Adevěrul, noiembrie 1894 (Anul 7, nr. 2020-2047)

1894-11-25 / nr. 2042

AN­UL VI?. No. 2042 ^UIUIERULjlO BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 SI 15 ALE FIE­CAREI LUNI SI SG PLĂTESC TOT-l­­A­UNA ÎNAINTE m Bucureşti in casa administraţie! Din Judele şi Streinătate prin ’ mandats POŞTALE UN AN In ŢARĂ 30 I.Rr. ÎN STREINĂTATE 50 LEU ŞASE LUNI . . 15 8 S 8 25 8 TREI LUNÍ : . 8 8 » » 13 3 Un nu­mest în­tremnalare 8® Itniri Manuscriptele nu se inapoiaza ADMINISTRAŢIA PASAGIUL BANCEI NAŢIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI) EDIŢIA A TREIA Să te fereşti Române de cuiti strein în casă V. Alexandri. NUMERUL_10 BANI ANUNCIURILE DIN Bucureşti şi judeţe se primesc mimai la Administraţie DIN Streinătate, direct la administraţiei, la toate oficiele. de publicitate ANUNCIURÎ la pag .iv..............0,30 b. linia » » i iii.............2,— lei » D 3 » II.............3,— » » INSERŢIELE ŞI RECLAMELE 3 LEI Rlj La Paris, ziarul se găseşte­­ CU NUMERUL LA bioscul No. 192, Bouleo. GESTIUNEA TURCULUI Odinioară, pe cînd regii erau to­­tul, iar Naţiunea nimic, — Victor Hugo avea dreptul să scrie Le roi s’amuse. Dar de cînd s’a procla­mat cu atita glorie suveranitatea poporului, Naţiunea a căpătat atî­­tea privilegii, în­cît îşi plăteşte ea luxul de a avea bufoni. Costă cam scump aceşti Rigb­­letto, nu’i vine , dar ei justifică Vorbele libretului italienesc : Io la lingua, egli ha U pngnale ! In adevăr, au limbă Domnii de­putaţi şi ştiu să se slujească die ea în beneficiul Naţiune! si cu gratio- Sul Concurs al diurnei. Cînd ies in scenă, şti că avem de ce tide. De pildă ieri. Inchipuiibvă că ministrul de finanţe S’a prezintat in faţa «On­oratei Adunări» cu ru­găciunea de a i se volţi gestiiinea financiară din anul... 1878. Dia­portorul a fost bine ales: era inevitabilul D. Bobeică, un amator destul de cunoscut pentru antice. Gestiunea financiară de la 1878! Iată o ţară bine administrată, iată o ţară de la care ar putea lua e­­xemplu­l). Kin-Hu-Mi, marele băr­bat de stat al Chinei! De la 1878 şi pină astă­zi, — a­­dică de 16 ani, — guvernele n’au găsit ocazia să’şi prezinte conturile, întocmai cum ar face nişte tutori de minori, deprinşi cu tăcerea in materie de control. «Europa», Europa la care fac a­­pel politicianii ori de cite ori le vine să citeze un autor, ar avea de ce unde, dac’ar afla cum se ad­ministrează avutul public în Bel­­gia-parodie. Cu toate astea, reprezentanţii Na­­ţiunei îşi permit asemenea false glu­meţe, siguri fiind că Naţiunea se amuzează pe socoteala unor ast­fel de distracţii. Şi iată pentru ce şedinţa de ieri a fost transformată într’o şedinţă de Academie ori de muzeu, — o adevărată şedinţă arheologică, de la care lipsea numai D. Tocilescu. Lucrul pare straniu­. Și, dac’am vrui să luăm în serios scandalul acesta, fără îndoială ar trebui să ne întrebăm : a cui e vina ? Ei bine, la aceasta ni s’a respins deja. D. Porumbaru, oratorul și spe­cialistul grupului parlamentar libe­ral, a apucat de scurt pe D. Gher­­mani, i-a imputat o culpabilitate vinovată, — în sfirşit... şi-a făcut datoria. Aşi fi rămas convins că partidul liberal e de o corectitudine exem­plară. Din nenorocire însă, D. Gher­­mani a luat cuvîntul şi a dovedit, —ceea­ ce nu era greu de dovedit,— că la 1878 erau la putere liberalii şi că, deci, dacă acea gestiune n’a fost verificată, vina este a guvernu­lui de atunci. Pentru D. Porumbaru, argumen­tul ministerial era decisiv. D-sa a luat deci nobila rezoluţiune, — pe care ar fi putut-o lua înainte de a cere cuvîntul, — rezoluţiunea de a se aşeză la loc în bancă şi a tăcea din gură în ce privea „chestiunea prealabilă“. Afacerea a fost deci dezbătută, ges­tiunea aprobată, şi iată-ne în re­gulă după 16 ani de dezordine. A fost cam lung termenul şi ne amin­teşte povestea fiului rătăcit, care se întoarce la domiciliu după ce s-a săturat de hoinărit prin lume. Liberalii sînt acum mulţumiţi, conservatorii nu mai puţin,—pace, linişte şi concordie, cum ar rezice Voinţa Naţională. Dar noi ? Noi cari nu sîntem nici liberali nici conservatori, noi cari nu credem că gestiunile murdare trebuesc spălate în familie, putem noi fi încîntaţi de chipul cum isto­ricii în­eie® să administreze avutul De­sigur* nu. Şi iată de ce. Mai intimu, Constituţia spu­ne lă­murit că gestiunea financiară tre­buie prezintată Parlamentului peste doi ani. Deci e­a o prezintă peste 16 ani însemnează a călca aceea­ ce Se chiamă legea legilor. Prezintarea gestiune! peste doi ani!­a te tail rost, și an­ume acela că guvernul poate fi răspunzător și că ptnă și cele mai mici socoteli se pot verifica. Gre sie ’n­tîmplă cînd vii cu o­ ges­tiune peste 16 ani? Se ’ntim­îplă aceea ce s’a ’ntîmplat ieri: la orî­ce întrebare, Ministrul replică : — P­ăi ce mă apucaţi pe mine de scurtă Acum 10 ani nu eram eu ministru!... — Dar pe cine să apucăm? — ?! ... Şi, în lipsă de girant respon­sabil, plăteşte Turcul, adică „po­porul român In a cărui putere de muncă avem atîta încredere...’ Şi aceasta nu’i o fantezie a noastră. Chiar ieri s’a găsit în bugetul anu­lui 1878 un escedent de vre-o 4 milioane, și totuşi același buget a­­cuză un deficit de 48 de milioane... Cum se poate una ca asta? Foarte simplu : deficitul există din bugetele anterioare lui 1878, însă... pe cine să interpelezi pentru aceasta? Gu­vernul de la 1875 a fost dat jude­căţii şi, pardon de expresie, achi­tat !... Acum : — Prinde orbul şi scoate-i ochii, sau: — Trăiască partidul conservator, trăiască partidul liberal, trăiască su­veranitatea naţională ! Anton Bacalbaşa. —■-------------------------­ TURBURÂRILI DIN ARMENIA Verdanott din Con«t»Htinopol. - lateeroare de revoltă. - de in­surgenţi- - Pristili‘­­ţi eraaiinî. - IjMjjiita cu­­turcii, - Prinderea şefului răscoalei« Prin mijlocirea ziarelor engleze, opi­nia publică europeană a fost alarmată zilele trecute de nişte aşa-zise oribile mă­celuri, ce ar fi fost­ săvîrşite de nişte trupe turceşti asupra armenilor. Svonurie erau din izvor armenesc, de aceea ele au fost primite cu oare­care neîncredere chiar de la început. Iată acum Versatunea ce se dă din Con­­stantinopol asupra celor întimplate : încercare de revoltă Ciocnirea care sa întîmplat între tru­­pele turcești și armeni a fost rezultatul unei încercări de revoltă din partea aces­tora din urmă. Cel care fi cautat sa însceneze revolta* a fost un oare­care Hampartgum de fel din vilaietul Adana. Acest Hampartgum a studiat medicina în Constantinopol. Luînd pace la tulburarile de la Rum­­kapu a fugit la Atena şi pe urmă la Geneva. Curînd însă s’a întors, sub tin nume fals, prin Alexandrette la Diarbekir. Aci, în tovărăşie cu alţi cinci, a început o agitaţie activă pentru o răscoală gene­rală a armenilor, răspindind svortul că Englitera şi marile puteri atîta ar aş­tepta pentru ca să ia sub scutul lor pe armeni. 30­0 de insurgenţi In acest chip, Hampartgum a izbutit a strînge la Eudonk Dag trei mii de oa­meni înarmaţi. După ce aceştia îşi pu­­­seră, la­ adăpost familiile şi averile, nă­văliră asupra tribului Delikanilor, spre miază-zi de la Muk, ucigind şi prădînd tot ce le ieşea in cale. Oraşul Muk n’au avut curaj să’l atace, de oare­ce ştiaă că era ocupat de trupe regulate turceşti. Lăsîndu­ la o parte însă, năvăliră a­­supra tribului Belk­anilor, pustiiră cu desăvîrşire satul Galli-Guzot, dindu-se la acte de cruzime înfiorătoare. Tot aci au ars de viu pe fiul unui agă anume Bumar. Multor oameni le-au scos ochii şi le-au tăiat urechile. Lupta cu Turcii prin August insurgenţii aceştia înce­puseră a năvăli şi asupra unor sate ale Kurzilor de prin prejurul oraşului Muk — pină cînd în sfirşit se trimiseră în­po­­triva lor trupe turceşti regulate, a respinge un prim atac al trupelor tur­ceşti, care au pierdut în această luptă mai mulţi soldaţi şi un căpitan. in* cele din urmă însă insurgenţii fură scoşi din poziţiile lor şi alungaţi în munţi. Prinderea şefului rebelilor Turcii îi Urmăriră şi aici şi reuşiră a descoperi pe Hampartgun într’o peşteră, unde se ascunsese dimpreună cu alţi 11 tovarăşi ai săi. Iran­tpartgum a fost legat şi dat pe mina justiţiei. Familiile insurgenţilor s’au reîntors in satele lor, și cu aceasta s’a pus capăt revoltei. La acestea s’ar reduce, după versiunea din Constantinopol, toate svonurile des­pre grozavele măceluri din Armenia. Discursuri.... Vest In curînd Camera va ncepe să discute respunsul la mesaj. Imî fac deci o deosebită plăcere, să dau de mai nainte cititorilor mei frazele principale din discursurile ce vor fi rostite. Cu sacrificii enorme am izbutit să’mi procur aceste fraze şi f­rata­le : — Onorată adunare, In fie­care an la deschiderea parlamentului Naţiunea are ocaziunea de a vorbi cu coroana. Ocaziunea aceasta este solemnă.... — Voiu fi scurt, Domnilor.... — Orî-ce s’ar zice și orî-ce s’ar face, traversăm o situațiune gravă.... — Vă rog, reveniţi la chestiune.... — Voiu vorbi și de aceasta — Este bine, Domnilor, ca cu o oră maî nainte să remediăm.. . — Nu vă ascundeţî după deget... — Domnilor, lăsați dialogurile... — Rog pe D. Președinte să mă protejeze în potriva majoritate!... — Vă chel­i la ordine ! — La asemenea chib­urî nu respund; sint mai pre­sus de ele... — Or, ce a ’nțeies legiuitorul cînd a Stabilit acest principiu? — Sint sigur, Domnii mei, că nu este nimeni in această sacro-santă incintă, care să nu recunoască împreună cu mine... , — Aţi transitat cu toate opijiiunile! Ion Bratianu v a numit Butoiu fără fund ! — Nu eşti tot D-ta acela care ai botezat pe D. Fleva, Cleone cel fără rușine? — Tot aşă scriaî în Epoca ! — Eî, Domnilor! Cînd un ministru eseroeh­ează semnătura Hegelui... — Lăsaţi Coroana, Domnule orator... Coroana este mai presus de pasiunile noastre... — Ştim noi de unde vă inspiraţi: de la Kalnoky... — Nu uitaţi că aţi expulzat domnul transilvă­neni... — A trecut epoca Maîcanilor şi Angheleştilor! — Aţi promis D-lul Catargiu o ’nmormîntare de clasa 1... — Protestăm în faţa Naţiunii!... — Cunoaştem noi alegerile libere ale D-lui Catar­­giu: chinorozul şi lita! — Aţi ingenunchiat ţara năuntru şi aţi Umilit o In afară !... — De ce nu vorbiţi şi de legea Maximului ? — Nu mă siliţi să citez pe instigatori! .. La ordine! La ordine I — In faţa unei asetniehtea procedări, noi declarăm că ne retragem... Ţara ne va judecă pe toţi. * « Va urmi la momentul ofiortun, aveţi puţina răb­dare, Domnilor, Nu veţi pierde nimic aşteptatul... Rigolo. Pensia pentru bătrîneţe se dă de drept la 71 ani, fără altă dovadă. Pentru determinarea pensiei de inva­liditate se urm­ează ast­fel: se ia ca punct de plecare o sumă de 75 lei, la aceasta se adaogă o fracţiune de franc variind după clase, şi corespunzînd la numărul de săptămîni ce a cotizat şi la care sta­tul mai adaogă o subvenţie de 62 lei şi S0 bani pe an. In Franţa subvenţia statului va f­i tacă mai mare. După proiectul lui Constans, statul nu dă o sumă fixă in mo­mentul deschiderea pensiei ca în Germa­nia, ci dă în fie­care an o sumă egală cu % din vărsămintele reunite ale lucrăto­rului şi a patronului, care sumă apoi se fructifică şi se capitalizează. Ast­fel se calculează că în timp de 30 de ani de funcţionare a unei asemenea case, plecind de la ipoteza vărsare­ de 15 bani pe zi asupra salarului lucrăto­rilor, statul va avea de vă­rsat suma de 88 milioane. Ar fi prea lung pentru a intra în de­taliile acestor proiecte. Destul că am­ do­vedit în potriva D-lui Carp, că princi­piul contribuirea statului s'a recunoscut ca drept în principalele state. Chiar în Anglia un proiect de lege al D-lui Chamberlain, pune în sarcina sta­tului o subvenţie anuală. Cind dar lucrul e pretutindeni admis, cînd chiar Bismarck admite lucrul, pratru ce Bismarckul nostru n’ar fi făcut şi el tot aşa ? Din comparaţia cu legiuirile străine relevăm dlar două vicii proiectului D-lui Carp : 1) Că nu face pe stat să contribue cu dinii *, pentru fondul caselor de pensii/ 2) Că nu stabilește chestia responsabi­lității profesionale pentru patroni în caz de accidente, importantă mai ales în ma­teria minelor. C. D. Angliei. PROTECŢIA LUCRATORILOR Arătam într’un precedent articol mo­dul cum organizează D. Carp casele de pensiuni şi de ajutoare pentru lucrătorii minieri, şi'i reproşam că nul face pe stat să contribue cu nimic la aceste case, din care cauză pensiile vor fi ridicol de mici. Amci maî Stabilit apoi legitimitatea în principiu a contribuirei statului. Vom arăta acum, cum aCest principiu a fost aplicat în țări mai reacționare de cît noi fi într’o măsură mult mai largă de cît comportă proiectul C-lt­i Carp. D. Garp* in adevăr* nu se ocupă de cit de lucrătorii miffififi,­­le cînd «Ue «tale creisză ademenea case pentru toți munci­torii* fără deosebire de profesie. ^ă luăm dS firidă Berm­ania« tdă 0 p?r!e din legiuirile creiate in­ fav0?rea moncei sub domnia cancelarului de fer. Diotiiu se decretează obligatorie pen­tru toți lucrătorii asigurarea în potriva bolilor, și se ușurează această asigurare prin case comunale, în 84 o lege pune în sarcin­a patroni­lor toate accidentele profesionale, a că­ror victimă pot fi lucrătorii, acordîn­­d a­ie rente viagere, a căror cuantum se determină de lege, după cîtimea sala­riilor. In fine, în 1889 se votează o lege asu­pra asigurărei în potriva invalidităţei şi a bătrîneţei, prin care această asigurare se declară obligatorie pentru toţi mun­citorii. , , „ Muncitorii sunt împărţiţi, după sala­rul lor anual, în 4 clase : 1-a a­ celor cu un salar pină la 435 lei; 2-a de la 485—686 lei ; 3 a ele la 685-1060 lei ; a 4-a de mai mult de 1060. „ Patronii sunt însărcinaţi să preia din salariile lucrătorilor lor, reţineri care cresc după clasa lucrătorilor cam ast­fel: 35 47, 00 şi 75 lei. Tot patronii mai sunt obligaţi să­ depue subvenţii egale cu ma­rfa reţinerilor făcute de ei asupra sa­^Ar^Idrept la pensie pentru invalidi­tate d­V ce asigurat atins de incapaci­­rfatl’JLL m­ea, la or!-ce vrtsfe i sar !n- VINERI 25 NOEMBRE 1804 IWJ—1 ■iiiijiiTM Mărirea personalului trebue însoţită şi de oare­care garanţii. Măcelarii, din ignoranţă sau din rea credinţă, refuză să se supue mă­surilor pe care le-ar lua medicul veterinar in urma unei inspecţii microscopice. Eu cred că li se fac şicane şi recurg la protecţia şi in­tervenţia consilierilor comunali de specia Bă­­lăşanu-Brătescu. Se impune deci ca politica să nu fie ameste­cată la abator. Să li se dea medicilor veteri­nari tot­­ prestigiul şi toată puterea necesară, pentru a-şi putea exercita controlul faţă de măcelari. Mărirea abatorului Marea majoritate a porcilor şi a oilor cari­ se consumă în capitală, se taie prin curţile oame­nilor şi­ scapă ast-fel orî-căruî control ştiin­ţific. Pricina e că partea din actualul abator des­tinată tăerei porcilor şi a oilor, e cu totul insu­ficientă şi incomodă. Cu toată buna-voinţă care s’ar pune, nu se pot tăia la abator de­cît 30 de porci pe zi, iar în Capitală se consumă zilnic 400 de porci. Porcii au multe şi felurite boale, mai mult sau mai puţin periculoase pentru sănătatea pu­blică. Se impune clar mărirea abatorului ca să se poată tăia acolo absolut toate vitele care se consumă în capitală. Inspecţia haleloe Pină la complectarea abatorului comunal, se impune o strictă inspecţie a cărnei care se vinde prin hale, de­oare­ce o bună parte din ea provine de la vite tăiate prin curţile parti­cularilor. Pentru a face eficace această inspecţie, se cere ca medicii halelor să fie investiţi cu o au­toritate mare şi să fie serios secondaţi de a­­genţii comunali şi poliţieneşti. Se mai cere ca fie­care hală să fie­ înzestrată cu microscoape şi cu toate instrumentele nece­sare unei serioase inspecţii a cărnei. Astă­zi , medicii veterinari din hale sunt nevoiţi* să recurgă la institutul Babeş, lucru incomod şi insuficient peste măsură. * * Facem dar apel la actualul primar al capita­lei şi îl rugăm să se ocupe foarte de aproape cu abatorul comunal. Neglijenţa D-sa le poate compromite în cel mai mare grad sănătatea publică, deja destul de proastă astă­zi. 1. Theodorescu Sfîrșitul primejdiei Distrugerea vitelor bolnave.­­IHărirta **S»atori*3i»i.­­ Eaa*pe«?$ia *»e­­rioapă M bulelor. Mai înainte de-a procede la orî­ ce solii de măsură higienică, un primar care s’ar interesa de sănătatea administraţilor săi, trebue să se ocupe in primul rind cu reorganizarea aba­torului. Vilele bolnave Peidfu a se putea împiedeca taerea şi con­sumarea vitelor bolnave, se cere un personal de oameni de ştiinţă, mai mare ca astă­zi. Nu­mai cu­ un medic veterinar şi cu un ajutor, nu se pot examina toate vilele care vin zilnic la abator. Prima măsură ar fi scoaterea complectă din circulaţie a vitelor bolnave. A le respinge pur şi simplu de la tăere, nu-i de ajuns. Căci vita respinsă trebue tăiată, dacă nu la abator, atunci în altă parte. Toate vitele bolnave respinse se taie de obicei, în mod clandestin. Prin urmare primejdia care ameninţă sănă­tatea publică, n­ fi înlăturată prin faptul că abatorul respinge vitele bolnave. îngropare sau o cremaţie Se impune deci să se înfiinţeze pe lingă aba­­tor un cimitir pentru îngroparea cadavrelor vi­telor bolnave, sau un crematoriu­ pentru ar­derea lor. Comuna să despăgubească pe măcelarii pă­gubaşi, cu o treime din preţul vitei. Pentru a nu se da loc la înşelătorii, fiind dat că măcelarii cumpără adesea vite cu un preţ derizoriu şi în asemenea caz ei ar fi foarte bu­curoşi să le îngroape pe socoteala primăriei, să se ia următoarea măsură preventivă . Sâ nu fie despăgubiţi de cit acei măcelari cărora nu l s’a dat aviz prealabil că vitele lor sint bolnave, din partea medicului veteri­nar de la abator, înainte ca aceste vite să fie tăiate. Trerea ziua A doua măsură indispensabilă, e interzice­­rea absolută de-a se mai tăia vitele noaptea, iar durata tăierei făcută în timpul zilei, să fie de cel puţin şase ore. Ori­cită lumină electrică ar fi la abator, e greu să se deosebească noaptea vitele şi car­­nea cu aparenţă bolnavă. Ziua, medicul veterinar poate inspecta cu de-aiîiănuntul vitele şi pune de o parte pe cele suspecte. Din nenorocire, astă­zi s’a reintrodus ve­chiul sistem de­ a se tăia noaptea, in marele detriment al consumatorilor. Afară de asta trebue să se fixeze o oră pina la care vitele să poată fi introduse în curtea abatorului. O dată trecută această oră, ori­care ar fi motivul invocat de măcelar, să se închidă şi să se păzească bine porţile, ca să nu se mai poată introduce vite. Aflăm că astă­zî, după inspecţia generală a medicului veterinar, vitele continuă a fi in­troduse în abator. Natural că aceste vite scapă orî­ căruî control. Inspecţia cărneî Aceste măsuri nu sunt suficiente. Vite fru­moase şi grase sunt adesea bolnave. Numai inspecţia cu microscopul poate să determine dacă toată cartea vitelor tăie e sutăUV“3 ainăbunţita a bârnei nu se poate face. —.».i iML~^?aOTaiBBggra^ DlU DEALUL OiURSEi O m»sii*e suapjiriai».—0 fâe­stîsiiM» iîrapiss"­­A 6 ani înviată Sa­laa»erâ. De cînd ne-am învrednicit să avena Parla­ment, o instituţie menită a ’nbunătăţi soarta birjarilor şi a sărmanelor copile orfane şi eu mamiţică,—am văzut multe năzdrăvănii. A tie ieri le-a întrecut pe toate. De sigur, ăţî auzit şi D­v. ca actuala Ca­meră trebuia s’î voteze bugetul pe exerciţiu­ 1895—96. Votarea bugetului e, în adevăr, un exerciţiu admirabil. Să vedeţi însă ce caz ciudat s’a întîmplat. In Ioc să apară sus-pomenitul buget, ne-am pomenit cu apariţia bătrînuluî Bobeică, un tinăr foarte spiritual la Botoşani. Ne pregăteam să riderm­. Ne aşteptam la o comicărie, cum se zice la circ, fiind­că D. Bobeică e un om foarte hazliu cînd citeşte ra­poartele altora. Şi’n adevăr, a fost de rîs! Inchipuiţi-vă că omul roşu se apucă şi dă o citire... gestiune! financiare pe anul 1878 (1878 nu’i o greşală de tipar). — Fireşte, noi am rîs. Cum se poate să vii la 1894 cu gestiunea din 1878 ? Şi totuşi aşa a fost, vai! E trist, dar e exact. D. Porumbaru ca să se convingă că nu-î glumă, se scoală de colo şi ’ntreabă: — Ce avem noi cu gestiunea de la 1878? — Ce să aveţi? replică D. Ghermani. Gu­vernul liberal de la 1878 n'a avut vreme să prezinte această gestiune pină la 1888. Şi D. Ghermani, care scoate pe nas un dis­curs întreg, convinge pe D. Porumbaru. — Care va să zică ai noştri sunt de vină ! Apoi de ce nu spuneaţi aşa, nenişorule ! Toată lumea e uimită. Liberali şi conservatori intona «hai să dăm mină cu mină», şi ges­tiunea se votează. Fireşte, s’a găsit un mic deficit de vre-o 48 de milioane , dar nu s’a supărat nimeni de asta. Cum să te superi! Guvernul care a lăsat la 1875 a­t^t deficit a fost dat judecăţii şi... achitat; prin urmare, sumele se pot consideră şi ele ca achitate. A fost frumoasă şedinţa. Eu unul mă consi­­deraai ca asistînd de o şedinţă academică. Deja mă aşteptam să văd pe D.JTocilescu cerînd să scoată apă din piatră seacă. Dar D. Tocilescu lipsea. In loc de asta, gu­vernele au fost scoase basma curată,—şi ia­tă-ne cu gestiuni în regulă. Ori­cum, tot e bună la sevă Camera, daca este ea în stare să invieze o gestiune îngro­pată acum 16 ani! Sărmanul meu bunic, ce păcat că ai murit acum 17 anişori! Un an daca mai trăiai, iţi du­ceam oscioarele la Cameră, —și Camera te-ar fi inirat! , , Să regulezi dintr’un condeiu o gestiune de 16 ani, e în adevăr o ce.ajufte de Bravo * denuteti! ar fi iaca­ * p’SnaaslimW «rate. ÜraÜ.

Next