Adevěrul, decembrie 1894 (Anul 7, nr. 2048-2074)
1894-12-01 / nr. 2048
ANUL VII. No. 2048. NUMERUL^IO BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 ŞI 15 ALE FIECĂREI LUNI SI SE PLĂTESC TOT-D'AUNA ÎNAINTE in Bucureşti la casa administraţie! din Judeţe şi Strcinătate prin ’ mandats POŞTALE UN AN ÎN ŢARĂ 30 LEI; ÎN STRHINĂTATE 50 LEÎ ŞASE LUNI . . 15 » » » 25 » TREI LUNI . . 8 » » » 13 » Ura uuiraeB* îsa sfireîraatat® 30 barai Să te ferești Române MANUSCRIPTELE NU SE INAPOIAZA ADMINISTRATIA PASAGIUL BANCE! NATIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI) 1j Director politic: ALEX. V. B1 L^I^IANU I c.-- fy- \ rio i'-V. ABexarad^VH, Vv?" " JOUI 1 DECEMBRE 1894 MIHERUMO BANI ANUNCIURILE din Bikureştî şi judeţe se primesc numai la Administraţie nnsi-Skeinătate, direct la administraţie is ^^oaie oficiale, de publicitate j PAG. IV, .... 0,30 b. linia nr.... . 2,— le! » j» li.... . 3,—— » a JI RECLAMELE 3 LEÎ RÎNDUL. f Rul se găseşte de vÎnzare CU NUMERUL LA p. 192, Boulev. St.-Germain UN NUMER VECII IU 30 BANI REDACŢIA PASAGIUL BĂNCEI NAŢIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI) ŢĂRAN DE CONTRABANDĂ Eram încîntaţi cînd am văzut cum D. Nicolaescu a ridicat nivelul discuţiunei la Cameră, şi am fost tot aşa de încîntaţi ieri, văzîrid că D. A. C. Cuza se menţine la acest nivel. ‘ Cu drept cuvint, ne ziceam noi, se cunoaşte că sînt în Parlament elemente tinere, care înţeleg altfel politica de cit cei îmbătrîniţi în bizantinisme. După aceştia doi, a apărut D. Barbu Ştefănescu-Delavrancea. De la primele cuvinte însă, tînărul debutant ne-a zdrobit iluziile. In adevăr, cum s’a prezintat D. Delavrancea ? D-sa a făcut aproape introducţia următoare : — «Domnilor, rolul meu în Cameră este foarte greu şi recunosc greutăţile lui. Dv. sînteţi aci o academie de învăţaţi reci, iar eu apar în mijlocul Dv. ca un fiu al poporului, ca un ţăran, ca un om de la mahala care vine să -şi plîngă durerile neamului lui. Să nu vă mire dar tonul meu, asperităţile mele, întregul meu chip de a fi şi de a vorbi!...» Fără ’ndoială, am zîmbit de pretenţiunea asta, căci nu ştim ca D. Delavrancea să fie nici democrat nici fiu de sătean, ci un om înglobat pînă întîi în politicianism meschin, un agent electoral foarte pasionat, redactor al celui mai bizantin şi mai burghez ziar. Dar fie. Se poate întîmpla ca D. Ştefănescu, odată intrat în sfatul ţării, să voiască a rupe încătuşarea care ’l leagă de partidul milionarilor şi să pledeze cauza poporului. Insă vai! am asistat la un spectacol care nu onorează de loc pe un tînăr şi mai ales pe un «sălbatic» căruia nu-i prieşte atmosfera bolnavă din Parlament. In loc să menţie discuţia la înălţimea la care o ridicase I. Nicolaescu, debutantul de la Ploeşti a coborît-o şi a coborît-o adînc. Ce ne-a spus D. Ştefănescu? Ce idei a susţinut? In numele cărui program a vorbit? Ce îmbunătăţiri a cerut acest fiu al poporului pentru neamul sau obijduit? Cititor plin de pudoare, dacă vreodată privirile tale au lunecat pe paginile searbăde ale Voinţei Naţionale, dacă soarta te-a împins într’un moment de restrişte şi de disperare să citeşti articolele acelea în care se vorbeşte vecinie de Măncîulescu şi de Bedmar, de chinoros şi de reacţiune, de cetăţeni pacinici şi de cetăţeni indignaţi,—atunci cunoşti discursul complect al D-luî Delavrancea. Pentru D-sa nu există problemă mai mare decît aceea de a se şti dacă D. Carp ori J. Catargiu conduc guvernul; pentru D-sa nu există nici democraţie, nici un popor de nevoiaşi, nici reforme adînci pe care le cere acest popor. D. Nicolaescu avusese curajul să se ridice mai presus de certurile meschine de la buget. D. Delavrancea ni se prezintă însă ca un politician de rind, în mintea căruia nu s’a arătat încă lumina mare a curentelor moderne. Ceasuri întregi D-sa a făcut «procesul Reacţiuneî», cu un talent care, natural, nu’i nici mai presus nici mai prejos de proza Voinţei. Discursul D-sale n’are nici o importanţă politică, pentru că se pierde in nămolul discursurilor de acelaşi calibru rostite de toţi Stoiceştii trecuţi şi prezenţi. Şi dacă ne ocupăm de el, este pentru că mulţi naivi puseseră speranţe pe debutul acesta şi pentru că nu ne putem opri de a ne manifestă mîhnirea cînd vedem pe tineri tot aşa de ruginiţi şi de bizantini ca generaţia d’inaintea lor. Noi nu intrăm măcar în cercetare dacă eră dreaptă ori nu cauza pe care o apără D. Delavrancea , un lucru ne preocupă : D-sa n’a apărat da loc poporul in numele căruia se lăudă că va vorbi. De aceea, revenind la fraza cu care şi a început discursul, declarăm că n’a’m văzut de Ioc în D-sa un sălbatic şi un ţăran care plin de durerile neamului, ci un politician care repetă toate frazele goale şi toate articolele sterpe ale unei gazete de gaşcă. Cînd Dincă Skileru s’a lăudat că e ţăran, i s’a spus cu drept cuvînt că e ţăran de carnaval. Cînd Barbu Ştefănescu se laudă că e ţăran, i se poate spune, în urma discursului de ieri, că e ţăran de contrabandă. Şi... văzînd singur că titlul de „ţăran” nu i se potriveşte, s’a grăbit să adaoge: „eu sînt un om de mahală...” Asta da, un mare mahalagiu politic, care dacă n’are pantaloni creți are însă tot modul de a discută al mahalagiilor. Anton Bacalbașa. SATIRA ZILEI O criză gravă Cum se cunoaşte că trăim în vreme de criză ! Mai înainte vreme, cînd eră cîte o alegere, bieţii bătăuşi se bucurau şi ei că pot să mai salte ceva din sărăcie. Puteai să ’şi facă bugetul mai omenos, să facă tîrguelî, să se chivernisească gospodăreşte. Vezi că, la alegeri, candidaţii puneaui la dispoziţia cetăţenilor piese de cinci şi de douăzeci de lei. Erau fericite acele vremuri! Astăzi însă, criza a distrus moravurile patriarhale. Cu ocazia alegerei de la Iaşi, 1. Ion Mavrodi a lansat pe piaţă bonuri de un franc. Aceste bonuri au fost date în vileag, şi Evenimentul dă chiar un facsimile purtînd numărul de ordine 80. Ei bine, aceasta e trist ! Aceasta dovedeşte că trecem printr’o criză grozavă şi că sîntem ameninţaţi să pierdem singura instituţiune care rămăsese în floare: instituţia bătăuşilor. Oameni cari îşi găsiseră o carieră în arta de a da la cap, se văd azi mai rău plătiţi decît salahorii, aşa că se creiază un nou gen de proletari, proletarii-bătăuşî. Eu unul, deplîng soarta acestor nenorociţi ajunşi în sapă de lemn şi cer să se fixeze pentru sermanii bătăuşi un minimum de salariu, ca să nu mai fie la discreţia celui d’intimu candidat venit. Este o ruşine ca bieţii oameni să fie plătiţi cu un franc, mai ales iarna, cînd lemnele costă aşa de scump şi cînd, prin urmare, o bîtă costă mai mult de un franc. Rigolo. Semnele veacului Grozavă trebuie să fie mizeria ţăranului şi mare trebuie să fie primejdia cu care această mizerie excesivă ameninţă pungile bogătaşilor! Pină mai dăimăzi, oricine îndrăznea să ridice glasul în favoarea milioanelor de dezmoşteniţi, daţi pradă celor mai neomenoşi şi mai stupizi exploatatori, era taxat de nebun, iar ideile lui generoase taxate de utopii şi de plante exotice. Timpul a trecut repede şi mizeria poporului romînesc a crescut şi mai repede. Utopiile au prins rădăcini* adînci şi astăzi ele păşesc în lagărul vrăjmaşilor de alta dată. * Discursurile D lor Nicolaescu şi Cuza trebuie să impresioneze foarte prost pe ghiftuiţii majorităţei şi pe cei de pe banca ministerială. Mai ales că oratorii cari au arătat plăgile dureroase şi profunde ale societăţei noastre nu sunt nici socialişti, nici măcar democraţi curaţi. Cel d’intriu se intitulează liberal şi cel de-al doilea conservator. Şi constrînşi prin studiu sau prin observaţia faptelor să recunoască adînca mizerie în care zace ţăranul şi incapacitatea stupidă a claselor suprapuse, aceşti doi oratori au fost constrînşi în acelaşi timp să recunoască că nu mai merge cu jumătăţile de măsuri, cu paliative înşelătoare, îngroziţi de întinderea răului*şi de gravitatea lui. D-nii Nicolaescu şi Cuza au fost nevoiţi să constate că leacul nu se poate aştepta decît de la nişte reforme adînc democratice, revoluţionare chiar. Şi unul şi altul au recunoscut că ţăranul trebuie sustras cu desăvîrşire din gruarele exploatatorilor nemiloşi,prin înfiinţarea proprietaţeî colective. încă o dată, cei cari recunosc nevoia votului universal, a reformei impozitelor şi a proprietăţei colective, nu sunt socialişti, ci pur şi simplu liberali şi conservatori. Oricită nepăsare şi împietrire ar fi în inima guvernanţilorde astăzi, faptul că chiar în sinul lor se ivesc oameni cari împărtăşesc ideea că aproape toată alcătuirea actuală a societăţei trebuie schimbată şi înlocuită cu o arta nouă, trebuie să-i facă să tresară şi chiar să tremure. Ce bine se potriveşte şi la noi frumoasa peroraţie cu care deputatul francez Pellelan şi-a încheiat critica, pe care a făcut-o, timp de şase ore, noului buget din Franţa. .EDITIA A TRigr Există în Oceania o specie puternică de vultur, a zis Pelletan în discursul sau, care uimeşte pe toţi prin puterea zborului. Dar intri o zi un microb nevăzut se aşează la rădăcina acestor pene falnice, şi ele cad una cite una, pînă ce vulturul nu mai poate zbura. Partidele noastre, liberaţi şi conservatori, au fost nişte vulturii falnici, — paseri de zbor şi de pradă in acelaşi timp. Dar mizeria de jos şi criza de astăzi, atacă penele vulturului şi le vor face să cadă, repede-repede. Asta ar fi concluzia celor două discursuri pronunţate în Cameră de doi deputaţi, făcind parte din tabere vrăjmaşe nouă, discursurile D-lor Nicolaescu și Cuza, I. Theoorescu. PENTRU PREFECTUL POLITIEI Am arătat maî dăinu^-~i cum comisarul Dumitru Georgescu de la secţia 37, a bătut fără nici un motiv şi in modul cel mai sălbatic, pe cetăţeanul C. Niculescu. De ciudă că a îndrăznit să vie să nu se plingă, mizerabilul sbir l’a dus pe nenorocitul Niculescu la secţie din nou, făcîndu’i trupul numai răni şi rupindu’i piciorul Torturatul s’a dus la spital şi după o zăcare de citeva zile, a părăsit spitalul cu un certificat medical şi s'a dus să reclame parchetului. Pe cînd Niculescu se întorcea de la parchet, comisarul i-a aţinut drumul, Va prins şi Va dus la secţie luindu’l iar la bătae. Dacă această brută are îndrăzneala să’şî continue sălbăticiile chiar după ce a fost dat pe mina parchetului, asta probează că se razimă pe protecţia cuiva, poate chiar pe protecţia D-lui prefect de poliţie. Dacă nici parchetul şi nici D. Capşa mi iaă măsuri să puie la rezon pe acest mizerabil comisar, să nu se mire cînd victima îşi va face singură dreptate, zburind creerul acestui turbat. Noi facem direct responzabil pe D. prefect de poliţie şi -i cerem in modul cel maî energic îndepărtarea şi darea în judecată a comisarului Georgescu, Lynx. - ..........——---------------------------------- UN SEMN BUN Cu ocazia respunsului la mesaj s’a produs un fapt de o mare însemnătate. D. Nicolaescu, deputat liberal, a venit la tribună şi a afirmat programul democratic. D-sa s’a declarat pe faţă de partizan al sufragiului universal, al impozitului progresiv, al proprietateî colective pentru comune, al impozărei şi limitarii succesiunilor colaterale, al monopolului alcoolului complect etc. Faptul acesta e pentru noi de o mare mîngîiere şi de o mare încurajare. D’initiu, aceasta ne arată cit de îndreptăţiţi am fost în criticarea programului partidului liberal; iar pe de altă parte dovedeşte cît de legitime sînt soluţiile aceste, dacă îşi fac drum şi prin rîndurile acelora cari îşi închid ochii şi îşi astupă urechile la suferinţele veacului. Zadarnic au încercat să întunece lumina, să ţie în loc evoluţia ideilor spre progres, spre o mai mare îndreptăţire socială. Nevoile sociale nu pot fi mult timp încătuşate, stavilarele celor mici şi pătimaşi nu pot rezista mult timp. De aceea, frămintările, care zguduiau partidul liberal, acum încep aeşi la iveală. Exemplul D-lui Nicolaescu va fi, desigur, imitat şi de alţi tineri ca D-sa. Unul cite unul tinerii de valoare, tinerii de inimă ai partidului, vor afirma ideile veacului, ideile democratice. Dar aceasta va face ca partidul liberal să se găsească în cea maî grea situaţie în foarte scurt timp. Atîta timp cît numai noi combateam programul partidului liberal şi-i judecam toate actele din punctul de vedere democratic, liberalii ne tratau de vizionari, dacă nu de vînduţi. Ce vor zice acum cînd asemenea aspiraţiuni încep a se ivi în chiar partidul lor? Ce atitudine vor lua? Schimba-vor tactica de pînă acum, sau romîne-vor politicianul ce au fost vecinie? Aşteptăm cuvîntul şefilor. Iluzii nu prea avem. De aceea nu putem socoti discursul D-lui Nicolaescu decit ca o îmbărbătare pentru noi, de a lovi fără cruţare în organizaţia actuală a partidului liberal, de a lovi fără preget şi fără a ne preocupa dacă facem jocul conservatorilor ori nu. Partidul liberal va trebui să cedeze; dacă nu, va trebui considerat ca cel mai mare dușman și combătut din toate puterile. S. A. GA HA.) A SE RUINEAZĂ! Cu ocazia discuţiei respunsului la mesaj, D. Filipescu, respunzind celor ce-l acuzau că a şters pe nedrept cetăţeni din listele electorale pentru comună, au făcut o revelaţie extraordinară: Carada, faimosul milionar şi director la Banca Naţională, a trebuit să fie şters de pe listele electorale fiindcă nu plăteşte mai nici o taxă către stat sau comună. După cele maî minuţioase cercetări pe la toate percepţiile din Capitală, de-abia s’a putut constata că milionarul acesta plăteşte şase lei căi de comunicaţie, şi abita tot! Pe cînd sărăcimea contribue şi la îmbogăţirea trîntorilor de felul lui Carada, prin munca ei, şi la sporirea bugetului prin impozitele enorme pe care le plăteşte, milionarii se sustrag de la toate datoriile şi de la toate sarcinile. D. Filipescu a mai arătat că milionarul care nu plăteşte decit şase lei impozite pe an, n’are dreptul să fie înscris pe listele electorale nici prin capacitate, căci nu posedă certificat de patru clase gimnaziale. Dacă Carada ţine sâ’şî exercite drepturile cetăţeneşti, el nui poatefi înscris decît printre votanţii indirecţi. Şi cînd te gîndeştî că această nulitate patentă, acest sac necuvîntător plin cu aur, conduce pe sub mină un întreg partid, un partid care a cîrmuit ţara şi are pretenţia s’o maî cîrmuiascâ încă! Index. ~DIN DEALUL DIUBjer Ura țăran Sa Cameră,.«) f*meia era «Sol copil PrinAer«a îmreg alM_ viranii. Regumil capitulează! Eri a fost la Camerg, ceva teribil, dom’le! Eri se putea zice că E bătaie mare, Lupta e ’n turbare Și-un glas detunînd Se-aude zicînd: D. Barbu Ștefănescu are cuvîntul! * * * Intre guvernamentali e zarvă mare. Seria infinită de Bădeşti e convinsă că astăzi cade guvernul. Intre liberali domneşte o frăţie ca’n momentele de grea cumpănă. Toţi stau la spatele oratorului şi cată să’l încurajeze cu aplauzele lor. însuşi inebranjabilul C. T. Gregorescu această statuie a Libertățeî, ajută pe debutant printr’o privire blinda, paternă, stinsă. In părul său negru lucesc raze verzi de speranță.... * * * D. Delavrancea începe foarte duios: — Eu sînt un ţăran, un om de la mahala — Dv. sînteţi o Academie. — O academie care nu premiază pe Paraziţi, intimpină un răutăcios. Imediat după introducţie, D. Ştefănescu rosteşte o sumă de noutăţi precum: «sînteţi un regim personal, junimiştii sînt bătrinî, aţi făgăduit o ’nmormîntare de clasa I,Catargiu a declarat că nu poate face alegerilibere, portofranco şi portofoliu» şi alte combinaţii de astea al căror centenar se va serba în curînd. Mie mi-au plăcut însă frazele tragice şi comparaţiile. De aceea, nu mă pot împiedica de a vă da aci cîteva . — Am fost la un alegător ca să-l întreb dacă merge la vot... El mi-a respuns că da... Dar în momentul acela apăru soţia sa. Sărmana femeie avea în braţe un copil, aşi putea zice doi, căci avea unul pe drum...! Această jalnică tragedie a impresionat adine pe deputaţi. Unul cinta chiar : Ah ! Le pauvre pere ! Concluzie? — Femeia mi-a zis: dacă soţul meu va merge la vot, — un chibrit, şi casa noastră va sări în aier!... In faţa acestui incendiu probabil, cetăţeanul a renunţat de a merge la vot. Iată şi o comparaţie : — Partidul conservator stă pe un mal, care s’a secătuit şi nu mai dă roade... Imediat însă, oratorul uită că vorbea de un mal care nu maî dă rod şi adaogă : — Conservatorul stînd pe acea stincă nefitică, aşteaptă să vadă o aluviune. O vede o trage cu cangia şi se aşază pe aluviune. Deodată însă vine un curent de apă, ia aluviunea (care se aşezase pe stîncă, nu uitaţi) şi... steagul conservator fuge cu aluviunea, iar conservatorul remîne... pe stîncă!... Fără ’ndoială, aluviunea prinsă cu cangia era foarte minunată, dacă a izbutit ea să fugă cu steagul şi să nu ia cu dînsa şi pe conservator ! Comparaţia însă a emoţionat adine pe auditori şi mai ales pe orator, care a trebuit să ceară suspendarea şedinţei. . — Mai ales după o asemenea frază, bucuros ! a respuns D. Al. Lahovary. La redeschidere, D. Delavrancea a continuat cu acelaşi succes procesul reacţiuneî. Un biet ţăran care se strecurare’n tribună se apropiă de mine . — Da’ bine, boerule ! Ăsta care e ţăran? Din ce parte de lor- -prea ’1 înţelesei*... O fi? ca eu nu- prins eu cangia^ — Apăî vezi că e țăran •vere. Făceam, natural, aluziune la aluviune. La ora 6, ședința s'a ridicat. E tot ce a putut ridică D. Delavrancea. D-sa a declarat că va vorbi trei zile într’-una, cum vorbea reposatul Conu Mialăche la Cartea Verde. it T x v In cercurile bine informate, se afirmă că D. Barbu Ştefănescu a închiriat sala Camerei pentru zece zile. D-sa a adoptat tactica generalului Totleben în faţa Privriei... interne: — Să constringă pe guvern o capitală, prin foame şi prin plictiseală, Bran. GIR ŞI EPOLEŢI . D. Nicu Filipescu nu a avut,de lucru şi s’a apucat să amintească în discursul D-sale de «afacerea Poenaru». Situaţia era grea. Pentru ca să iasă din încurcătură, primarul Capitalei a luat-o pe declamaţie şi ne-a turnat argumente de soiul acesta : «Generalul Poenem e mai presus de orice bănuială, fiica că e militar; un om care poartă epoleţi. ..u poate fi incorect; simpla sa declaraţie vot es[e f]e ajuns»... uinde o fi scos D. Filipescu argumentele este:d, habar n’am. Aşi dori să ştiu un singur lucru : Oare locotenentul Filostrat, şi maiorul Poenaru nu purtau epoleţi cînd rii feraj, faniî clubului militar şi ai hergheliei de la Nucet . După teoria D-lui Filipescu, ar urrga că aceşti doi escroci, înainte de a da iarna în parale, s au dezbrăcat de tumiea şi au îmbrăcat o haină civilă. Să mergem însă mai departe. D. Filipescu este unul din aceia cari au luat parte la campania în potriva Maicanilor şi a lui Alexandru Anghelescu. Pentru ce a făcut-o ? Aceştia nu erau şi ei purtători de epoleţi? Vorba lor nu era de ajuns ca să scape de orice urmărire ? Dar pe generalul George Anghelescu de ce i au dat conservatoriiafara din armată tot pe motive de bani ? Vedeţi, aşa păţesc oamenii cari vor să se facă avocaţi în nişte cauze pierdute de maî ’nainte ! D. filipescu putea foarte bine să vorbească de alegerile comunale şi chiar de politica exterioară , dar’... era mai bine să lase ’n pace pe generalul Poenaru, care nu poate fi salvat, mai ales cu argumente medievale. Cazon. —--------— MXXI A ? Ziarele liberale nu pregetă în criticarea proiectului de lege depus de guvern pentru dotarea aşezămîntului Carol-Elisabeta. Ei o ţin ima că se loveşte demnitatea ţăranului român, căruia nu milă îi trebuie, ci legi drepte şi administraţie cinstită. Se înţelege că ar fi un punct de vedere just acim nu însă pentru a ajunge la concluziile liberalilor. Şi noi ne ridicăm în potriva milei, în potriva binefacerei care reclamă recunoştinţă şi provoacă micşorarea personalităţii. Pentru cei ce sufer, pentru victimele actualei organizaţii sociale, noi nu reclamăm milă, ci cerem acte de prevedere socială, cerem acte de solidaritate omenească. De aceea nu înţelegem modul de a vedea al liberalilor noştri. Respingeţi mila. Domnilor, foarte bine. Dar atunci de ce nu veniţi cu un proiect de lege, pentru ca să întindeţi la toţi muncitorii agricoli binefacerile caselor de pensie şi de ajutor create de D. Carp pentru mineri ? Pentru ce nu veniţi lu propunerea ca statul să subvenţioneze aceste case, cum se face pretutindeni, pentru ca să nu aibă ocazie gazetele străine să glorifice actele de mărinimie ale Regelui pentru poporul nostru? Pentru ce nu propuneţi reînfiinţarea doşarelor de rezervă, vechia datină a ţării, care s’a abandonat ? Iată ce ar trebui să faceţi pe lingă altele multe, pe lingă reformarea legei tocmelilor agricole şi a impozitelor pentru a avea dreptul sâ vă ridicaţi în potriva milei pentru săteni. Aşa însă, politicianismul vostru se vede cît de colo, mai ales cînd întrio zi vă ridicaţi în potriva darului regal, iar cînd a doua zi se zvoneşte că guvernul sondează pe Rege, spre a afla dacă îi va mai da o dizolvare, şi pune pe tapet chestia retragerea cabinetului—atunci o întoarceţi şi vă legaţi numai de subvenţia guvernului la acest aşezămînt. Din modul cum trataţi chestia, se vede că nu dorul pentru ţărani vă călăuzeşte, nici grija demnităţei lor, ci rîvna unei agitaţii sterpe şi ridicole. Ceea ce nu înţelege, cum da nu văd oamenii aceştia că Asemenea lucruri nu mai înşală pe nimeni. De cît se îngrijască partidul liberal, îb ăorețîienea mod, de demnitatea săteniior, raaî bine ar se PreOCUPe de demnitatea lui proprie de partid. C. Dan,