Adevěrul, aprilie 1895 (Anul 8, nr. 2158-2184)
1895-04-01 / nr. 2158
1 ANUL TOL-No. 2158 4 NUMERUL10 BANI abonamentele ÎNCEP LA 1 ŞI 15 ALE FIECĂREI LUNI SE PLĂTESC TOT-D’AUNA ÎNAINTE in Bucureşti la casa administraţiei din Judeţe şi Streinâtate prin manda POŞTALE , on an In tar! 30 leî . In streinâtate 50 li! " ŞASE LUN TREI LUNI m ATS / 15 » 8 »p * bani EDITH A TREIA Un immer in streinatate *• Să te fereşti Române de cuit strein în casă V. AlinaM. MANUSCRIPTELE NU SE INAPOIAZA sâmbăta aprilie 1899: UNIVERUJ^IO BANI ANUNCIURILE din Bucureşti şi judeţe se primesc numai la Administraţie din Streinatate, direct la administraţie is la toate oficiile de publicitate anunciuri la pag .iv................0,30 b. linia » » »iii..................2,—lei » » » » ii................3,— » » INSERTIELE si reclamele 3 LEI RÎNDUL. La Paris, ziarul se gâseste de vInzare CU NUMERUL LA bioscul No. 192, Boulev. St.Germain UN NUMER VECHIU 30 BANI ADMINISTRATIA TTR raptor nolîtic AIITCX V TRTRIJTIM ANTUI ” REDACTIA NICI IUDIU STRĂIN......... Mişelul de la Gazeta Poporului, despre care am vorbit acum cîte va zile, crede că mă va atrage într’o polemică cu el, aruncîndu’şi din nou murdarele sale bale într’o informaţie apărută în numărul de Joi 30 Martie. Afară de cîte va personalităţi cunoscute, care dau concursul lor într’un mod cu totul gratuit acestui ziar, personalităţi pentru care păstrez o deosebită consideraţie ; — toţi ceil’alţi salariaţi ai condeiului sînt meniţi a muri odată cu Gazeta Poporului, îndată după alegerile generale. Pînâ atunci nu voiu discuta cu această foae, de cît cînd voiu vedea în josul articolului o semnătură, sau un pseudonim cunoscut de presa bucureșteană. Aceste spuse odată pentru totd’auna, mișelul scrib de la Gazeta Poporului poate continua a bîrfi în tot largul lui, căci el va bîrfi în pustiu. Acum voiu răspunde articolului apărut în Lumea Nouă, sub titlul: Şantierele regiei, căci cu confraţii mei de la organul social-democrat se poate discuta. Ei ca şi noi primesc binele, care s’ar revărsa asupra ţărei, chiar dacă vine de la un duşman politic. Incep prin a declara că nu am luat apărarea lui Gr. N. Manu. Directorul general al monopolurilor statului are o pană destul de ascuţitâ, şi s« va apăra singur cînd va voi. Amintesc cititorilor acestui ziar că deviza Adevărului este: —Să te fereşti romîne de cuin străin în casă,— de aceea am apărat opera lui Gr. N. Manu, şi voiu apăra pururea cu căldură iniţiativa ori cărui român care va avea de scop:—gonirea unui cuiu străin din casa romînească. Am aplaudat cînd s’a aruncat peste hotar cuiul străin care se chema exploatarea englezească a monopolurilor statului. Am aplaudat cînd s’a gonit peste graniţă cuiul străin care se chema exploatarea nemţească a căilor noastre ferate. Dacă partidele noastre ar fi compuse din bărbaţi politici iar nu din vulgari politiciani, ele ar trebui să fie strîns unite cînd e vorba ca Romînia să devie stăpînă pe toate mijloacele ei de exploatare economică. Sînt mîndru cînd ştiu că astăzi fîlfîie pe Dunăre pavilionul romînesc, şi că mîine va fîlfîi pe Marea Neagră. O organizare serioasă a mai multor şantiere era absolut necesară, căci nu este admisibil ca, pentru repararea vaselor noastre, să recurgem la Unguri sau la Ruşi. Astăzi avem un stabiliment naţional, care poate face faţă tuturor cerinţelor de construcţiune şi de reparare ; şi adeseori vase ruseşti, sîrbeşti şi ungureşti au intrat în şantierele noastre pentru a fi reparate. « Ia cît priveşte chestia bănească, sau mai bine zis acea neguţâtoreascâ, nu voesc a da lămuriri, căci le-aşi da desigur incomplecte ; dar îndemn, şi chiar rog pe confratele meu Const. D. Anghel—unul din redactorii Lumei Nouă — să meargă la direcţia monopolurilor statului, şi să ceară acele lămuriri chiar de la directorul general. Sunt convis că Gr. N. Manu îl va primi cu amabilitatea care este fondul caracterului sau, şi îi va da cu plăcere toate desluşirile pe care le-ar dori. Ce progres ar fi pentru ţară cînd am vedea la căile ferate fabrici din care are şi vagoane şi chiar locomotive ! — * şi sub dependinţa ministerului de razboi, alte fabrici care ar da armatei puşti şi cartuşe! Dar nu poţi cere unor oameni mai mult decît ei pot da. A pretinde unui Gh. Duca, unui general Poenaru o umbră de iniţiativă este, ca şi cum a-i îndemna la joc pe un nenorocit paralitic. Termin trimiţînd directorului general al monopolurilor statului mulţumirile mele pentru cuiul străin de care a dezbărat ţara. Mai este un cuiu străin, de care numai democraţia strîns unită ne va putea scăpa. Deşi el nu este adînc înfipt, totuşi ocupă un mare loc, şi ne costă mulţi bani. Aşi dori să trăesc pentru a auzi izbucnind, din toate colţurile ţarei, acest strigăt de bucurie : Nici un cuin străin in casa romineascft !! Alex. V. Beldimann. SA TClJk. ZILI& AMAZOANELE Naţionalul ne aduce o veste care va umplea de bucurie inimile amazoanelor din Dahomey: prinţesa Maria va fi numită comandanta unui regiment de roşiori. Această numire poate că va avea darul să îmblîmească oarecum moravurile, cailor, căci moravurile indivizilor din cazarmă cu greu vor fi îmblînzite. Ne pare bine cînd ideile noastre pătrund chiar în capetele cele mai seci ale societăţei şi de aceea salutăm cu frenezie numirea A. S. R. în capul călăreţilor. ■ Acuma o modificare a cavaleriei se va impune. Damele din high-life, în loc să facă şamarea la Capşa, vor face exerciţii la cazarmă, iar Claymoor îşi va scrie Calepinul în mijlocul roşiorilor la a cărora armă ţine atît de mult. La viitorul buget se vor crea mai multe posturi noul pe lingă norocosul regiment. Mai întâiu vom avea corpul frizerilor, apoi plutonul doicelor, iar medicii vor fi înlocuiţi cu moaşe. In sfirşit iată-ne ajunşi la instituţia mamoţilor militari, aspiraţie pe care străbunii noştri au avut-o încă de la Divanul ad-hoc. Vax. ----------------------------,+*+,--------------------------- Chestiunea apei Invitarea D-luî Cucu D. Cucu, şeful lucrărilor technice de la primăria Capitalei, a invitat pe unul din reporterii noştri la primărie pentru a-i da toate lămuririle posibile în privinţa mult agitatei cestiuni a alimentării oraşului cu apă bună de băut. In primul rind D. Cucu a demonstrat cît de greşite sînt concluziile D-luî M. Drăghiceanu, care după o expunere savantă dar neoriginală a cestiunilor hidrologice, a conchis, că puţurile de la Joiţa şi Chiajna vor seca in curind şi nu vor produce nici 5000 metri cubî de apă pe zi. Apoi D. Cucu a declarat, că întîrzierea în începerea lucrărilor de alimentare provine din chiar criticile ce s’au făcut de cei trei specialişti din ţară, anume D-nii Drăghiceanu, Gr. Ştefănescu şi inginer Boţeau contra planurilor primăriei. Şi deşi aceste planuri au fost pe deplin aprobate de cei mai savanţi hidrologi, cum sunt Bechman şi Daubrée, totuşi pentru a împrăştia ori şi ce fel de nedumeriri primăria a decis să recurgă şi la avizul altor specialişti cu o reputaţie bine stabilită. Aceste avizuri se vor da în cursul lunei viitoare şi D. Cucu este sigur, că va ieşi triumfător din interesanta luptă ştiinţifică dintre D-sa şi D-nii Moulan, Boţea, Ştefănescu şi Drăghiceanu, luptă care durează de aproape trei ani şi în care au fost angajaţi cei mai distinşi specialişti din Europa. Sondagiile de la Joiţa începute acum doi ani, au dat cele mai bune rezultate. S’a constatat timp de un an, că fiecare puţ dă, în termen mediu, chiar şi în August cînd seceta e mai mare, o cantitate însemnată de apă excelentă şi rece. D. Cucu nu s’a mulţumit, însă, cu sondagiile de la Joiţa, căci localitatea este departe, afară de linia fortificaţiilor, la o distanţă de 20 kilometri de Capitală, aşa că în caz de război, vrăjmaşul ar putea foarte lesne să distrugă puţurile şi astfel Capitala ar rămînea fără apă. Sondagiile de la Chiajna In consecinţă deci, D. Cucu s’a apropiat pe aceeaşi linie de Capitală şi lingă forturi, la Chiajna, făcînd nouî sondagii a constatat că acelaşi strat de apă, care se află la Joiţa, continuă fără întrerupere pînă la Chiajna, şi pînă chiar în Capitală, dovadă puţurile din Mihaiu-Vodă săpate acum 15—20 de ani. Această descoperire a fost un pas înainte în rezolvarea cestiunea apei. De un an serviciul hidrologic observă zi cu zi cantitatea de apă ce dau puţurile din Chiajna şi a constatat, că in lunile Ianuarie şi August ţîşneşte mai puţină apă, dar totuşi Sondagiile de la Joiţa destulă pentru consumaţia zilnică a Capitalei. Un studiu serios de doi ani şi o experienţă de un an dovedind că apele de la Chiajna sunt excelente atît sub raportul calităţii cit şi sub cel al cantităţii, primăriei nu-i mai rămine decît să sancţioneze aceste lucrări preliminare prin avizul celebrităților europene in materie hidrologică și geologică, pentru a putea începe apoi lucrările definitive. Ad. ISTA JEDE Cuconu Petrache este o figură originală a Bucureştilor. Era o vreme cînd avea reputaţia că ar fi omul cel mai de spirit al Capitalei şi chiar al Romiâniei, dar vîrsta, care este implicabilă, i-a schimbat renumele în poreclă. Petre Grădişteanu a avut o viaţă foarte agitată, a debutat în politică în vremurile înfloritoare ale grădinei de la „ Şapte Nuci“ şi ale celebrului Popa Tache, a stăruit ătva timp în rândurile conservatorilor, dar temperamentul săli neastâmpărat l'a silit să schimbe partidul şi atitudinea. A făcut de toate, s’a mişcat în toate direcţiunile. Om politic, advocat, iubitor de literatură, protector al artelor, om cu tot felul de pasiuni, adorator al sexului frumos, conu Petrache şi-a virat talentul şi spiritul pretutindeni. A fost unul din întemeietorii „Revistei Contemporane" a căreia misiune era să combată direcţiunea literară a Societatei Junimea. A colaborat la revista teatrală Cer cuvîntul» a fost director general al teatrelor şi a înfiinţat Societatea Dramatică. In politică n’a avut mari succese. Cauza le că n’a venit cu nici o ideie nouă, n’a putut pasiona nici păturile populare, nici păturile culte, s’a pierdut în retorică şi în zburdălnicie Odată, sub guvernul Ion Brătianu, participând la un banchet regal la Iaşi, a rostit cunoscutele vorbe că dintre pietrele scumpe care împodobesc coroana lui Carol lipsesc: Transilvania, Bucovina etc Acest toast a făcut un mare bocluc guvernului care s’a văzut nevoit să facă scuze In vremurile din urmă a înclinat mal mult către ideile democratice, de și a rămas înscris în partidul national liberal. Politică mal face, dar ca un fel de alasă-mă să te las/ —Nu ia parte activă nici în presă, nici în întruniri, nici la club. Aşteaptă parcă ceva, dar acel ceva nu vine, le dezorientat. Evident că i s’a sfirşit cariera politică. Influenţa sa asupra oamenilor zilei, asupra conducătorilor va fi nulă de aci înainte, elocinţa sa care fermeca odinioară şi a pierdut puterea» O vârstă! Tipirig. PETRE GRADIŞTEANU ---------------------------------------ny. ----------................................. OPOZIŢIA La colegiul I pentru Cameră din judeţul Botoşani, fiind un loc vacant, din partea opoziţiunei va candida D. C. G. Vernescu, fiul fostului ministru. Se spune cum că liberalii naţionali vor sprijini această candidatură pentru ca sorţii de izbîndă ai candidatului guvernamental să fie mai mici. Iată un fenomen. De cînd au căzut de la cîrmă liberalii naţionali n’au făcut absolut nici o concesiune celorlalte grupări opoziţioniste, n’au voit să susţie nici o candidatură străină de partid, întotdeauna s’au cercuit în cel mai strimt egoism. De astă dată au părăsit vechia tactică armată cu credinţă, şi iată pe liberali porniţi pe calea micilor concesiuni. Nu putem garanta că succesul D-lui C. Vernescu este asigurat, în orice caz în Botoşani partidul vernescan este destul de numeros aşa că cu concursul liberalilor naţionali lupta va fi interesantă. Dacă liberalii n’au propus o candidatură proprie evident că sorţii de izbîndă nu erau de loc pentru dînşii, dacă au plecat steagul trufiei, motive puternice i-au silit la aceasta. încetul cu încetul— deşi în mod vag încă—se propagă printre liberali ideia cum că singuri nu vor răsturna guvernul precum nu’l vor răsturna dacă nu vor bine voi să se democratizeze. Cazul de la Botoşani este semnificativ, el dovedeşte că partidul a pierdut încrederea în a’totputernicia sa. Au trecut vremurile cînd Voinţa scria: «Partidul naţional-liberal n’are nevoie de concursul nimănuia, el singur va veni la putere.» Dragoș. -......—--------->------•--------oG\£)î------------- ■- ------------- POLEMICA CD VAXMAN «Primul redactor» — n’a fost altul înaintea lui—al ziarului Vaxul Alexandriei, D. Vaxman pretinde câ subsemnatul ar fi voit să facă spirit din prostiile gazetei D-sale. D. Vaxman nu cunoaște, se vede, proverbul că, din coadă de dine sită de mătase nu se poate. Subsemnatul n’a putut avea nici odată intenţia de a scoate spirit din Vaxul Alexandriei. Cu atît mai puţin—aceasta este a doua acuzaţie pe care mi-o aduce Vaxul—am susţinut vr’odată că un gazetar prost e aşa fiindcă scrie la provincie şi nu in Capitală. Nu. Prostul e aşa, fiindcă aşa l’a lăsat Duinezeu şi redactorul Vaxului, D. Vaxman, a dovedit mai bine ca oricine,— exceptînd poate pe ilustrul Spanachidi,—că un gazetar prost in Capitală nu rămine mai puţin prost nici după ce se deplasează în provincie. Spiritul pe care îl face le Alexandria, e tot cel pe care’l făcea şi în Capitală. Gustaţi, ca să vedeţi, o mostră. Autorul articolului din Adevărul e plin de spirit... In orice caz, e plin de spirt—pe legea mea! «Pe legea mea!» ce drept nu se prea zice la mahala, dar duhul cu spirit şi spirt... nu cred să mai existe în ţara romînească vr’un băiat de prăvălie care si nu’l plaseze măcar o dată pe zi. Adevărat că Vaxman face o notă In care declară că din pricina unei «nevralgii îndrăcite» nu poate servi cititorilor săi, deocamdată, un spirit mai fin. Decit nenorocirea e că «nevralgia» asta se pare a fi la D. Vaxman o «boală din născare», despre care românul zice că «nici un leac nu are». Radu -------- ------------urne----------------------- O mină de aur Un copil norocos. — La Bucureşti.— Căruţaşul din Floreasca. — Descoperirea minei.—D. Carp la faţa locului.—Un milion pe zi. — Nu mai e criză. — Subscripţia. — Legea minelor Un copil norocos Lunia trecută nevasta unui căruţaş sărac din satul Floreasca, lingă Bucureşti, a născut un băiat, al cincilea copil într’o casă, in care mizeria era încuibată adine. Orî-cine-’și poate închipui supărarea bietului părinte pentru nașterea acestei noul poveri. — Poftim! zicea el—n’am eu cu ce-mi hrăni biata iapă, din a căreia mumă trăim și iată că-mi trimete D-zeu o altă gură de astupat. Curat săptămîna patimilor. Şi bietul om îşi puse iapa la căruţă şi pomi spre Bucureşti, doar va cîştiga cîţiva lei, ca să aibă cu ce boteza copilul. Iapa, prăpădită de foame şi deşelată de muncă, abia se mişcă şi bietului român nu-i mai venea s’o îndemne cu biciul, căci ştia, că degeaba ar mai bate pe bietul dobitoc. Cum şedea dus pe gînduri triste, în căruţa-i hodorogită, de odatâ-î se poticneşte calul şi cade. — Ptiu ! lovi-te-ar damblaca! — strigă omul desperat şi sare din căruţă ca să ajute Iepe! să se scoale. Cînd dă să puie mina pe hulube, vede că iapa e rănită la genunchi şi lingă picioarele ei un bolovan cît o căpăţînă de varză. Omul, furios, vrea s’arunce bolovanul cît colo, dar cînd pune mina pe dinsul, simte că e mai greu decit ar trebui să fie şi, lovindu-l de hulube, vede că se sfarmă suprafaţa nisipoasă şi în mijlocul bolovanului găseşte un boţ de aur cît mărul. Nebun de bucurie, omul aleargă înapoi acasă, lăsînd căruţa şi calul căzut in drum şi se Întoarce cu un tîrnăcop, o sapă şi un sac. Deoarece nu venise pe şosea, ci pe un şleab peste ţarina sa proprie, căruţaşul se pune să sape împrejurul locului unde căzuse calul şi găsi mai mulţi bolovani ca cel dintilu. De sigur că nu s’ar mai fi dezlipit de locul acela şi ar fi săpat toată ziua, dacă n’ar fi prins de veste, că vin nişte oameni. Iute a băgat un sac bolovanii găsiţi, a ajutat repel să se scoale şi, cînd i-au ajuns oamenii şi 1-au întrebat ce e, căruţaşul li s-a prins că, după ce i-a mai născut nevasta un copil, era să-i piară calul. In inima lui însă, căruţaşul se bucura că i-a venit copilul cu noroc. La Bucureşti Căruţaşul şi-a pus sacul în căruţă şi, mai cu binişorul, mai cu biciul, a ajuns în Bucureşti, unde s’a dus la un cumătru de la capul podului, ca să’i Întrebe dacă e aur adevărat ce găsise el şi ce trebue să facă. Insă cumătrul căruţaşului e un vestit agent electoral al guvernului şi circiuma lui vecinie plină de spioni de poliţie. N’apucase omul să intre în vorbă cu cumătii-şafi, cînd hop şi comisarul secţiei de la şosea cu doi agenţi, aduşi de un spion, care trăsese cu urechea la convorbirea dintre cîrciumar şi căruţaş. Fără multă vorbă, căruţaşul e luat cu sac cu tot şi transportat la poliţie, unde Puiu Alexandrescu il supune unui interogator straşnic asupra proveninţei bolovanilor de aur. Căruţaşul din Floreasca Am văzut şi noi pe căruţaş în cabinetul şefului siguranţei. E un om scund, cam de vr’o 40 de ani", îmbrăcat ca toţi căruţaşii şi’l cheamă Stanciu Florea. —Păcatele melel — ni se tînguia omul—ce am făcut eu ca să fiu arestat? Acasă femeea fără un ban şi lăuză şi eu ţinut aci de pomană ! L’am încurajat spunindu’i, că de acum va scăpa de sărăcie şi că e ţinut spre binele sau. Descoperirea minei D. Carp, ministrul domeniilor, înştiinţat de cele intimplate, a însărcinat pe D. inginer Alimăneşteanu ca să se ducă să facă sondagiu la fața locului și să’l raporteze. Luni noaptea, Stanciu Florea a fost pornit într’o birjă, împreună cu căpitanul Gorgăneanu la Floreasca. La capul podului aştepta într’o altă birjă delegaţia ministerului domeniilor. Căruţaşul a dus pe oamenii stăpinirei la locul unde găsise primul bolovan şi imediat s’au şi început sondagiile. In dimineaţa zilei de Marţi, D Alimăneşteanu a trimes un călăreţ cu o scrisoare D-lui Carp, pe care’l inştiinţă că a descoperit o mină de aur mai bogată ca cea din Transvaal şi cerea armată pentru paza locului, pînă se vor începe lucrările definitive. D. Carp la faţa locului îndată ce a primit vestea aceasta, D. Carp a şi plecat la Floreasca, după ce a luat dispoziţii ca să se trimită armată. S’a trimes un escadron din regimentul 4 deroşiori, de sub comanda A. S. prinţului Ferdinand. Ţarina lui Stanciu Florea poate să măsoare un pogon în toată întregimea ei. Cum s’a încredinţat D. Carp că într’adevăr s’a descoperit o mină de aur, a spus căruţaşului că’l dă în schimbul pogonului sau de pămlnt orî ce moşie a statului îşi va alege. Căruţaşul, auzind de ce e vorba, a refuzat propunerea, cerînd timp ca să se mai gîndească. D. Carp a ordonat ca locul să fie îngrădit şi lăsînd escadronul de roşiori de pază, s-a întors în Capitală pentru a raporta regelui. Un milion pe zi Miercuri am interviewat pe D. inginer Anmăneşteanu asupra importanţei minei descoperite. D-sa ne-a răspuns cu multă rezervă, dar şi-a exprimat totuşi credinţa, că mina aceasta, care trebue să se întindă mai departe decît pe pogonul lui Stanciu Florea, va produce cel puţin un milion pe zi. Fireşte, că o asemenea descoperire nu mai putea fi ascunsă. Şi toată piaţa din Bucureşti, aflînd-o, a respirat uşurată. — In sfirşit, nu mai e criză!—exclamă toţi bancherii, şi bordeiul căruţaşului Stanciu Florea a ajuns un adevărat loc de pelerinagiu pentru toţi speculanţii din Bucureşti. Rind pe rind au venit la dinsul D-nii Al. Ionescu-Marcus, Eugeniu Carada, Nicolae Fleva, Zerlendi, nelipsitul Brătescu-Decalitru şi alţii nenumăraţi. Chiar palatul a trimis pe delegatul sau, D. Basset, ca să vază dacă nu e ceva de făcut cu românul îndărătnic Subscripţia Erl s’au adunat la Camera de comerţ principalii bancheri din Capitală şi au decis să formeze o societate pe acţiuni pentru exploatarea minei. S’au şi subscris pînă acuma peste 50 de milioane. Este insă probabil că D. Carp va cere expropriarea căruţaşului In folosul statului, pentru a exploata mina în regie. Legea minelor Acuma nu mai e nici o îndoială, că legea minelor va fi votată de Cameră în unanimitate. Poate numai D. colonel Roznovanu se va abţine. In ce priveşte pe liberali, ei se vor întruni mîine, una Aprilie, pentru a decide condiţiile ce vor cere D-luî Carp, ca să’î voteze legea minelor. ----------------------*+«+■—--------------------- Nu mai e criză Cerber. Locuinţe eftine Ţara se plînge — şi cu drept cuvînt — de scumpetea locuinţelor. Leacul pentru ziarul conservator e alcătuirea de societăţi de construcţiunî care să zidească case în condiţiunî, aşa, ca apartamentele ce vor coprinde să fie abordabile şi pungelor modeste. Mai intilit de toate, mi se pare că confratele nostru nu a lovit just în leac. Leacul nu poate să fie decît în faptul ca banii puşi în construcţiune să nu poată produce mai mult în alt chip. Aşa azi, cînd procentele banilor sînt urcate, pe hypoteca, la 12 la sută şi 10 la sută este dobînda în timpuri ordinare, fereşte că proprietarul care şi-a băgat un capital în imobil voeşte să’şi scoată cel puţin tot atîta venit cită dobînda ar avea dînd banii cu înprumut. Pentru a scoborî dlar chiriile, ar trebui ca să vie capitaluri străine, care s’ar mulţumi cu 3 la sută — 4 la sută. Atragerea acestor capitaluri este foarte greu de făcut şi cea ce n’ar putea face iniţiativa privată ar putea-o face comuna. Primăria Capitalei are o mulţime de terenuri, are arhitecţi plătiţi, are lucrători, are toate mijloacele de-a construi eftin şi bine. De ce nu s’ar încerca clar experienţa, ca primăria, făcînd un împrumut în condiţiunî bune, să se încerce a clădi cîteva strade? împrumutul s’ar plăti uşor, procente şi anuităţi, din veniturile acestor imobile, care după 20—30 de ani ar deveni proprietatea deplină a comunei şi ar creia noul resurse bugetare Experienţa reuşind fie că primăria îşi va lăţi cercul sau de acţiune, fie că această reuşită ar atrage capitalurile străine şi aşa se va alcătui o scădere în chirii. Primăria însă va fi p rea administratoare ! De ce ? Comuna nu are atîtea şi atîtea servicii care, slavă Domnului ! merg destul de bine şi dau destule venituri comunei. Comuna furnizează apa, curăţă gunoaiele particulare, are un întreg serviciu pentru curăţitul stradelor şi întreţinerea lor, administrează accizele, ş. a.m. d. In orice caz, experienţa nu ar putea să strice nimica şi comuna nu ar perde nici un ban. C. M.