Adevěrul, ianuarie 1895 (Anul 8, nr. 2075-2102)
1895-01-01 / nr. 2075
NUMERUL 10 BANI ABONAMENTEL ÎNCEP LA 1 ŞI 15 ALE FIECĂREI LUNI SI SE PLĂTESC TOTIVA-UNA HAINTE in Bucureşti la casa administraţiei din Judeţe şi Streinătate prin " mandats POŞTALE DN AN ÎN TARĂ 30 LEI; ÎN STREINATATE 50 LEÎ ŞASE LUNI . . 15 » i» I 25 * TREI LUNI . . 8 ! » I 13 îUm raumaev îaa streina to:« *»ss» MANUSCRIPTELE NU SE INAPOIAZA ADMINISTRATIA PASAGIUL BANCEI NATIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI) .___ji£± Să te fereşti Române de QUin strein în casă Director politic: ALEX. V. BELDIMANU ANUNCIURILE din Bucureşti şi judeţe se primesc numai la Administraţie DIN Streinătate, direct la administrație is la toate oficiile de publicitate ANUNCiuai la pag .iv. .... 0,30 b. linia » » » ni I ... . 2,— lei » » » r ii i ... . 3,— » » INSERȚIELE ȘI RECLAMELE 3 LEÎ RÎNDUL. La Paris, ziarul se gaseste.de vînzare CU NUMERUlJ^i * ikA/kioşcul No. 192, Boul/ifp&t^Xjerhtqih V. Alexandri. UN NUMER REDACŢIA PASAGIUL BĂNCEI NAŢIONALE (CASELE KARA SHK LEGEA MINELOR . Am promis ieri cititorilor acestui ziar că, în acest ultim articol, voi arăta — în trăsături generale, bineînţeles — punctele principale pe baza cărora ster putea elabora un proiect de lege al minelor raţional, echitabil şi care mai ales să asigure soarta muncitorilor mineri. Scriu dar acest ultim articol fără nici un fel de pretenţiune; — îl scriu pentru că, a critica o lucrare şi a nu spune ce ai voi să vezi in locul ei, este a face o critică incomplectă. Şi în fine, dacă D. ministru al domeniilor — deşi doctor în drept, dar profan ca şi mine in chestiunea minelor — a dat naştere unui proiect de lege al minelor, pentru ce oare nu aşi elabora şi eu un contraproiect? Am un avantagiu asupra D-lui P. Carp, căci contra-proiectul meu nu va trece sub ochii lui Carol. Rog pe confraţii mei, cari vorbim voi a arunca o ochire asupra acestui articol, să’mi arate greşalele în care poate voia, cădea, înainte de toate, cer ca toate minele să fie monopolizate în favoarea statului. Statul, prin inginerii săi, să aibă «dreptul a explora în toată ţara şi, acolo unde se va găsi o mină, el să exproprieze pe proprietarul suprafeţei de numărul pogoanelor necesare împrejurul ml'hei, conform îegqî-^exproprierilor, pentru cauză de utilitate publică, lege astăzi în vigoare. Cînd perimetrul necesar exploa-z. tărei minei va aparţine sătenilor sail răzeşilor, statul să fie obligat a cumpăra, cit se poate mai apropiat de pământul expropriat, numărul pogoanelor luate şi a Ie da sătenilor sau răzeşilor, pentru ca ei să nu remîe nici o dată fără pămînt, şi pentru a se respecta prescripţiunile articolului 132 din constituţiune. Statul va da, atît proprietarilor mari cît şi sătenilor sau răzeșilor, trei la sută, din venitul net al minei. Dator să fie statul a face treptat împrumuturi — prin emisiune de rentă—pentru exploatarea minelor pe care le vor găsi inginerii săi. Precum astăzi nimeni nu are dreptul de a exploata o mină de sare care ster găsi pe o proprietate privată, asemenea statul nu aibă singur monopolul exploatarei tuturor minelor. Se exceptează carierile de piatră sau de prundiş pe care astăzi proprietarii le exploatează, nefiind nevoie de un mare capital. Cu modul acesta, paragraful 5 al articolului 7 din constituţiune va fi respectat, căci acest articol 7 are în colaboratorii acestui ziar apărătorii cei mai apigi şi mai neobosiţi. Dacă statul va găsi vre-o mină pe unele din moşiile care compun domeniul Coroanei, Regele—deşi străin—este dator a se supune articolelor din legea minelor, care fixează despăgubirea numărului pogoanelor luate împrejurul minei, precum și trei la sută din venitul net al minei. Fiindcă Regele nu este decît uzufructuarul moșiilor care compun domeniul Coroanei capitalul, care reprezintă despăgubirea pogoanelor expropriate, se va transforma în titluri de rentă ale statului român, se vor depune la Casa de consemnaţiuni, şi Suveranului i se va da cupoanele fiecare şase luni. Legea minelor va lua nouă oare de lucru pentru bărbaţi, şeapte oare pentru femei şi şase oare pent copiii pinşi la virsta de douăzeci de ani şi vor înfiinţa case de ajutor şi de pensii. Ambele aceste case se vor alimenta din o contribuţie de maxim',am trei la sută din salariul lucrătorilor, şi din o altă contribuţie pe care o va plăti statul, contribuţie care trebuie să fie egală cu sumele vărsate de toţi lucrătorii minei. Femeile vor plăti numai doi la sută din salariul lor și copiii unu la sută. Nici o dată și sub nici o formă lucrătorul nu’șî poate pierde drepturile sale la casele de ajutor și de pensii. — Mai mult încă, lucrătorul, care s’ar muta de la o mină la alta, are dreptul a cere să i se reguleze drepturile la ambele case în proporţie cu numărul anilor în cursul cărora a contribuit la alimentarea lor Aceste drepturi ale lucrătorilor nu pot fi atacate nici de stat nici de creditori, sub orice formă s'ar înfiţişa.— Ştim ce păţeşte nenorociţii lucrător care cade în miinile cămătarilor, ori de ce naţionalitate ar fi ei, lucrătorul, in caz de boală, va fi ngrijit acasă la el sau în vre-un spal din apropiere în socoteala casei de ajutor, şi va relua lucrul nu după ce ereaadministratorului minei, ci în urma unui certificat al medicuui. Femeia lucrătorului bolnav, după o constr tere că nu are nici un mijloc de ;Ietire, va fi ajutată din fondul ca d ajutor, cît timp soțul ei va în de a relua lucrul. Lărbji ii ia dreptul la pensie în zi ip* Wipnnjrei virsteî de 45 de ani, rar fenteile chid împlinesc 40 de ani, — afară de cazurile neprevăzute cînd soţii devin infirmi, atunci pensiile li se dă înainte de a împlini vesta arătată mai sus. Aceste pensii vor fi, bine înţeles, în proporţie cu numărul anilor, in cursul cărora ei au contribuit la alimenarea casei de pensii. Casee de ajutor şi de pensii vor fi admisi “de de comisiuni compuse anteregaţi ai statului şi din lord ai muncitorilor. La finitul fiecarui an un inspector financiar va verfica conturile ambelor case. Du[i începerea exploatămi unei mine,[Statul va fi dator să încerce formairea unui sindicat de lucrători mineri căruia să’i încredinţeze explorea minei. Dacă încercarea ar reuşi/statul va întinde această măsurăi toate minele pe care ar voi să o exploateze. Se va avea un control direct şi pairmnent atit asupra lucrărilor sindiatelor cit şi asupra modului extaturei minelor. • I ■. convoace cit mai curind o Constituanta, care va trebui să modsa articolul 19 din constituţie, articol privitor la exproprierile pentru copii de utilitate publică. Am terminat, dar, precum am zilii începînd prezenta revistă, acest articol este scris fără nici o pretenţiune, de aceea rog încă odată pe confraţii m. -r- mai ales acei din presa deiftot atică — să bine voiască a ’mita neajunsurile şi greşelile jld'care ie-ami fi putut comite. De .n lucru sint convins: in mtea mea; lucrare i ’am gîndit foarte mult la marta acestor nenorociţi lucrători lfaineri, cari îşi petrec cea indii mari, parte a vieţei lor în adîudimile pămintului, expuşi la orice fmoment a ’şi pierde viaţa în urişa exploziilor focului grizii *). Alex. V. XSeldimann. are . ■I—.-1» *L Griza nu este alta decît niște gazuri care, în minele de cărbuni, luînd foc produc o explozie teribilă și omoară pe cea mai mare parte din lucrătorii aflați în galeria în care s’a produs explozia. 1 UNOR CANALII Am somat pe mişti! cari redactează Voinţa Naţională,să spunc dacă acuzarea de «vindul guvernului», pe care a fi aruncat-o presei democratice, se adresează şi Adevărului,— şi mişeii au tăcut. 4 Această tăcere o rui sătoare pentru noi, finţă a lor pe drumul calomnieiul drept ofen drept o iuzisstă dată să do- Din parte-ne, em la dispozioi, ori-cine II somăm deci de vedească cele ce susţin suntem gata să le uii ţie, lor sau delegaţik. ar îi aceia, toate reg streie administraţiei noastre, ca s; vadă care ne e situaţia şi dacă nu avem nevoie de concursul material al cuiva. Dar prevenim pe caraghioşii cari trăiesc din fondu1 nie clubului la care cotizează atlţiauiscroci,că dacă nu vor retracta mizerabila lor afirmare, sari dacă nu vor dovedi pe ce şi-o Întemeiază, li va costă scump birfeala lor nemernică. Vom întreprinde personal pe fiecare din ei, vom duce o campanie energică în potriva lor, îi vom lovi tară cruţare, — şi sperăm că nu vor eşi nevulneraţi. Să le intre’« ca ,găduiala ce le facem, să’şi amintească bine toate păcatele de care sunt plini, — şi să ia aminte. De la idiotul nul care Se numeşte Gogu Gantacuzino și pînă la cel mai derund epileptic de specia Barbu Ștefănescu , au să aibă rău de lucru. Căci trebuie să sfirșim odată cu lepădăturile acestea care s’au înhăitat ca să calomnieze intr’una fără să probeze nimic. ANUL N OU Artaeol de repute] Mtieipat. — opiuiunea presei române asupra aiîeî de aesi | nou După cite ar nîîne e anul no, gazetele să vorbe* cfar 1895, comparindu’l cu k.S bită jflî indu-se in public, ’ Qbiflauf.t «*j. iriatf» rntîne despre anul 1 Gje.‘ ,că fac,° deosebită plăcere cititorilor noştri, dlndu-le de mai nainte articolele care vor apare mîîne în diferitele ziare asupra anului nou. «Voinţa Naţională». .s a 'gpiout mea un an de cînd Reacţiimea cu ghiarele de oţel^sflşie pieptul Nafiuneî. Ciocoii carî ne guvernează înecaţi în singe, vor sfîrşi domnia v'ata privată. Milionul lui Poumay sfeterisit de Ştefânescu blănaru zis si pe lissier omul de casa al pnmaruluî filipescm, legea maximului şi iS “Vi“ bilanţ" nu .Vi Iată de ce noi nu putem primi sosirea anului nou şi vom vota contra lui! ’ «Timpul». Colectiviştii cari au făcut pe Bessel și Orfeiî si aii annîS«q/elac Epocek înc,'‘ăznesc să vorbească de D ' Aceâ' oameni n’in rușine. Jos masca ! H*rÎ,dnI “rrVatÎr- Partidj de ordine, de democratie si de conservatism, a stîrpit agiul si legea pensiilor. lata de ce intrăm în anul 1895 cu toata încrean.ul ac«ta 'a vota tot cu noi. Alegerile de la Braila slut o pildă pentru 1895. «Lndependience lloumaine»: Hier grand fete diez Mmela vicomtesse et Mr le vicomte de Temps, á i’occasion du baptéme de leur nouveau-ne 1895. Tout Bucarest y était; lepschut, le vlan, le bécarre, Iafinefleur du Cresson tt du spanac, s’y méláit dans un va-et-vient conţinuşi. Concert trés réussi. Le mioche ,,roucoulait comme un cygne“, — ii me rappelait la Patti (ne pás confondre avec ce bon Lapatti). bans la nombreuse assistance nous avons remarque M-me Hiver blanche coinme une tleur de neige M-lle Printemps, anemique.ciiiorotique et pourtant gracieuse comme lesGrâces Mr. 1894, un rosta trés use, un vieux copain, du resle. On a dansé, on a ti inqué, ,on a chanté la Marche de cocus' , on a joué du cint)0iu, comme notre charmante V vette 1 a fait elemiéi,ment ă Labattoír avec nos vigoureux măcelări. Romínul: Estădi se plinescu 1894 dl anui de cruauda Mentuitorele Lumei ne a datu regimele represintative. Ance de atunci fundatori® fiului nemuritorelui directore allu Românului adisu: nu essista regime foră represintaţiune • nu essista represintaţiune foră regime;’ nu essistă regime şi repreintaţiune una fdră alta' rhî-ist “c .ViVi®»’“ tmea esteli?-scerca Christului! O, veteoddi mei'i . m C8a laSSatU reacf'unea s’o ? !............... Pentru c«? O ! Pentru ce‘............. «Viaţa», higindurat, înfrigurat şi ndurerat privesc din podul lui Greceanu. Copiii cîntă cu glăsceanul lor • „aho, aho, copii argaţi“, şi neţ îngădui să aştern vrafuri lungi de cerneală ieste molcoma tăcere a sorcovelor mohorîte. Anul nou! Ce ironie! Urechi a te ‘nşală şi Viaţa te minte Aşa glndea Dan, muîîndişî cornul in bae şi pUnîndu’şi picioarele în catena cu lapte turbure ca gîndurile ce’l frămîntau.... Eră nebun ! Ta-ram-ta-n,—şi apoi a scos Viaţa... I ? . ’ Ta-ram-ta-ra!... Ta-ram-ti-ra ! «Lumea Nouă». Burghezimea serbează ităzî anul nou. Consiliul general al partidei, luînd înţelegere cu comitetul executiv (uf, slăbiţi-mă, ci mor !) a hotărît să nu serbeze această dată burghză. Ori dai anul nou cu votul obştesc, ori nu'ţî ma calc în prăvălie! Prin urmare, burghezii ca ar trebui să nu se mai fălească de felii cu anul ie nou ! Deja anul vechiu se reorganizează ca să nu combată. Să poftească/ Iei! Vă place ? ! «Adevărul» Ziua de anul nou a sosit! Porneîn. I I Anul nou, cînd ţara are în fruntea ei pe un ramolit ca Lascar Catargiu şi pe un nebun ca Petre Carp). Iată pentru ce anul nou este o zi de doliu ! Cît timp vom avea pe tron pe Străinul încoronat,, noi nui putem serba anul nou!!! Termin strigînd : Jos Carol corupătorul!... Jos Neamţul, străin de legea şi de neamul nostru!!... (Adevărul Literar). Sínt singur in odaia mea. Amintirile din trecut mă împresoară şi, vezi, amintirile astea sínt pentru sufletul meu mai triste de umbra unei ruine... Ce este arta pentru artă ? Ea este artă cu tendinţî, precum arta cu tendinţî e artă pentru artă... .. Şi tot aşii mă pierd în drumul către moarte, singur, urmărit de simpatii; iar din coşarul vremeî ies scîntei verzi ca speranţa unui suflet călător. — Şi se pierd în apus ! Rigolo. AVEM MINE SAU NU? Discuţia legei minelor continuă înverşunată şi totuşi nu ştim încă la ce,să ne ţinem în privinţa bogăţiilor miniere la noi în ţară. Unii zic: degeaba atîta discuţie, căci n’avem mine în ţară ; alţii din potrivă se îngrijesc că, votîndu-se legea minelor, o să se colonizeze toţi munţii noştri cu străini, aşa de multe mine avem. In ce parte e adevărul? Cam greu de spus, deoarece cercetările ştiinţifice în sensul acesta sunt foarte puţin numeroase. Iată însă ce indicaţii găsim întro publicaţiune a D-lui Alimănişteanu, inginer de mine ataşat pe lingă ministerul Guneniilor. După D-sa, in Urma studiilor re a făcut,dacă serviciul minelor ar fi mai bine organizat, o sumă de produse care să importează acum din străinătate ar putea fi înlocuite prin produse analoage din ţară, sau cel puţin s’ar putea extrage sau fabrica pentru o parte măcar din materii brute găsite în ţară. Iată lista lor, in faţă cu costul lor plătit în străinătate. Lei Iată dar numai aici un însemnat condeiu. Dacă pe aceste 30 milioane, cu care suntem tributari străinătăţeî, am reuşi, prin descoperirea substanţelor acestora in solul nostru, să le diminuăm pe jumătate sau pe un sfert, ar rezulta pentru ţară un profit destul de însemnat. Acum, pe ce bazează serviciul minelor de la domenii această afirmare, nu o putem şti, deoarece raportul de care vorbim nu-şi dă osteneală să o justifice. Porcelan . . . Ape minerale . . • faianță , • ■ ■ . Obiecte de sticlii albă sau colorată ask........................................... Oglinzi cu dimensiuni mai mari de 30 centimetri................................... Potasă caustică, carbonat și bicarbonat Cretă, ipsos, var .... H 12.025.859 .091.03S 2.619.922 1.841.964 1.515.824 1.454.66S : . .. Lies'95*1 912.021? 767.326 Cărbuni tie pămînt colis . Sodă caustică, carbonat și bicarbonat. i’'«tre comune pentru construcțiuni pav.igv, etc. .... Geamuri și sticlă plată în culoare natur Resina ordinară și catran Ciment ...... Uleiuri și unsori minerale Acid sulfuric.................................. Carbonat de barită .... Sulfat de magnezie, etc. . Acid clorhidric ..... Sulfat de fer (calaian) Pucioasă........................................... Alun................................... . ______ 30.003.953 348.880 642.496 517.674 488.757 378.636 49.981 18.735 20.136 210.392 29.567 79 034 CRĂCIUNUL LA SPANAGHEZI Ştiţi cu toţii, nu mă îndoiesc, ce este anul nou. E foarte simplu: anul nou va să zică atunci cînd devine de se isprăveşte anul cel vechiu şi începe altul. Dar cu Crăciunul nu-i tot aşa ; asta e mai încurcată. Iată pentru ce Spanago de la Romínul mi va scrie articole explicative asupra Anului nou, a făcut insă unul asupra Crăciunului, asupra « Origina acestei serbări, la popoarele antice, în străinătate şi la D-voastră credeaţi pân’acum desigur că sărbătoarea Crăciunului e o sărbătoare creştinească, nu bine nu, pentru că Spanago ne spune: ■ Noi Rominii trebuie să căutăm origina datinelor noastre la Romani. Şi mai mult nu. De unde rezultă—tot după Spanago, — că cei d’intîiu cari ab serbat Crăciunul erau Perşii şi Egiptenii, iar după ei Grecii! Cu origina Crăciunului ar fi isprăvit-o astfel Spanago, dind soluţii pentru toate gusturile şi mai cu deosebire pentru gustul rominifer de ginta latină. In străinătate.... e mai puţin interesant. Dar la noi ? La noi ţăranii se adună în grupuri pe la rude sau pe la fruntaşii satului şi masa nu se ridică pînă nu se gătesc să plece fiecare pe la casele lor. Adică cum ? în străinătate să nu fie tot aşa ? Acolo se ridică masa pînă nu se gătesc fiecare din oaspeţi ? Atît mai rău pentru e?Dar să venim mai curînd la conclude. Concluzia e cat Datinele noastre mai tocite putem spune, le avem din vechime ! Astăzî cu adevărat genială ! Mai ies rezerva «mai toate pateri spline»,e,de 0abetă pe care de sigur n’o va prinde oric’ne dintr o dată , E vorba că unele datine, cum ar fale pildă datina lui Spanago d’a scrie prost.'I, ru s’ar putea zice că ar fi tocmai din vadyjfie Fsad. 1 895 Anul nou ! Nimic mai artificial şi ca împărţire de timp şi ca pretext de vorbă pentru cafenele şi pentru ziare. Cînd stai şi te gândeşti la infinitatea timpului, faţă de care nu viaţa unui om sau a unui popor, dar chiar viaţa unui întreg sistem solar e mai puţin decît o clipă, te cuprinde un fel de milă amestecată cu silă faţă de împărţeala asta a vremei infinite în ani şi veacuri. E ca şi cum ar voi cineva să împartă oceanele în picături şi pustiile lumei în fire de nisip. Migăleală stupidă şi lipsită de sens. Totuşi, în vrtea de toate zilele avem norocul sau nenorocul, după cum vrea cineva s-o ieie, ca să facem abstracţie ne reflecţiile de mai sus. Fiecare din noi speră, iubeşte, e lagat de viaţă, prin mii şi mii de moduri deosebite. Şi de aceea ne place să ne înşelăm necontenit, să ne facem iluzii, să le dăm un termen, să aruncăm jaloaneîn viitor. Asta ne face să considerăm anul ca ceva deosebit de ce-a fost pînă acum, ca o renaştere la viaţă, ca un început al unui mister în care stau ascunse destinele noastre. Nu’i om, nu’i casă, nu’i ziar, nu’i popor, care să nu se măgulească cu ideea că anul nou poate schimba soarta lumei, aduce îmbunătăţiri neaşteptate, realizarea paradisului pămîrtesc după care a suspinat miliarde şi miliarde de fiinţe, în decursul veacurilor care au trecut. Ai curajul şi slujie acestor flămînzi de bine şi de frumos că anul care vine va fi ploios sau secetos, că vor fi epidemii de vite şi de oameni;că se vor întimpla aceleaşi crime îngrozitoare ; că aceleaşi guverne vor trafica, vor nedreptăţi şi vor împuşca sau închide pe cei nenorociţi; că soacrele vor fi tot rele şi nevestele tot captiţioase; că jelcaia va fi tot făţarnică; că interesul mesei va conduce pe oameni tot la vecinicele lu stupide , sîngeroase; că... tot ce a fost va mai fi şi toate scăparea nu va veni de nică —sy oaie astea şi vei vedea cu ce încrun tărî de fi, .nţî şi cu ce murmure vei fi primit de toţi. ■ Spune-le insă că fericirea se anunţă pe prin zo pentru veselie Asta levărati pui către moarte , iluzii pentru zio; si 'aftetus"și 1895 va deschide o Eră nouă ei fi primit cu strigătele de ■tűse. “menire!: în galoneţiţî de vise şi o celii. în lactămîiaa tristei realităţi Index ifillffllf PÉTÉ fl. (illElîWSi După cît pare, D. Ghermani, în urma unor mari stăruințî, a putut convinge mie conu Lascăr că nu ’i chip de aplicat egea jandarmeriei din pricină că nu ’s băni și nici nu se pot găsi. Iată că și sărăcia e bună la ceva, pi ea împiedică ’pe miniștri de a aplica legile cele rele. Fiindcă D. Ghermani, din motive financiare, a făcut o faptă aşa de bună şi aşa de folositoare, îndrăznim să -i mai dăm şi alte argumente cu care să convingă pe conu Lascăr cît e de stupidă şi de primejdioasă [aplicarea legei jandarmeriei Din toate nenorocirile care pot să cadă pe o ţară săracă, plaga funcţionarismului e una din marile nenorociri. Funcţionarismul dus la extrem, are trei mari inconveniente : 1) sporeşte bugetul într’o proporţie enormă, prin urmare apasă foarte greu asupra contribuabililor ; 2) imobilizează, face nefolositoare o mare parte din forţele vii ale poporului, forţe care ar fi putut produce ceva dacă n’ar fi fost atrase de pomana bugetului şi 3) creiază o armată enormă de aspiranţi, armată de două sau trei ori mai mare decît numărul funcţionarilor în slujbă, nenorocită clasă, de oameni cari îşi pierd o viaţă întreagă aspirinei mereu că într’o zi vor fi şi ei&numiţî imdeva. Din această armată de aspiranţi declasaţi se recrutează criminalii, delicvenţii, cetăţenii indignaţi şi alte soiuri de oameni primejdios! societâţei. Fină astăzi, plaga funcţionarismului se întinsese numai asupra populaţiei oraşelor, ţărănimea rămăsese aproape ne-n demnă, căci funcţiile actuale nu fuieraţi de nasul ei. De azi înainte funcţionarismul, bura şi mintea ţăranului, căci ou sănătos şi iubitor de uniformă, aspira să intre în jandarmerie. Rezerviştii cari timp de trg au stat în armată ,au pierdut deprinderea de a munci, îşi toată viaţa milogindu-se, aşjrigînd şi ei ca să poată indarmeria rurală. Natural că pentru unul cai vor fi zece cari vor aşi fără să’şi atingă vre-odată menii aceştia vor deveni ci minap şi delicvenţi, neavi de train. * : Şi iată cum această mituţie e menită să tulbure să imobilizeze încă opa producătoare ale ţării şi una întreagă de crim.i