Adevěrul, noiembrie 1894 (Anul 7, nr. 2020-2047)
1894-11-01 / nr. 2020
ANUti VO; MdS 202(1. NUIWERUJMO BÁNI ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 ŞI 15 ALE FIECAREI LUNI SI SE PLĂTESC TOTIVA CA A ÎNAINTE IN Bucureşti LA CASA ADMINISTRAŢIEI DIN Judeţe şi Streinatate prin ’ mandats POŞTALE UN AN ÎN ŢARĂ 30 LEI; ÎN STREINĂTATE 50 LE» şase lunÎ . . 15 » B » 25 î TREI LUNI . . 8 » » » 13 B Un iissnser în »«remaiat® g® EssahkS MANUSCRIPTELE SE WAPOIAZA ADMINISTRATIA PASAGIUL BÄNCEI NAŢIONALE (CASELE KARASEORGEVICI PASAGIUL BÄNCEI NAŢIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI EDIŢIA A TREIA Să le fuiești Române de cuiu strein în cas Director politic: ALES, V. BELDIMANU NUMERUL10 BANI ANUNCIURILE din Bucureşti şi judeţe se primesc numai la Administraţie din Streinătate, direct la administraţie is la toate oficiile de publicitate ANUNCIURI LA PAG .IV, ... . 0,30 b. linia » » tuni I ... . 2,— lei » I 3 î II I ... • 3.*TM J « INSERŢIELE ŞI RECLAMELE 3 LEÎ RÎNDUL, i din Paris, ziarul se găsește de vînzare *\ CU NUMERUL LA /v^ojcui No. 192, Boulev. St.-Germain * 'uMEII VECHIU 30 BANI ,,ROMANULU” In presa romînească s’a întimplat un eveniment mare: Românul şî-a încetat apariţia. Nu ştiui de ce, vestea asta m’a impresionat mai dureros de cit o nenorocire care m’ar privi de aproape; ea a răsunat in auzul meu ca ţipătul unei catastrofe, ca un fatal şi trist memento mori.... Citeam eu Românul şi mi s’a răpit o distracţie ori un educator? Nu. Dar totuşi lipsa aceluia căruia ne deprinseserăm a-i zice «decanul presei romîne» se simte mai mult decit aşi fi crezut. Este în unele case cite un bătrin bunic, pe care totuşi îl lasă să trăiască în tihnă. Tradiţiile, obiceiurile, modul lui de a vorbi tulbură uneori actualitatea; cu toate astea, nu ştiu de ce toţi îl privesc cu un fel de respect inesplicabil, ca şi cum recunoaştem în perii albi trecerea unor evenimente pe care, poate, noi nu le am fi putut infringe. Bătrînul e liniştit; cînd dorm copiii, ei calcă ’n vîrful degitelor ; cînd vorbesc tinerii, el ascultă de o parte retras în modestia anilor apuşi; şi numai arare, cînd ei se sfădesc, se aude şi glasul lui, împăciuitor, par’c’ar vrea să spue : — Iubiţi-vă ’ntre voi, «căci e un vis sărmana viaţă !» Apoi, bunicul recade în melancolia blinda peste care apasă povara zilelor trecute. Pentru străini, bătrînul nu prezintă nimic interesant; ei îl judecă așă cum îl văd astăzi. Tinerii intimi însă, aceia cari au apucat vitejiile lui, aceia cari cunosc trecutul spadei ruginite azi în cuiț, își amintesc adesea de tinereţea fostului cavaler,—şi i se ’lichidă... Fără ’ndoială, eră bătrin Românul”. Toată buna-voinţa pe care a pus-o D. Vintilă G. A. Rosetti ca să-l menţie la înălţimea ziaristicei moderne, a fost zadarnică. Era, în modul de a fi redactat, în modul de a vorbi al Românului, ceva din altă epocă. Şi, par’că, dacă decanul nostru ar fi dorit să lepede cu totul forma ’n care a trăit o viaţă hitreagă, el n’ar mai fi avut nici atîta farmec cit avea în Cela din urmă... O ruină glorioasă, peste care un zidar profan ar fi vroit să aştearnă ornamentele arhilf chirei de azi! Este mai bine că Românul s’a stins cu aerul lui de odinioară... Se va zice c’a murit din bătrîneţe, dar nu i se va putea tăgădui gloria trecută» în Coi&ciia Românului stă ascunsă toată Istoria contemporană a Romînieî politice și sociale, in paginile mute s’au păstrat cu sfinţenie toate numele ilustrate care au luptat pentru propăşirea neamului nostru, toată activitatea unei generaţii de eroi. Şi cit de mare şi cît de spornică a fost activitatea aceea! Ştiu bine că e multă parte de metafizică, de utopie, de himeră în lupta acelei pleiade de altruişti; dar epoca ’n care au trăit ei i-a făcut să fie aşa. Noi, cam urmaşa azi înainte lupta pentru democraţie, trebuie să ’nţelegem mai bine decit oricine nu numai lupta de atunci, dar şi cadrul, şi forma în care ea era dusă. Şi recitind paginile aşa de elocvente ale Românului, să nu ne împiedicâm de amănuntele exterioare, ci de învăţătura ce se revarsă din cuprinsul moral şi social al acelor pagini. Societatea omenească este ca o maşină care ea singură depărtează materialul ce nu-i mai poate sluji şi primeşte un material folositor. Românul a încetat pentru că nu mai corespundea cerinţelor actuale, nîeî în politică, nici în ziaristica pr©priű zisă. Burghezimea, pentru care au luptat fruntaşii liberalismului, şi-a atins idealul ei de clasă şi nu mai are alte aspiraţii; iar în ziaristică s’au introdus alţi factori de cît aceia cari au făcut pe vremuri viaţa şi tăria Românului. A rămas însă o altă clasă, poporul muncitor de la sate şi de la oraşe, care-şi cere dreptul lui la traia. Pentru această clasă, pentru realizarea idealurilor ei, trebuie să luptăm azi noi, cari înfăţişăm ca şi Românul, odinioară, ideile cele mai înaintate ale veacului nostru. Iar pentru ca lupta aceasta să poată fi dusă cu succes, trebue să ne punem la nivelul ziaristicei moderne din Apus. Intru cît priveşte Romanul, încetarea lui însemnează fără îndoială o pierdere pentru democraţie. Avem însă o mîngîiere : cînd trunchiul e sănătos, — chiar dacă piere o î’amură bătrină, vlăstarii cresc îndată şi nu există gol. Pe cît timp ideile noastre reprezintă o necesitate istorică, fatală ca legile care cirinuiesc lumile în spaţiu, — cu moartea unui soldat se naşte altul, care duce armata la victorie. De Sigur, triumfătorii de mime nu vor uita pe antemergătorii lor; desigur Românul nu va fi niciodată uitat.. .*h»î®m (moilitașa. Rezultatele victoriei republicanilor ? Această majoritate n’o au încă republicanii, şi astfel rezultatele înfrîngerii I de acum a democraţilor probabil că nu I se vor arăta de cît în anul 1897, cînd I expiră termenul de patru ani al man- datului lui Clevelend. Pe atunci se poate deci aştepta cu posibilitate reînceperea războiului economic dintre lumea veche și lumea nouă. Vest. Griza dIn Statele - II uite Trimsaiul irejinblieanilor.-Iitgiil« ? B3»e3sinSey *5 Sherman.-Infiinţarea, desfiinţarea si pra- Itabila Bttr reînfiinţare. Abia e un an şi jumătate de cînd D. ■ Grover Cleveland a fost ales preşedinte al Statelor-Unite american« şi deja ma- I jontstan cetăţenilor acestor state s*a in- tors iar împotriva acelei partide, eareig| . D. Cleveland îşi datoreşte alegerea. Partid«trapafelican | Se ştie ca de la 188S pină la 1892 stă- t partea partului .republican . în Statele- | Unite. Acest partid a dat viaţă celebrei legi a lui Mackinley, care voia să pro- tejeze industria şi agricultura Statelor , cu rase vamale enorme. Tot acest partid a adoptat şi aşanumitul bill al lui Sher- • man, după care tezaurul era obligat a cumpăra pa fiecare lună cantităţi mari de argint de la societăţile de exploatare I a minelor de argint, fapt circ a avut j drept orpiprg o scădere însemnată în prejul argintului şi prin aceasta o mare j pierdere pentru ţară. E cunoscută enprma influenţa pe. care s au avut-o aceste amîndoă reforme şi mai ales legea lui MacKinley asupra raporturi or j economice ale statelor europene expor- tatoare. Dar şi asupra raporturilor econo- mice din Statele Unite aceste legi au avut o Influenţa dezastruoasă; numai marii cultivatori şi marii industriaşi au profit din nenorocitele reforme de cari ş’-afi î legat numele republicanii MacKinley şi Schermann. V«Miros la put«r« a »Ura«eraţilor | Nemulţumirea massei alegătorilor mai săraci a fost pricina că la alegerile din f 1892, pentru îalîia oară de la 1860 par- -f tidul democrat a putut lua puterea din I mina republicanilor. Noul preşedinte, Grover Cleveland, a izbutit a face să se retracteze pe cale ■ legislativă atât biliul lui Mae-Km'ey cit și cel al lui Sherman. Noi taxe vamale s’au decretat, și bugetul statului primej- l duit prin enorma îngrămădire de argint jj a fost readus la echilibru. '■ Dar marele capital porni o luptă des- f perata împotriva noii dirpcţiî şi alege- | rile de acum un an au arătat * deja că republicanii vor fi încă în stan* să re- cucerească puterea. Noul triumf al Republicanilor Alegerile din zilele trecute au şi venit foarte repede să dea lovitura decizivă | partidului de la putere. Acum partideie democrate în minoritate în ambele Camere, aşa că presidentul nu va mai putea să-şi realizeze părţile nerefuzate încă din programul său. După constituţia Statelor Unite, preşe- dintele are dreptul de veto faţă de orice proect de lege afară de cele pe cari Caj le-ar vota cu majoritate de două ! 0 ANIVERSARA Intrarea lui Mihaiu Viteazul In Alba-Iulia Astăzi fiind aniversarea întrărei lui Mihaiu Viteazu în Alba-Iulia, capitala de atunci a Transilvaniei, aniversare pe care studenţii vor să o sărbătorească, credem interesant a da cîteva amănunte istorice asupra acestui important fapt, asupra împrejurărilor ce l-au precedat şi asupra urmărilor lui. Concepţia unităţei romînilor Instabilitatea tronului Transilvaniei, care fusese părăsit de Sigismund Bathori, reluat de el şi apoi trecut vărului acestuia Andrei Bathori şi primejdia în care-i punea faptul acesta de a rămînea fără de sprijin faţă cu atacurile Turcilor, aduse pe Mihaiu la o idee foarte îndrăzneaţă. El îşi propuse să cucerească Transilvania şi apoi Moldova, curăţind-o de duşmanul său Eremia Movilă, pentru a fi astfel călare pe munţi şi a putea organiza o puternică armată de luptă. Astfel se născu pentru prima oară într’un cap romînesc concepţia unităţeî tuturor Rominilor. In vederea acestui scop, Mihail Viteanu caută d’intrin a se pune sub protecţia împăratului Austriei, căruia Transilvania fusese d’intriu, închinată şi care privea pe Andrei Batori ca pe un usurpător. Mihaiu asigurînd prin soli pe împărat de devotamentul său şi de intenţia sa de a cuceri Ardealul pentru el, trece pasul Buzeuluin ziua de 18 octombrie. Sosirea lui Mihaiu deşteaptă un mare entuziasm printre duşmanii Ungurilor, Saşii şi Secuii, cari se ridică în număr de 8000 şi vin de măresc armata domnului român. In fruntea unei armate de vre-o 25.000 de ostaşi, Mihaiu loveşte la Schelleriiberg dincolo de Sibiiu, armatele lui Andreii Batori, şi graţie vitejiei desfăşurate în luptă de el le pune pe fugă. Această strălucita izbîndă fu repurtată în ziua de 28 Octombrie 1599. Intrarea In Alini îilîiâ în ziua de 1 iu ffeeiilbr. Viteazul Domn îşi făcu intrarea triumfală în Alba-Iulia. Oraşul îl primi cu entuziasm, căci prin o proclamaţie, el avusese grija de a vesti pe locuitori că el nu vine că biruitor, ci a avut numai de gtnd să alunge pe Batori, care Voia să supue ţara Turcilor. Acest fapt a fost un act politic iscusit, căci prin el Mihaiu voia să şi consolideze victoria pe care o ciştigase cu atita înlesnire. Intrarea in oraş s’a făcut c’o pompă şi un alaiu strălucit. Iată descrierea ce ne o dă marele patriot Bălcescu : «După Domn strălucit îmbrăcat, urma o ceată de 10 lăutari cîntînd cîntece naţionale. Opt şeicî duceau de friu opt cai acoperiţi cu şare preţioase, lucrate în aur şi argint, caii împodobiţi la cap cu pene mari. Apoi veneau o mulţime de boeri şi ofiţeri străluciţi, toţi călări şi o numeroasă trupă de soldaţi. Lîngă Domn se purtau steagurile lui Andrei Batori. Ele erau desfăcute şi plecate spre pămînt, in semn că Ardealul era supus. Astfel în mijlocul concertului trîmbiţilor, tobelor şi altor instrumente, în sunetul clopotelor şi în vuetul tunurilor, la care se uneau strigătele de bucurie ale poporului, intră Mihaiu Viteazul în capitala Ardealului». Capitala nobililor maghiari, inima ţarei un-gureşti căzuse în mîinile şefului poporului aceluia care îndurase un jug secular, care fusese fără de milă îngenuchiat, batjocorit, martirizat ! Cucerirea Moldovei Mihaiu însă nu se mulţămi cu această izbîndă, ei curînd apoi trecu în Moldova, unde se adăpostise Andrei Batori, pentru a-l alunga şi de acolo şi a realiza prin cucerirea Moldovei marele lui plan politic, adică supunerea tuturor Romînilor sub o singură domnie. In primăvara anului 1599, cucerirea Moldovei se făcu fără greutate, deoarece oştile părăsiră pe Movilă. Visul îndrăzneţ al lui Mihail era realizat, aşa că la 1 Iulie se reîntoarse în Alba- Iulia. Retriştea şi iafrlngerea Această nouă cucerire, făcută fără consimţimîntul împăratului, făcu pe acesta să se îngrijească de primejdia ca putea rezulta din întărirea situaţiei domnului romín in Ardeal. Mihaiu încărcat de glorie, Mihaiu deşteptînd la viaţa pe întreg nenorocitul popor român din Ardeal, deveria o forţă de temut. Această coniiteraţie făcu să i se pregătească peirea la Viena. In acest scop se urzesc 0 sumă de intrigi de nobilii maghiari şi de comisarii împărăteşti, în jurul luî Mihale, care nu le ver*® 91 continua a crede în favoarea împăratului, pînă în momentul dind răscoalei pocnește în contra lui, iar genmU Saata arnîM i8#8 se Pre~ ^ mm-Domnul prea încrezător, are acum să plătească pentru orbirea lui. El în adevăr în loc de a căuta să se reazime pe poporul romînesc din Ardeal l’a îndepărtat pentru a complace nobililor maghiari, pe care voia să şi-i atragă, fără să ţie seamă că nu poate conta pe ei. Cum spune foarte bine D. Xenopol de aceşti ţărani Romîni: «Dacă cumplită fusese apăsarea şi îngenuncherea lor, nu cît mai cumplită trebuea să fie destinderea şi ridicarea lor în picioare. Ce aşteptai! ei ? Un semn de la Mihaiu şi întreg Ardealul era la genunchile sale. Stirpea pe Unguri şi din libertate Romînilor ar fi înlăturat elementul duşmănesc pe care nici o concesie în lume nu putea să îmbuneze, şi-l înlocuia cu altul prieten şi iubitor, care ar fi unit la simpatia sîngelui şi plecarea recunoştinţei, ar fi privit la Mihaiu ca la Dumnezeu şi ar fi jărtfit cu drag şi cu lepădare lui întreaga sa fiinţă». Domnul însă care prin aşezămintele sale, consfinţise robia Ţăranului din ţara Romînească, în scop de a se pune bine cu boei cîţ pe cari totd’auna s’a bizuit, a făcut aceaşi greşală şi în Ardeal. Această greşală enormă la dus la înfrîngerea de la Mirislău şi la cursa mişelească de la Guruslav în care a plătit cu viaţa orbirea sa. Din cauza dar a neîncredere! lui Mihaiu în vitalitatea poporului romînesc de la sate, din cauza reacţionarismului sau, visul sau măreţ realizat o clipă, s’a spulberat curînd. Ţările romîne s’au dezbinat iarăşi, pe cînd Ardealul a căzut din nou sub tirania maghiară, Care avea de acum să-şi răzbune veacuri întregi pentru ruşinea înfringerei şi excesele la care se dăduseră atunci, țăranii români în potriva neînduraților lor asupritori. C. D Angliei. Ancheta noastră MAŞINI AGRICOLE. # REMEDII Lipsit de numerar Unii din comercianţii de maşini agricole mi-au spus că starea cîmpiilor noastre e foarte satisfăcătoare; rapiţa şi griul mai ales sunt foarte frumoase. Dacă recolta va fi bună şi preţurile se vor urca puţin, criza va mai slăbi şi diferitele noastre ramure de comerţ vor sălta puţin. Pînă atunci pnsa, lipsa de numerar strijineşte afacerile în mod grav. Comercianţii cer deci, pînă la reluarea afacerilor, ca să se mărească printr’un mijloc oarecare, cantitatea capitalurilor circulante, focrisurile ion dare Măsura cea măi Rlndială şi iha! eficace ar fi cotarea atlăsurilor noastre fondate la bursele mari din straiflaidte. Astăzi cîteva sube ele milioane stău închise în scrisuri fondate şi nu pot fi transformate în numerar. Situaţia comerţului iesiru faţă de acest capital mort, e identică cu situaţia unui individ care ar tremura de frig pe afară, pe cită vreme paltonul lui ar fi raîncat de molii în dulap. De aceea negustorii cer ca guvernul să stărue pentru ca scrisurile funciare să fie cotate la străinătate. Bancherii şi rentierii germani, francezi şi englezi le-ar cumpăra cu plăcere, şi vom avea în schimb cecuri şi aur în cantitate suficientă pentru a se face faţă nevoilor actuale ale comerţului. Banca de scompt Ca şi comercianţii de manufactură, cei de maşini agricole doresc şi cer înfiinţarea unei bănci de scompt, a unei bănci care să n’aibă alt scop, să nu facă altfel de operaţii da cît să scompteze poliţele emise de comercianţii noştri atît pe pieţele interioare cât şi în străinătate. Articolul 7 Capitaliştii străini s’ar teme însă ca să trimeată în ţară la noi milioanele necesare pentru fundarea unei asemenea bănci, din pricina articolului 7 din constituţie. A face bancă de scumpt cu capitaluri indigene, e gen. Banca agricolă ne-a probat în deajunt, că instituţiile financiare întocmite de capitalurile şi oamenii noştri, nu prea aduc foloasele aşteptate. Aşa stînd lucrurile, guvernul ar putea face ceea ce particularii de la noi şi cei din străinătate nu pot face. Asupra acestei chestii vom reveni într’un articol deosebit. Vitele de lucru Am arătat în numărul trecut în ce strînse legături stă progresul comerţului de maşini agricole cu înmulţirea şi prosperarea vitelor de lucru. Toate sforţările guvernului şi ale particularilor nu luesc îndrepate în această direcţie. Vitele ne vor da puterea de muncă care ne lipseşte, îngrăşăminte în cantitatea considerabilă, precum şi materie de hrana pentru populaţia rurală şi materie de export diferitelor branşe de comerţ. De aici depinde în mare parte încetarea crizei actuale şi viitoarea prosperară la agriculture. ’ MARTI 1 NOEMBRE 1894 Răspindirea maşinilor Deşi numărul, de maşini agricole care se aduc în ţară de la o vreme încoace, e foarte considerabil, totuşi pămînturile din multe judeţe se lucrează tot cu plugurile vechi. Sînt o mulţime de sate pe unde maşina agricolă, de la cea mai însemnată ,pînă la cea mai mică, nu şi-a făcut încă apariţia. Trebue deci luate măsuri serioase pentru răspîndirea cit mai mare a maşinilor. Prin concursuri agricole, prin înlesnire de mici credite, prin toate mijloacele pe care le are la dispoziţie guvernul trebue să încurajeze pe toţi agricultorii ca să întrebuinţeze maşini bune pentru lucrul pământului. Industria naţională Nu e nici o industrie care să ne intereseze mai mult decât fabricarea maşinilor agricole. Banii pe cari îi plătim streinilor pentru aceste maşini, se urcă la mai multe milioane pe an. Uzina Lemaître, cu toate perfecţiunile şi măririle care i s’au adus, nu-i în stare să satisfacă nici a zecea parte din cerere. Dacă guvernul ar fi îndreptăţit vre o dată să creeze pe seama lui o branşă de industrie Liflomeafă şi folositoare, apoi nu poate găsi o branşa ,mai potrivită ca maşinile agricole. Şi dacă guvernul nu vrea s’o facă el însuşi, poate încuraja pe acei dintre particulari cari ar fi dispuşi să fundeze ateliere de acest solă. După cît am aflat, noi putem avea fel şi cărbuni la Brăila şi Galaţi, în condiţiile cele mai bune. Lipseşte insa încurajarea şi buna-voinţă. Rezumat Iată dar în rezumat mijloacele pe care le cer comercianţii de maşini agricole pentru îmbunătăţirea comerţului lor, aşa de important în ţara noatră: 1) Cotarea scrisurilor fondate la bursele din străinătate. 2) Fondarea unei bănci de scumpt. 8) îmbunătăţirea şi înmulţirea vitelor de lucru pe care le avem şi introducerea unei bune şi robuste rase de cai, a rasei anume formată in occident pentru lucrul pămtntului. 4" Infiinţarea de tot felul de concursuri agricole şi darea de tot felul de încurajări proprietarilor şi ţăranilor din regiunile unde nu s’au introdus încă maşinile agricole. 5) Facerea cit mai repede a unei numeroase reţele de şosele bune. In numărul viitor vom vorbi despre comerţul cu piei şi despre tăbăcării. I. Theodorescu. ----------------------------------- . IN PREAJMA SCRISORILOR Intr’o piesă de teatru o scrisoare venită la timp e adesea un truc necesar pentru scurtarea acţiunii; în piesele proaste însă s’a făcut şi se face un abuz atit de caraghioz cu acest truc, în cît de sigur că azi un autor dramatic care se respectă s’ar sfii să mai întrebuinţeze chiar şi cu potriveală. in politică de asemenea, o scrisoare de multe ori poate să salveze sau să compromită o situaţiune; prea multe scrisori însă se poate întîmpla să-ţi ducă gîndul şi de aci la farsele proaste de la teatru. Aşa de pilda avem drama politică zisă «Afacerea Lahovary». Autorii ei, D-niî V. A. Urechiă şi V. C. A. Rosetti au întrecut şi pe decemvirul farsor Em. Antonescu; ăsta în drama lui mai avea şi pumnal şi otravă.—D-nii Urechiă-Rosetti insă, n’au de cît scrisori misterioase. Una e de la o persoană, alta există, altele nu s’au primit de Vasile Alexandrescu Urechiă, ci de Urechiă Aîexandrescu Vasile, — şi farsa dramatică urmează înainte pe tema asta. Partea adversă, Ion Lahovary nare scrisori. Pin’acum n’a produs în drama asta de cît o telegramă. Dar, dacă va asculta de sfatul pe care i-l dă Naţionalul de eri, nu vom pierde nimic aşteptînd. Ce zice Naţionalul? Să producă şi D. Ion Lahovary da ex. o scrisoare a directorului ziarului Débats sau scrisori de la directorii celorl’alte ziare din Paris... Ideia nu e rea de loc. Chestia s’ar simplifica numai de cit. Aveţi scrisori? Am si eu. Sintern ebit. Had.