Adevěrul, iunie 1895 (Anul 8, nr. 2214-2241)
1895-06-11 / nr. 2224
ANuL vm.—No. 2224 ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 și 15 ALE FIECĂREÎ LUNI »I SE PUNC TOT VADHA INAINTE in Bucuretti la casa administraţiei din Judeţe 91 Streinătate prin mandate POITAL* m am I» tari 90 lei ; In streinătate 50 leI sase lom .. 15 ‡ ‹ › 25 » noi lom .. t i 1 » 13 ‡ Să te ferești Române de cinn strein în crnsă . ▼« AI«k»*uEj)|. HANusammi nu se inápoiazá ADMINISTRAŢIA fm ww 1st iŞmImiM« M hasi PARADIUL BĂNCII NAŢIONALE (OASELE KAAA GEORGEVICI) EDIŢIA A TREIA NUMERUL 10 BANI NUMERUMO BANI ANUNCIURILE din Bucureşti şi judeţe se primesc numai la Administraţie din Streinătate, direct la administrație it la toate oficiile de publicitate anunciurî la pag .iv............0,30 b. linia j* V, TnSERȚIELE ȘI RECLAMELE 8 IXI RÎMDUL. £% Raris, ziarul se găsește de vInxare L. V*' CB NUMERUL LA 'IEISah, SL-Germedm Sjn ^umer vechiu so bani w RED <Â, GŢTA. PA8A0HA SINCGI NATIONALE ICASKLK karaokorgevicg Director poetic: ALEX. V. BELBIMANO STUPIDITATE. INTERESATA Se ştie că societatea Bulgaria a cerut autorizarea guvernului ca să facă operaţiuni în ţară. Conform Codului de comerţ, ministrul de comerţ, a cerut avizul Camerei de comerţ. Asupra acestei instituţiuni s’a căutat să se facă toate presiunile şi toate influenţele să se pună în mişcare de Dacia Romînia şi Naţionala pentru ca avizul să-i fie defavorabil. Toată săptămîna omul D-lui Seculici,zaraful Ionescu- Marcus, a alergat din membru în membru ca să capete voci pentru respingere. Mai mult încă, Beizadeaua Dovleac, preşedintele Daciei Romînieî, a fost înduplecat să se deslipească din braţele D-şoarei Ştefănescu şi să meargă acasă, el personal, cogemete Beizadea, la D. Balandi, preşedintele Camerei de comerţ, spre a-i cere votul şi influenţa sa prezidenţială. Aseară a fost adunare generală şi, ca niciodată, erau prezenţi 23 de membri, mai toţi aduşi de Ionescu-Marcus şi de agenţii săi. Manopera a răuşit şi— auziţi oameni buni—Camera de comerţ a Capitalei ţărei s’a pronunţat în sensul că autorizaţiunea trebue refuzată, deoarece sunt destule societăţi de asigurare româneştî! Nu este oare aceasta o adevărată bătae de joc şi o compromitere vădită a comerţului Capitalei? Inima şi sufletul comerţului este concurenţa ! Ei bine, cum tocmai aceia cari sunt în fruntea comerţului Bucureştilor să se pronunţe pentru monopolul cel mai odios şi care a făcut ca publicul să fie absolut la discreţiunea a doi ovrei rapaci Seculici şi Grunvald ? Din fericire avizul Camerei de comerciu nu poate avea absolut nici o înrîurire asupra hotărîrei guvernului, care nu este ţinut a primi ca lege hotărîrea Stupidă a creaturilor D-lor Seculici şi Grunvald! Guvernul, după lege, este ţinut a autoriza o societate anonimă străină să funcţioneze în ţară, dacă îndeplineşte condiţiunile puse de Codul de comerciu. Mai deştept de sigur şi mai cinstit decît toţi Ioneştii şi toţi Marcus, cari alcătuesc Ca SATIN A ZILEI O criză In Austria împăratul a rezolvat criza ministerială într'un chip atit de ingenios încit regelui Carol i-a venit apa în gură. Se spune că M. S. revoltat pe feciorul sau că nu i-a trăsnit pînă acuma prin cap o asemenea idee, a profitat de ocazie şi i-a reţinut leafa pe 15 luni. Telegramele de ori dimineaţă ne-au anunţat că Franţ Josef,primind demisiunea cabinetului, a numit in locul foştilor miniştri numai pe secretarii acestora Regele Carol s’a decis să utilizeze acest precedent constituţional pentru inevitabila viitoare criză ministerială. Deja a compus următorul cabinet pentru expediarea afacerilor... Majestăţei Sale, Preşedinte al consiliului D. Basset, secretarul intim al M. S Ministru de interne dascălul de la Olari, fiindcă şi e chirilica. La externe bucătarul D-lui Al. Lahovari, pentru ca să nu fie nimic schimbat în politica externă. La justiţie englezul Coode, fiindcă şi el e jocke. La instrucţia publică Swalb cel autentic. La razboiu maiorul Poenaru, pentru ca să nu se ofenseze generalul. La finanţe râmîne D. Menelaş, fiindcă are trecere la curte. (Fără calambur). La domenii silvicultorul șef al regelui. La lucrările publice e greu de luat moștenirea D-lui Olănescu. Cu chipul acesta regele poate fi sigur încă de 14 apanagii. Vax. -— -----------------ogj»-------------------- SCANDALUL EXPROPRIERILOR Bulevardul Colţea.Pretenţiile D-lui Al. Marghiloman. Cotituri imposibile.—Ceartă în tabăra liberalilor. Nu-i chip sâ se hotărască în ţara asta vreo lucrare mai importantă fără să se deştepte imediat poftele cele mai monstruoase. Facerea bulevardului Colţea, precum şi alte lucrări întreprinse de primărie şi pentru care se cer exproprieri, au produs asupra lăcomiei burlă-verzimei şi politicianilor, efectul apei reci asupra varului nestins. Ca şi la construirea gărei Centrale, facerea bulevardului Colţei a pricinuit o mare fierbere printre proprietari şi a ridicat pretenţii în faţa cărora primarul nu mai ştie ce sâ facă : să acorde sumele, ruinează primăria, să nu le acorde, atunci trebue sâ schimbe traseul bulevardului, cu riscul de a-i da forma unei funii în sac şi a ridica alt potop de pretenţii scandaloase. Mai adăugaţi şi preocuparea de a menaja voturile expropriaţilor, şi veţi vedea în ce impas se găseşte primarul Capitalei. Pretenţii de două milioane. Cea mai lată din toate e pretenţia D-lui Al. Marghiloman, ministrul de justiţie. Bulevardul Colţea trebuind să atingă strada Mercur şi sâ fac un mic colţ al grădinei palatului acestui ministru, ţ. Marghiloman a crezut de cuviinţă sâ nu se supîie traseului sau sâ i se cumpere de primărie toată casa, cerînd pe ea două milioane de franci ! Această casă a fost cumpărată de D. Marghiloman de la un oarecare Olmazu, pertpreţ de patru sute şi citeva de mii de lei, şi acum cere pe ea de cinci ori pe atita ! Ce poate să facă primăria în faţa acestei scandaloase pretenţii a ministrului de justiţie ? Să aducă chestia în faţa tribunalelor? Dar oare magistraţii vor îndrăzni ei să reducă pe şeful lor la ceea ce i se cuvine ? Bulevard imposibil. Natural că pretenţii de natura acelei produsă de ministrul de justiţie, sunt foarte numeroase, mai ales în partea aristocratică a oraşului, cuprinsă între strada Clemenţei şi calea Dorobanţilor. Dacă s’ar satisface pretenţiile acestor Domni, atunci bulevardul ar trebui să coste cel puţin 15 milioane, în loc de 5, cite i s’au afectat prin lege. Sau dacă primăria vrea să nu treacă peste limitele ce i s’au supus de lege, atunci va trebui sâ se modifice traseul la fiecare pretenţie absurdă şi să se facă din noul bulevard o întortochietură monstruoasă care să întreacă chiar şi faimoasele strîmbăturî ale căei Victoriei. Şi din modificare în modificare, din strimbătură în strimbătură, o să ne pomenim că bulevardul Colţeî, în loc să apuce în linie dreaptă spre şosea, o s’o ia pe la Obor, pe la Colentina şi apoi de acolo spre şoseaua Kisseleff. Supărările liberalilor Comedia asta cu exproprierile a pricinuit mare scandal în partidul liberal. Păţania cu expropierea D-lui Al. Lahovari, în care liberali marcanţi au întrecut primăria în dărnicie, a înfuriat pe toţi clubiştii în contra acestor liberali din juriu şi în special în contra D-lui Costinescu. Se zice că cei furioşi au şi hotărît pe D-nul Porumbaru ca să nu mai ia apărarea primăriei în daravera asta, ci s’o lase si să descurce cum o şti cu D. Lahovari, în faţa tribunalelor. Unii merg pînă acolo cu furia în contra D-lui Emil Costinescu în cit cer excluderea acestuia din partid, deoarece a trecut de partea ciocoiului Lahovari. * * * Şi iată de ce am fost, suntem şi vom fi ameninţaţi să nu vedem niciodată făcîndu-se ceva serios în ţara asta, poftele politicianilor fiind mai presus de nevoile generale şi de resursele noastre financiare. Frumoasă treabă! --------------------------------------------------- Index. Naivitate prefăcută Cu tot dispreţul ce inspiră deputatul de Suceava C. Popovici, zis şi Răcăciuni, totuşi ziarul Adevĕrulşi-a făcut datoria, înfierînd arestarea arbitrară a acestui individ. In oricare moment, ea putea fi justificata, dar în ajunul unui balotaj, pentru alegerea a trei membri în consiliul comunal de Fălticeni, această arestare nu poate fi considerată decît ca o murdară manoperă electorală. Rezultatul balotajului dovedește cu prisosinţă că, fără sechestrarea lui Râcăciunu Popovici, lista junimisto-Măcârescu ar fi căzut. VIndépendance Roumaine dezaprobă, în termeni destul de viguroşi, purtarea parchetului de Suceava. Organul dinastiei Lahovary, făcînd o apropiere între recenta arestare a D-lui Dobrescu în Ploeşti cu aceea a individului Popovici în Fălticeni, roagă pe guvern a nu sta indiferent faţă cu starea de spirit de care pare a fi animate parchetele de Suceava şi de Prahova. Foia franceză merge mai departe. După ce cere ca magistratul culpabil să primească pedeapsa pe care o merită, apoi atrage atenţiunea preşedintelui consiliului de miniştri asupra regretabilei uşurinţe cu care parchetele din provincii dau mandate de depunere în materie politică, îmi este dat a vedea aşa de rar pe L'Indépendance Roumaine infierînd actele violente—aceste două cuvinte sînt extrase din articolul sau—ale guvernului conservator, încît nu pot a nu îmi exprima sincera dorinţă de a citi mai des în coloanele sale asemeni stigmatizări meritate de mulţi, foarte mulţi funcţionari ai regimului actual. Dar sunt două părţi ale acestei reviste care respiră o naivitate prefăcută şi pe care nu le pot trece cu vedere. Confraţii de la Independenţa Romînă cred ei oare sincer aminte că parchetul de Suceava a lansat, din propria lui iniţiativă, mandatul de depunere contra individului C. Popovici? Sunt convins că ei cred contrarul. Dacă D. Costea Balş ar fi fost în acea zi în Fălticeni, aşi putea poate crede că procurorul şi judecătorul de instrucţie au cedat insistenţelor prefectului, reprezentantul întregului guvern în judeţul său. Aceastâ arbitrarâ sechestrare s’a făcut după ordinul D-lui Alex. Marghiloman, ministrul justiţiei, numai şi numai pentru ca lista junimisto-Macârescu să iasă triumfătoare. Iată unde confraţii de la ziarul francez, avînd ochi, nu au avut curajul de a vedea; avînd urechi, nu au cutezat a auzi; avind poate—ca organ oficios— probe de amestecul ministrului justiţiei în această manoperă electorală de o excesivă brutalitate, nu au îndrăznit a le da la iveală. Viitorul îmi va da dreptate, căci nici un membru al parchetului de Suceava nu va primi pedeapsa cerută de Independenţa Romînă. A doua naivitate consistă în ultimele rînduri cu care confraţii de la ziarul francez îşi termină articolul, de care mă ocup:—Dacă guvernul conservator este atit de zdruncinat încît nu se poate menţine la putere decît prin violenţe, mai bine ar face să se ducă. Cum ! L'Indépendance Roumaine nu vede ea oare că guvernul, pe care îl susţine, este atît de zdruncinat încît nu se mai poate menţine la putere decît prin violenţe ? Nu sunt oare acte violente, şi chiar anarhiste, modificările votate de majorităţile conservatoare, sub o presiune ameninţătoare a întregului guvern, la un articol din Constituţiune privitor la libertatea presei, şi la un alt articol din Legea electorală privitor la delictele electorale săvîrşite în timpul alegerilor? Aceste modificări au fost zmulse de vulpoiul de la Golăşei unor majorităţi îngenuncheate, şi prin urmare inconştiente, dar nu au obţinut aprobarea unor somităţi ale partidului conservator. Nu ştie oare L’Indépendance Roumaine că generalul Gh. Manu, președintele Camerei, a dezaprobat modificarea arbitrară făcută unor articole din Legea electorală ? Ii voi arăta chiar modul acestei dezaprobări. Președintele Camerei, înaintind președintelui consiliului de miniștri prin o adresă, legea modificătoare a unor articole din legea electorală, a intercalat în mijlocul acelei adrese următoarele rînduri scrise chiar de generalul Gy. Manu : - D voastră ştiţi, D-le preşedinte al consiliului tre minştri, că că nu am prezidat şedinţa în care s'a discutat această lege şi nu am prezidat , fiindcă nu am aprobat legea de faţă. Semnătura ce pun este prin urmare datoria ce-mi îndeplinesc de a expedia lucrările Adunărei, iar nu revenirea asupra opiniunei mele. Faţă cu această dezaprobare dată într’un mod atît de categoric şi oficial, nu cred oare confraţii de la Independenţa Romînă că guvernul conservator nu se menţine la putere decît prin violenţe şi că ar face mai bine să se ducă ? Prea multă naivitate strică şi ea. Domnilor guvernamentali. (Lacul Sărat). Alex. V. Beldimann, Cera de comerţ, ministrul domeniilor e dator să autorize o societate străină să facă operaţiuni în ţară, ori că este sau nu este necesitate de ea. Libertatea comerciului îi impune această deciziune. De altmintrelea e şi o datorie de politeţă către statul vecin care nu a ezitat, un singur moment, ca să dea concesiune atît Daciei Romînieî cît şi Naţionalei să facă operaţiuni în Bulgaria. Oricare ar fi deriziunea guvernului, avizul Camerei de comerciu este o ruşine pentru ţară şi va da ocaziune ca pînă şi Bulgaria să rîdă de noi. Const. Miile. m SCilDilDRILE DU CUUIlCNUIIUEI SIBLT POPP CITORVA CITITORI Cîţiva cititori îmi cer lămuriri asupra unui articol scris de mine mai zilele trecute, din care articol ei ar fi înţeles cum că cer intervenţia Europei în afacerile noastre interne. Mă mir foarte mult cum aceşti cititori afi putut să -şi închipue că aş fi cerut în adevăr o asemenea intervenţie, dacă aui citit cu atenţie întregul articol. In revista în chestie se spunea că atît liberalii cît şi conservatorii n’au nic' un interes să ne acorde reforme mari, ca votul universal, şi că de la aceşti politiciani marea masă a populaţiei romîneşti n’are de aşteptat nici cea mai mică îndreptare a stărei ei nenorocite. După o astfel de constatare se putea trage tot felul de concluzii triste, se putea exprima orice fel de imprecaţii la adresa politicianilor. Dacă de pildă aş fi parafrazat vreun blestem în genul antic, ca fulgerele cerului cadă asupra acestor oameni! Inghită-i pămîntul în sînul lui întunecos!— Ar fi urmat oare de aici ca acei cîţiva cititori să creadă că aş fi cerut în mod efectiv intervenţia fulgerelor cerulu şi a sinului pămîntului în afacerile noastre internet lu gura conservatorilor de pildă, o imprecaţie de genul celei întrebuinţate în articolul meu, ar fi fost în adevăr gravă, căci atît istoria Europei cît şi a noastră e plină de exemple triste de intervenţii străine cerute şi chiar aduse de conservatori sau de strămoşii lor în ţările respective. In gmra unui democrat sau a unui socialist, ea nu este şi nu poate fi luată decît ca o simplă imprecaţie, cum se găsesc atîtea luate în mod figurat, la top scriitorii noştri mari şi mici. Cred că ne-am înţeles şi ne-am luminat şi că pe viitor o biata imprecaţie sa fi un strigăt de disperare în faţa unei situaţii ne maipomenite în istoria politică a Europei va fi luată ca atare, iar nu ad litteram, cum a păţit hiat : coadă a articolului mefi trecut. I. Th ------------------------------------------- Intre timp Intre timp, ministrul justiţiei a mai dat un comunicat în celebra afacere Râcăciuni,— de astă dată în Monitorul cel autentic şi oficial. Şi trebuie să constatăm cu bucurie că D. Al. Marghiloman de astă dată şi-a mai purgat dituşi de cit proza,— negreşit în urma îndemnului ce i s’a dat din partea subsemnatului. Durere însă, că dacă şi-a purgat întru cîtva stilul,— logica, argumentaţia, ’i-au rămas şi de astă dată nepurgate... Şi iată cum,—intre altele : La 25 Aprilie s’au cerut dosarele afacerii Răcăciuni la minister... La 1 Iunie terminîndu-se cercetarea, dosarul a fost restituit în aceeaşi zi parchetuî de Suceava, cu ordin de a se termina cît mai repede procedura începută. Cu asta ministrul justiţiei vrea să dovedească precum că (.(afacerea n’a fost lăsată sâ doarmă spre a o învia la timp necesar şi în scopuri politice».— adică cum ? trebuiau tocmai 35 de zile pentru studiarea dosarului afacerei Râcăciuni,— şi vezi D-ta potriveala dracului!— studiarea asta s’a terminat exact în ajunul alegerilor din Fălticeni ?! Argumentaţi.), cum vedeţi, ar avea nevoie de o purgare urgentă... Prea e, cum s’ar zice, cusută cu aţă albă. Adevărat că între timp,— cum zice ministrul,— afacerea sta suspendata ca sabia lui Damocle deasupra capului lui Râcăciuni... E’, dar între timpul ăsta e al dracului,— nu poţi să-l desfiinţezi cu nici un comunicat din lume! Rad. DUMINICA 11 IUNIE 1895. TIPURI Cine nu cunoaşte pe nea Costache Oprescu zis şi Bengea, eternul perceptor al culoarei de galben din Bucureşti, nu cunoaşte nimic. Nea Costache este cel mai revent funcţionar al tuturor regimurilor, liberal înfocat, conservator rezonabil, socialist convins, anarhist cînd era o adică. In materie electorală nu’l întrece nici dracu , are vorbele lui, chichiţele lui, cunoaşte păsul fiecăruia, ştie cum scri ia pe toţî şi învîrteşti de 20 de ani şi pe conservatori, şi pe liberali, şi pe junimişti. Costache Bengea nu se sinchiseşte de nimic şi nimic nu’l intimidează, are răspuns la toate şi pune la rezon pe fiecare. A doua zi după căderea guvernului naţionalliberal, nea Costache, real cum este, a făgăduit tot concursul regimului conservator. Dar liberalii s’au făcut foc. Intr’o zi, mai mulţi din ei Vau luat pe nea Costache la mijloc iar, bancherul Moroianu îl sileasă'şi dea demisiunea pentru a nu sluji pe ciocoi. Insă nea Costache, de colo, îi şi trînti răspunsul. — Să demisionez, hai? Da Dumneata de ce nu’ţi închizi prăvălia? Cînd ţi’închide D-ta cantorul atunci demisionez şi eă. Cu presa stă în cele mai bune relaţiuni, şi] nu e partid politic cu care să n’aibă relaţiuni pe calea gazetăriei. Cînd îl veţi vedea pe Nea Costache făcînd chef cu gazetarii să ştiţi că a lucrat pe cineva cu tighel subţire. Şi cu musca pe căciulă să tremure atunci. De ăte ori îl acuzi pe Bengia ci face chefuri cu agenții electorale, odată îl vezi că sare în sus protestând.— Cea mă, că să fac chi cu pîrlii ăia ? M’ai văzut vre-o dată cu ei ? Bă nu beau de cît cu doi trei prieteni, cu voi gazetarii, cu Sisilică de la domenii şi cîte odată cu Iincu. (Iancu este Brătescu). Alte ori se supără foc pe ziarişti şi mai ales se supără cînd nu’şi poate ajunge la scop. Atunci îl vezi că se înfurie şi începe sa strige: — Voi, mă, voi!. Ce sînteţi voi? fie ! hel întrebaţi-mă pe mine de gazetă ! Eă am fondat ziarul „ Viitorul“ cu răposatul!Fabiu Badescu ! Voi ! sînteţi cacipişa la gazetă! Fleane! Şi aci îi trage o pocnitură cu limba. La chef e ăl mai prima şi ca el nu e nimenea. Mai întîiă are cântecele lui favorite şi, dacă a lurt’o de nas, nu se poate să nu’i tragă : Pînă cînd nu te iubeam Unde mă culcam dorneam, Dar acu că te iubesc Nu pot să mă odihnesc. Apoi te ia cu fel de fel de vorbe şi de întrebări — Cum bei mă, ca bou ori ca porcu ? — Bă beaă ca omu, nea Costache. — Nu aşa, mă, eşti prost, nu ştii să răspunzi. Porcu ia odată din mîncare şi odată din băutură, iar boul mănîncă pini se satură şi după aia bea. Bă beaă ca bou, mă, şi voi beţi ca porcii! Dacă acum vre o 8 ani îl acuzai că e colectivist, îşi sărea din ţîţîni. "— Bă colectivist ?! Nu cunoşti pe nea Costache, să mă ierţi D-ta! Eă n’am colectat nimic în viața mei: colectivişti sínt ăui cu milioane de la Bancă. Să pui dinamită ca să vîzd poporul! Ce credeţi voi, eu sînt adevăratul social... Pînă cînd nu te iubeam etc etc. Zi’fi mă dioară! Viaţa lui Costache Oprescu tis şi Bengea a fost furtunoasă de tot. Sub regimul conservator, înainte de 1875, primar al Capitalei era un Domn anume Racord care făgăduise lui nea Costache să numească în slujbă; dar generalul Tell, prietin bun cu primarul, avea un protejat pe care ținea cu orice preţ sâ’l plaseze în locul făgăduit, lui Bengea. Intr’o seară la club generalul începu din nou cu stăruinţele. Racord rezista tot mai tare, cînd răposatul Tell îi propuse o partidă de pichet: dacă a cîştiga ^ dînsul favoritul să fie pus în slujbă, dacă o cîştiga Racotă să fie numit nea Costache. Partida a fost jucată, generalul Tell a câştigat şi Bengea a rămas cu buze umflate. De altfel ambiţia Domnului perceptor e mare. Graţie nu ştiu căror relaţiuni, a izbutit să fie numit membru al unei asociaţii din Marsilia anume Academia Cristof Columb De cînd cu întâmplarea aceasta pas de mai stai de vorbă cu nea Costache, căci odată te pocneşte : — Cine sînteţi voi, mămucoşilor ? ... Eu sînt membru al Academiei franceze ! Nea Costache săracu! Ca opiniuni sociale, filozofice şi politice e bogat ca nimenea altul. E antisemit turbat, naţonalist, liberal, revoluţionar, dar, funcţionar. In ţară a luat iniţiativa tuturor faptelor celor mari. A făcut parte din comitetul care a trimes lui Thiers o medalie a doua zi după liberarea teritoriului francez, face parte din toate societăţile din ţară, e membru al mai multor societăţi din străinătate Într’un cuvînt, nea Costache e universal. Acuma aşteaptă, itt linişte, trecerea la pensie de şi într’o privinţă e pensionar încă de mult. Despre asta să rămîie vorba între noi. Vardal abumi. * Nea Costache