Adevěrul, octombrie 1894 (Anul 7, nr. 1991-2019)
1894-10-14 / nr. 2004
m AI^LIL Vil. WO. «sUU4. NUMERUL 10 BANI ABONAMENTELE ÎNCEP la 1 ȘI 15 ALE FIECĂREÎ LUNI 618B FLATESC TOT D'A.IWa ÎNAINTE in Bucuresti la casa administraţie! din Judete şi Streinâtate prin mandata POŞTALE CN AN IN TARA 30 LEI; lN STREINÂTATE 30 LEI ŞASE LUNI . . 15 » » » 25 9 TREI LUNI . . 8 9 » 9 13 * Va minier în streinâtate 90 bani MAIInSCRIPTELE NU SE ÎNAPOIAZĂ bs#EDIŢIA A TREIA Să te fereşti Române de cuin strein în casă V. Alexandri. NUMERUL 10 BANI ANUNCIURILE PIN Bucureşti şi judeţe se primesc numai la Administraţie din Streinâtate, direct la administraţie is la toate oficiile de publicitate ANUNCIURI LA PAG .IV, .... 0,30 b. linia INSERŢIELE ȘI reclamele 3 LEI RÎNDUL. La Paris, ziarul se găseşte de vlNjafijfe^'" CU NUMERUL LA ftf kioscul No. 192, Boulev. St.Gerftkin ■ —— is y ’* UN NUMER VECII IU 30FANfcV V v. \ ADMINISTRAŢIA PASAGIUL BĂNCEI NAŢIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI) REDACŢIA PASAGIUL BANCEI NAŢIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI) Director politic: ALEX. V. BELDIMANU O LUME NOUĂ Votul universal căpătat de belgieni, cu toate restricţiile şi bizantinismele cu care l-au înconjurat reacţionarii, a schimbat cu totul situaţia politică a ţărei. Un nou partid a eşit la iveală, cu uin program nou, cu tendinţe absolut opuse vechilor partide care au guvernat ţara timp de şase zeci de ani. Ultimele ştiri pe care ni le aduc ziarele străine asupra balotajelor de Duminică, confirmă în totul prevederile şi speranţele noastre de săptămîna trecută. Democraţia a repurtat un triumf deplin, triumf care se va transforma în curînd într’o victorie strălucită şi definitivă. Vechiul partid al liberalilor partizani ai robiei cu lanţuri aurite, a libertăţei pentru cel tare de-a subjuga şi de-a sdrobi pe cel slab, şi-a dat obştescul sfirşit. Ziarele nemţeşti după care am luat rezultatele balotagelor de Duminică, nu prea cunosc bine situaţia din Belgia. Cifrele şi aprecierile lor au nevoe de îndreptare. Aceste ziare ne anunţă că socialiştii aleşi sunt în număr de 29, iar liberalii în număr de 19. Adevăratul rezultat însă e următorul: 32 de socialişti, 6 radicali şi 10 liberali, prin urmare liberalii au fost cu totul sdrobiţi. Partidul marei finanţe şi a marei industrii, partidul bonzilor politici cari ţipau în gura mare că actuala alcătuire socială e eternă, că lor li se cuvine de drept stăpînirea lumei şi că cei cari vor să reforme bazele actualei alcătuiri sociale sînt nebuni, visători sau şarlatani, aceşti stăpîni cruzi şi profeţi mincinoşi, au fost aproape şterşi de pe scena politicei belgiene. Şefii lor au căzut cu ruşine, armata lor e descurajată, presa lor e desorientată. In vederea lichidărei finale a societăţei moderne, masele populare stăpîne pe dreptul de vot şi conştiente de puterea şi de menirea lor, îndepărtează pe partidele mijlocii şi pun în luptă cele două extremităţi : trecutul medio-eval şi viitorul democratic. Din cele petrecute la balotajele de Duminică ne apare clar următoarea perspectivă : liberalii reacţionari se vor perde în masa neagră a catolicismului conservator, iar radicalii vor dispare în oceanul roş al social-democraţiei. Deja liberalii înspăimîntaţî au votat la Bruxelles în contra propriilor lor candidaţi, preferind să vadă în cameră 18 catolici mai mult decît 11 radicali uniţi cu socialiştii. La Charleroi liberalii au votat în masă pentru clericali şi cu mare ceai au reuşit să smulgă un loc socialiştilor. Pe de altă parte şefii radicalilor au făcut cele mai solemne şi mai categorice declaraţii: la viitoarele alegeri ei vor merge mină in mină cu muncitorii conştienţi. Nu mai puţin greşiţi sint aceia cari din ignoranţă, din ciudă rău ascunsă sau din orbire proclamă şi aclamă pretinsa victorie a catolicilor. In lupta mare care s’a încins în Belgia intre trecut şi viitor, între lumea veche şi lumea nouă, catolicii vor fi fatalmente învinşi. Căci victoria lor e negativă, datorită sporului trecător de voturi liberale care au mers în masă spre dînşii, ca spre singurii salvatori ai situaţiei. La viitoarele alegeri catolicii vor pierde fără nici o îndoială 25 de locuri, pe care le-au cîştigat astăzi din pricină că radicalii au comis greşala să nu se alieze chiar de la început cu socialiştii. Afară de asta catolicii au chiar în sînul lor germenii descompunere! : pe socialiştii creştini. O parte din muncitorii proletari agricoli au fost cîştigaţi de catolici fiindcă aceştia au primit pe listele lor numeroşi candidaţi muncitori, socialişti inconştienţi, dar nu mai puţin primejdioşi pentru domnia conservatoare decît socialiştii puri. De îndată ce camera viitoare se va ocupa de marile reforme economice la ordinea zilei, socialiştii creştini vor face bandă aparte, vor semina dezordinea şi panica în rîndurile majorităţeî. Iar la urma urmei, masele enorme de proletari agricoli cari s’au agăţat cu desnădejde de făgăduelile pe care catolicii le-au făcut dar pe care nu le vor putea realiza, vor întoarce spetele actualilor stăpînitori, uitînd că sînt creştini pentru aşi aminti că mor de foame. In ziua aceea,—zi mai apropiată decît o cred unii,—lumea nouă va dărîma lumea veche. Triumful democraţiei va fi sdrobitor şi se va face cu iuţeala fulgerului. I. Theodorescu. GRECO-CATOLICISMUL Capra şi varza.Ce enterrero-catolicismul.-Popa] Radu.-O !■aericmţă greco-catolică în Bucureşti. Cunoaşteţi istoria caprei, a verzei şi a lupului. Această istorie s’a repetat sub altă formula castelul Peleş. Prinţul Ferdinand văzind opoziţia consiliului de miniştri în contra botezăreî princesei Elisabeta în «religia catolică», văzind ameninţarea Papei, că-i va excomunica din sînul «maicei biserice catolice», dacă va boteza pe princesa în religia ortodoxă, după multă chibzuire s’a hotărît să împace şi pe Papa şi pe miniştri. Şi iacă cum : In registrele stărei civile de la Sinaia princesa s’a trecut ca fiind de religiune «ortodoxă-unită», prin urmare în această religiune ei ar trebui să fie ea botezată. Această religie este un fel de mişmaş ortodoxo-catolic, numit religie greco-catolică. Bine înţeles, că această combinaţie n’a fost admisă de nici una din părţile litigante. Ce este greco-catolicismul In Transilvania şi Ungaria sínt vr’un milion şi jumătate de romîni greco-catolici. Afară de romîni mai sínt in Ungaria şi Galiţia vr’o două milioane de ruteni greco-catolici; încolo, în Europa nu mai este nici un popor de această religiune; numai în Asia mică sunt vreo cîteva sute de mii de armeni greco-catolici. Romînii din Transilvania, ortodox vechi, în schimbul unor avantagii, anume crearea de episcopii, seminare, înfiinţarea liceului din Blaj, etc, pe la începutul secolului XVIII au recunoscut supremaţia Papei de la Roma, precum şi cîteva «dogme» caraghioase cum este de pildă, că duhul sfînt purcede numai de la tatăl, pe cîtă vreme dogma ortodoxă susţine, că purcede şi de la Tatăl şi de la Fiul. încolo, ritul, sărbătorile şi calendarul bisericii greco-catolice sunt identice cu ale bisericei ortodoxe. Popa Radu In România nu există nici o comunitate religioasă, nici o biserică greco-catolică, deşi sunt mulţi greco-catolici în ţară. Faimosul popă Radu din Blaj, a fost trimes acum opt ani de papa de la Roma in Bucureşti, să reunească pe toţi grecocatolici din ţară şi să facă o vie propagandă păpistaşe. Toată lumea ştie păţăniile acestui popă; nu numai că n’a putut să cucerească pe nimeni pentru catolicism, dar n’a putut să adune nici măcar pe romînii greco-catolici, căci toţi îl luau în rîs. O bisericuţă Acum trei ani s’a instalat totuşi o ca-Belă greco-catolică vinr ’o casă din strada probanţilor. Popa Radu e preotul capelei, epitrop a fost proclamat cu unanimitate de trei voturi D. farmacist Giurea din Capitală, cintăreţ cu aceeaşi unanimitate Badea Frîncu, şef de birou la ministerul cultelor şi inginerul Lăzureanu a rămas enoriaşi. De atunci şi pînă astăzi nu s’a mai găsit nici un transilvănean greco-catolic care să se ia după popa Radu, aşa că în cele din urmă Badea Frîncu a demisionat din epitropie, iar inginerul Lăzureanu n’a mai dat pe la biserică. Astfel în toată ţara au rămas doui greco-catolici, cari recunosc supremaţia Papei, anume popa Radu şi farmacistul Ciurea. După aceştia a vroit să se ia acum şi prinţul Ferdinand Ini. m m SBîsra VINERI 14 OCTOMBRE 1894. BOTEZUL ŞI CRIZA Care era părerea Regelui. - Faţă cu Papa. - Atitudinea guvernului. - Criza. Informaţiile pe care le-am dat în urmă asupra botezului fericitului eveniment număru 2, sunt absolut exacte. Toate versiunile publicate de foile oficioase ca, şi de cele opoziţioniste, sunt false; presa întreagă a fost indusă în eroare de către miniştrii, din ordinul Regelui. Ţinem azi să complectăm ştirile pe care le-am dat alaltăeri, şi se va vedea ce farsă s’a jucat în afacerea asta. Consiliul de miniştri Îndată ce a apărut «fericitul eveniment», miniştrii s’au adunat in consiliu şi, natural au discutat din ce religie va fi botezată evenimeanta. Mai cu seamă junimiştii, au luat cuvintul şi au declarat că nu încape discuţie, botezul trebuie făcut în legea ortodoxă. Lascar Catargiu, care nu gindeşte nici o dată, a fost descîntat de ceilalţi, ca să meargă la Rege şi să-i explice că nu se poate altfel. Era cinic? Toată lumea era alarmată. In consiliul de miniştri se hotârise ca, in cazul cind Regele ar ţine la botezul catolic, cabinetul întreg să-şi prezinte demisia. Miniştrii se pregăteau deja să predea afacerile pe mîinele secretarilor generali. Botezul catolic ar fi însemnat, in adevăr, cea mai flagrantă călcare a Constituţiei, şi guvernul nu voia să-şi asume o asemenea răspundere. Pe de altă parte, ei erau convinşi că Regele are angajamente luate faţă cu Papa şi că nu va consimţi la botezul ortodox. La Rege Cinc s’a prezintat la Rege, Lascar Catargiu a mers însoțit de Al. Marghiloman, care insă a rămas de-oparte. Regele a deschis imediat discuția, spunînd cam următoarele: — Acum trebue să ne pregătim de botez... Dorința tatălui copilei, este ca ea să fie catolică. Atunci, primul ministru, cu aeru-i sfios şi blind, a răspuns: — Da, Maestate; dar... Constituţia se opune în mod formal... — Da? a replicat regele. Atunci trebue să vorbesc şi cu prinţul Ferdinand. Şi, lăsuna pe Lascar Catargiu să aştepte vreo douâ zeci de minute. Regele a trecut alături, de unde sa întors cu răspunsul următor : — Domnule Gatargiu, prinţul doreşte şi el ca fiica lui să fie ortodoxă. Atita tot. Ce însemnează comunicatul Orice criză era astfel evitată. zis dLTndependance roumaine, despre care un guvernamental din cei mai cu vază ne spunea că face mai mult rău conservatorilor de cît bine, — s’a apucat să jubileze şi să anunţe că dorinţa Regelui este ca evenimentul fericit să fie botezat in legea ortodoxă. Citind acea buletă, Regele a chemat pe miniştri şi le-a spus: — Oricare ar fi fost dorinţa mea lui trebuia s’o publicaţi. Notiţa oficioasă] este o mare greşeală. Vă rog dar, sa mă aoperiţi faţă cu Papa, care ar avea dreptul să mă trateze de eretic, find dat că vă sunt catolic. Şi astfel s’a publicat comunicatul de care ar fi vorbit, comunicat din care se lasă a se înţelege că chestiunea botezului nu e încă tranşată şi că numai în urma insistenţelor guvernului, Regele s’a supus. Deci, Regele va fi salvat faţă cu Papa. Morala fabulei De fapt, lucrurile sint chiar aşa. Regele şi prinţul Ferdinand erau hotărîţi să boteze pe copila Elisabeta in religia catolică; eî nu puteau însă face aceasta inpotriva dorinţei ministerului. Iar a primi demisia cabinetului, a provoca o criză pe o asemenea chestiune, ar fi fost o gravă greşalâ de tactică . Dhestia s’ar fi făcut şi mai depopulară, iar conservatorii ar fi pozat in intransigenți apărători ai «religiei strămoşeşti» şi a constituţiei. Deci, Regele sa supus. E sigur insă, că el nu va ierta conservatorilor faptul că ei l’au îngenunchiat, îşi va pîndi prima ocazie ca să le plătească datoria. Fi-va criză Situaţia conservatorilor se mai întăreşte şi prin alt fapt . Pînă mai deunăzi, Regele credea că D. Mitiţă Sturdza este şi un om iubit in străinătate şi un mare diplomat. De cind însă şeful partidului liberal s’a pus râu cu Kalniokg, şi mai cu seamă de cind, căutind să repare paguba aceasta, a denunţat pe guvernul romînesc că subvenţionează mişcarea naţională. — Regele s’a convins şi el că D. Sturdza nu-i de loc un şef abil. De aceea, el se găseşte azi în trista situaţie de a nu avea cu cine înlocui pe conservatori. Aceasta, — fie zis în treacăt, — este cauza pentru care şi cei mai mulţi liberali cu vază sunt furioşi contra şefului lor «proclamat, dar nu recunoscut». Faptul e însă că Regele nu vede în momentul de faţă cine ar putea lua locul guvernului actual. Şi iată de ce conservatorii vor sta încă la putere, cu toate că Regele ar ţine grozav să nu-i mai aibă de sfetnici. Prin urmare, aşa cum stau lucrurile azi, nu încape nici o îndoială că fericitul eveniment seria N-ru 2 va fi botezat in religia ortodoxă, — și nici despre criză ministerială nu poate fi vorbă. Bran. SPITALUL MILITAR După cite am putut afla,spitalul militar e ameninţat din nou cu greva internilor. Şi lucrul e foarte explicabil şi legitim, fiind date regulamentele stupide la care sunt supuşi tinerii studenţi di, medicină cari au nenorocirea să fie angajaţi în trista carieră de medici militari. Moş Tecii cari vor să conducă spitalul militar conform Serviciului de garnizoană sau a şcoalei de batalion, tratează pe studenţii puşi sub ordinele lor ca pe nişte simple ordonanţe. Deşi regulamentul " spune clar că studenţii interni ai acestui spital nu pot face pedepsele decît în spital, ei sunt trimeşi la garda pieţei. Patru studenţi au fost închişi 25 de zile pe motiv că au refuzat să îmbrace uniforma şi mai cu seamă să-şi atirne vătraiul de şold, deoarece deveniseră ridicoli printre colegii lor de la spitalele civile. Mai cu seamă şefii de clinici de pe la aceste spitale le făceau observaţia foarte dreaptă, că incomodează şi sperie pe bolnavi cu zdrăngănitul săbiilor. Am ruga pe D. general Petrescu, om inteligent şi destoinic, să ia apărarea studenţilor, cari, după cum o spun ei singuri, au ca ţintă în viaţă ştiinţa iar nu teaca. Asupra chestiei aceştia vom mai reveni. * Lynx. ISPRĂVILE CASIERILOR Oricit de puţin simpatici ne ar fi arendaşii de moşii, din cauza exploatărei nemiloase a ţăranilor la care se dedau, trebuie să mărturisim că situaţia lor astăzi nu are nimic de invidiat. Criza unită cu seceta i-a calicit, iar acum statul Ie dă lovitura de graţie prin modul cum pentru a se despăgubi, îndreaptă urmăririle în potriva averilor lor. Este în sistemul urmat de casierii pentru aceasta, ceva cu totul injust şi vexatoriu. In adevăr casierii, pentru cîştiurile întîrziete aplică sechestru pe toate cerealele arendaşilor. Se întîmplă apoi ca arendaşul să găsască maşterea pentru o parte din productele sechestrate. El ar voi să le vîndă, obligînd pe cumpărător să depue echivalentul lor la casierie, cu condiţie ca să se ridice sechestrul de pe ele, aşa ca să le poată vinde. Ei bine, în mai multe judeţe casierul refuză să facă aceasta, fără ca să dea nici un motiv serios. Pentru ce nu s’ar aduce aceasta înlesnire oamenilor, mai ales că departe de a aduce o jignire intereselor statului, iar fi profitabilă prin faptul că ar obţine mult mai bune preţuri de cît la licitare ? Pentru ce nu li s’ar cruţa ruşinea vînzărei cu toba, cind prin acest metod ei s’ar putea plăti cu înlesnire. Noi nu înţelegem de loc această străşnicie din partea casierilor. Ni se comunică chiar un caz în care un arendaş, vînzînd nişte producte de sub sechestru, a adus pe cumpărătorii la casierie ca să verse banii, cu condiţie ca să se ridice sechestrul, iar casierul după ce a încasat banii a refuzat să mai permită ridicarea productelor era să zică în loc de a înlesni pe oameni, din potrivă îi expun la procese de daune şi la încurcături. Faţă cu asemenea lucruri socotim ca o datorie de umanitate, de a atrage atenţia ministrului asupra lor. Dacă ne-am ridicat cu tărie în potriva cererilor absurde din statutele Ligei arendaşilor, socotim că ne putem face ecoul acestei drepte cereri, care nu vatămă pe nimeni, foloseşte şi Statului şi scapă pe o sumă de oameni de ruină și de deconfigură. C. HALAL DE MITROPOLIT Hristos iubea pe săraci şi pentru dînşii lupta, — pretinsul reprezentant al lui Hristos în Romînia din zilele noastre, îi urăşte şi nu numai că nu caută să le facă nici un bine, dar le face rău pe cit îi stă prin putinţă. Secţia de Ginecologie de la spitalul Brîncovenesc a suferit o reducţie de 20 de paturi, sub pretext de economieMitropolitul a luat măsura asta şi calitate de Efor, fără ştirea celor-l’alţi doi Efori: D-nii Ştirbeni şi Bibescu, unul bolnav, cel-l’alt absent din ţară. D. Dr. Buicliu a propus Mitropolitului: să se scadă lefurile tuturor şefilor de clinici pînă se va împlini suma de 20000 de lei, pe care vrea s’o economisească Eforia. Ceî l’alţi medici de la spitalul Brîncovenesc s’au grăbit să-i primească propunerea D-lui Dr. Buicliu. Dar ura pe care o are în contra D-lui Dr. Cantacuzino, şeful secţiei de Ginecologie, a făcut pe prea sfintul să nu primească generoasa ofertă a medicilor. Iarna se apropie şi cu dînsa vine ne-orul cortegiu al mizeriilor de tot soiul. Doua-zeci de paturi mai puţin la un spital, înseamnă tot atîtea fiinţe nenorocite lăsate pe drumuri. Felicitînd călduros pe medicii spitalului Brîncovenesc pentru fapta lor umană și frumoasă, n’avem destule cuvinte pentru a înfiera purtarea Mitropolitului primat. SuMplex. ---------------------------------------------------------------------------- DE-ALE POLIŢIEI Cum se cunoaşte că la capul prefecturei poliţiei din Bucureşti a fost adus iarăşi un melitar. Dan Colonel Capşa, fost director al penitenciarelor, crede pe semne că Bucureştii sunt o puşcărie. Şi cum e şi vechiul melitar, Dumnealui a dat ordin la toate oţelurile din Bucureşti, ca să ceară oricărui pasager un pasport, dacă are, virsta şi toate amănuntele posibile; tot de o dată, in dreptul fiecărui pasager se va notă numărul birjei cu care a venit şi al birjei cu care a plecat. Se înţelege, ordinul D-lui Colonel e ridicul; el are însă şi o parte infamă, căci ne aduce moravurile ruseşti, şi mai rău de cit atita. Nu mai vorbim de atelieri, pe cari bravul expenitenciarist îi transformă astfel in spioni de poliţie. Frumoase vremuri şi democratice moravuri introduc Domnii conservatori prin agenţii lor! -—~~—~r" ------ „ADMONESTĂRILE” Voinţa naţională publică o scrisoare prin care D. Ar. Pascal, decanul facultăţei de drept, explică pentru ce a aprobat şi D sa admonestarea studenţilor porniţi în turneu pentru răsturnarea guvernului. D. Ar. Pascal nu vrea să se crează că ar fi făcut aceasta din condescendenţă pentru guvern,—lucru de altfel cam de firisos de argumentat, deoarece toată urnea ştie deja de mult că D-sa e ca lupul, care-şi schimbă părul, dar nu şi o convingelie. Ceea ce vrem să remarcăm însă, sunt comentariile cu cari Voinţa însoţeşte scrisoarea D-lui Pascal. Confratele liberal reaminteşte cu această ocazie că au fost nişte studenţi cari «au făcut acte mult mai reprensibile ca cei admonestaţi de comisia decanilor, şi cari totuşi nu au fost obiectul nici celei mai uşoare măsuri disciplinare din partea acelei comisiuni speciale. «De ce dar,—se întreabă Voinţa naţională,—o măsură disciplinară pentru cei mai puţin culpabili şi nici măcar o simplă admonestaţiune pentru ceil’alţi ?» Este evident* că confratele liberal nu poate face aci aluzie decît la acei ciţiva studenţi rătăciţi cari au primit mai acum cîteva luni să se facă instrumentul poliţiei pentru a acoperi cu numele lor nişte vandalisme nocturne şi cari, deşi terfeleau astfel numele de student şi prestigiul Universităţii, totuşi n’au fost supuşi la tratamentul la care se văd supuşi *azi cam tot aceiaşi luni, in urma conflictului ce au avut cu poliţia. Ne simţim datori să mulţumim confratelui liberal pentru aceste sentimente pe cari—de fii în chip cam tardiv—le exprimă. Din parte-ne însă declarăm că desaprobăm orice altfel de admonestări afară de cele pe cari, în astfel de împrejurări, opinia publică a știut întotd’auna să le administreze cu prisos. Hud.