Adevěrul, aprilie 1895 (Anul 8, nr. 2158-2184)

1895-04-01 / nr. 2158

1 ANUL TOL-No. 2158 4 NUMERUL10 BANI abonamentele ÎNCEP LA 1 ŞI 15 ALE FIE­CĂREI LU­NI SE PLĂTESC TOT-D’A­UNA ÎNAINTE in Bucureşti la casa administraţiei din Judeţe şi Streinâtate prin manda­ POŞTALE , on an In tar! 30 leî . In streinâtate 50 l­i! " ŞASE LUN TREI LUNI m ATS / 15 » 8 »p * bani EDITH A TREIA Un immer in streina­ta­te *• Să te fereşti Române de cuit strein în casă V. AlinaM. MANUSCRIPTELE NU SE INAPOIAZA sâmbăta­­ aprilie 1899: UNIVERUJ^IO BANI ANUNCIURILE din Bucureşti şi judeţe se primesc numai la Administraţie din Streinatate, direct la administraţie is la toate oficiile de publicitate anunciuri la pag .iv................0,30 b. linia » » »iii..................2,—lei » » » » ii................3,— » » INSERTIELE si reclamele 3 LEI RÎNDUL. La Paris, ziarul se gâseste de vInzare CU NUMERUL LA bioscul No. 192, Boulev. St.­Germain UN NUMER VECHIU 30 BANI ADMINISTRATIA T­TR raptor nolîtic AIITCX V TRTRIJT­IM ANTUI ” REDACTIA NICI I­UDIU STRĂIN......... Mişelul de la Gazeta Poporului, des­pre care am vorbit acum cîte­ va zile, crede că mă va atrage într’o polemică cu el, aruncîndu’şi din nou murdarele sale bale într’o informaţie apărută în numărul de Joi 30 Martie. Afară de cîte­ va personalităţi cunos­cute, care dau concursul lor într’un mod cu totul gratuit acestui ziar, per­sonalităţi pentru care păstrez o deo­sebită consideraţie ; — toţi cei­l’alţi sa­lariaţi ai condeiului sînt meniţi a muri odată cu Gazeta Poporului, îndată după alegerile generale.­­­­ Pînâ atunci nu voiu discuta cu a­­­­ceastă foae, de cît cînd voiu vedea în josul articolului o semnătură, sau un pseudonim cunoscut de presa bucureș­­teană. Aceste spuse odată pentru tot­d’a­una, mișelul scrib de la Gazeta Poporului poate continua a bîrfi în tot largul lui, căci el va bîrfi în pustiu. Acum voiu răspunde articolului apărut în Lumea Nouă, sub titlul: Şantierele regiei, căci cu confraţii mei de la or­ganul social-democrat se poate discuta. Ei ca şi noi primesc binele, care s’ar revărsa asupra ţărei, chiar dacă vine de la un duşman politic. Incep prin a declara că nu am luat apărarea lui Gr. N. Manu. Directorul general al monopolurilor statului are o pană destul de ascuţitâ, şi s« va apăra singur cînd va voi. Amintesc cititorilor acestui ziar că deviza Adevărului este: —Să te fereşti romîne de cuin străin în casă,— de a­­ceea am apărat opera lui Gr. N. Manu, şi voiu apăra pururea cu căldură ini­ţiativa ori cărui român care va avea de scop:—gonirea unui cuiu străin din casa romînească. Am aplaudat cînd s’a aruncat peste hotar cuiul străin care se chema ex­ploatarea englezească a monopolurilor­­ statului. Am aplaudat cînd s’a gonit peste graniţă cuiul străin care se chema ex­ploatarea nemţească a căilor noastre ferate. Dacă partidele noastre ar fi com­puse din bărbaţi politici iar nu din vulgari politiciani, ele ar trebui să fie strîns unite cînd e vorba ca Romînia să devie stăpînă pe toate mijloacele ei de exploatare economică. Sînt mîndru cînd ştiu că astăzi fîlfîie pe Dunăre pavilionul romînesc, şi că mîine va fîlfîi pe Marea Neagră. O organizare serioasă a mai multor şantiere era absolut necesară, căci nu este admisibil ca, pentru repararea va­selor noastre, să recurgem la Unguri sau la Ruşi. Astăzi avem un stabiliment naţional, care poate face faţă tuturor cerinţelor de construcţiune şi de reparare ; şi a­­dese­ori vase ruseşti, sîrbeşti şi ungu­reşti au intrat în şantierele noastre pen­tru a fi reparate. « Ia cît priveşte chestia bănească, sau mai bine zis acea neguţâtoreascâ, nu voesc a da lămuriri, căci le-aşi da de­sigur incomplecte ; dar îndemn, şi chiar rog pe confratele meu Const. D. An­­ghel—unul din redactorii Lumei Nouă — să meargă la direcţia monopolurilor sta­tului, şi să ceară acele lămuriri chiar de la directorul general. Sunt convis că Gr. N. Manu îl va primi cu amabilitatea care este fondul caracterului sau, şi îi va da cu plă­cere toate desluşirile pe care le-ar dori. Ce progres ar fi pentru ţară cînd am vedea la căile ferate fabrici din care ar­e şi vagoane şi chiar locomotive ! — * şi sub dependinţa ministerului de raz­­boi, alte fabrici care ar da armatei puşti şi cartuşe! Dar nu poţi cere unor oameni mai mult de­cît ei pot da. A pretinde u­­nui Gh. Duca, unui general Poenaru o umbră de iniţiativă este, ca şi cum a-i îndemna la joc pe un nenorocit paralitic. Termin trimiţînd directorului gene­ral al monopolurilor statului mulţumi­rile mele pentru cuiul străin de care a dezbărat ţara. Mai este un cuiu străin, de care numai democraţia strîns unită ne va putea scăpa. De­şi el nu este adînc înfipt, totuşi ocupă un mare loc, şi ne costă mulţi bani. Aşi dori să trăesc pentru a auzi izbucnind, din toate colţurile ţarei, a­­cest strigăt de bucurie : Nici un cuin străin in casa romineascft !! Alex. V. Beldimann. SA­ T­Cl­Jk. ZILI&­ AMAZOANELE Naţionalul ne aduce o veste care va umplea de bucurie inimile amazoanelor din Dahomey: prinţesa Maria va fi numită comandanta unui regiment de roşiori. Această numire poate că va avea darul să îmblîmească oare­cum moravurile­, cailor, căci moravurile indivizilor din cazarmă cu greu vor fi îmblînzite. Ne pare bine cînd ideile noastre pătrund chiar în capetele cele mai seci ale societăţei şi de aceea salutăm cu frenezie numirea A. S. R. în capul călăreţilor. ■ Acuma o modificare a cavaleriei se va im­pune. Damele din high-life, în loc să facă şam­­area la Capşa, vor face exerciţii la cazarmă, iar Claymoor îşi va scrie Calepinul în mijlocul roşiorilor la a cărora armă ţine atît de mult. La viitorul buget se vor cre­a mai multe pos­turi noul pe lingă norocosul regiment. Mai în­­tâiu vom avea corpul frizerilor, apoi plutonul doicelor, iar medicii vor fi înlocuiţi cu moaşe. In sfirşit iată-ne ajunşi la­ instituţia mamo­ţilor militari, aspiraţie pe care străbunii noş­tri au avut-o încă de la Divanul ad-hoc. Vax. ----------------------------,+*+,---------------------------­ Ch­estiunea apei Invitarea D-luî Cucu D. Cucu, şeful lucrărilor technice de la primăria Capitalei, a invitat pe unul din reporterii noştri la primărie pentru a-i da toate lămuririle posibile în privinţa mult agitatei cestiuni a alimentării oraşului cu apă bună de băut. In primul rind D. Cucu a demonstrat cît de greşite sînt concluziile D-luî M. Dră­­ghiceanu, care după o expunere savantă dar neoriginală a cestiunilor hidrologice, a conchis, că puţurile de la Joiţa şi Chiajna vor seca in curind şi nu vor produce nici 5000 metri cubî de apă pe zi. Apoi D. Cucu a declarat, că întîrzierea în începe­rea lucrărilor de alimentare provine din chiar criticile ce s’au făcut de cei trei spe­cialişti din ţară, anume D-nii Drăghiceanu, Gr. Ştefănescu şi inginer Boţea­­u contra planurilor primăriei. Şi de­şi aceste pla­nuri au fost pe deplin aprobate de cei mai savanţi hidrologi, cum sunt Bechman şi Daubrée, totuşi pentru a împrăştia ori şi ce fel de nedumeriri primăria a decis să recurgă şi la avizul altor specialişti cu o reputaţie bine stabilită. Aceste avizuri se vor da în cursul lunei viitoare şi D. Cucu este sigur, că va ieşi triumfător din interesanta luptă ştiinţifică dintre D-sa şi D-nii Moulan, Boţea, Ştefă­nescu şi Drăghiceanu, luptă care durează de aproape trei ani şi în care au­ fost an­gajaţi cei mai distinşi specialişti din Eu­ropa. Sondagiile de la Joiţa începute acum doi ani, au dat cele mai bune rezultate. S’a constatat timp de un an, că fie­care puţ dă, în termen mediu, chiar şi în August cînd seceta e mai mare, o cantitate în­semnată de apă excelentă şi rece. D. Cucu nu s’a mulţumit, însă, cu son­dagiile de la Joiţa, căci localitatea este de­parte, afară de linia fortificaţiilor, la o distanţă de 20 kilometri de Capitală, aşa că în caz de război, vrăjmaşul ar putea foarte lesne să distrugă puţurile şi ast­fel Capitala ar rămînea­ fără apă. Sondagiile de la Chiajna In consecinţă deci, D. Cucu s’a apropiat pe aceeaşi linie de Capitală şi lingă for­turi, la Chiajna, făcînd nouî sondagii a cons­tatat că acelaşi strat de apă, care se află la Joiţa, continuă fără întrerupere pînă la Chiajna, şi pînă chiar în Capitală, dovadă puţurile din Mihaiu-Vodă săpate acum 15—20 de ani. Această descoperire a fost un pas înainte în rezolvarea cestiunea apei. De un an ser­viciul hidrologic observă zi cu zi cantita­tea de apă ce dau puţurile din Chiajna şi a constatat, că in lunile Ianuarie şi Au­gust ţîşneşte mai puţină apă, dar totuşi Sondagiile de la Joiţa destulă pentru consumaţia zilnică a Capi­talei. Un studiu serios de doi ani şi o expe­rienţă de un an dovedind că apele de la Chiajna sunt excelente atît sub raportul calităţii cit şi sub cel al cantităţii, primă­riei nu-i mai rămine de­cît să sancţioneze aceste lucrări preliminare prin avizul ce­lebrităților europene in materie hidrologică și geologică, pentru a putea începe apoi lu­crările definitive. Ad. I­­STA JEDE Cuconu Petrache este o figură originală a Bu­cureştilor. Era o vreme cînd avea reputaţia că ar fi omul cel mai de spirit al Capitalei şi chiar al Romiâ­niei, dar vîrsta, care este implicabilă, i-a schim­bat renumele în poreclă. Petre Grădişteanu a avut o viaţă foarte agi­tată, a­ debutat în politică în vremurile înflori­toare ale grădinei de la „ Şapte Nuci“ şi ale ce­lebrului Popa Tache, a stăruit ăt­va timp în rân­durile conservatorilor, dar temperamentul săli ne­astâmpărat l'a silit să schimbe partidul şi atitu­dinea. A făcut de toate, s’a mişcat în toate direcţiu­nile. Om politic, advocat, iubitor de literatură, pro­tector al artelor, om cu tot felul de pasiuni, a­­dorator al sexului frumos, conu Petrache şi-a vi­rat talentul şi spiritul pretutindeni. A fost unul din întemeietorii „Revistei Con­temporane" a căreia misiune era să combată direcţiunea literară a Societatei Junimea. A co­laborat la revista teatrală Cer cuvîntul» a fost director general al teatrelor şi a înfiinţat Socie­tatea Dramatică. In politică n’a avut mari succese. Cauza le că n’a venit cu nici o ideie nouă, n’a putut pasiona nici păturile populare, nici păturile culte, s’a pierdut în retorică şi în zburdălnicie O­dată, sub guvernul Ion Brătianu, participând la un banchet regal la Iaşi, a rostit cunoscutele vorbe că dintre pietrele scumpe care împodobesc coroana lui Carol lipsesc: Transilvania, Buco­vina etc Acest toast a făcut un mare bocluc gu­vernului care s’a văzut nevoit să facă scuze In vremurile din urmă a înclinat mal mult către ideile democratice, de și a rămas înscris în partidul national liberal. Politică mal face, dar ca un fel de alasă-mă să te las/ —Nu ia parte activă nici în presă, nici în întruniri, nici la club. Aşteaptă parcă ceva, dar acel ceva nu vine, le dezorientat. Evident că i s’a sfirşit cariera politică. In­fluenţa sa asupra oamenilor zilei, asupra conducă­torilor va fi nulă de aci înainte, elocinţa sa care fermeca odinioară şi a pierdut puterea» O vârstă! Tipirig. PETRE GRADIŞTEANU ---------------------------------------ny. ----------................................. OPOZIŢIA La colegiul I pentru Cameră din jude­ţul Botoşani, fiind un loc vacant, din par­tea opoziţiunei va candida D. C. G. Ver­­nescu, fiul fostului ministru. Se spune cum că liberalii­ naţionali vor sprijini această candidatură pentru ca sorţii de izbîndă ai candidatului guver­namental să fie mai mici. Iată un fenomen. De cînd au căzut de la cîrmă liberalii­ naţionali n’au făcut ab­solut nici o concesiune celorlalte grupări opoziţioniste, n’au voit să susţie nici o candidatură străină de partid, întotdea­una s’au cercuit în cel mai strimt egoism. De astă dată au părăsit vechia tactică ar­mată cu credinţă, şi iată pe liberali por­niţi pe calea micilor concesiuni. Nu putem garanta că succesul D-lui C. Vernescu este asigurat, în ori­ce caz în Botoşani partidul vernescan este destul de numeros aşa că cu concursul liberalilor naţionali lupta va fi interesantă. Dacă liberalii n’au propus o candida­tură proprie evident că sorţii de izbîndă nu erau de loc pentru dînşii, dacă au plecat steagul trufiei, motive puternice i-au silit la aceasta. încetul cu încetul— deşi în mod vag încă—se propagă printre liberali ideia cum că singuri nu vor răsturna guver­nul precum nu’l vor răsturna dacă nu vor bine voi să se democratizeze. Cazul de la Botoşani este semnificativ, el dovedeşte că partidul a pierdut încre­derea în a’tot­puternicia sa. Au trecut vre­murile cînd Voinţa scria: «Partidul na­­ţional-liberal n’are nevoie de concursul nimănuia, el singur va veni la putere.» Dragoș. -......—--------->------•--------oG\£)î------------- ■- -------------­ POLEMICA CD VAXMAN «Primul redactor» — n’a fost altul înaintea lui—al ziarului Vaxul Alexandriei, D. Vax­man pretinde câ subsemnatul ar fi voit să facă spirit din prostiile gazetei D-sale. D. Vaxman nu cunoaște, se vede, proverbul că, din coadă de dine sită de mătase nu se poate. Subsemnatul n’a putut avea nici odată in­tenţia de a scoate spirit din Vaxul Alexan­driei. Cu atît mai puţin—aceasta este a doua acuzaţie pe care mi-o aduce Vaxul—am sus­ţinut vr’o­dată că un gazetar prost e aşa fiind­că scrie la provincie şi nu in Capitală. Nu. Prostul e aşa, fiind­că aşa l’a lăsat Dui­­ne­­zeu şi redactorul Vaxului, D. Vaxman, a do­vedit mai bine ca ori­cine,— exceptînd poate pe ilustrul Spanachidi,—că un gazetar prost in Capitală nu rămine mai puţin prost nici după ce se deplasează în provincie. Spiritul pe care îl face le Alexandria, e tot cel pe care’l făcea şi în Capitală. Gustaţi, ca să vedeţi, o mostră. Autorul articolului din Adevărul e plin de spi­rit... In ori­ce caz, e plin de spirt—pe legea mea! «Pe legea mea!» ce­­ drept nu se prea zice la mahala, dar duhul cu spirit şi spirt... nu cred să mai existe în ţara romînească vr’un băiat de prăvălie care si nu’l plaseze măcar o dată pe zi. Adevărat că Vaxman face o notă In care declară că din pricina unei «nevralgii îndră­cite» nu poate servi cititorilor săi, deocam­dată, un spirit mai fin. Decit nenorocirea e că «nevralgia» asta se pare a fi la D. Vax­man o «boală din născare», despre care ro­mânul zice că «nici un leac nu are». Radu -------- ------------urne-----------------------­ O mină de aur Un copil norocos. — La Bucureşti.— Căru­ţaşul din Floreasca. — Descoperirea mi­nei.—D. Carp la faţa locului.—Un mi­lion pe zi. — Nu mai e criză. — Sub­scripţia. — Legea minelor Un copil norocos Lunia trecută nevasta unui căruţaş sărac din satul Floreasca, lingă Bucureşti, a născut un băiat, al cincilea copil într’o casă, in care mizeria era încuibată adine. Orî-cine-’și poate închipui supărarea bietului părinte pentru nașterea acestei noul poveri. — Poftim!­­ zicea el—n’am eu cu ce-mi hrăni bia­ta iapă, din a căreia mumă trăim și iată că-mi trimete D-zeu o altă gură de astupat. Cu­rat săptămîna patimilor. Şi bietul om îşi puse iapa la căruţă şi pomi spre Bucureşti, doar va cîştiga cîţi­va lei, ca să aibă cu ce boteza copilul. Iapa, prăpădită de foame şi deşelată de muncă, abia se mişcă şi bietului român nu-i mai venea s’o îndemne cu biciul, căci ştia, că de­geaba ar mai bate pe bietul dobitoc. Cum şedea dus pe gînduri triste, în căruţa-i hodorogită, de odatâ-î se poticneşte calul şi cade. — Ptiu ! lovi-te-ar damblaca! — strigă omul desperat şi sare din căruţă ca să ajute Iepe! să se scoale. Cînd dă să puie mina pe hulube, vede că iapa e rănită la genunchi şi lingă picioarele ei un bolovan cît o căpăţînă de varză. Omul, furios, vrea s’arunce bolovanul cît colo, dar cînd pune mina pe dinsul, simte că e mai greu decit ar trebui să fie şi, lovindu-l de hulube, vede că se sfarmă suprafaţa nisipoasă şi în mijlocul bolo­vanului găseşte un boţ de aur cît mărul. Nebun de bucurie, omul aleargă înapoi acasă, lăsînd căruţa şi calul căzut in drum şi se În­toarce cu un tîrnăcop, o sapă şi un sac. De­oare­ce nu venise pe şosea, ci pe un şleab peste ţarina sa proprie, căruţaşul se pune să sape împrejurul locului unde­­ căzuse calul şi găsi mai mulţi bolovani ca cel dintilu. De sigur că nu s’ar mai fi dezlipit de locul acela şi ar fi săpat toată ziua, dacă n’ar fi prins de veste, că vin nişte oameni. Iute a băgat un sac bolovanii găsiţi, a ajutat repel să se scoale şi, cînd i-au ajuns oamenii şi 1-au întrebat ce e, căruţaşul li s-a prins că, după ce i-a mai născut nevasta un copil, era să-i piară calul. In inima lui însă, căruţaşul se bucura că i-a venit copilul cu noroc. La Bucureşti Căruţaşul şi-a pus sacul în căruţă şi, mai cu binişorul, mai cu biciul, a ajuns în Bucureşti, unde s’a dus la un cumătru de la capul podu­lui, ca să’i Întrebe dacă e aur adevărat ce gă­sise el şi ce trebue să facă. Insă cumătrul căruţaşului e un vestit agent electoral al guvernului şi circiuma lui vecinie plină de spioni de poliţie. N’apucase omul să intre în vorbă cu cumătii-şafi, cînd hop şi comisarul secţiei de la şosea cu doi agenţi, aduşi de un spion, care trăsese cu urechea la convorbirea dintre cîrciumar şi căruţaş. Fără multă vorbă, căruţaşul e luat cu sac cu tot şi transportat la poliţie, unde Puiu Ale­­xandrescu il supune unui interogator straşnic asupra proveninţei bolovanilor de aur. Căruţaşul din Floreasca Am văzut şi noi pe căruţaş în cabinetul şe­fului siguranţei. E un om scund, cam de vr’o 40 de ani", îm­brăcat ca toţi căruţaşii şi’l cheamă Stanciu Florea. —Păcatele melel — ni se tînguia omul—ce am făcut eu ca să fiu arestat? Acasă femeea fără un ban şi lăuză şi eu ţinut aci de po­mană ! L’am încurajat spunindu’i, că de acum va scăpa de sărăcie şi că e ţinut spre binele sau. Descoperirea minei D. Carp, ministrul domeniilor, înştiinţat de cele intimplate, a însărcinat pe D. inginer A­­limăneşteanu ca să se ducă să facă sondagiu la fața locului și să’l raporteze. Luni noaptea, Stanciu Florea a fost pornit într’o birjă, împreună cu căpitanul Gorgăneanu la Floreasca. La capul podului aştepta într’o altă birjă delegaţia ministerului domeniilor. Căruţaşul a dus pe oamenii stăpinirei la locul unde găsise primul bolovan şi imediat s’au şi început sondagiile. In dimineaţa zilei de Marţi, D Alimăneşteanu a trimes un călăreţ cu o scrisoare D-lui Carp, pe care’l inştiinţă că a descoperit o mină de aur mai bogată ca cea din Transvaal şi cerea armată pentru paza locului, pînă se vor începe lucrările definitive. D. Carp la faţa locului îndată ce a primit vestea aceasta, D. Carp a şi plecat la Floreasca, după ce a luat dis­poziţii ca să se trimită armată. S’a trimes un escadron din regimentul 4 de­­roşiori, de sub comanda A. S. prinţului Fer­dinand. Ţarina lui Stanciu Florea poate să măsoare un pogon în toată întregimea ei. Cum s’a încredinţat D. Carp că într’adevăr s’a descoperit o mină de aur, a spus căruţa­şului că’l dă în schimbul pogonului sau de pă­­mlnt orî­ ce moşie a statului îşi va alege. Că­ruţaşul, auzind de ce e vorba, a refuzat pro­punerea, cerînd timp ca să se mai gîndească. D. Carp a ordonat ca locul să fie îngrădit şi lăsînd escadronul de roşiori de pază, s-a întors în Capitală pentru a raporta regelui. Un milion pe zi Miercuri am interviewat pe D. inginer An­­măneşteanu asupra importanţei minei desco­perite. D-sa ne-a răspuns cu multă rezervă, dar şi-a exprimat totuşi credinţa, că mina aceasta, care trebue să se întindă mai departe de­cît pe po­gonul lui Stanciu Florea, va produce cel puţin un milion pe zi. Fireşte, că o asemenea descoperire nu mai putea fi ascunsă. Şi toată piaţa din Bucureşti, aflînd-o, a respirat uşurată. — In sfirşit, nu mai e criză!—exclamă toţi bancherii, şi bordeiul căruţaşului Stanciu Flo­rea a ajuns un adevărat loc de pelerinagiu pen­tru toţi speculanţii din Bucureşti. Rind pe rind au venit la dinsul D-nii Al. Io­­nescu-Marcus, Eugeniu Carada, Nicolae Fleva, Zerlendi, nelipsitul Brătescu-Decalitru şi alţii nenumăraţi. Chiar palatul a trimis pe delegatul sau, D. Basset, ca să vază dacă nu e ceva de făcut cu românul îndărătnic Subscripţia Erl s’au adunat la Camera de comerţ prin­cipalii bancheri din Capitală şi au decis să for­meze o societate pe acţiuni pentru exploatarea minei. S’au şi subscris pînă acuma peste 50 de milioane. Este insă probabil că D. Carp va cere expropriarea căruţaşului In folosul statului, pen­tru a exploata mina în regie. Legea minelor Acuma nu mai e nici o îndoială, că legea minelor va fi votată de Cameră în unanimi­tate. Poate numai D. colonel Roznovanu se va abţine. In ce priveşte pe liberali, ei se vor întruni mîine, una Aprilie, pentru a decide condiţiile ce vor cere D-luî Carp, ca să’î voteze legea mi­nelor. ----------------------*+«+■—---------------------­ Nu mai e criză Cerber. Locuinţe eftine Ţara se plînge — şi cu drept cuvînt — de scumpetea locuinţelor. Leacul pentru ziarul conservator e alcătuirea de socie­tăţi de construcţiunî care să zidească case în condiţiunî, aşa, ca apartamentele ce vor coprinde să fie abordabile şi pun­­gelor modeste. Mai intilit de toate, mi se pare că con­fratele nostru nu a lovit just în leac. Leacul nu poate să fie de­cît în faptul ca banii puşi în construcţiune să nu poată produce mai mult în alt chip. Aşa azi, cînd procentele banilor sînt urcate, pe hypoteca, la 12 la sută şi 10 la sută este dobînda în timpuri ordinare, fereşte că proprietarul care şi-a băgat un capi­tal în imobil voeşte să’şi scoată cel puţin tot atîta venit cită dobînda ar avea dînd banii cu înprumut. Pentru a scoborî dlar chiriile, ar trebui ca să vie capitaluri străine, care s’ar mul­ţumi cu 3 la sută — 4 la sută. Atragerea acestor capitaluri este foarte greu de făcut şi cea ce n’ar putea face iniţiativa privată ar putea-o face comuna. Primăria Capi­talei are o mulţime de terenuri, are arhi­tecţi plătiţi, are lucrători, are toate mij­loacele de-a construi eftin şi bine. De ce nu s’ar încerca clar experienţa, ca pri­măria, făcînd un împrumut în condiţiunî bune, să se încerce a clădi cîte­va strade? împrumutul s’ar plăti uşor, procente şi anuităţi, din veniturile acestor imobile, care după 20—30 de ani ar deveni pro­prietatea deplină a comunei şi ar creia noul resurse bugetare Experienţa reuşind fie că primăria îşi va lăţi cercul sau de acţiune, fie că această reuşită ar atrage capitalurile străine şi aşa se va alcătui o scădere în chirii. Primăria însă va fi p rea administra­toare ! De ce ? Comuna nu are atîtea şi atîtea servicii care, slavă Domnului ! merg destul de bine şi dau destule veni­turi comunei. Comuna furnizează apa, curăţă gunoaiele particulare, are un în­treg serviciu pentru curăţitul stradelor şi întreţinerea lor, administrează accizele, ş. a.­­m. d. In ori­ce caz, experienţa nu ar putea să strice nimica şi comuna nu ar perde nici un ban. C. M.

Next