licii vor fi fatalmente învinşi. Căci victoria lor e negativă, dato­rită sporului trecător de voturi li­berale care au mers în masă spre dînşii, ca spre singurii salvatori ai situaţiei. La viitoarele alegeri catolicii vor pierde fără nici o îndoială 25 de lo­curi, pe care le-au cîştigat astăzi din pricină că radicalii au comis gre­şala să nu se alieze chiar de la în­ceput cu socialiştii. Afară de asta catolicii au chiar în sînul lor germenii descompune­re! : pe socialiştii creştini. O parte din muncitorii proletari agricoli au fost cîştigaţi de cato­lici fiind­că aceştia au primit pe listele lor numeroşi candidaţi mun­citori, socialişti inconştienţi, dar nu mai puţin primejdioşi pentru domnia conservatoare de­cît socia­liştii puri. De îndată ce camera viitoare se va ocupa de marile reforme eco­nomice la ordinea zilei, socialiştii creştini vor face bandă a­parte, vor semina dezordinea şi panica în rîndurile majorităţeî. Iar la urma urmei, masele enor­me de proletari agricoli cari s’au agăţat cu desnădejde de făgăduelile pe care catolicii le-au făcut dar pe care nu le vor putea realiza, vor întoarce spetele actualilor stăpîni­­tori, uitînd că sînt creştini pentru aşi aminti că mor de foame. In ziua aceea,—zi mai apropiată de­cît o cred unii,—lumea nouă va dărîma lumea veche. Triumful democraţiei va fi sdro­­bitor şi se va face cu iuţeala fulge­rului. I. Theodorescu. GRECO-CATOLICISMUL Capra şi varza­.Ce enterrero-ca­­tolicismul.-Popa] Radu.-O !­■­­aericmţă greco-catolică în Bucureşti. Cunoaşteţi istoria caprei, a verzei şi a lupului. Această istorie s’a repetat sub altă formula castelul Peleş. Prinţul Ferdinand văzind opoziţia con­siliului de miniştri în contra botezăreî princesei Elisabeta în «religia catolică», văzind ameninţarea Papei, că-i va ex­comunica din sînul «maicei biserice ca­tolice», dacă va boteza pe princesa în religia ortodoxă, după multă chibzuire s’a hotărît să împace şi pe Papa şi pe miniştri. Şi iacă cum : In registrele stărei civile de la Sinaia princesa s’a trecut ca fiind de religiune «ortodoxă-unită», prin urmare în această religiune ei ar­­ trebui să fie ea botezată. Această religie este un fel de miş­maş ortodoxo-catolic, numit religie greco-ca­­tolică. Bine înţeles, că această combinaţie n’a fost admisă de nici una din părţile li­­tigante. Ce este greco-catolicismul In Transilvania şi Ungaria sínt vr’un milion şi jumătate de romîni greco-ca­­tolici. Afară de rom­îni mai sínt in Un­garia şi Galiţia vr’o două milioane de ruteni greco-catolici; încolo, în Europa nu mai este nici un popor de această religiune; numai în Asia mică sunt vreo cîte­va sute de mii de armeni greco-ca­tolici. Romînii din Transilvania, ortodox­ vechi, în schimbul unor avantagii, a­­nume crearea de episcopii, seminare, în­fiinţarea liceului din Blaj, etc­, pe la începutul secolului XVIII au recunoscut supremaţia Papei de la Roma, precum şi cîte­va «dogme» caraghioase cum este de pildă, că duhul sfînt purcede numai de la tatăl, pe cîtă vreme dogma orto­doxă susţine, că purcede şi de la Tatăl şi de la Fiul. încolo, ritul, sărbătorile şi calendarul bisericii greco-catolice sunt identice cu ale bisericei ortodoxe. Popa Radu In România nu există nici o comuni­tate religioasă, nici o biserică greco-ca­­tolică, deşi sunt mulţi greco-catolici în ţară. Faimosul popă Radu din Blaj, a fost trimes acum opt ani de papa de la Roma in Bucureşti, să reunească pe toţi greco­­catolici­ din ţară şi să facă o vie propa­­gandă păpistaşe. Toată lumea ştie păţă­­niile acestui popă; nu numai că n’a pu­tut să cucerească pe ni­meni pentru ca­tolicism, dar n’a putut să adune nici măcar pe romînii greco-catolici, căci toţi îl luau în rîs. O bisericuţă Acum trei ani s’a instalat totuşi o ca-Belă greco-catolică vinr ’o casă din strada probanţilor. Popa Radu e preotul ca­pelei, epitrop a fost proclamat cu una­nimitate de trei voturi D. farmacist Giu­­rea din Capitală, cintăreţ cu aceeaşi unanimitate Badea Frîncu, şef de bi­­­rou la ministerul cultelor şi inginerul Lăzureanu a rămas enoriaşi. De atunci şi pînă astăzi nu s’a mai găsit nici un transilvănean greco-catolic care să se ia după popa Radu, aşa că în cele din urmă Badea Frîncu a demisi­onat din epitropie, iar inginerul Lăzu­reanu n’a mai dat pe la biserică. Ast­fel în toată ţara au rămas doui greco-cato­lici, cari recunosc supremaţia Papei, a­­nume popa Radu şi farmacistul Ciurea. După aceştia a vroit să se ia acum şi prinţul Ferdinand­ Ini. m m SBîsra VINERI 14 OCTOMBRE 1894. BOTEZUL ŞI CRIZA Ca­re era părerea­ Regelui. - Faţă cu Papa. - Atitudinea guver­nului. - Criza. Informaţiile pe care le-am dat în urmă asupra botezului fericitului eveniment nu­­măru 2, sunt absolut exacte. Toate versiu­nile publicate de foile oficioase ca, şi de cele opoziţioniste, sunt false; presa întreagă a fost indusă în eroare de către miniştrii, din ordinul Regelui.­ Ţinem azi să complectăm ştirile pe care le-am dat alal­tăeri, şi se va vedea ce farsă s’a jucat în afacerea asta. Consiliul de miniştri Îndată ce­ a apărut «fericitul eveniment», miniştrii s’au adunat in consiliu şi, natural au­ discutat din ce religie va fi botezată eve­­nimeanta. Mai cu seamă junimiştii, au luat cuvintul şi au declarat că nu încape discuţie, botezul trebuie făcut în legea ortodoxă. Lascar Ca­­targiu, care nu gindeşte nici o dată, a fost descîntat de­ cei­lalţi, ca să meargă la Rege şi să-i explice că­ nu se poate alt­fel. Era cini­c? Toată lumea era alarmată. In consiliul de miniştri se hotârise ca, in cazul cind Re­gele ar ţine la botezul catolic, cabinetul în­treg să-şi prezinte demisia. Miniştrii se pre­găteau deja să predea afacerile pe mîinele secretarilor generali. Botezul catolic ar fi însemnat, in adevăr, cea mai flagrantă călcare a Constituţiei, şi guvernul nu voia să-şi asume o asemenea răspundere. Pe de altă parte, ei erau­ con­vinşi că Regele are angajamente luate faţă cu Papa şi că nu va consimţi la botezul or­todox. La Rege Cinc s’a prezintat la Rege, Lascar Catar­­giu a mers însoțit de Al. Marghiloman, care insă a rămas de-oparte. Regele a deschis imediat discuția, spunînd cam următoarele: — A­cum trebue să ne pregătim de botez... Dorința tatălui copilei, este ca ea să fie ca­tolică. Atunci, primul ministru, cu aeru-­i sfios şi blind, a răspuns: — Da, Maestate; dar... Constituţia se opune în mod formal... — Da? a replicat regele. Atunci­ trebue să vorbesc şi cu prinţul Ferdinand. Şi, lăsuna pe Lascar Catargiu să aştepte vre­o douâ­ zeci de minute. Regele a trecut alături, de unde sa întors cu răspunsul ur­mător : — Domnule Gatargiu­, prinţul doreşte şi el ca fiica lui să fie ortodoxă. Atita tot. Ce însemnează comunicatul Ori­ce criză era ast­fel evitată. z­is dLTn­­dependance roum­aine, despre care un gu­vernamental din cei mai cu vază ne spunea că face mai mult rău­ conservatorilor de cît bine, — s’a apucat să jubileze şi să anunţe că dorinţa Regelui este ca evenimentul fe­ricit să fie botezat in legea ortodoxă. Citind acea buletă, Regele a chemat pe miniştri şi le-a spus: — Ori­care ar fi fost dorinţa mea lui tre­buia s’o publicaţi. Notiţa oficioasă] este o mare greşeală. Vă rog dar, sa mă­ a­operiţi faţă cu Papa, care ar avea dreptul să mă trateze de eretic, find dat că vă sunt catolic. Şi ast­fel s’a publicat comunicatul de care ar fi vorbit, comunicat din care se lasă a se înţelege că chestiunea botezului nu e încă tranşată şi că numai în urma insistenţelor guvernului, Regele s’a supus. Deci, Regele va fi salvat faţă cu Papa. Morala fabulei De fapt, lucrurile sint chiar aşa. Regele şi prinţul Ferdinand erau hotărîţi să boteze pe copila Elisabeta in religia catolică; eî nu puteau însă face aceasta in­potriva dorinţei ministerului. Iar a primi demisia cabinetu­lui, a provoca o criză pe o asemenea ches­tiune, ar fi fost o gravă greşalâ de tactică . Dh­­estia s’ar fi făcut şi mai depopulară, iar conservatorii ar fi pozat in intransigenți a­­părători ai «religiei strămoşeşti» şi a consti­tuţiei. Deci, Regele sa supus. E sigur insă, că el nu va ierta conservatorilor faptul că ei l’au îngenunchiat, îşi va pîndi prima ocazie ca să le plătească datoria. Fi-va criză Situaţia conservatorilor se mai întăreşte şi prin alt fapt . Pînă mai deunăzi, Regele credea că D. Mitiţă Sturdza este şi un om iubit in străi­nătate şi un mare diplomat. De cind însă şeful partidului liberal s’a pus râu cu Kal­­niokg, şi mai cu seamă de cind, căutind să repare paguba aceasta, a denunţat pe gu­vernul romînesc că subvenţionează mişca­rea naţională. — Regele s’a convins şi el că D. Sturdza nu-i de loc un şef abil. De aceea, el se găseşte azi în trista situaţie de a nu avea cu cine înlocui pe conserva­tori. Aceasta, — fie zis în treacăt, — este cauza pentru care şi cei mai mulţi libe­rali cu vază sunt furioşi contra şefului lor «proclamat, dar nu recunoscut». Faptul e însă că Regele nu vede în mo­mentul de faţă cine ar putea lua locul gu­vernului actual. Şi iată de ce conservatorii vor sta încă la putere, cu toate că Regele ar ţine gro­zav să nu-i mai aibă de sfetnici. Prin urmare, aşa cum stau lucrurile azi, nu încape nici o îndoială că feri­citul eveniment seria N-ru 2 va fi botezat in religia ortodoxă, — și nici despre criză ministerială nu poate fi vorbă. Bran. SPITALUL MILITAR După cite am putut afla,­­spitalul mi­litar e ameninţat din nou cu greva in­ternilor. Şi lucrul e foarte explicabil şi legitim, fiind date regulamentele stupide la care sunt supuşi tinerii studenţi di, medicină cari au nenorocirea să fie angajaţi în trista carieră de medici militari. Moş Tecii cari vor să conducă spita­lul militar conform Serviciului de garni­zoană sau a şcoalei de batalion, tratează pe studenţii puşi sub ordinele lor ca pe nişte simple ordonanţe. De­şi regulamentul " spune clar că stu­denţii­ interni ai acestui spital nu pot face pedepsele de­cît în spital, ei sunt trimeşi la garda pieţei. Patru studenţi au­ fost închişi 25 de zile pe motiv că au refuzat să îmbrace uniforma şi mai cu seamă să-şi atirne vătraiul de şold, de­oare­ce deveniseră ridicoli printre colegii lor de la spita­lele civile. Mai cu seamă şefii de clinici de pe la aceste spitale le făceau obser­vaţia foarte dreaptă, că incomodează şi sperie pe bolnavi cu zdrăngănitul să­biilor. Am ruga pe D. general Petrescu, om inteligent şi destoinic, să ia apărarea studenţilor, cari, după cum o spun ei singuri, au ca ţintă în viaţă ştiinţa iar nu teaca. Asupra chestiei aceştia vom mai re­veni. * Lynx. ISPRĂVILE CASIERILOR Ori­cit de puţin simpatici ne ar fi a­­rendaşii de moşii, din cauza exploatărei nemiloase a ţăranilor la care se dedau, trebuie să mărturisim că situaţia lor astă­zi nu are nimic de invidiat. Criza unită cu seceta i-a calicit, iar acum statul Ie dă lovitura de graţie prin modul cum pentru a se despăgubi, în­dreaptă urmăririle în potriva averilor lor. Este în sistemul urmat de casierii pen­tru aceasta, ceva cu totul injust şi vexa­­toriu. In adevăr casierii, pentru cîştiurile întîrziete aplică sechestru pe toate cerea­lele arendaşilor. Se întîmplă apoi ca a­­rendaşul să găsască maşterea pentru o parte din productele sechestrate. El ar voi să le vîndă, obligînd pe cumpă­rător să depue echivalentul lor la casie­rie, cu condiţie ca să se ridice sechestrul de pe ele, aşa ca să le poată vinde. Ei bine, în mai multe judeţe casierul refuză să facă aceasta, fără ca să dea nici un motiv serios. Pentru ce nu s’ar aduce aceasta înlesnire oamenilor, mai ales că departe de a aduce o jignire in­tereselor statului, iar fi profitabilă prin faptul că ar obţine mult mai bune pre­ţuri de cît la licitare ? Pentru ce nu li s’ar cruţa ruşinea vîn­­zărei cu toba, cind prin acest metod ei s’ar putea plăti cu înlesnire. Noi nu înţelegem de loc această străş­nicie din partea casierilor. Ni se comu­nică chiar un caz în care un arendaş, vînzînd nişte producte de sub sechestru, a adus pe cumpărătorii la casierie ca să verse banii, cu condiţie ca să se ridice sechestrul, iar casierul după ce a încasat banii a refuzat să mai permită ridicarea productelor era să zică în loc de a înlesni pe oameni, din potrivă îi expun la procese de daune şi la încurcături. Faţă cu asemenea lucruri socotim ca o datorie de umanitate, de a atrage a­­tenţia ministrului asupra lor. Dacă ne-am­ ridicat cu tărie în potriva cererilor absurde din statutele Ligei aren­daşilor, socotim că ne putem face ecoul acestei drepte cereri, care nu vată­mă pe nimeni, foloseşte şi Statului şi scapă pe o sumă de oameni de ruină și de decon­­figură. C. HALAL DE MITROPOLIT Hristos iubea pe săraci şi pentru dînşii lupta, — pretinsul reprezentant al lui Hristos în Romînia din zilele noastre, îi urăşte şi nu numai că nu caută să le facă nici un bine, dar le face rău pe cit îi stă prin putinţă. Secţia de Ginecologie de la spitalul Brîncovenesc a suferit o reducţie­ de 20 de paturi, sub pretext de economie­Mitropolitul a luat măsura asta şi ca­litate de Efor, fără ştirea celor-l’alţi doi Efori: D-nii Ştirbeni şi Bibescu, unul bol­­nav, cel-l’alt absent din ţară. D. Dr. Buicliu a propus Mitropolitului: să se scadă lefurile tuturor şefilor de clinici pînă se va împlini suma de 20000 de lei, pe care vrea s’o economisească Eforia. Ceî­ l’alţi medici de­ la spitalul Brînco­venesc s’au grăbit să-i primească propu­nerea D-lui Dr. Buicliu.­­ Dar ura pe care o are în contra D-lui Dr. Cantacuzino, şeful secţiei de Gine­cologie, a făcut pe prea sfintul să nu primească generoasa ofertă a medicilor. Iarna se apropie şi cu dînsa vine ne-orul cortegiu al mizeriilor de tot soiul. Doua-zeci de paturi mai puţin la un spi­tal, înseamnă tot atîtea fiinţe nenorocite lăsate pe drumuri. Felicitînd călduros pe medicii spita­lului Brîncovenesc pentru fapta lor umană și frumoasă, n’avem destule cuvinte pentru a înfiera purtarea Mitropolitului primat. SuMplex. ---------------------------------------------------------------------------- DE-A­LE POLIŢIEI Cum se cunoaşte că la capul pre­fecturei poliţiei din Bucureşti a fost adus iarăşi un melitar. Dan Colonel Capşa, fost director al penitenciarelor, crede pe semne că Bucureştii sunt o puşcărie. Şi cum e şi vechiul melitar, Dum­nealui a dat ordin la toate oţelurile din Bucureşti, ca să ceară ori­cărui pasager un pasport, dacă are, virsta şi toate amănuntele posibile; tot de o dată, in dreptul fie­cărui pasager se va notă numărul birjei cu care a ve­nit şi al birjei cu care a plecat. Se înţelege, ordinul D-lui Colonel e ridicul; el are însă şi o parte in­famă, căci ne aduce moravurile ru­seşti, şi mai rău­ de cit atita. Nu mai vorbim de atelieri, pe cari bravul ex­pen­itenciarist îi transformă ast­fel in spioni de poliţie. Frumoase vremuri şi democratice moravuri introduc Domnii conser­vatori prin agenţii lor! -—~~—~r" ------­ „ADMONESTĂRILE” Voinţa naţională publică o scrisoare prin care D.­ Ar. Pascal, decanul facul­­tăţei de drept, explică pentru ce a apro­bat şi D sa admonestarea studenţilor por­niţi în turneu pentru răsturnarea guver­nului. D. Ar. Pascal nu vrea să se crează că ar fi făcut aceasta din condescendenţă pentru guvern,—lucru de alt­fel cam de firisos de argumentat, de­oare­ce toată urnea ştie deja de mult că D-sa e ca lu­pul, care-şi schimbă părul, dar nu şi o convinge­­lie. Ceea­ ce vrem să remarcăm însă, sunt comentariile cu cari Voinţa însoţeşte scri­soarea D-lui Pascal. Confratele liberal reaminteşte cu a­­ceastă ocazie că au fost nişte studenţi cari «au făcut acte mult mai reprensi­­bile ca cei admonestaţi de comisia de­canilor, şi cari totuşi nu au fost obiec­tul nici celei mai uşoare măsuri disci­plinare din partea acelei comisiuni spe­ciale. «De ce dar,—se întreabă Voinţa naţio­nală,—o măsură disciplinară pentru cei mai puţin culpabili şi nici măcar o sim­plă admonestaţiune pentru cei­l’alţi ?» Este evident* că confratele liberal nu poate face aci aluzie de­cît la acei ci­ţi­va studenţi rătăciţi cari au primit mai acum cîte­va luni să se facă instrumentul po­liţiei pentru a acoperi cu numele lor nişte vandalisme nocturne şi cari, de­şi terfeleau ast­fel numele de student şi prestigiul Universităţii, totuşi n’au fost supuşi la tratamentul la care se văd su­puşi *azi cam tot aceiaşi luni, in urma conflictului ce au avut cu poliţia. Ne simţim datori să mulţumim con­fratelui liberal pentru aceste sentimente pe cari—de fii în chip cam tardiv—le exprimă. Din parte-ne însă declarăm că desa­­probăm orice alt­fel de admonestări afară de cele pe cari, în ast­fel de împrejurări, opinia publică a știut în­tot­d’a­una să le administreze cu prisos. Hud.

Next