Adevěrul, noiembrie 1894 (Anul 7, nr. 2020-2047)

1894-11-01 / nr. 2020

ANUti VO; MdS 202(1. NUIWERUJMO BÁNI ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 ŞI 15 ALE FIE­CAREI LUNI SI SE PLĂTESC TOT­IVA­ CA A ÎNAINTE IN Bucureşti LA CASA ADMINISTRAŢIEI DIN Judeţe şi Streinatate prin ’ mandats POŞTALE UN AN ÎN ŢARĂ 30 LEI; ÎN STREINĂTATE 50 LE» şase lunÎ . . 15 » B » 25 î TREI LUNI . . 8 » » » 13 B Un iissnser în »«remaiat® g® EssahkS MANUSCRIPTELE SE WAPOIAZA ADMINISTRATIA PASAGIUL BÄNCEI NAŢIONALE (CASELE KARASEORGEVICI PASAGIUL BÄNCEI NAŢIONALE (CASELE KARAG­EORGEVICI EDIŢIA A TREIA Să le fui­ești Române de cuiu strein în cas Director politic: ALES, V. BELDIMANU NUMERUL10 BANI ANUNCIURILE din Bucureşti şi judeţe se primesc numai la Administraţie din Streinătate, direct la administraţie is la toate oficiile de publicitate ANUNCIURI LA PAG .IV, ... . 0,30 b. linia » » tu­ni I ... . 2,— lei » I 3 î II I ... • 3.*TM J « INSERŢIELE ŞI RECLAMELE 3 LEÎ RÎNDUL, i din Paris, ziarul se găsește de vînzare *\ CU NUMERUL LA /v^ojcui No. 192, Boulev. St.-Germain * 'uMEII VECHIU 30 BANI ,,R­OMANULU” In presa romînească s’a întim­­plat un eveniment mare: Românul­ şî-a încetat apariţia. Nu ştiui de ce, vestea asta m’a im­presionat mai dureros de cit o ne­norocire care m’ar privi de aproape; ea a răsunat in auzul meu ca ţi­pătul unei catastrofe, ca un fatal şi trist memento mori.... Citeam eu Românul­ şi mi s’a răpit o distracţie ori un educator? Nu. Dar totuşi lipsa aceluia căruia ne deprinseserăm a-i zice «decanul presei romîne» se simte mai mult decit aşi fi crezut. Este în unele case cite un bătrin bunic, pe care totuşi îl lasă să tră­iască în tihnă. Tradiţiile, obiceiurile, modul lui de a vorbi tulbură une­ori actualitatea; cu toate astea, nu ştiu­ de ce toţi îl privesc cu un fel de respect inesplicabil, ca şi cum recunoaştem în perii albi trecerea unor evenimente pe care, poate, noi nu le am fi putut infringe. Bătrînul e liniştit; cînd dorm copiii, ei calcă ’n vîrful degitelor ; cînd vorbesc tinerii, el ascultă de o parte retras în modestia anilor apuşi; şi numai arare, cînd ei se sfădesc, se aude şi glasul lui, îm­păciuitor, par’c’ar vrea să spue : — Iubiţi-vă ’ntre voi, «căci e un vis sărmana viaţă !» Apoi, bunicul recade în melan­colia blinda peste care apasă po­vara zilelor trecute. Pentru străini, bătrînul nu pre­zintă nimic interesant; ei îl judecă așă cum îl văd astă­zi. Tinerii in­timi însă, aceia cari au apucat vi­tejiile lui, aceia cari cunosc trecu­tul spadei ruginite azi în cuiț, își amintesc adesea de tinereţea fos­tului cavaler,—şi i se ’lichidă... Fără ’ndoială, eră bătrin Româ­nul”. Toată buna-voinţa pe care a pus-o D. Vintilă G. A. Rosetti ca să-l menţie la înălţimea ziaristicei moderne, a fost zadarnică. Era, în modul de a fi redactat, în modul de a vorbi al Românului, ceva din altă epocă. Şi, par’că, dacă deca­nul nostru ar fi dorit să lepede cu totul forma ’n care a trăit o viaţă hitre­agă, el n’ar mai fi avut nici atîta farmec cit avea în Cela din urmă... O ruină glorioasă, peste care un zidar profan ar fi vroit să aştearnă ornamentele arhilf chirei de azi! Este mai bine că Românul­ s’a stins cu aerul lui de odinioară... Se va zice c’a murit din bătrîneţe, dar nu i se va putea tăgădui gloria tre­cută» în Coi&ciia Românului stă ascunsă toată Istoria contemporană a Ro­­mînieî politice și sociale, in pagi­nile mute s’au păstrat cu sfinţenie toate numele ilustrate care au luptat pentru propăşirea neamului nostru, toată activitatea unei generaţii de eroi. Şi cit de mare şi cît de spor­nică a fost activitatea aceea! Ştiu bine că e multă parte de metafi­zică, de utopie, de himeră în lupta acelei pleiade de altruişti; dar e­­poca ’n care au trăit ei i-a făcut să fie aşa. Noi, cam­ urmaşa azi înainte lupta pentru democraţie, trebuie să ’nţe­­legem mai bine decit ori­cine nu numai lupta de atunci, dar şi ca­drul, şi forma în care ea era dusă. Şi recitind paginile aşa de elocvente ale Românului, să nu ne împiedicâm de amănuntele exterioare, ci de în­văţătura ce se revarsă din cuprin­sul moral şi social al acelor pagini. Societatea omenească este ca o maşină care ea singură depărtează materialul ce nu-i mai poate sluji şi primeşte un material folositor. Românul­ a încetat pentru că nu mai corespundea cerinţelor actuale, nîeî în politică, nici în ziaristica­­ pr©priű zisă. Burghezimea, pentru care au luptat fruntaşii liberalismului, şi-a atins idealul ei de clasă şi nu mai are alte aspiraţii; iar în ziaristică s’au introdus alţi factori de cît aceia cari au făcut pe vremuri viaţa şi tăria Românului. A rămas însă o altă clasă, popo­rul muncitor de la sate şi de la oraşe, care-şi cere dreptul lui la traia. Pentru această clasă, pentru rea­lizarea idealurilor ei, trebuie să luptăm azi noi, cari înfăţişăm ca şi Românul, odinioară, ideile cele mai înaintate ale veacului nostru. Iar pentru ca lupta aceasta să poată fi dusă cu succes, trebue să ne punem la nivelul ziaristicei moderne din Apus. Intru cît priveşte Romanul, înce­tarea lui însemnează fără îndoială o pierdere pentru democraţie. Avem însă o mîngîiere : cînd trunchiul e sănătos, — chiar dacă piere o î’a­­mură bătrină, vlăstarii cresc îndată şi nu există gol. Pe cît timp ideile noastre repre­zintă o necesitate istorică, fatală ca legile care cirinuiesc lumile în spa­ţiu, — cu moartea unui soldat se naşte altul, care duce armata la victorie. De Sigur, triumfătorii de mime nu vor uita pe antemergătorii lor; de­sigur Românul nu va fi niciodată uitat.. .*h»î®m (m­oilitașa. Rezultatele victoriei republicanilor ? Această majoritate n’o au încă repu­­­­blicanii, şi ast­fel rezultatele înfrîngerii I de acum a democraţilor probabil că nu I se vor arăta de cît în anul 1897, cînd I expiră termenul de patru ani al man-­­ datului lui Clevelend. Pe atunci se poate­­ deci aştepta cu posibilitate reînceperea­­ războiului economic dintre lumea veche­­ și lumea nouă. Vest. Gr­iz­a d­I­n State­le - II uite Trimsaiu­l irejinblieanilor.-Iitgiil« ? B3»e3sinSey *5 Sherman.-Infiin­­ţarea, desfiinţarea si pra- Itabila Bttr reînfiinţare. Abia e un an şi jumătate de cînd D. ■ Grover Cleveland a fost ales preşedinte­­ al Statelor-Unite american« şi deja ma- I jon­tstan cetăţenilor acestor state s*a in-­­ tors iar împotriva acelei partide, eareig| . D. Cleveland îşi datoreşte alegerea. Partid«t­rapafelican | Se ştie ca de la 188S pină la 1892 stă- t partea partului .republican . în Statele- | Unite. Acest partid a dat viaţă celebrei­­ legi a lui Mac­kinley, care voia să pro-­­ tejeze industria şi agricultura Statelor , cu rase vamale enorme. Tot acest partid­­ a adoptat şi aşanumitul bill al l­ui Sh­er- • man, după care tezaurul era obligat a­­ cumpăra pa fie­care lună cantităţi mari­­ de argint de la societăţile de exploatare I a minelor de argint, fapt circ a avut j drept orpiprg o scădere însemnată în pre­­j­­ul argintului şi prin aceasta o mare j pierdere pentru ţară. E cunoscută enprm­a influenţa pe. care s au avut-o aceste amîndoă reforme şi mai­­ ales legea lui MacKinley asupra raporturi or­ j economice ale statelor europene expor-­­ tatoare. Dar şi asupra raporturilor econo-­­ mice din Statele Unite aceste legi au avut­­ o Influenţa dezastruoasă; numai marii­­ cultivatori şi marii industriaşi au­ profi­­t­­ din nenorocitele reforme de cari ş’-afi î legat numele republicanii Mac­Kinley şi­­ Schermann. V«Miros la put«r« a »Ura«eraţilor | Nemulţumirea massei alegătorilor mai­­ săraci a fost pricina că la alegerile din f 1892, pentru îalîia oară de la 1860 par- -f tidul democrat a putut lua puterea din I mina republicanilor. Noul preşedinte, Grover Cleveland, a­­ izbutit a face să se retracteze pe cale ■ legislativă atât biliul lui Mae-Km'ey cit­­ și cel al lui Sherman. Noi taxe vamale­­ s’au decretat, și bugetul statului primej- l duit prin enorm­a îngrămădire de argint jj a fost readus la echilibru. '■ Dar marele capital porni o luptă des- f perata împotriva­ noii dirpcţiî şi alege- | rile de acum un an au arătat * deja că­­ republicanii vor fi încă în stan* să re-­­ cucerească puterea.­­ Noul triumf al Republicanilor Alegerile din zilele trecute au şi venit­­ foarte repede să dea lovitura decizi­vă | partidului de la putere. Acum partidei­e democrat­e în­ minoritate în ambele­­ Camere, aşa că presidentul nu va mai­­ putea să-şi realizeze părţile nerefu­zate­­ încă din programul său.­­ După constituţia Statelor Unite, preşe-­­ dintele are dreptul de veto faţă de ori­ce­­ proect de lege afară de cele pe cari Ca­­j le-ar vota cu majoritate de două ! 0 ANIVERSARA Intrarea lui Mihaiu Viteazul In Alba-Iulia Astă­zi fiind aniversarea întrărei lui Mihaiu Viteazu în Alba-Iulia, capitala de atunci a Transilvaniei, aniversare pe care studenţii vor să o sărbătorească, credem interesant a da cîte­va amănunte istorice asupra acestui important fapt, asupra împrejurărilor ce l-au precedat şi asu­pra urmărilor lui. Concepţia unităţei romînilor Instabilitatea tronului Transilvaniei, care fu­sese părăsit de Sigismund Bathori, reluat de el şi apoi trecut vărului acestuia Andrei Bathori şi primejdia în care-i punea faptul acesta de a rămînea fără de sprijin faţă cu atacurile Turci­lor, aduse pe Mihaiu la o idee foarte în­drăzneaţă. El îşi propuse să cucerească Transilvania şi apoi Moldova, curăţind-o de duşmanul său Ere­­mia Movilă, pentru a fi ast­fel călare pe munţi şi a putea organiza o puternică armată de luptă. Ast­fel se născu pentru prima oară într’un cap romînesc concepţia unităţeî tuturor Ro­­minilor. In vederea acestui scop, Mihail­ Viteanu caută d’intrin a se pune sub protecţia împăratului Austriei, căruia Transilvania fusese d’intriu, în­chinată şi care privea pe Andrei Batori ca pe un usurpător. Mihaiu asigurînd prin soli pe împărat de de­votamentul său şi de intenţia sa de a cuceri Ar­dealul pentru el, trece pasul Buzeulu­i­­n ziua de 18 octombrie. Sosirea lui Mihaiu deşteaptă un mare entuziasm printre duşmanii Unguri­lor, Saşii şi Secuii, cari se ridică în număr de 8000 şi vin de măresc armata domnului român. In fruntea unei armate de vre-o 25.000 de ostaşi, Mihaiu loveşte la Schelleriiberg dincolo de Sibiiu, armatele lui Andreii­ Batori, şi gra­ţie vitejiei desfăşurate în luptă de el le pune pe fugă. Această strălucita izbîndă fu repurtată în ziua de 28 Octombrie 1599. Intrarea In Alini îilîiâ în ziu­a de 1­ iu ffeeiilbr. Viteazul Domn îşi făcu intrarea triumfală în Alba-Iulia. Oraşul îl primi cu entuziasm, căci prin o proclamaţie, el avusese grija de a vesti pe lo­cuitori că el nu vine că biruitor, ci a avut nu­mai de gtnd să alunge pe Batori, care Voia să supue ţara Turcilor. Acest fapt a fost un act politic iscusit, căci prin el Mihaiu voia să şi consolideze victoria pe care o ciştigase cu atita înlesnire. Intrarea in oraş s’a făcut c’o pompă şi un alaiu strălucit. Iată descrierea ce ne o dă marele pa­triot Bălcescu : «După Domn strălucit îmbrăcat, urma o ceată de 10 lăutari cîntînd cîntece naţionale. Opt şeicî duceau de friu opt cai acoperiţi cu şare preţioase, lucrate în aur şi argint, caii împodobiţi la cap cu pene mari. Apoi veneau o mulţime de boeri şi ofiţeri străluciţi, toţi călări şi o numeroasă trupă de soldaţi. Lîngă Domn se purtau steagurile lui Andrei Batori. Ele erau desfăcute şi plecate spre pămînt, in semn că Ardealul era supus. Ast­fel în mijlocul con­certului trîmbiţilor, tobelor şi altor instru­mente, în sunetul clopotelor şi în vuetul tunu­rilor, la care se uneau strigătele de bucurie ale­­ poporului, intră Mihaiu­­ Viteazul în capitala­­ Ardealului». Capitala nobililor maghiari, inima ţarei un-­­­gureşti căzuse în mîinile şefului poporului ace­luia care îndurase un jug secular, care fusese fără de milă îngenuchiat, batjocorit, marti­rizat ! Cucerirea Moldovei Mihaiu însă nu se mulţămi cu această izbîndă, ei curînd apoi trecu în Moldova, unde se adă­postise Andrei Batori, pentru a-l alunga şi de acolo şi a realiza prin cucerirea Moldovei ma­rele lui plan politic, adică supunerea tuturor Romînilor sub o singură domnie. In primăvara anului 1599, cucerirea Moldo­vei se făcu fără greutate, deoare­ce oştile pără­siră pe Movilă. Visul îndrăzneţ al lui Mihail era realizat, aşa că la 1 Iulie se reîntoarse în Alba- Iulia. Retriştea şi iafrlngerea Această nouă cucerire, făcută fără consimţi­­mîntul împăratului, făcu pe acesta să se îngri­jească de primejdia ca putea rezulta din întă­rirea situaţiei domnului­ romín in Ardeal. Mihaiu încărcat de glorie, Mihaiu deşteptînd la viaţa pe întreg nenorocitul popor român din Ardeal, dever­ia o forţă de temut. Această con­­iit­­eraţie făcu să i se pregătească peirea la Viena. In acest scop se u­rzesc 0 sumă de intrigi de nobilii maghia­ri şi de comisarii împărăteşti, în jurul luî Mihale, care nu le ver*® 91 continua a crede în favoarea împăratului, pînă în momentul dind răscoalei pocnește în contra lui, iar ge­­nmU Saata arnîM i8#8 se Pre~ ^ mm-Domnul prea încrezător, are acum să plă­tească pentru orbirea lui. El în adevăr în loc de a căuta să se reazime pe poporul romînesc din Ardeal l’a îndepărtat pentru a complace nobililor maghiari, pe care voia să şi-i­ atragă, fără să ţie seamă că nu poate conta pe ei. Cum spune foarte bine D. Xenopol de aceşti ţărani Romîni: «Dacă cumplită fusese apăsarea şi îngenuncherea lor, nu cît mai cumplită tre­­buea să fie destinderea şi ridicarea lor în pi­cioare. Ce aşteptai! ei ? Un semn de la Mihaiu şi întreg Ardealul era la genunchile sale. Stir­pea pe Unguri şi din­ libertate Romînilor ar fi înlăturat elementul duşmănesc pe care nici o concesie în lume nu putea să­­ îmbuneze, şi-l înlocuia cu altul prieten şi iubitor, care ar fi unit la simpatia sîngelui şi plecarea recunoştin­ţei, ar fi privit la Mihaiu ca la Dumnezeu şi ar fi jărtfit cu drag şi cu lepădare lui întreaga sa fiinţă». Domnul însă care prin aşezămintele sale, consfinţise robia Ţăranului din ţara Romînească, în scop de a se pune bine cu boei cîţ pe cari tot­d’auna s’a bizuit, a făcut aceaşi greşală şi în­ Ardeal. Această greşală enormă la dus la înfrîngerea de la Mirislău şi la cursa mişelească de la Gu­­ruslav în care a plătit cu viaţa orbirea sa. Din cauza dar a neîncredere! lui Mihaiu în vitalitatea poporului romînesc de la sate, din cauza reacţionarismului sau, visul sau măreţ realizat o clipă, s’a spulberat curînd. Ţările ro­­mîne s’au dezbinat iarăşi, pe cînd Ardealul a căzut din nou sub tirania maghiară, Care avea de acum să-şi răzbune veacuri întregi pentru ruşinea înfringerei şi excesele la care se dădu­seră atunci, țăranii români în potriva neîndura­­ților lor asupritori. C. D Angliei. Ancheta noastră MAŞINI AGRICOLE. # REMEDII Lipsit de numerar Unii din comercianţii de maşini agri­cole mi-au spus că starea cîmpiilor noa­stre e foarte satisfăcătoare; rapiţa şi griul mai ales sunt foarte frumoase. Dacă recolta va fi bună şi preţurile se vor urca puţin, criza va mai slăbi şi di­feritele noastre r­a­mure de comerţ vor sălta puţin. Pînă atunci pnsa, lipsa de nu­merar strijineşte afacerile în mod grav. Comercianţii cer deci, pînă la relua­rea afacerilor, ca să se mărească prin­­tr’un mijloc oare­care, cantitatea capi­talurilor circulante, focrisu­rile ion d­­are Măsura cea măi­ Rln­dială şi iha! efi­cace ar fi cotarea atlăsurilor noastre fon­date la bursele mari din straiflaidte. Astă­zi cîte­va sube ele milioane stău închise în scrisuri fondate şi nu pot fi transformate în numerar. Situaţia comerţului iesiru faţă de acest capital mort, e identică cu situaţia unui individ care ar tremura de frig pe afară, pe cită vreme paltonul lui ar fi raîncat­­ de molii în dulap. De aceea negustorii cer ca guvernul să stărue pentru ca scrisurile funciare să fie cotate la străinătate. Bancherii şi rentierii germani, francezi şi englezi le-­­ar cumpăra cu plăcere, şi vom avea în schimb cecuri şi aur în cantitate sufi­cientă pentru a se face faţă nevoilor ac­tuale ale comerţului. Banca de scompt Ca şi comercianţii de manufactură, cei de maşini agricole doresc şi cer înfiinţa­rea unei bănci de scompt, a unei bănci care să n’aibă alt scop, să nu facă alt­fel de operaţii da cît să scompteze poli­ţele emise de comercianţii noştri atît pe pieţele interioare cât şi în străinătate. Articolul 7 Capitaliştii străini s’ar teme însă ca să trimeată în­ ţară la noi milioanele nece­sare pentru fundarea unei asemenea bănci, din pricina articolului 7 din constituţie. A face bancă de scumpt cu capitaluri in­digene, e g­en. Banca agricolă ne-a pro­bat în deajunt, că instituţiile financiare întocmite de capitalurile şi oamenii noş­tri, nu prea aduc foloasele aşteptate. Aşa stînd lucrurile, guvernul ar putea face­ ceea ce particularii de la noi şi cei din străinătate nu pot face. Asupra acestei chestii vom reveni în­tr’un articol deosebit. Vitele de lucru Am arătat în numărul trecut în ce strînse legături stă progresul comerţului de maşini agricole cu înmulţirea şi pro­­sperarea vitelor de lucru. Toate sforţările guvernului şi ale par­ticularilor nu luesc îndrep­ate în această direcţie. Vitele ne vor da puterea de muncă care ne lipseşte, îngrăşăminte în cantitatea considerabilă, precum şi ma­terie de hrana pentru populaţia rurală şi materie de export diferitelor branşe de comerţ. De aici depinde în mare parte înceta­rea crizei actuale şi viitoarea prosperară l­a agriculture­. ’ MARTI 1 NOEMBRE 1894 Răspindirea maşinilor Deşi numărul, de maşini agricole care se aduc în ţară de la o vreme încoace, e foarte considerabil, totuşi pămînturile din multe judeţe se lucrează tot cu plu­gurile vechi. Sînt o mulţime de sate pe unde maşina agricolă, de la cea mai în­semnată ,pînă la cea mai mică, nu şi-a făcut încă apariţia. Trebue deci luate măsuri serioase pen­tru răspîndirea cit mai mare a maşi­nilor. Prin concursuri agricole, prin înles­nire de mici credite, prin toate mijloa­cele pe care le are la dispoziţie guver­nul trebue să încurajeze pe toţi agricul­torii ca să întrebuinţeze maşini bune pentru lucrul pământului. Industria naţională Nu e nici o industrie care să ne inte­reseze mai mult de­cât fabricarea maşi­nilor agricole. Banii pe cari îi plătim streinilor pentru aceste maşini, se urcă la mai multe milioane pe an­. Uzina Lemaître, cu toate perfecţiunile şi măririle care i s’au adus, nu-i în stare să satisfacă nici a zecea parte din ce­rere. Dacă guvernul ar fi îndreptăţit vre­ o dată să creeze pe seama lui o branşă de industrie Liflomeafă şi folositoare, apoi nu poate găsi­ o branşa ,mai potrivită ca maşinile agricole. Şi dacă guvernul nu vrea s’o facă el însuşi, poate încuraja pe acei dintre par­ticulari cari ar fi dispuşi să fundeze a­­teliere de acest solă. După cît am aflat, noi putem avea fel şi cărbuni la Brăila şi Galaţi, în condi­ţiile cele mai bune. Lipseşte insa încu­rajarea şi buna-voinţă. Rezumat Iată dar în rezumat mijloacele pe care le cer comercianţii d­e maşini agricole pentru îmbunătăţirea comerţului lor, aşa de important în ţara noatră: 1) Cotarea scrisurilor fondate la bursele din străinătate. 2) Fondarea unei bănci de scumpt. 8) îmbunătăţirea şi înmulţirea vitelor de lucru pe care le avem şi introducerea unei bune şi robuste rase de cai, a rasei anume formată in occident pentru lucrul pămtn­­tului. 4" In­fiin­ţarea de tot felul de­ concursuri agricole şi darea de tot felul de încurajări proprietarilor şi ţăranilor din regiunile unde nu s’au introdus încă maşinile agri­cole. 5) Facerea cit mai repede a unei nume­roase reţele de şosele bune. In numărul viitor vom vorbi despre comerţul cu piei şi despre tăbăcării. I. Th­eodorescu. ----------------------------------- . IN PREAJMA SCRISORILOR Intr’o piesă de teatru o scrisoare venită la timp e adesea un truc necesar pentru scurtarea acţiunii; în piesele proaste însă s’a făcut şi se face un abuz atit de cara­­ghioz cu acest truc, în cît de sigur că azi un autor dramatic care se respectă s’ar sfii să­­ mai întrebuinţeze chiar şi cu­ potriveală. in politică de asemenea, o scrisoare de multe ori poate să salveze sau să com­promită o situaţiune; prea multe scri­sori însă se poate întîmpla să-ţi ducă gîndul şi de aci la farsele proaste de la teatru. Aşa de pilda avem drama politică zisă «Afacerea Lahovary». Autorii ei, D-niî V. A. Urechiă şi V. C. A. Rosetti au în­trecut şi pe decemvirul farsor Em. An­­tonescu; ăsta în drama lui mai avea şi pumnal şi otravă.—D-nii Urechiă-Rosetti insă, n’au de cît scrisori misterioase. Una e de la o persoană­, alta există­, altele nu s’au primit de Vasile Alexan­­drescu Urechiă, ci de Urechiă Aîexan­­drescu Vasile, — şi farsa dramatică ur­mează înainte pe tema asta. Partea adversă, Ion Lahovary nare scrisori. Pin’acum n’a produs în drama asta de cît o telegramă. Dar, dacă va asculta de sfatul pe care i-l dă Naţiona­lul de eri, nu vom pierde nimic aştep­­tînd. Ce zice Naţionalul? Să producă şi D. Ion Lahovary da ex. o­ scri­soare a directorului ziarului Débats sau scri­­sori de la directorii celor­l’alte ziare din Paris... Ideia nu e rea de loc. Chestia s’ar simplifica numai de cit. Aveţi scrisori? Am si eu. Sintern ebit. Had.

Next