Adevěrul, decembrie 1894 (Anul 7, nr. 2048-2074)

1894-12-01 / nr. 2048

ANUL VII. No.­ 2048. NUMERUL^IO BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 ŞI 15 ALE FIE­CĂREI LUNI SI SE PLĂTESC TOT-D'A­UNA ÎNAINTE in Bucureşti la casa administraţie! din Judeţe şi Strcinătate prin ’ mandats POŞTALE UN AN ÎN ŢARĂ 30 LEI; ÎN STRHINĂTATE 50 LEÎ ŞASE LUNI . . 15 » » » 25 » TREI LUNI . . 8 » » » 13 » Ura uuiraeB* îsa sfireîraatat® 30 barai Să te ferești Române MANUSCRIPTELE NU SE INAPOIAZA ADMINISTRATIA PASAGIUL BANCE! NATIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI) 1j Director politic: ALEX. V. B1 L^I^IANU I c.-- fy- \ rio i'-V. ABexarad^VH, Vv?" " JOUI 1 DECEMBRE 1894 M­IHERUMO BANI ANUNCIURILE din Bikureştî şi judeţe se primesc numai la Administraţie nnsi-Skeinătate, direct la administraţie is ^^oaie oficiale, de publicitate j PAG. IV, .... 0,30 b. linia nr.... . 2,— le! » j» li.... . 3,—— » a JI RECLAMELE 3 LEÎ RÎNDUL. f Rul se găseşte de vÎnzare CU NUMERUL LA p. 192, Boulev. St.-Germain UN NUMER VECII IU 30 BANI REDACŢIA PASAGIUL BĂNCEI NAŢIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI) ŢĂRAN DE CONTRABANDĂ Eram încîntaţi cînd am văzut cum D. Nicolaescu a ridicat nivelul dis­­cuţiunei la Cameră, şi am fost tot aşa de încîntaţi ieri, văzîrid că D. A. C. Cuza se menţine la acest nivel. ‘ Cu drept cuvint, ne ziceam noi, se cunoaşte că sînt în Parlament ele­mente tinere, care înţeleg alt­fel po­litica de cit cei îmbătrîniţi în bizan­­tinisme. După aceştia doi, a apărut D. Barbu Ştefănescu-Delavrancea. De la primele cuvinte însă, tînărul de­butant ne-a zdrobit iluziile. In ade­văr, cum s’a prezintat D. Delavran­­cea ? D-sa a făcut aproape intro­­ducţia următoare : — «Domnilor, rolul meu în Ca­meră este foarte greu şi recunosc greutăţile lui. D­v. sînteţi aci o a­­cademie de învăţaţi reci, iar eu apar în mijlocul D­v. ca un fiu al popo­rului, ca un ţăran, ca un om de la mahala care vine să -şi plîngă du­rerile neamului lui. Să nu vă mire dar tonul meu­, asperităţile mele, întregul meu chip de a fi şi de a vorbi!...» Fără ’ndoială, am zîmbit de pre­­tenţiunea asta, căci nu ştim ca D. Delavrancea să fie nici democrat nici fiu de sătean, ci un om înglobat pînă întîi în politicianism meschin, un agent electoral foarte pasionat, redactor al celui mai bizantin şi mai burghez ziar. Dar fie. Se poate întîmpla ca D. Ştefănescu, odată intrat în sfatul ţării, să voiască a rupe încătuşarea care ’l leagă de partidul milionari­lor şi să pledeze cauza poporului. Insă vai! am asistat la un spec­tacol care nu onorează de loc pe un tînăr şi mai ales pe un «sălbatic» căruia nu-i prieşte atmosfera bol­navă din Parlament. In loc să men­ţie discuţia la înălţimea la care o ridicase I­. Nicolaescu, debutantul de la Ploeşti a coborît-o şi a cobo­­rît-o adînc. Ce ne-a spus D. Ştefănescu? Ce­­ idei a susţinut? In numele cărui program a vorbit? Ce îmbunătăţiri a cerut acest fiu al poporului pen­tru neamul sau obijduit? Cititor plin de pudoare, dacă vre­odată privirile tale au lunecat pe paginile searbăde ale Voinţei Naţio­nale, dacă soarta te-a împins într’un moment de restrişte şi de disperare să citeşti articolele acelea în care se vorbeşte vecinie de Măncîulescu şi de Bedmar, de chinoros şi de re­­acţiune, de cetăţeni pacinici şi de cetăţeni indignaţi,—atunci cunoşti discursul complect al D-luî Dela­vrancea. Pentru D-sa nu există problemă mai mare de­cît aceea de a se şti dacă D. Carp ori J­. Catargiu con­duc guvernul; pentr­u D-sa nu e­­xistă nici democraţie, nici un po­por de nevoiaşi, nici reforme a­­dînci pe care le cere acest popor. D. Nicolaescu avusese curajul să­­ se ridice mai presus de certurile meschine de la buget. D. Dela­vrancea ni se prezintă însă ca un politician de rind, în mintea căruia nu s’a arătat încă lumina mare a curentelor moderne. Ceasuri întregi D-sa a făcut «pro­cesul Reacţiuneî», cu un talent care, natural, nu’i nici mai presus nici mai prejos de proza Voinţei. Discursul D-sale n’are nici o im­portanţă politică, pentru că se pierde in nămolul discursurilor de acelaşi calibru rostite de toţi Stoi­­ceştii trecuţi şi prezenţi. Şi dacă ne ocupăm de el, este p­entru că mulţi naivi puseseră speranţe pe debutul acesta şi pentru că nu ne putem opri de a ne manifestă mîh­­nirea cînd vedem pe tineri tot aşa de ruginiţi şi de bizantini ca ge­neraţia d’inaintea lor. Noi nu intrăm măcar în cerce­tare dacă eră dreaptă ori nu cauza pe care o apără D. Delavrancea , un lucru ne preocupă : D-sa n’a apărat da loc poporul in numele căruia se lăudă că va vorbi. De aceea, revenind la fraza cu care şi a început discursul, decla­răm că n’a’m văzut de Ioc în D-sa un sălbatic şi un ţăran care plin de durerile neamului, ci un politician care repetă toate frazele goale şi toate articolele sterpe ale unei ga­zete de gaşcă. Cînd Dincă Skileru s’a lăudat că e ţăran, i s’a spus cu drept cuvînt că e ţăran de carnaval. Cînd Barbu Ştefănescu se laudă că e ţăran, i se poate spune, în urma discursului de ieri, că e ţăran de contrabandă. Şi... văzînd singur că titlul de „ţăran” nu i se potriveşte, s’a gră­bit să adaoge: „eu sînt un om de mahală...” Asta da, un mare mahalagiu po­litic, care dacă n’are pantaloni creți are însă tot modul de a discută al mahalagiilor. Anton Bacalbașa. SATIRA ZILEI O criză gravă Cum se cunoaşte că trăim în vreme de criză ! Mai înainte vreme, cînd eră cîte o alegere, bieţii bătăuşi se bucurau şi ei că pot să mai salte ceva din sărăcie. Puteai­ să ’şi facă bugetul mai omenos, să facă tîrguelî, să se chivernisească gospodăreşte. Vezi că, la alegeri, candidaţii puneaui la dispoziţia cetăţenilor piese de cinci şi de două­zeci de lei. Erau fericite acele vremuri! Astăzi însă, criza a distrus moravurile patriarhale. Cu ocazia alegerei de la Iaşi, 1­. Ion Mavrodi a lan­sat pe piaţă bonuri de un franc. Aceste bonuri au­ fost date în vileag, şi Evenimentul dă chiar un fac­simile purtînd numărul de ordine 80. Ei bine, aceasta e trist ! Aceasta dovedeşte că tre­cem printr’o criză grozavă şi că sîntem ameninţaţi să pierdem singura instituţiune care rămăsese în floare: instituţia bătăuşilor. Oameni cari îşi găsiseră o carieră în arta de a da la cap, se văd azi mai rău plătiţi de­cît salahorii, aşa că se creiază un nou­ gen de proletari, proletarii-bă­­tăuşî. Eu­ unul, deplîng soarta acestor nenorociţi ajunşi în sapă de lemn şi cer să se fixeze pentru sermanii bătăuşi un minimum de salariu, ca să nu mai fie la discreţia celui d’intimu candidat venit. Este o ruşine ca bieţii oameni să fie plătiţi cu un franc, mai ales iarna, cînd lemnele costă aşa de scump şi cînd, prin urmare, o bîtă costă mai mult de un franc. Rigolo. Semnele veacului Grozavă trebuie să fie mizeria ţăra­nului şi mare trebuie să fie primejdia cu care această mizerie excesivă ameninţă pungile bogătaşilor! Pină mai dăimă­zi, ori­cine îndrăznea să ridice glasul în favoarea milioanelor de dezmoşteniţi, daţi pradă celor mai ne­­omenoşi şi mai stupizi exploatatori, era taxat de nebun, iar ideile lui generoase taxate de utopii şi de plante exotice. Timpul a trecut repede şi mizeria po­porului romînesc a crescut şi mai repede. Utopiile au prins rădăcini* adînci şi as­­tă­zi ele păşesc în lagărul vrăjmaşilor de alta dată. * Discursurile D lor Nicolaescu şi Cuza trebuie să impresioneze foarte prost pe ghiftuiţii majorităţei şi pe cei de pe banca ministerială. Mai ales că oratorii cari au arătat plă­gile dureroase şi profunde ale societăţei noastre nu sunt nici socialişti, nici mă­car democraţi curaţi. Cel d’intriu se inti­tulează liberal şi cel de-al doilea con­servator. Şi constrînşi prin studiu sau prin ob­servaţia faptelor să recunoască adînca mizerie în care zace ţăranul şi incapaci­tatea stupidă a claselor suprapuse, aceşti doi oratori au fost constrînşi în acelaşi timp să recunoască că nu mai merge cu jumătăţile de măsuri, cu paliative înşe­lătoare, îngroziţi de întinderea răului*şi de gravitatea lui. D-nii Nicolaescu şi Cuz­a au fost nevoiţi să constate că leacul nu se poate aştepta de­cît de la nişte reforme adînc democratice, revoluţionare chiar. Şi unul şi altul au recunoscut că ţă­ranul trebuie sustras cu desăvîrşire din gru­arele exploatatorilor nemiloşi,­prin în­fiinţarea proprietaţeî colective. încă o dată, cei cari recunosc nevoia votului universal, a reformei impozitelor şi a proprietăţei colective, nu sunt socia­lişti, ci pur şi simplu liberali şi conser­vatori. Ori­cită nepăsare şi împietrire ar fi în inima guvernanţilor­­de astă­zi, faptul că chiar în sinul lor se ivesc oameni cari împărtăşesc ideea că aproape toată alcă­tuirea actuală a societăţei trebuie schim­bată şi înlocuită cu o arta nouă, trebuie să-i facă să tresară şi chiar să tremure. Ce bine se potriveşte şi la noi frumoasa peroraţie cu care deputatul francez Pel­­lelan şi-a încheiat critica, pe care a fă­­cut-o, timp de şase ore, noului buget din Franţa. .EDITIA A TRigr Există în Oceania o specie puternică de vultur, a zis Pelletan în discursul sau, care uimeşte pe toţi prin puterea zbo­rului. Dar intri o zi un microb nevăzut se aşează la rădăcina acestor pene fal­nice, şi ele cad una cite una, pînă ce vulturul nu mai poate zbura. Partidele­ noastre, liberaţi şi conserva­tori, au fost nişte vulturii falnici, — pa­seri de zbor şi de pradă in acelaşi timp. Dar mizeria de jos şi criza de astă­zi, atacă penele vulturului şi le vor face să cadă, repede-repede. Asta ar fi concluzia celor două discur­suri pronunţate în Cameră de doi depu­taţi, făcind parte din tabere vrăjmaşe nouă, discursurile D-lor Nicolaescu și Cuza, I. Theo­­orescu. PENTRU PREFECTUL POLITIEI Am arătat maî dăinu^-~i cum comisarul Dumitru Georgescu de la secţia 37, a bătut fără nici un mo­tiv şi in modul cel mai sălbatic, pe cetăţeanul C. Niculescu. De ciudă că a îndrăznit să vie să nu se plingă, mizerabilul sbir l’a dus pe nenorocitul Niculescu la secţie din nou­, făcîndu’i trupul numai răni şi ru­­pindu’i piciorul Torturatul s’a dus la spital şi după o zăcare de cite­va zile, a părăsit spitalul cu un certificat me­dical şi s'a dus să reclame parchetului. Pe cînd Niculescu se întorcea de la parchet, comi­sarul i-a aţinut drumul, Va prins şi Va dus la secţie luindu’l iar la bătae. Dacă această brută are îndrăzneala să’şî con­tinue sălbăticiile chiar după ce a fost dat pe mina parchetului, asta probează că se razimă pe protecţia cui­va, poate chiar pe protecţia D-lui prefect de poliţie. Dacă nici parchetul şi nici D. Capşa mi iaă mă­suri să puie la rezon pe acest mizerabil comisar, să nu se mire cînd victima îşi va face singură dreptate, zburind creerul acestui turbat. Noi facem direct responzabil pe D. prefect de po­liţie şi -i cerem in modul cel maî energic îndepăr­tarea şi darea în judecată a comisarului Georgescu, Lynx. - ..........——----------------------------------­ UN SEMN BUN Cu ocazia respunsului la mesaj s’a pro­dus un fapt de o mare însemnătate. D. Nicolaescu, deputat liberal, a ve­nit la tribună şi a afirmat programul democratic. D-sa s’a declarat pe faţă de partizan al sufragiului universal, al impozitului progresiv, al proprietateî colective pentru comune, al im­pozărei şi limitarii succe­siunilor colaterale, al monopolului alcoo­lului complect etc. Faptul acesta e pentru noi de o mare mîngîiere şi de o mare încurajare. D’initiu, aceasta ne arată cit de îndrep­tăţiţi am fost în criticarea programului partidului liberal; iar pe de altă parte dovedeşte cît de legitime sînt soluţiile aceste, dacă îşi fac drum şi prin rîndu­­rile acelora cari îşi închid ochii şi îşi astupă urechile la suferinţele veacului. Zadarnic au încercat să întunece lu­mina, să ţie în loc evoluţia ideilor spre progres, spre o mai mare îndreptăţire socială. Nevoile sociale nu pot fi mult timp încătuşate, stavilarele celor mici şi pătimaşi nu pot rezista mult timp. De aceea, frămintările, care zguduiau partidul liberal, acum încep a­eşi la iveală. Exemplul D-lui Nicolaescu va fi, de­sigur, imitat şi de alţi tineri ca D-sa. Unul cite unul tinerii de valoare, ti­nerii de inimă ai partidului, vor afirma ideile veacului, ideile democratice. Dar aceasta va face ca partidul libe­ral să se găsească în cea maî grea si­tuaţie în foarte scurt timp. Atîta timp cît numai noi combateam programul partidului liberal şi-i jude­cam toate actele din punctul de vedere democratic, liberalii ne tratau de vizio­nari, dacă nu de vînduţi. Ce vor zice acum cînd asemenea aspi­­raţiuni încep a se ivi în chiar partidul lor? Ce atitudine vor lua? Schimba-vor tactica de pînă acum, sau romîne-vor politicianul ce au fost vecinie? Aşteptăm cuvîntul şefilor. Iluzii nu prea avem. De aceea nu pu­tem socoti discursul D-lui Nicolaescu de­cit ca o îmbărbătare pentru noi, de a lovi fără cruţare în organizaţia actuală a partidului liberal, de a lovi fără pre­get şi fără a ne preocupa dacă facem jo­cul conservatorilor ori nu. Partidul liberal va trebui să cedeze; dacă nu, va trebui considerat ca cel mai mare dușman și combătut din toate pu­terile. S. A. GA HA­­.) A SE RUINEAZĂ! Cu ocazia discuţiei respunsului la mesaj, D. Filipescu, respunzind celor ce-l acuzau că a şters pe nedrept cetăţeni din listele elec­torale pentru comună, au făcut o revelaţie extra­ordinară: Carada, faimosul mi­lio­nar­ şi director la Banca Naţio­nală, a trebuit să fie şters de pe lis­tele electorale fiind­că nu plăteşte mai nici o taxă către stat sau co­mună. După cele maî minuţioase cercetări pe la toate percepţiile din Capitală, de-abia s’a putut constata că milionarul acesta plăteşte şase lei căi de comunicaţie, şi abita tot! Pe cînd sărăcimea contribue şi la îmbo­găţirea trîntorilor de felul lui Carada, prin munca ei, şi la sporirea bugetului prin im­pozitele enorme pe care le plăteşte, milio­narii se sustrag de la toate datoriile şi de la toate sarcinile. D. Filipescu a mai arătat că milionarul care nu plăteşte de­cit şase lei impozite pe an, n’are dreptul să fie înscris pe listele elec­torale nici prin capacitate, căci nu posedă certificat de patru clase gimnaziale. Dacă Carada ţine sâ’şî exercite drepturile cetăţeneşti, el nui poate­­fi înscris de­cît prin­tre votanţii indirecţi. Şi cînd te gîndeştî că această nulitate pa­tentă, acest sac necuvîntător plin cu aur, conduce pe sub mină un întreg partid, un partid care a cîrmuit ţara şi are pretenţia s’o maî cîrmuiascâ încă! Index. ~DIN DEALUL DIUBjer Ura țăran Sa Cameră,­.«) f*meia era «Sol copil PrinAer«a îmreg alM_ viranii. Regum­il capitulează! Eri a fost la Camerg, ceva teribil, dom’le! Eri se putea zice că E bătaie mare, Lupta e ’n turbare Și-un glas detunînd Se-aude zicînd: D. Barbu Ștefănescu are cuvîntul! * * * Intre guvernamentali e zarvă mare. Seria in­finită de Bădeşti e convinsă că astăzi cade gu­vernul. Intre liberali domneşte o frăţie ca’n momentele de grea cumpănă. Toţi stau la spa­tele oratorului şi cată să’l încurajeze cu aplau­zele lor. însuşi inebranjabilul C. T. Gregorescu această statuie a Libertățeî, ajută pe debutant printr’o privire blinda, paternă, stinsă. In pă­rul său negru lucesc raze verzi de speranță.... * * * D. Delavrancea începe foarte duios: — Eu sînt un ţăran, un om de la mahala — Dv. sînteţi o Academie. — O academie care nu premiază pe Para­ziţi, intimpină un răutăcios. Imediat după introducţie, D. Ştefănescu ros­teşte o sumă de noutăţi precum: «sînteţi un regim personal, junimiştii sînt bătrinî, aţi fă­găduit o ’nmormîntare de clasa I,­Catargiu a declarat că nu poate face alegeri­­libere, porto­­franco şi portofoliu» şi alte combinaţii de astea al căror centenar se va serba în curînd. Mie mi-au plăcut însă frazele tragice şi com­paraţiile. De aceea, nu mă pot împiedica de a vă da aci cîte­va . — Am fost la un alegător ca să-l întreb dacă merge la vot... El mi-a respuns că da... Dar în momentul acela apăru soţia sa. Sărmana femeie avea în braţe un copil, aşi putea zice doi, căci avea unul pe drum...! Această jalnică tragedie a impresionat adine pe deputaţi. Unul cinta chiar : Ah ! Le pauvre pere ! Concluzie? — Femeia mi-a zis: dacă soţul meu va merge la vot, — un chibrit, şi casa noastră va sări în aier!... In faţa acestui incendiu probabil, cetăţeanul a renunţat de a merge la vot. Iată şi o comparaţie : — Partidul conservator stă pe un mal, care­ s’a secătuit şi nu mai dă roade... Imediat însă, oratorul uită că vorbea de un mal care nu maî dă rod şi adaogă : — Conservatorul stînd pe acea stincă ne­­fitică, aşteaptă să vadă o aluviune. O vede o trage cu cangia şi se aşază pe aluviune. De­o­­dată însă vine un curent de apă, ia aluviunea (care se aşezase pe stîncă, nu uitaţi) şi... stea­gul conservator fuge cu aluviunea, iar conser­vatorul remîne... pe stîncă!... Fără ’ndoială, aluviunea prinsă cu cangia era foarte minunată, dacă a izbutit ea să fugă cu steagul şi să nu ia cu dînsa şi pe conser­vator ! Comparaţia însă a emoţionat adine pe au­ditori şi mai ales pe orator, care a trebuit să ceară suspendarea şedinţei. . — Mai ales după o asemenea frază, bucu­ros ! a respuns D. Al. Lahovary. La redeschidere, D. Delavrancea a continuat cu acelaşi succes procesul reacţiuneî. Un biet ţăran care se strecurare’n tribună se apropiă de mine . — Da’ bine, boerule ! Ăsta care­­ e ţăran? Din ce parte de lor- -­­prea ’1 înţelesei*... O fi? ca eu nu- prins eu cangia^ — Apăî vezi că e țăran •vere. Făceam, natural, aluziune la aluviune. La ora 6, ședința s'a ridicat. E tot ce a putut ridică D. Delavrancea. D-sa a declarat că va vorbi trei zile într’-una, cum vorbea reposatul Conu Mialăche la Car­tea Verde. it T x v In cercurile bine informate, se afirmă că D. Barbu Ştefănescu a închiriat sala Camerei pentru zece zile. D-sa a adoptat tactica generalului Totleben în faţa Pri­vriei... interne: — Să constringă pe guvern o capitală, prin foame şi prin plictiseală,­­ Bran. GIR ŞI EPOLEŢI .­ D. Nicu Filipescu nu a avut,de lucru şi s’a apucat să amintească în discursul D-sale de «afacerea Poenaru». Situaţia era grea. Pentru ca să iasă din în­curcătură, primarul Capitalei a luat-o pe decla­maţie şi ne-a turnat argumente de soiul acesta :­­ «Generalul Poenem e mai presus de ori­ce bănuială, fiica­ că e militar; un om care poartă epoleţi. ..u poate fi incorect; simpla sa declaraţie vot es[e f]e ajuns»... uinde o fi scos D. Filipescu argumentele este:d, habar n’am. Aşi dori să ştiu un singur lucru : Oare locotenentul Filostrat, şi maiorul Poe­naru nu purtau epoleţi cînd rii feraj, faniî clubului militar şi ai hergheliei de la Nucet . După teoria D-lui Filipescu, ar urrga că aceşti doi escroci, înainte de a da iarna în pa­rale, s au dezbrăcat de tumiea şi au îmbrăcat o haină civilă. Să mergem însă mai departe. D. Filipescu este unul din aceia cari au­ luat parte la cam­pania în potriva Maicanilor şi a lui­ Alexandru Anghelescu. Pentru ce a făcut-o ? Aceştia nu erau şi ei purtători de epoleţi? Vorba lor nu era de ajuns ca să­­ scape de ori­ce urmărire ? Dar pe generalul George Anghelescu de ce i au dat conservatorii­­afara din armată tot pe motive de bani ? Vedeţi, aşa păţesc oamenii cari vor să se facă avocaţi în nişte cauze pierdute de maî ’nainte ! D. filipescu putea foarte bine să vorbească de alegerile comunale şi chiar de politica ex­terioară , dar’... era mai bine să lase ’n pace pe generalul Poenaru, care nu poate fi salvat,­ mai ales cu argumente medievale. Cazon. —--------— M­X­XI A ? Ziarele liberale nu pregetă în critica­rea proiectului de lege depus de guvern pentru dotarea aşezămîntului Carol-Eli­­sabeta. Ei o ţin ima că se loveşte dem­nitatea ţăranului român, căruia nu milă îi trebuie, ci legi drepte şi administraţie cinstită. Se înţelege că ar fi un punct de ve­dere just aci­m nu însă pentru a ajunge la concluziile liberalilor. Şi no­i ne ridicăm în potriva milei, în potriva bine­facerei care reclamă recu­noştinţă şi provoacă micşorarea perso­nal­ităţii. Pentru cei ce sufer, pentru victimele actualei organizaţii sociale, noi nu re­clamăm milă, ci cerem acte de preve­dere socială, cerem acte de solidaritate omenească. De aceea nu înţelegem modul de a vedea al liberalilor noştri. Respingeţi mila. Domnilor, foarte bine. Dar atunci de ce nu veniţi cu un proiect de lege, pentru ca să întindeţi la toţi muncitorii agricoli bine­facerile caselor de pensie şi de ajutor cre­ate de D. Carp pentru mineri ? Pentru ce nu veniţi lu propunerea ca­ statul să subvenţioneze aceste case, cum se face pretutindeni, pentru ca să nu aibă ocazie gazetele străine să glorifice actele de mărinimie ale Regelui pentru poporul nostru? Pentru ce nu propuneţi reînfiinţarea doşarelor de rezervă, vechia datină a ţă­rii, care s’a abandonat ? Iată ce ar trebui să faceţi pe lingă al­tele multe, pe lingă reformarea legei toc­melilor agricole şi a impozitelor pentru a avea dreptul sâ vă ridicaţi în potriva milei pentru săteni. Aşa însă, politicianismul vostru se vede cît de colo, mai ales cînd întrio zi vă ridicaţi în potriva darului regal, iar cînd a doua zi se zvoneşte că guvernul son­dează pe Rege, spre a afla dacă îi va mai da o dizolvare, şi pune pe tapet chestia retragerea cabinetului—atunci o întoarceţi şi vă legaţi numai de subvenţia guver­nului la acest aşezămînt. Din modul cum trataţi chestia, se vede că nu dorul pentru ţărani vă călăuzeşte, nici grija demnităţei lor, ci rîvna­ unei agitaţii sterpe şi ridicole. Ceea ce nu înţeleg­e, cum da nu văd oamenii aceştia că Asemenea lucruri nu mai înşală pe nimeni. De cît se îngrijască partidul liberal, îb ăorețîien­ea mod, de demnitatea săteni­­io­r, raaî bine ar se PreOCUPe de dem­nitatea lui proprie de partid. C. Dan,

Next