Adevěrul, ianuarie 1895 (Anul 8, nr. 2075-2102)

1895-01-01 / nr. 2075

NUMERUL 10 BANI ABONAMENTEL ÎNCEP LA 1 ŞI 15 ALE FIE­CĂREI LUNI SI SE PLĂTESC TOT­IVA-UNA HAINTE in Bucureşti la casa administraţiei din Judeţe şi Streinătate prin " mandats POŞTALE DN AN ÎN TARĂ 30 LEI; ÎN STREI­NATATE 50 LEÎ ŞASE LUNI . . 15 » i» I 25 * TREI LUNI . . 8 ! » I 13 îUm raumaev îaa streina to:« *»ss»­ MANUSCRIPTELE NU SE INAPOIAZA ADMINISTRATIA PASAGIUL BANCEI NATIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI) .___ji£± Să te fereşti Române de QUin­ strein în casă Director politic: ALEX. V. BELDIMANU ANUNCIURILE din Bucureşti şi judeţe se primesc numai la Administraţie DIN Streinătate, direct la administrație is la toate oficiile de publicitate ANUNCiuai la pag .iv. .... 0,30 b. linia » » » ni I ... . 2,— lei » » » r ii i ... . 3,— » » INSERȚIELE ȘI RECLAMELE 3 LEÎ RÎNDUL. La Paris, ziarul se gaseste.de vînzare CU NUMERUlJ^i * ikA/­kioşcul No. 192, Boul/ifp&t^Xjerhtqih V. Alexandri. UN NUMER REDACŢIA PASAGIUL BĂNCEI NAŢIONALE (CASELE KARA SHK LEGEA MINELOR . Am promis ieri cititorilor acestui ziar că, în acest ultim articol, voi­ arăta — în trăsături generale, bine­înţeles — punctele principale pe baza cărora ster putea elabora un proiect de lege al minelor raţional, echitabil şi care mai ales să asigure soarta muncitorilor mineri. Scriu dar acest ultim articol fără nici un fel de pretenţiune; — îl scriu pentru că, a critica o lucrare şi a nu spune ce ai voi să vezi in locul ei, este a face o critică in­­complectă. Şi în fine, dacă D. ministru al domeniilor — de­şi doctor în drept, dar profan ca şi mine in chestiunea minelor — a dat naştere unui pro­iect de lege al minelor, pentru ce oare nu aşi elabora şi eu un contra­­proiect? Am un avantagiu asupra D-lui P. Carp, căci contra-proiectul meu nu va trece sub ochii lui Carol. Rog pe confraţii mei, cari vor­bim­ voi a arunca o ochire asupra acestui articol, să’mi arate greşa­­lele în care poate voia, cădea, înainte de toate, cer ca toate mi­nele să fie monopolizate în favoarea statului. Statul, prin inginerii săi, să aibă «dreptul a explora în toată ţara şi, acolo unde se va găsi o mină, el să exproprieze pe proprietarul su­prafeţei de numărul pogoanelor ne­cesare împrejurul ml'hei, conform îegqî-^exproprierilor, pentru cauză de utilitate publică, lege astă­zi în vigoare. Cînd perimetrul necesar exploa-z. tărei minei va aparţine sătenilor sail răzeşilor, statul să fie obligat a cumpăra, cit se poate mai apro­piat de pământul expropriat, nu­mărul pogoanelor luate şi a Ie da sătenilor sau răzeşilor, pentru ca ei să nu remîe nici o dată fără pămînt, şi pentru a se respecta prescripţiunile articolului 132 din constituţiune. Statul va da, atît proprietarilor mari cît şi sătenilor sau răzeșilor, trei la sută, din venitul net al minei. Dator să fie statul a face treptat împrumuturi — prin emisiune de rentă—pentru exploatarea minelor pe care le vor găsi inginerii săi. Precum astă­zi nimeni nu are dreptul de a exploata o mină de sare care ster găsi pe o proprie­tate privată, asemenea statul nu aibă singur monopolul exploatarei tuturor minelor. Se exceptează carierile de piatră sau de prundiş pe care astă­zi pro­prietarii le exploatează, ne­fiind nevoie de un mare capital. Cu modul acesta, paragraful 5 al articolului 7 din constitu­ţiune va fi respectat, căci acest arti­col 7 are în colaboratorii acestui ziar apărătorii cei mai ap­igi şi mai neobosiţi. Dacă statul va găsi vre-o mină pe unele din moşiile care compun domeniul Coroanei, Regele—­de­şi străin—este dator a se­ supune ar­ticolelor din legea minelor, care fixează despăgubirea numărului po­­goanelor luate împrejurul minei, precum și trei la sută din veni­tul net al minei. Fiind­că Regele nu este de­cît uzufructuarul moșiilor care com­pun domeniul Coroanei capitalul, care reprezintă despăgubirea po­goanelor expropriate, se va trans­forma în titluri de rentă ale sta­tului român, se vor depune la Casa de consemnaţi­uni, şi Suveranului i se va da cupoanele­­ fie­care şase luni. Legea minelor va lu­a nouă oare de lucru pentru bărbaţi, şeapte oare pentru femei şi şase oare pen­t copiii pinşi la virsta de două­zeci de ani şi vor înfiinţa case de ajutor şi de pensii. Ambele aceste case se vor ali­menta din o contribuţie de maxi­­m',am trei la sută din salariul lucră­torilor, şi din o altă contribuţie pe care o va plăti statul, contribuţie care trebuie să fie egală cu sumele vărsate de toţi lucrătorii minei. Femeile vor plăti numai doi la sută din salariul lor și copiii unu la sută. Nici o dată și sub nici o formă lucrătorul nu’șî poate pierde drep­turile sale la casele de ajutor și de pensii. — Mai mult încă, lucrătorul, care s’ar muta de la o mină la alta, are dreptul a cere să i­ se reguleze drepturile la ambele case în pro­porţie cu numărul anilor în cursul cărora a contribuit la alimentarea lor Aceste drepturi ale lucrătorilor nu pot fi atacate nici de stat nici de creditori, sub ori­ce formă s'ar înfiţişa.— Ştim­ ce păţeşte nenoro­ciţii lucrător care cade în miinile cămătarilor, ori de ce naţionalitate ar fi ei, lucrătorul, in caz de boală, va fi ngrijit acasă la el sau în vre-un sp­­al din apropiere în socoteala casei de ajutor, şi va relua lucrul nu după ce erea­­administratorului minei, ci în urma unui certificat al medi­­cu­ui. Femeia lucrătorului bolnav, după o constr tere că nu are nici un mijloc de ;Iet­ire, va fi ajutată din fondul ca d ajutor, cît timp soțul ei va în de a relua lucrul. Lărbji ii ia dreptul la pensie în zi ip* Wipnnjrei virsteî de 45 de ani, r­ar fenteile chid împlinesc 40 de ani, — afară de cazurile neprevă­zute cîn­d soţii devin infirmi, atunci pensiile li se dă înainte de a îm­plini vesta arătată mai sus. Aceste pensii vor fi, bine înţeles, în proporţie cu numărul anilor, in cursul cărora ei au contribuit la alimenarea casei de pensii. Casee de ajutor şi de pensii vor fi adm­i­si “de de comisiuni com­puse an­teregaţi ai statului şi din lor­­d ai muncitorilor. La finitul fie­carui an un inspector financiar va verfica conturile ambelor case. Du[i începerea exploatămi unei mine,[Statul va fi dator să încerce formairea unui sindicat de lucrători mineri căruia să’i încredinţeze ex­­plo­­­rea minei. Dacă încercarea ar reuşi/statul va întinde această mă­­sur­ăi toate minele pe care ar voi să o exploateze. S­e va avea un control direct şi pairmnent atit asupra lucrărilor sindiatelor cit şi asupra modului ex­taturei minelor. • I ■. convoace cit mai curind o Constituanta, care va trebui să mo­­d­­sa articolul 19 din constituţie, articol privitor la exproprierile pentru copii de utilitate publică. Am terminat, dar, precum am zilii începînd prezenta revistă, acest articol este scris fără nici o pre­­tenţiune, de aceea rog încă odată pe confraţii m. -r- mai ales acei din presa deiftot atică — să bine voiască a ’mi­ta neajunsurile şi greşelile jld'care ie-ami fi putut comite. De .­n lucru sint convins: in mtea mea; lucrare i ’am gîndit foarte mult la marta acestor nenorociţi lucrători lfaineri, cari îşi petrec cea indii mari,­ parte a vieţei lor în a­­dîu­dimile pămintului, expuşi la ori­ce fm­oment a ’şi pierde viaţa în urişa exploziilor focului grizii *). Alex. V. XSeldimann. are . ■I—.-1» *L Griza nu este alta de­cît niște gazuri care, în minele de cărbuni, luînd foc produc o explozie te­ribilă și omoară pe cea mai mare parte din lucrătorii aflați în galeria în care s’a produs explozia. 1 UNOR CANALII Am somat pe mişti! cari redac­tează Voinţa Naţională,­să spunc dacă acuzarea de «vindul guvernului», pe care a fi aruncat-o presei demo­cratice, se adresează şi Adevărului,— şi mişeii au tăcut. 4 Această tăcere o rui sătoare pentru noi, finţă a lor pe drumul calomniei­ul drept ofen drept o iuzis­stă­ dată să do- Din parte-ne, em la dispozi­­oi, ori-cine II somăm deci de vedească cele ce susţin suntem gata să le uii ţie, lor sau delegaţik. ar îi aceia, toate reg streie admini­straţiei noastre, ca s;­­ vadă care ne e situaţia şi dacă nu avem nevoie de concursul materi­al al cuiva. Dar prevenim pe caraghioşii cari trăiesc din fond­u1 nie clubului la care cotizează atlţiauiscroci,că dacă nu vor retracta mizerabila lor afir­mare, sari dacă nu vor dovedi pe ce şi-o Întemeiază, li va costă scump birfeala lor nemernică. Vom întreprinde personal pe fie­care din ei, vom duce o campanie energică în potriva lor, îi vom lovi tară cruţare, — şi sperăm că nu vor eşi nevulneraţi. Să le intre’« ca ,­găduiala ce le facem, să’şi amintească bine toate păcatele de care sunt plini, — şi să ia aminte. De la idiotul nul care Se numeşte Gogu Gantacuzino și pînă la cel mai derund epileptic de specia Barbu Ștefănescu , au­ să aibă rău­ de lucru. Căci trebuie să sfirșim o­­dată cu lepădăturile acestea care s’au înhăitat ca să calomnieze in­­tr’una fără să probeze nimic. A­NUL N O­U Artaeol de repu­te] Mtieipat. — opi­­uiunea presei române asupra aiîeî de aesi | nou După cite ar n­îîne e anul no, gazetele să vorbe* cfar 1895, comparindu’l cu k.S bită jflî indu-se in public, ’ Qbiflauf.t «*j. iriatf» rntîne despre anul 1 Gje.‘ ,că fac,° deosebită plăcere cititorilor noş­tri, dlndu-le de mai nainte articolele care vor apare mîîne în diferitele ziare asupra anului nou­. «Voinţa Naţională». .s a 'gpiout mea un an de cînd Reacţiimea cu ghiarele­­ de oţel^sflşie pieptul Nafiuneî. Ciocoii carî ne guvernează înecaţi în singe, vor sfîrşi domnia v'ata privată. Milionul lui Pou­­may sfeterisit de Ştefânescu blănaru zis si pe lissier o­­mul de casa al pnmaruluî filipescm, legea maximului şi iS “Vi“ bilanţ" nu .Vi Iată de ce noi nu putem primi sosirea anului nou­ şi vom vota contra lui! ’ «Timpul». Colectiviştii cari au făcut pe Bessel și Orfeiî si aii annîS«q/elac Epocek înc,'‘ăznesc să vorbească de D­­ ' Aceâ' oameni n’in rușine. Jos masca ! H*rÎ,­dnI “rrVatÎr- Partidj de ordine, de democra­­tie si de conservatism, a stîrpit agiul si legea pen­siilor. lata de ce intrăm în anul 1895 cu toata încre­an.ul ac«ta 'a vota tot cu noi. Alegerile de la Braila slut o pil­dă pentru 1895. «L­ndependience lloumaine»: Hier grand fete diez Mmela vicomtesse et Mr le vicomte de Temps, á i’occasion du baptéme de leur nouveau-ne 1895. Tout Bucarest y était; lepschut, le vlan, le bé­­carre, Iafinefleur du Cresson tt du spanac, s’y méláit dans un va-et-vient conţinuşi. Concert trés réussi. Le mioche ,,roucoulait comme un cygne“, — ii me rappelait la Patti (ne pás confondre avec ce bon Lapatti). bans la nombreuse assistance nous avons remar­­que M-me Hiver blanche coinme une tleur de neige M-lle Printemps, anemique.ciiiorotique et pourtant gracieuse comme lesGrâces Mr. 1894, un rosta trés use, un vieux copain, du resle. On a dansé, on a ti inqué, ,on a chanté la Marche de cocus' , on a joué du cint)0iu, comme notre char­mante V vette 1 a fait elemiéi,ment ă Labattoír avec nos vigoureux măcelări. Romínul: Estă­di se plinescu 1894 dl anui de cruauda Men­­tuitorele Lumei ne a da­tu regimele represintative. Ance de atunci fundatori® fiului nemuritorelui directore allu Românului adisu:­­ nu essista regime foră represintaţiune • nu essista represintaţiune foră regime;’ nu essistă regime şi repreintaţiune una fdră alta' rhî-ist “c .ViVi®»’“ tmea esteli?-scerca Christului! O, veteoddi mei'i­ . m C8a laSSatU reacf'unea s’o ? !............... Pentru c«? O ! Pentru ce‘............. «Viaţa», higindurat, înfrigurat şi ndurerat privesc din podul lui Greceanu. Copiii cîntă cu glăsceanul lor • „aho, aho, copii argaţi“, şi n­eţ îngădui să aştern vrafuri lungi de cerneală ieste molcoma tăcere a sorcovelor mohorîte. A­nul nou­! Ce ironie! Urechi a te ‘nşală şi Viaţa te minte Aşa glndea Dan, muîîndişî cornul in bae şi pU­­nîndu’şi picioarele în catena cu lapte turbure ca gîndurile ce’l frămîntau­.... Eră nebun ! Ta-ram-ta-n,—şi apoi a scos Viaţa... I ? . ’ Ta-ram-ta-ra!... Ta-ram-ti-ra ! «Lumea Nouă». Burghezimea serbează ităzî anul nou­. Consiliul general al partidei, luînd înţelegere cu comitetul executiv (uf, slăbiţi-mă, ci mor !) a hotărît să nu serbeze această dată burgh­ză. Ori dai anul nou­ cu votul obştesc, ori nu'ţî ma calc în prăvălie! Prin urmare, burghezii ca ar trebui să nu se mai fălească de felii cu anul ie nou ! Deja anul vechiu se reorganizează ca să nu combată. Să poftească/ Iei! Vă place ? ! «Adevărul» Ziua de anul nou­ a sosit! Po­rneîn. I I Anul nou, cînd ţara are în fruntea ei pe un ramo­lit ca Lascar Catargiu şi pe un nebun ca Petre Carp). Iată pentru ce anul nou este o zi de doliu ! Cît timp vom avea pe tron pe Străinul încoro­nat,, noi nui putem serba anul nou­!!! Termin strigînd : Jos Carol corupătorul!... Jos Neamţul, străin de legea şi de neamul nostru!!... (Adevărul Literar). Sínt singur in odaia mea. Amintirile din trecut mă împresoară şi, vezi, amintirile astea sínt pentru sufletul meu mai triste de umbra unei ruine... Ce este arta pentru artă ? Ea este artă cu tendinţî, precum arta cu tendinţî e artă pentru artă... .. Şi tot aşii mă pierd în drumul către moarte, singur, urmărit de simpatii; iar din coşarul vremeî ies scîntei verzi ca speranţa unui suflet călător. — Şi se pierd în apus ! Rigolo. AVEM MINE SAU NU? Discuţia legei minelor continuă înverşunată şi totuşi nu ştim încă la ce,să ne ţinem în pri­vinţa bogăţiilor miniere la noi în ţară. Unii zic: de­geaba atîta discuţie, căci n’avem mine în ţară ; alţii din potrivă se îngrijesc că, votîndu-se legea minelor, o să se colonizeze toţi munţii noştri cu străini, aşa de multe mine avem. In ce parte e adevărul? Cam greu de spus, de­oare­ce cercetările ştiinţifice în sensul acesta sunt foarte puţin numeroase. Iată însă ce indicaţii găsim întro publicaţiune a D-lui Alimănişteanu, inginer de mine ataşat pe lingă ministerul G­u­­neniilor. După D-sa, in Urma studiilor re a făcut,dacă serviciul minelor ar fi mai bine organizat, o sumă de produse care să importează acum din străinătate ar putea fi înlocuite prin produse analoage din ţară, sau cel puţin s’ar putea ex­trage sau fabrica pentru o parte măcar din ma­terii brute găsite în ţară. Iată lista lor, in faţă cu costul lor plătit în străinătate. Lei Iată dar numai aici un însemnat condeiu. Dacă pe aceste 30 milioane, cu care suntem­ tri­butari străinătăţeî, am reuşi, prin descoperirea substanţelor acestora in solul nostru, să le di­minuăm pe jumătate sau pe un sfert, ar re­zulta pentru ţară un profit destul de însemnat. Acum, pe ce bazează serviciul minelor de la domenii această afirmare, nu o putem şti, de­oare­ce raportul de care vorbim nu-şi dă oste­neală să o justifice. Porcelan . . . Ape minerale . . • faianță , • ■ ■ . Obiecte de sticlii­ albă­ sau colorată ask........................................... Oglinzi cu dimensiuni mai mari de 30 centimetri................................... Potasă caustică, carbonat și bicarbonat Cretă, ipsos, var .... H 12.025.859 .091.03S 2.619.922 1.841.964 1.515.824­­ 1.454.66S : . ..­­ Lies'95*1 912.021? 767.326 Cărbuni tie pămînt colis . Sodă caustică, carbonat și bicarbonat. i’'«tre comune pentru construcțiuni pav.igv, etc. .... Geamuri și sticlă plată în culoare natur Resina ordinară și catran Ciment ...... Uleiuri și unsori minerale Acid sulfuric.................................. Carbonat de barită .... Sulfat de magnezie, etc. . Acid clorhidric ..... Sulfat de fer (calai­an) Pucioasă........................................... Alun................................... . ______ 30.003.953 348.880 642.496 517.674 488.757 378.636 49.981 18.735 20.136 210.392 29.567 79 034 CRĂCIUNUL LA SPANAGHEZI Ştiţi cu toţii, nu mă îndoiesc, ce este anul nou. E foarte simplu: anul nou­ va să zică atunci cînd devine de se isprăveşte anul cel vechiu şi începe altul. Dar cu Crăciunul nu-i tot aşa ; asta e mai în­curcată. Iată pentru ce Spanago de la Romínul mi va scrie articole explicative asupra Anului nou, a făcut insă unul asupra Crăciunului, asu­pra « Origin­a acestei serbări, la popoarele an­tice, în străinătate şi la D-voastră credeaţi pân’acum desigur că sărbă­toarea Crăciunului e o sărbătoare creştinească, nu bine nu, pentru că Spanago ne spune: ■ Noi Rominii trebuie să căutăm origina datinelor noastre la Romani. Şi mai mult nu. De unde rezultă—tot după Spanago, — că cei d’intîiu cari ab serbat Crăciu­nul erau Perşii şi Egiptenii, iar după ei Grecii! Cu origina Crăciunului ar fi isprăvit-o ast­fel Spanago, dind soluţii pentru toate gustu­rile şi mai cu deosebire pentru gustul romini­­fer de ginta latină. In străinătate.... e mai puţin interesant. Dar la noi ? La noi ţăranii se adună în grupuri pe la rude sau pe la fruntaşii satului şi masa nu se ridică pînă nu se gătesc să plece fie­care pe la casele lor. Adică cum ? în străinătate să nu fie tot aşa ? Acolo se ridică masa pînă nu se­ gătesc fie­care din oaspeţi ? Atît mai rău pentru e?­Dar să venim mai curînd la conclude. Con­cluzia e cat Datinele noastre mai tocite putem spune, le avem din vechime ! Astăzî cu adevărat genială ! Ma­i ies rezerva «mai toate pateri spline»,e,d­e 0­abetă pe care de sigur n’o va prinde ori­c’­ne dintr o dată , E vorba că unele datine, cum ar f­ale pildă da­tina lui Spanago d’a scrie prost.'I, ru s’ar pu­tea zice că ar fi tocmai din vad­yjfie Fsad. 1 8­9­5 Anul nou ! Nimic mai artificial şi ca împăr­ţire de timp şi ca pretext de vorbă pentru ca­fenele şi pentru ziare. Cînd stai şi te gândeşti la infinitatea timpului, faţă de care nu viaţa unui om sau a unui popor, dar chiar viaţa unui în­treg sistem solar e mai puţin de­cît o clipă, te cuprinde un fel de milă amestecată cu silă faţă de împărţeala asta a vremei infinite în ani şi veacuri. E ca şi cum ar voi cine­va să împartă ocea­nele în picături şi pustiile lumei în fire de ni­sip. Migăleal­ă stupidă şi lipsită de sens. Totuşi, în vrtea de toate zilele avem norocul sau nenorocul, după cum vrea cine­va s-o ieie, ca să facem abstracţie n­e reflecţiile de mai sus. Fie­care din noi speră, iubeşte, e lagat de viaţă, prin mii şi mii de moduri deosebite. Şi de­ aceea ne place să ne înşelăm necontenit, să ne facem iluzii, să le dăm un termen, să aruncăm jaloane­­în viitor. Asta ne face să considerăm anul ca ceva deosebit de ce-a fost pînă acum, ca o re­naştere la viaţă, ca un început al unui mister în care stau ascunse destinele noastre. Nu’i om, nu’i casă, nu’i ziar, nu’i popor, care să nu se măgulească cu ideea că anul nou poate schimba soarta lumei, aduce îmbunătă­­ţiri neaşteptate, realizarea paradisului pămîr­­­tesc după care a suspinat miliarde şi miliarde de fiinţe, în decursul veacurilor care au trecut. Ai curajul şi slujie acestor flămînzi de bine şi de frumos că anul care vine va fi ploios sau secetos, că vor fi epidemii de vite şi de oameni;­­că se vor întim­pla aceleaşi crime îngrozitoare ; că aceleaşi guverne vor trafica, vor nedreptăţi şi vor împuşca sau închide pe cei nenorociţi; că soacrele vor fi tot rele şi nevestele tot capti­­ţioase; că j­elcaia va fi tot făţarnică; că inte­resul mese­i va conduce­ pe oameni tot la ve­­cinicele lu stupide ,­ sîngeroase; că... tot ce a fost va mai fi şi t­o­ate scăparea nu va veni de nică —sy oaie astea şi vei vedea cu ce încrun­ tărî de fi, .nţî şi cu ce murmur­e vei fi primit de toţi. ■ Spune-le insă că fericirea se anunţă pe pri­n­ zo pentru veselie Asta levărati pui către moarte , iluzii pentru zio; si 'aftetu­­s­"ș­i 1895 va deschide o Eră nouă ei fi primit cu strigătele de ■tűse. “menire!: în galo­­neţiţî de vise şi o celii. în lactămî­­ia­a tristei realităţi Index ifillffllf PÉTÉ fl. (illElîWSi După cît pare, D. Ghermani, în urma unor mari stăruințî, a putut convinge m­ie conu Lascăr că nu ’i chip de aplicat egea jandarmeriei din pricină că nu ’s băni și nici nu se pot găsi. Iată că și sărăcia e bună la ceva, pi ea împiedică ’pe miniștri de a aplica legile cele rele. Fiind­că D. Ghermani, din motive fi­nanciare, a făcut o faptă aşa de bună şi aşa de folositoare, îndrăznim să -i mai dăm şi alte argumente cu care să con­vingă pe conu Lascăr cît e de stupidă şi de primejdioasă [aplicarea legei jan­darmeriei Din toate nenorocirile care pot să cadă pe o ţară săracă, plaga funcţionarismului e una din marile nenorociri. Funcţionarismul dus la extrem, are trei mari inconveniente : 1) sporeşte bu­getul într’o proporţie enormă, prin ur­mare apasă foarte­ greu­ asupra contri­buabililor ; 2) imobilizează, face nefolo­sitoare o mare parte din forţele vii ale poporului, forţe care ar fi putut produce ceva dacă n’ar fi fost atrase de pomana bugetului şi 3) creiază o armată enormă de aspiranţi, armată de două sau trei ori mai mare de­cît numărul funcţionarilor în slujbă, nenorocită clasă, de oameni cari îşi pierd o viaţă întreagă aspirinei mereu­ că într’o zi vor fi şi ei&numiţî imde­va. Din această armată de aspiranţi de­clasaţi se recrutează criminalii, delic­venţii, cetăţenii indignaţi şi alte soiuri de oameni primejdios! s­ocietâţei. Fină astă­zi, plaga funcţionarismului se întinsese numai asupra populaţiei ora­şelor, ţărănimea rămăsese aproape ne-n demnă, căci funcţiile actuale nu fui­­eraţi de nasul ei. De azi înainte funcţionarismul, bura şi mintea ţăranului, căci ou­ sănătos şi iubitor de uniformă, aspira să intre în jandarmerie.­ Rezerviştii cari timp de trg au stat în armată ,au pierdut deprinderea de a munci, îşi toată viaţa milogindu-se, aşj­­rigînd şi ei ca să poată in­­darm­eria rurală. Natural că pentru unul cai vor fi zece cari vor aşi fără să’şi atingă vre-o­­dată menii aceştia vor deveni ci minap şi delicvenţi, neavi de train. * : Şi iată cum această mi­tu­ţie e menită să tulbure­ să imobilizeze încă o­pa producătoare ale ţării şi una întreagă de crim.i

Next