Adevěrul, decembrie 1894 (Anul 7, nr. 2048-2074)

1894-12-04 / nr. 2051

SEROTERAPIA Ani­hi»­i difterică. — Reseojie­rea doctorului Bou*. — Serote­­rapia difterică. — InjectiMiiile. — Institutul Ban­eș Aia gh­i­na difterică Una din boalele cele mai teribile, boală care inspiră cea mai mare spaimă, este fără îndoială anghina difterică. Mai gravă de cit toate boalele prin contagiositatea sa prin rapiditatea dezvoltarei sale, ea este mai cu seamă gravă prin otrăvirea generala pe care o produce la copii sau la persoane slăbite sau adesea convales­cente după altă boală. Cifrele anuale ale mortalităţii în urma acestei boli, arată în mod elocvent peri­colul ei. In Suceava, mai ales, în ultimii cinci ani populaţia rurală s’a decimat. Mii de copii mor în fie­care an şi toate ajutoarele­ medicale date s’au dovedit a fi inutile. In zadar, în contra­difterie­ ştiinţa nu descoperise încă nici un leac. Descoperirile doctorului Roux Lucrările făcute în anii din urmă la institutele bacteriologice ale savanţilor Pasteur şi Babeş, au arătat că se poate, prin diferite mijloace, să se ajungă la atenuarea virulenţei diferiţilor microbi. *..'-C•­ nd de la aceste idei, doctorii Riche şi riencourt din Paris, Behring din Ber­lin şi Kitawato din Japonia, au constatat că s’ar putea utiliza serul animalelor imunizate în contra unor h­­aladii. Acea­sta a constatat-o şi doctorul Babeş, care a făcut chiar mai multe încercări! Aplicarea raţională a acestei metode a făcut-o întri doctorul Roux de la institu­tul Pasteur şi a obţinut succese atît de mari, în­cît la ultimul congres medical din­ Budapesta, D-sa a făcut o importantă com­unicare asupra tratamentului difteriei. Serotem­pia difterică Doctorul Roux a găsit în cal animalul cel mai capabil de a da cele mai mari cantităţi de ser antidifleric. Serul se prepară ast­fel: Se iau caii de trăsuri reformaţi pentru viţii de­ picioare, şchiopi, etc., dar foarte sănătoşi şi se examinează din punctul de vedere al răpciugei. O dată recunoscuţi îndemni, cailor li se injectează doze pro­gresive de virus difterie, pe care le su­portă mai bine ca ori­ce alt animal. După trei luni, calul primeşte mai mult de 800 centimetri cubi de toxină, fără alt acci­dent de cît puţină inflamaţiune locală şi nişte firiguri uşoare. Odată animalul ast­fel preparat, i­ se scoate serul, care a devenit în cele trei luni un lichid antidifteric. Serul se scoate făcîndu-se o înţepătură în vina jugulară a calului, începătură care se poate repeta mai de mule ori fără nici un rău­ pentru cal; prin această înţepătură se obţine o mare cantitate de sînge din care se separă un ser­ de o lichiditate perfectă. I­njecţiunile Cu acest ser antidifteric se fac injec­­ţiuni bolnavilor de anghină difterică. Această injecţiune de 20 centimetri cubi, e făcută la institutul Babeş într’o singură înţepătură sub pielea flancului, ca o in­­jecţiune hipodermică de mofină; ea este puţin dureroasă şi serul este lesne re­sorbit. Nici un accident nu se întîmplă din cauza înţepăturei care este cu totul inofensivă. La bolnavii mai greu atinşi injecţiun­ea este repetată a doua zi, une­ori de trei şi de patru ori în trei-patru zile consecutive. Sub influenţa acestei injecţiuni se pro­duce in starea generală a bolnavului o ameliorare din cele mai repezi şi care este datorită întroducerei principiului antitoxic în sînge, căci numai cîte­va ore după ce s’a făcut injecţiunea se vede produeîndu-se această modificare, pe care nici un tratament nu o provoacă aşa de curînd. Acţiunea contra otrăvii se simte ase­menea repede asupra manifestărilor lo­cale ; membranele false se detaşează cu înlesnire; ele încetează de a spori şi dis­par în cîte­va zile. La copii cari au­ deja semne de înăvălîrea părţei interioare a gîtului şi a laringeluî, ceea ce se mani­festă prin dificultatea de respiraţiune, injecţiunea produce în cîte­va ore o uşu­rare şi, dacă ea s’a făcut la timp, pro­duce dispariţiunea accidentelor şi permite a se evita tracheotomia, cea mai primej­dioasă operaţie ce se face la gît. Se în­tîmplă une­ori o uşoară erupţiune, ca o urzicare şi care pare datorită serului, dar ea este absolut fără gravitate. In fine, accidentele consecutive difte­riei, precum paraliziile aşa de frecvente ale vălului cerului gurii, tulburările mo­tricitatii, par mai rare la bolnavii trataţi prin această metodă. Institutul Babeş La institutul bacteriologic din Capitală, D. doctor Babeş a preparat deja de mult timp ser antidifteric, utilizînd animale mici imunizate (oi şi cîini) cari, însă, dau o cantitate prea mică de ser şi nu s’ar putea satisface pentru moment “toate cererile. Continuîndu-se lucrările de imunizare ale unor animale mai mari, vaci şi cai, institutul va putea da în curînd canti­tatea de ser necesară spitalelor, precum şi judeţelor şi comunelor mai rău­ ţin­­tuite de anghina difterică. Ini. BULETIN ATMOSFERIC Institutul Meteorologic București 3 Decembrie 12 ore ziua. înălţimea barometrică la 0' . . . 756 4 Temperatura aerului ..... ".I Vintul slab de la E............................... Starea cerului acoperit .... Temper, maximă de orî , . . . + 2’ » minimă de astăzi­­ . . . . 3° Temperatura la noi a variat între + 3' şi 12­­ °. Era şi astăzi frig, astăzi dimineaţă puţină zăpadă. Barometrul scade. A nins în unele localităţi din Moldova şi puţine din Muntenia. INFORMAŢIUNI Ieri s’a ţinut un consiliu de mi­­n­iştri,stabilindu-se ca discuţiunea generala asupra respunsului la me­saj să se înceapă la Senat Miercuri. D. general Cantili, comandantul diviziei din Dobrogea, a venit In capitală pentru a lua parte la lu­crările inspectorilor generali privi­toare la formarea tablourilor de înaintare în armată. Generalul Cutusor, din suita ţarului Nicolae, va sosi Miercuri în Capitală pentru a notifica Regelui suirea pe tron a ţarului Nicolae II. Timpul anunţă că poliţia din Ga­laţi a arestat alaltăieri pe un ar­mean, care făcea propagandă printre supuşii otomani ca să ajute miş­carea armenească din Asia turcească. Acest revoluţionar era în cores­pondenţă cu toţi anarchiştii din Eu­ropa. Joia viitoare se va incepe la Cur­tea cu juraţi din Capitală, procesul bandei Zdrelea-Mărunţelu. O bandă de hoţi a fost prinsă la ho­tarele judeţului Ilfov, de către D. sub­prefect Ionescu din Slobozia. Bandiţii vor fi aduşi în Capitală miine. Concursul ţinut la Iaşi pentru ocuparea catedrei de clinică infan­tilă la facultatea de medicină din Capitală, s-a casat. In curînd se va ţine un nou­ con­curs.­­ DUMINICA 4 DECEMBRE A apărut: Viaţa militară de Anton Ba­­calbaşa.—Un volum de aproape 200 de pagini, ilustrat cu 50 de gravuri şi tipărit cu deosebită îngrijire. Preţul unui exemplar 2 lei 50 bani. De vînzare la toate librăriile. De­pozitul general la administraţia Ade­vărului. ŞTIRI MĂRUNTE Toate vasele flotilei romane au intrat îerî în bazenul dopurilor din Galaţi pentru erb­at. O căsătorie. — Anunţăm lectorilor noştri apro­piata căsătorie a D-luî Const. Hiott cu D-şoara Con­stanţa Gramont. Ceremonia religioasă se va celebra mîine. Dumi­nică, patru Decembre, la nouă ore seara, ln biserica Domniţa Bălaşa. Trimitem urări de fericire viitorilor soţi. ZDRELEA-MARUNTELU Isprăvile lui Cimpoeru. •— Furt şi omor In noaptea de 9 Octombre se maî petrece un furt de vite, însoţit de un omor, la care Cim­poeru nu a fost străin. — Iată faptele ! Mircea Drăgan Şerban cu bătrinul său tată se duseră cu căruţa cu cai la porumburile lor. Aci se culcară in căruţă, legind caii de­­linsa. Către ziuă, deşteptîndu-se Mircea, şi văzind că le pe­­riseră caii, sculă pe taică-său care, dueîndu-se să caute prin porumburî, trimise pe Mircea să spună şi fratelui săîi Gheorghe să vină şi el că­lare ca să caute cu toţii. Inapoindu-se amîndoi fraţii, Gheorghe remase prin porumburî, iar Mircea veni să vadă de căruţă, aşteptind rezul­tatul cercetărilor celor­l’alţi. Nu trecu mult şi se pomeni cu consăteanul sau, Dumitru Lu­­paşcu căruia, povestindu’i sărăcia ce dase peste el, află de la dinsul că nu departe găsise în po­­rumburi un om omorit, care ar părea că e tată­­săiî. Merse iar, în grabă acolo, şi însoţit şi de fratele sau Gheorghe, amlndoî îrl adevăr găsiră pe Drăgan muribund şi începură a plînge şi a se tingui. La vaietele lor mai sosiră şi alţi locuitt­rî, că­rora de asefhenea, în aceeaşi noapte, li se furase vitele de la păşune, şi cu toţii transportară pe rănit la căruţă şi de aci acasă unde, în aceeaşi noapte, muri din cauza rănilor primite în falcă şi la cap, care li fusese fel robit prin lovituri de ciomag. Ceî­t’alţî păgubaşi, continuind cercetările prin porumburî, găsesc grămadă 9 cai, între cari erau şi ai lor şi ai mortului. consecinţa logică ce se deduce din cele sus expuse nu poate fi alta de­cît că hoţii, gata a pleca cu caii adunaţi, fuseseră probabil găsiţi de bătrinul Dragan care, cunoscindu’î cine sînt, şi dinşii, temindu-se că vor fi denunţaţi sau nevoind a’l înapoia caii, ’l-au­ lovit, lăsîn­­dufi drept mort, părăsind în urmă şi caii, de teamă ca nu cum­va, de se vor descoperi la ei, să fie apucaţi a da socoteală şi de omorul lui Drăgan. B a h ti e 11 Fără a avea nici o probă directă contra lui Cimpoeru pentru această crimă, este permis a presupune că tot el a comis'o : 1) pentru că pe acolo a petrecut dinsul, pînă la prinderea sa; 2) căci cunoştea şi era CUn­oseu­t de Drăgan, fapt stabilit de instrucţie; 3) pentru că, din propria sa mărturisire, in tot timpul cît a stat la Preasna-Gurbăneştî şi locurile vecine, nu făcuse alt­ceva derit să fure cai. Să lăsăm însă această crimii, la care vino­­văţia lui Cimpoeru este ipotetică, şi să revenim la alte fapte pozitive comise de dînsul. Prevenitul Nicolae Cimpoeru recunoaşte acest fapt, arătind, la interogatorul luat, toate deta­­liurile asupra modului cum îl comisese. Tilhăria de la circiumaruî Marin Popa La 3 Decembre 1893, se virşesc o nouă tâl­hărie asupra cîrciumarului Marin Popa, din comuna Curcanii. Era seara tîr­ziu, așa că cir­ciuma era deseartă de consumatori. Circiumaruî vede intrînd pe ușă un individ îmbrăcat mito­­căn­eşte care, după ce ii ceru un rachiu, întreabă unde locueşte Stancu Dobreanu, căci ar voi să meargă să doarmă la el. Arătîndu-i-se casa în gestiune, dinsul plecă. Dar nu trecuse un­ sfert de ceas şi se întoarse din nou­ in prăvălie, în­soţit de alţi două indivizi, cerînd să li se ser­vească de băutură. Circiumaruî se coborî In­ priviiţă Spre a trage fiii prăSpăt din butic, dar auzind zgomot în prăvălie, dete zor su iasă afară. Pe treptele scărei se pomeneşte cu unul din cei trei, care nu era de­cît Cimpoeru, dîn­­du-se jos şi zicînd:u’i! «Stai, nu te mai ştii, căci pina aci ţî-a fost viaţa». Circiumaruî dete na­vală peste el şi, reuşind a’l da înapoi, eşi în prăvălie. Pe dată fu apucat de al doilea tîlhar Căce, scoţind un cuţit diri teacă, îl răni la cap şi la falcă. Reuşind a evita o ultimă lovitd­fa ce’i da banditul, punînd mina pe cuţit şi tăin­­du’şi numai degetele, circiumaruî năvăli la uşă şi începu a striga «ajutor», ast­fel că hoţii o luară la fugă. Cu ocazia prindereî sale, Cimpoeru recu­noaşte a fi comis şi această crimă, dind cele tu­aî mici amănunte asupra modului cum o se­­vîrşise; totuşi nu arată pe adevăraţii tovarăşi ce l’au însoţit la dinsa, căutind şi de astă dată a’şî satisface ura sa contra fraţilor Tăriceni, pe cari încearcă a doua oară a’î face părtaşi la fapt. Nu reuşeşte insă, căci atît pacientul nu recunoaşte in ei pe aceea cari însoţeaţi pe Cim­poeru, cît şi Tăriceniî putură produce proba n­eparticipărei lor la această crimă. Prinderea şi rănirea lui Cimpoeru De aci înainte Cimpoeru nu se mai arătă pe nicăieri, de­şi fusese semnalat sub-prefecturei din Olteniţa că se află prin împrejurimi, adă­­postindu-se pe la alde Stan Ştiucă, care îi era rubedenie. Sub-prefectul luă pe Ştiucă spre a-l cerceta asupra găzduire! lui Cimpoeru. La două zile Marinică, cumnatul lui Ştiucă, este vestit de un băiat că Cimpoeru Venise iar la casa lui Ştiucă. Imediat ducîndu-se în goana ca­lului la sub prefectură , comunică prezenţa haiducului. Aceasta era în ziua de 8 Fe­­bruarie; ajutorul sub-prefecturei luă mai mulţi oameni şi sub conducerea lui Mari­­nică, merg să prindă pe Cimpoeru. Dinsul trecuse însă de la Ştiucă la casa chiar a lui Marinică unde, găsit în sală şi, nevoind a se­ preda, fu împuşcat de ajutorul subprefectului, care îi trase un glonţ de carabină pînă să nu se poată servi Cimpoeru de revolverul ce în­cerca a scoate. Condus la spitalul din Budeşti, pe drum pre­tinde că după denunţul lui Ştiucă că avea bani asupră’si, i s’ar fi furat din cizme treî­zeci de napoleoni. Fuga din spital După 11 zile de ședere în spital, fatia fiind încă departe de a fi vindecată, Cimpoeru, inse­­lind supraveghiarea paznicilor, fugi în halat, cu scufa în cap, cu papucii in picioare și cu o pătură a spitalului pe el. Natura sa de fer rezistă intemperiilor, ast­fel, că, după ce se adăposti probabil pe la veri­ o târlă din vecină­tate, mai avu puterea a se transporta tocmai în Gostile­, la un bun prieten al său, hoţ vestit ca şi dinsul, numit Nicolae Radu, ginerele lui Tatomir din Vasilaţi, care îi petrecea caii ce fura. Intilnirea cu Zdrelea. a­ternarea bandiţilor Tot aci veni şi Zdrelea care, după cum am arătat, după întâmplarea de la Chitik, se per­­duse de cei­l­alţi 4 tovarăşi ai săi. Şi după ce se adăpostise o noapte la Hrisie Moraru, îşi aduse el aminte de bunul său prieten Radu de la Gostile, la care ştia că va găsi adăpost sigur şi un tovarăş pentru nouî întreprinderi, tot de natura celor efectuate pînă aci. Ast­fel Cimpoeru reunit, de întimplare, cu Zdrelea, petrecură amîndoi toată iarna la Ni­colae Radu, unde nu lipsiră de nimic; ba încă făcură dese petreceri cu lăutari, cari le cîntau în timpul ciad­ei chefuiau la masă cu gazdele lor; căci, după cum am arătat, erau avuţi, Zdrelea avînd asupră’şi banii jefuiţi din Grozăveşti ; şi, recăpătindu’şi şi Cimpoeru să­nătatea, odată cu încolţirea frunzei, eşiră a­­mîndoî la pădure, merinde fiindu-le aduse zilnic de Nicolae Radu. Tilhăria asupra ciobanului Basma In luna Noembre 1893, Cimpoeru, însoţit de doi tovarăşi, pe cari nu a voit să ’î arate, a tîlhărit pe ciobanul Ion Petre Basma, din co­muna Bălanu-Gurbăneşti, care se dusese cu oile sale între nişte şire de pae unde, pe cînd dormea, se pomenise cu cine­va că sare peste dinsul, cercînd a’i scoate chimirul de la brin. Ciobanul, opunîndu-se, tilharul zise către unul din tovarăşii săi : «Dăi mă, că umblă să se scoale», şi îndată fu lovit în falcă cu atita furie în cit pierdu simţirea, în care timp îi răpi chimirul ce conţinea 3 franci, maî luîndu’i și o zeghe. A doua zi găsi chimirul gol aruncat pe cîmp. ŞTIRI COMERCIALE D-nul A. I. Saraş, manufacturisit din calea Văcă­reşti, a fost declarat în stare de faliment. Încetarea plăţilor s’a fixat provizoriu la 2 Decembre. S’a fixat ziua de 15 Decembre pentru alegerea dele­gaţiei credi­orilor ; li s’a acordat termen pină la 23 Decembrie pentru depunerea creanţelor la grefă , şi s’a fixat ziua de 3 Ianuarie 1895 pentru verificare. A mai fost declarat In stare de faliment şi D-nu Năstase Nicolae, manufacturat din Olteniţa. încetarea plăţilor s’a fixat provizoriu­ la 2 Decem­bre. Alegerea delegaţiei creditorilor s'a fixat pentru Ziua de 18 Decembre; li s’a acordat termen pînă la 2 Ianuarie 1895 pentru depunerea creanţelor la grefă ; şi s'a fixat ziua de 10 Ianuarie spre verificare. n­o­ii Protestele de la 1 Decembre 1894 Wolf Neiman­, Olteniţa, lei 612 ; Leibu Neiman, Ol­teniţa,­ lel .1090; Vasile­ Marinescu, corn. Gurbăn­eşti, lei 348; Hu­s A. Patraulea, Cîrtlpalung, lei 385; George Vasiliu, Dudeşti, lei 600; Tinca Ionescu, Iancului, lei 191; Ana M. Perieţerim, Giurgiu­, lei 1000; Carol Schnause, Moşilor, lei 116; T. C. Zanlis & Co., T.­­Severin, lei 1525 ; Moriţ Iacob, Piteşti, lei 1422; Panu I-Torescu, Iterstern, lei 500; S. Lebovicî, Focşani, lei 900; Donig Theodor, Focşani, lei 1520 ; Hristea Va­siliu * fiii, Ploeşti, lei 766; Israel Braunştein, Piteşti, lei 271; Constantin Gheorghifi, Craiova, lei 366; Sa­­înMel Lebovicî, Focşani, lei 1725;­ Louis Kersching, Bertier 1, lei 312; Moise Porn, Piteşti, lei 300; M. B. Eskenasy, Giu­rrfiii, lei 391; loan Dancu, Bărăţiei 38, lei 637; Maior V. N. Poscani, Sculpture 1­18, lei 2000; D. Ch. Amărescu, Craiova, isi 1050; Jacques Korn­feld, Lipscani, lei 1660,186; T. Kencasevicî & fiii, fecttt. Pandu­, lei 527; Rosenzweig & Hirsch, Bucu­rești, lei 230 ;­­Josef Kromberg, Lipscani 77, lei 2899; Leon M. Einham, Victoriei 28, lei 1000; Zamfir Ni­­colescu, Rahovei, 132, lei 535; N. Vasilescu, Berzei 104, lei 900; S. Draht, Ol­imp 3, lei 200; Adolf Rosenfeld, calea Rahovei 174, lei 125; Leon M. Einhorn, Victoriei 28, lei 300; S­teller & M. Braner, str. Patriei 10, lei 500; L. Pinsler, Victoriei, lei 108; Solomon M. Boruche, Lipscani, lei 395; Iosef Kier & fiu, Lipscani 35, lei 800; Leibu Schwartz, Pa­triei 10, lei 136; L. Wecsler, Bradului 14, lei 024; H. Boseschi, str. Carol 51, lei 300; Nachman Herscovici, Moşilor 274, lei 895; G. Marghetti, comuna Ballaţi, lei 5000, 5000; W. A. Dîmboviceanu, Hotel Union, 1000,1000; Leopold Langfiortel, necunoscut, lei 430; M. Avram, Doroh­oi, lei 399; Marcus Brill, Moşilor 15, lei 300 ; R. I. Riviei, Gabroveni, lei 200; C. Vasiliu, Craiova, lei 600; Mayer Schifer, Focşani, lei 955; Moritz Jacob, Piteşti, lei 3654; Iosef Zeiden, Piatra- Neamţu, lei 117; Iosef Möttemberg, Focşani, lei 2oo; N. Antoniu, comuna Tunari, lei 4oo; A. Theodor, Piteşti, lei 17o; Löbel H. Sch­orfm­an, Piatra­ N., iei 2258; Theodor Marinescu, Piteşti, Iei 14oo; Iulian Kostane, IL-Sărat, 153; Emanoil Spirescu, comuna Făcăeni, lei 12? ; Theodor Georgescu, Călăraşi, looo; I. Antonescu frate, Giurgiu, lei 162; Nedelcu I. Bo­­bărnica, Călăraşi, lei 2ooo; H. Rădulescu, Piteşti, lei 142; Marinache Ştefănescu, Udrieeni, 276; Elena Th. Eftimiu, strada Radu­ Voită 12, lei 2000; I. Zurescu­, R.­Vîlcea, lei 3000; A. Beckal, Botoşani, lei 764; S. Solomonovici, str. Carol, lei 6(K); Ion­iţă Rădulescu, corn. Epureşt, lei 2000; Fraţii Iacob, T.­.Măgurele, Iei 822; A. I. Barasch, cal. Văcăreşti 22, mărci 1339; I. T. Musceleanu, Corabia, lei 800; A. I. Barasch, cal. Văcăreşti 22, lei 896; Samuel Lebovici, Focşani, lei 3073; Isidor Reichenstein, Turnu-Măgu­­rele, lei 1000; Marin M. Ionescu, Craiova, Iei 500; A. Georgescu, Ploești, Iei 728; A. Handler, str. Lipscani, iei 519; Achil Pavlidi, cal. Victoriei, Iei 1000; Aug. Zwolfer, cal. Victoriei, Iei 5513; A. B. Spiner, cal. Vă­cărești 1, Iei 612 ; Loc. 1. Mihaitidi, str. Virgiliu, Iei 1000; B. Weniger, bal. Elisabeta 4, mărci 81, 281; A. I.Kivici, str. Gabroveni, lei 250, 178, 200; Ta­ebe Degeanu, Mihai-Vodă 1, lei 194; Neuman Iosefovici, cal. Moşilor 20, mărci 160; Donig Theodor, Focşani, lei 708; loan M. K. Epureanu, Franklin 10, lei 1000; Bertho Livintsky, cal. Călărașilor 180, lei 170 ; Louis Fersching,­ str. Berzei I, lei 276; M. Heberal, h­otel Central, lei 4/3; E. Săvuleanu­, Cuţitu de Argint, lei 400; Leon H. Lebovitz, calea Victoriei, lei 600; L. Herşcovici, Huşi, mărci 239; M. L. Rotten, str. Lips­cani 24, lei 643; Leon M. Einhorn, calea Victoriei 28, lei 1000. E­ITIŢI­A A r.HIEIA ULTIME flIOMITIUn­ Goana contra anarhiştilor Ni se afirmă că poliţia vrea să expulzeze pe studentul Zosin, arestat ca anarhist, pe motiv că i-ar fi romin. Zosin e romín şi e născut în comuna Gor­­băneşti, jud. Botoşani. Dacă poliţia în­drăzneşte să’l expulzeze, ea va comite o fără de­lege monstruoasă. D. Popnzianu, care a fost arestat alaltă­ieri in Galaţi pe motiv că ar sta în strinse legături cu anarhiştii din străinătate, va­­ adus Luni în Capitală. * ♦ * D. prim-procuror Paraschivescu a lansat un mandat de arestare si in contra D-lu­i Stoianoff, doctorand in medicină, numit de curind medic de plasă în Vaslui. FOIȚA ZIARULUÎ ADEVĂRUL 13 ALEXANDRU SWIENTOCHOWSKI m VIATA POPORULUI KLEMENS BülU TA — De mult nu mai am, abia dacă co­piii capătă cite o cojiță. — Așa n’a mai fost, așa de răă n’a fost încă. Cu chiti cu vai se tîrîră pînă ’n sat. Acasă Boruta găsi pe Brzost fără cuno­ștință și pe Marcusia plîngînd. —? Iaca — zise el către fetiţă scoţind foile de sfecle — fă acuma un borş. — Nu ştiu cum, tatula. — Fierbe-le numai, gîsculiţo, pe urmă se face el de la sine. Se făcu intr’adevăr de la sine, dar ce? nici Beruta singur nu știa. Frunzele for­mau un terciu palid, trandafiriu, care dădea și apei o culoare la fel. Cînd Mar­cusia turnă fiertura asta în strachină, tată-său­ nu știu ce treime mîncat: co­zile frunzelor, ori apa? Eî gustă, amin» două erați fără sare, fără vr’o acreală sau vr’un alt adaos, grețoase, scîrboase. Klemens însă, care de cîte­va zile nu mincase nimic, afară de nişte măceşi degeraţi, găsi în ciorba asta un gust minunat. — Numai sarea lipseşte— zise el către Brzost, care’şi venise puţin în fire—bea niţel borş. — Mincaţi voi singuri, dragii mei. Jagua n’a dat nici un măr, în gură mi-e amar, dar nu se mai poate alt­fel. — Numai cîte­va picături—îl îndemna Boruta. — De, dă’mi o lingură. Klemens îi turnă din ciorba aceea in gură. Ciobanul gustă și scuipă. — Mis nu mi mai priește nimic, mi se pare că e numai apă caldă. — Mănîncă Margarete — zise Boruta, căruia ciorba cea caldă părea că’i place. De ar fi putut s’o înghită toată! Ve­derea copilului prăpădit însă îi potoli foamea și’i deșteptă dragostea de tată. — Mănîncă repede — stărui el, par’că voia să scape mai curînd de ispită. Insă ispita înfrîntă îi puse capăt răb­­dărei. Hîriind lingă strachina din care Marcusia mînca lacomă, el își rezbuna cel puţin prin înjurături pentru jertfa adusă. — Nu te grăbi, că doar nu ţi-o ia ni­meni. Vezi tu, leneo, tată-tău a adus sfe­clele; dar tu ce i-ai adus lui tată-tău? Tu ai băut lapte, eu n’am dut nici un pic. Tu, blestemul lui D-zeu! De n’aș fi tu, eu n’aşi crăpa de foame. Și reposata s’a prăpădit din pricina ta. Ah, sărăcuța de ea, dacă ar trăi ea, eu n’ași pieri ca un cîine ! Borata începu să plîngă jalnic. Măcar că mustrățile lui nu puteau mări pofta de mîncare, Marcusia tot mînca lacom. Cînd ea isprăvi în cele din urmă, tata­sat! apucă iute strachina, o goli pînă la fund și mîncă iarba remasă. Marcusia curați masa și puse blidele după vatra rece. De pe chipu’i galben, de pe ochii’i­zguiți, se vedea ciorba de frunze, mîncată cu lăcomie, îi provoca greață. Ea în­cepu să se vaete, să sughițe și vărsă. — Nu ți-am spus să mînînci încet?— îi strigă Boruta. S­uoafo ! In clipa asta curelanul dădu busna în casă. — Klemens, nevastă-mea s’a bolnăvit întocmaî ca aceea a lui Matei. Are pete roșii, vorbește într’aiurea, n’aveți vr’o doftorie la îndemînă? Era o adevărată ironie să ceri medi­camente de la acei cari n’aveau ce mînca. De aceea Boruta ridică numai din umere. Toată ziua nimeni nu deschisese uşa. Chiar Wicek, mititelul, care venea aşa de des pe la Brzost, nu se arătase, şe­dea plîngînd la căpătîiul măsei bolnave. Nevoea lui Boruta era cunoscută în sat; dar cînd ea nu mai era o excepţie, din clipa în care foamea şi boala cercetau pe cei mai mulţi dintre locuitorii din Neudza, nu se mai dădea nici o însem­nătate mizeriei lui Boruta. Pe uni! îi preocupa propria lor nevoe, cei-l’altî erau îngroziţi de epidemia ameninţătoare, care se ivea — de aceea toată ziua nimeni n’arunca ochii în bordeiul lui Boruta. Abia către seară veni curelarul, mâh­nit de boala nevestei sale, ca să aline năcazul rudei sale. El băgă însă îndată de seamă, că aici ori­ce rază de nădejde era stinsă și că nenorocirea, prevesti­toare de rele, se încuibase și aici. După cuptor, pe acelaș loc pe care căzuse le­­șinată, Marcusia zăcea fără cunoștință și resufiind greu. In colț se zvîrcolea pe paiele putrede Boruta în focul friguri­lor, chinuit de vedenii. Lingă păretele celă­l­alt, Brzost nu dădea nici un semn de viață. — Klemens, Klemens ! strigă curelarul. — Mai trăiește cine­va aici? — res­­punse ciobanul cu glas slab. — Cine-i aici? — Eu sínt. — Tu, Iosife,... aici dragul meu, dar ce se petrece pe aici? Aud gemele, ți­pete, nu știu au­ omorît pe cine­va, ori moare vre­unul. — Klemens și cu fata lui sínt bolnavi. — Bolnavi — repetă bătrinul — acum totul se sfirșește. De ar fi mai curînd.... mai curînd.... Ce am păcătuit noi de ne pedepseşte Dumnezeu­ aşa de rau.. . Eu mă rugam de Kleipens: ucide-m­ă ; el n’a voit. Acuma nimeni nu mai poate să mi facă binele acesta. Grozav ceas! Cum e oare în iad, cînd pe pămînt e aşa? N’ai ceva picături calde, mi-e frig înăuntru. — Nevasta mi-i bolnavă—zise cure­larul desperat și, auzind țipete din lo­cuința sa, fugi iute. Brzost remase singur. Resuflarea luc­­rătoare a Marcusiei, vorbele întretăiate, sălbatice ale lui Boruta agitau mereu în­chipuirea moșneagului părăsit, care căzu­ încetul cu încetul într’o stare de amor­țeală. Niște friguri năprasnice începură sa’i sape tot mai tare organizmul. — Eu nu scot oile — aiura el — bruma e prea tare. Klein mă dă afară... Burek, na, aici!. . javră ticăloasă... dobitoc cin­stit... crăpat... de foame... Orb, nu văd lumina, nu’mi văd mîînile mele şi acum să împletesc coşuri cu dînsele... Pocneş­­te-mă odată în cap, ca să se sfirşească... nu mă tem de judecata de apoi. Trupul nu se mai ridică, s’a uscat... Pst ! n’arăta carnea, e numai lut... Brzost e bolnav, dar nu prost... Aşa vorbi încă mult aiurind bătrinul, care se stingea. Buzele pe jumătate pa­ralizate șopteră la urmă numai sunete , neînțelese, pe urmă tresăriră... el adormi. (Va urma).

Next