Adevěrul, iunie 1895 (Anul 8, nr. 2214-2241)

1895-06-11 / nr. 2224

ANuL vm.—No. 2224 ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 și 15 ALE FIE­CĂREÎ LUNI »I SE PUNC TOT­ VA­DHA INAINTE in Bucuretti la casa administraţiei din Judeţe 91 Streinătate prin mandate POITAL* m am I» tari 90 lei ; In streinătate 50 leI sase lom .. 15 ‡ ‹ › 25 » noi lom .. t i 1 » 13 ‡ Să te ferești Române de cinn strein în crnsă . ▼« AI«k»*uEj)|. HANusammi nu se inápoiazá ADMINISTRAŢIA fm ww 1st iŞmImiM« M hasi PARADIUL BĂNCII NAŢIONALE (OASELE KAAA GEORGEVICI) EDIŢIA A TREIA NUMERUL 10 BANI NUMERUMO BANI ANUNCIURILE din Bucureşti şi judeţe se primesc numai la Administraţie din Streinătate, direct la administrație it la toate oficiile de publicitate anunciurî la pag .iv............0,30 b. linia j* V, TnSERȚIELE ȘI RECLAMELE 8 IXI RÎMDUL. £% Raris, ziarul se găsește de vInxare L. V*' CB NUMERUL LA 'IEISah, SL-Germedm Sjn ^umer vechiu so bani w RED <Â, GŢTA. PA8A0HA SINCGI NATIONALE ICASKLK karaokorgevicg Director poetic: ALEX. V. BELBIMANO STUPIDITATE.­ INTERESATA Se ştie că societatea Bulgaria a cerut autorizarea guvernului ca să facă opera­ţiuni în ţară. Conform Codului de comerţ, ministrul de comerţ, a cerut avizul Ca­merei de comerţ. Asupra acestei institu­­ţiuni s’a căutat să se facă toate presiunile şi toate influenţele să se pună în mişcare de Dacia Romînia şi Naţionala pentru ca avizul să-i fie defavorabil. Toată săptă­­mîna omul D-lui Seculici,zaraful Ionescu- Marcus, a alergat din membru în mem­bru ca să capete voci pentru respingere. Mai mult încă, Beizadeaua Dovleac, pre­şedintele Daciei Romînieî, a fost înduple­cat să se deslipească din braţele D-şoarei Ştefănescu şi să meargă acasă, el perso­nal, cogemete Beizadea, la D. Balandi, preşedintele Camerei de comerţ, spre a-i cere votul şi influenţa sa prezidenţială. Aseară a fost adunare generală­ şi, ca nici­odată, erau prezenţi 23 de membri, mai toţi aduşi de Ionescu-Marcus şi de agenţii săi. Manopera a răuşit şi— auziţi oameni buni—Camera de comerţ a Capi­talei ţărei s’a pronunţat în sensul că au­­torizaţiunea trebue refuzată, de­oare­ce sunt destule societăţi de asigurare româneştî! Nu este oare aceasta o adevărată bă­­tae de joc şi o compromitere vădită a co­merţului Capitalei? Inima şi sufletul co­merţului este concurenţa ! Ei bine, cum tocmai aceia cari sunt în fruntea comer­ţului Bucureştilor să se pronunţe pen­tru monopolul cel mai odios şi care a fă­cut ca publicul să fie absolut la discre­­ţiunea a doi ovrei rapaci Seculici şi Grunvald ? Din fericire avizul Camerei de comer­ciu nu poate avea absolut nici o înrîu­­rire asupra hotărîrei guvernului, care nu este ţinut a primi ca lege hotărîrea Stu­pidă a creaturilor D-lor Seculici şi Grun­vald! Guvernul, după lege, este ţinut a autoriza o societate anonimă străină să funcţioneze în ţară, dacă îndeplineşte con­­diţiunile puse de Codul de comerciu. Mai deştept de sigur şi mai cinstit de­cît toţi Ioneştii şi toţi Marcus, cari alcătuesc Ca­ SATI­N A ZILEI O criză In Austria împăratul a rezolvat criza minis­terială într'un chip atit de ingenios în­cit re­gelui Carol i-a venit apa în gură. Se spune că M. S. revoltat pe feciorul sau că nu i-a trăsnit pînă acuma prin cap o ase­menea idee, a profitat de ocazie şi i-a reţinut leafa pe 15 luni. Telegramele de ori dimineaţă ne-au anunţat că Franţ Josef,­primind demisiunea cabinetului, a numit in locul foştilor miniştri numai pe se­cretarii acestora Regele Carol s’a decis să utilizeze acest pre­cedent constituţional pentru inevitabila viitoare criză ministerială. Deja a compus următorul cabinet pentru ex­­pediarea afacerilor... Majestăţei Sale, Preşedinte al consiliului D. Basset, secreta­rul intim al M. S Ministru de interne dascălul de la Olari, fi­­ind­că şi e chirilica. La externe bucătarul D-lui Al. Lahovari, pen­tru ca să nu fie nimic schimbat în politica externă. La justiţie englezul Coode, fiind­că şi el e jocke. La instrucţia publică Swalb cel autentic. La razboiu maiorul Poenaru, pentru ca să nu se ofenseze generalul. La finanţe râmîne D. Menelaş, fiind­că are trecere la curte. (Fără calambur). La domenii silvicultorul șef al regelui. La lucrările publice e greu de luat moște­nirea D-lui Olănescu. Cu chipul acesta regele poate fi sigur încă de 14 apanagii. Vax. -— -----------------ogj»--------------------­ SCANDALUL EXPROPRIERILOR Bulevardul Colţea.­Pretenţiile D-lui Al. Marghiloman. Cotituri impo­sibile.—Ceartă în tabăra libe­ralilor. Nu-i chip sâ se hotărască în ţara asta vre­o lucrare mai importantă fără să se deştepte imediat poftele cele mai monstru­oase. Facerea bulevardului Colţea, precum şi alte lucrări întreprinse de primărie şi pen­tru care se cer exproprieri, au­ produs a­­supra lăcomiei burlă-verzimei şi politicia­­nilor, efectul apei reci asupra varului ne­stins. Ca şi la construirea gărei Centrale, fa­cerea bulevardului Colţei a pricinuit o mare fierbere printre proprietari şi a ridicat pre­tenţii în faţa cărora primarul nu mai ştie ce sâ facă : să acorde sumele, ruinează primăria, să nu le acorde, atunci trebue sâ schimbe traseul bulevardului, cu riscul de a-i da forma unei funii în sac şi a ri­dica alt potop de pretenţii scandaloase. Mai adăugaţi şi preocuparea de a menaja voturile expropriaţilor, şi veţi vedea în ce impas se găseşte primarul Capitalei. Pretenţii de două milioane. Cea mai lată din toate e pretenţia D-lui Al. Marghiloman, ministrul de justiţie. Bu­levardul Colţea trebuind să atingă strada Mercur şi sâ fac un mic colţ al grădinei palatului acestui ministru, ţ­. Marghiloman a crezut de cuviinţă sâ nu se supîie traseu­lui sau sâ i se cumpere de primărie toată casa, cerînd pe ea două milioane de franci ! Această casă a fost cumpărată de D. Marghiloman de la un oare­care Olmazu, pertpreţ de patru sute şi cite­va de mii de lei, şi acum cere pe ea de cinci ori pe atita ! Ce poate să facă primăria în faţa ace­stei scandaloase pretenţii a ministrului de justiţie ? Să aducă chestia în faţa tribuna­lelor? Dar oare magistraţii vor îndrăzni ei să reducă pe şeful lor la ceea ce i se cuvine ? Bulevard imposibil. Natural că pretenţii de natura acelei pro­dusă de ministrul de justiţie, sunt foarte numeroase, mai ales în partea aristocratică a oraşului, cuprinsă între strada Clemenţei şi calea Dorobanţilor. Dacă s’ar satisface pretenţiile acestor Domni, atunci bulevardul ar trebui să coste cel puţin 15 m­ilioane, în loc de 5, cite i s’au afectat prin lege. Sau dacă primăria vrea să nu treacă peste limitele ce i s’au supus de lege, atunci va trebui sâ se modifice traseul la fie­care pretenţie absurdă şi să se facă din noul bulevard o întortochietură monstruoasă care să întreacă chiar şi faimoasele strîmbă­­turî ale căei Victoriei. Şi din modificare în modificare, din strimbătură în strimbătură, o să ne pome­nim că bulevardul Colţeî, în loc să apuce în linie dreaptă spre şosea, o s’o ia pe la Obor, pe la Colentina şi apoi de acolo spre şoseaua Kisseleff. Supărările liberalilor Comedia asta cu exproprierile a prici­nuit mare scandal în partidul liberal. Pă­ţania cu expropierea D-lui Al. Lahovari, în care liberali marcanţi au­ întrecut pri­măria în dărnicie, a înfuriat pe toţi clu­­biştii în contra acestor liberali din juriu şi în special în contra D-lui Costinescu. Se zice că cei furioşi au şi hotărît pe D-nul Porumbaru ca să nu mai ia apă­rarea primăriei în dar­aver­a asta, ci s’o lase si să descurce cum o şti cu D. Laho­vari, în faţa tribunalelor. Unii merg pînă acolo cu furia în contra D-lui Emil Costinescu în cit cer exclude­rea acestuia din partid, de­oare­ce a tre­cut de partea ciocoiului Lahovari. * * * Şi iată de ce am fost, suntem­ şi vom fi ameninţaţi să nu vedem nici­o­dată fă­­cîndu-se ceva serios în ţara asta, poftele politicianilor fiind mai presus de nevoile generale şi de resursele noastre financiare. Frumoasă treabă! ---------------------------------------------------­ Index. Naivitate prefăcută Cu tot dispreţul ce inspiră deputatul de Suceava C. Popovici, zis şi Răcă­­ciuni, totuşi ziarul Adevĕrul­­şi-a făcut datoria, înfierînd arestarea arbitrară a acestui individ. In ori­care moment, ea putea fi justificata, dar în ajunul unui balotaj, pentru alegerea a trei membri în con­siliul comunal de Fălticeni, această arestare nu poate fi considerată de­cît ca o murdară manoperă electorală. Rezultatul balotajului dovedește cu prisosinţă că, fără sechestrarea lui Râcăciunu Popovici, lista junimisto-Mă­­cârescu ar fi căzut. VIndépendance Roumaine dezaprobă, în termeni destul de viguroşi, purtarea parchetului de Suceava. Organul di­nastiei Lahovary, făcînd o apropiere între recenta arestare a D-lui Dobrescu în Ploeşti cu aceea a individului Po­povici în Fălticeni, roagă pe guvern a nu sta indiferent faţă cu starea de spirit de care pare a fi animate par­chetele de Suceava şi de Prahova. Foia franceză merge mai departe. După ce cere ca magistratul culpabil să primească pedeapsa pe care o me­rită, apoi atrage atenţiunea preşedinte­lui consiliului de miniştri asupra re­gretabilei uşurinţe cu care parchetele din provincii dau mandate de depunere în materie politică, îmi este dat a vedea aşa de rar pe L'Indépendance Roumaine infierînd ac­tele violente—aceste două cuvinte sînt extrase din articolul sau—ale guver­nului conservator, în­cît nu pot a nu îmi exprima sincera dorinţă de a citi mai des în coloanele sale asemeni stig­matizări meritate de mulţi, foarte mulţi funcţionari ai regimului actual. Dar sunt două părţi ale acestei re­viste care respiră o naivitate prefăcută şi pe care nu le pot trece cu vedere. Confraţii de la Independenţa Romînă cred ei oare sincer aminte că parchetul de Suceava a lansat, din propria lui iniţiativă, mandatul de depunere contra individului C. Popovici? Sunt convins că ei cred contrarul. Dacă D. Costea Balş ar fi fost în acea zi în Fălticeni, aşi putea poate crede că procurorul şi judecătorul de instrucţie au cedat insistenţelor prefec­tului, reprezentantul întregului guvern în judeţul său. Aceastâ­ arbitrarâ sechestrare s’a făcut după ordinul D-lui Alex. Marghiloman, ministrul justiţiei, numai şi numai pen­tru ca lista junimisto-Macârescu să iasă triumfătoare. Iată unde confraţii de la ziarul fran­cez, avînd ochi, nu au avut curajul de a vedea; avînd urechi, nu au cutezat a auzi; avind poate—ca organ oficios— probe de amestecul ministrului justiţiei în această manoperă electorală de o ex­cesivă brutalitate, nu au îndrăznit a le da la iveală. Viitorul îmi va da dreptate, căci nici un membru al parchetului de Su­ceava nu va primi pedeapsa cerută de Independenţa Romînă. A doua naivitate consistă în ulti­mele rînduri cu care confraţii de la ziarul francez îşi termină articolul, de care mă ocup:—Dacă guvernul conser­vator este atit de zdruncinat în­cît nu se poate menţine la putere de­cît prin violenţe, mai bine ar face să se ducă. Cum ! L'Indépendance Roumaine nu vede ea oare că guvernul, pe care îl susţine, este atît de zdruncinat în­cît nu se mai poate menţine la putere de­cît prin violenţe ? Nu sunt oare acte violente, şi chiar anarhiste, modificările votate de majo­rităţile conservatoare, sub o presiune ameninţătoare a întregului guvern, la un articol din Constituţiune privitor la libertatea presei, şi la un alt articol din Legea electorală privitor la delictele electorale săvîrşite în timpul alegerilor? Aceste modificări au fost zmulse de vulpoiul de la Golăşei unor majorităţi îngenuncheate, şi prin urmare incon­ştiente, dar nu au obţinut aprobarea unor somităţi ale partidului conser­vator. Nu ştie oare L’Indépendance Rou­maine că generalul Gh. Manu, preșe­dintele Camerei, a dezaprobat modifi­carea arbitrară făcută unor articole din Legea electorală ? Ii voi­ arăta chiar modul acestei de­zaprobări. Președintele Camerei, înaintind pre­ședintelui consiliului de miniștri prin o adresă, legea modificătoare a unor ar­ticole din legea electorală, a interca­lat în mijlocul acelei adrese următoa­rele rînduri scrise chiar de genera­lul Gy. Manu : - D voastră ştiţi, D-le preşedinte al consiliului tre min­ştri, că că nu am prezidat şedinţa în care s'a discutat această lege şi nu am prezi­dat , fiind­că nu am aprobat legea de faţă. Semnătura ce pun este prin ur­mare datoria ce-mi îndeplinesc de a expedia lucrările Adunărei, iar nu re­venirea asupra opiniunei mele. Faţă cu această dezaprobare dată într’un mod atît de categoric şi oficial, nu cred oare confraţii de la Indepen­denţa Romînă că guvernul conserva­tor nu se menţine la putere de­cît prin violenţe şi că ar face mai bine să se ducă ? Prea multă naivitate strică şi ea. Domnilor guvernamentali. (Lacul Sărat). Alex. V. Beldimann, Cera de comerţ, ministrul domeniilor e dator să autorize o societate străină să facă operaţiuni în ţară, ori că este sau nu este necesitate de ea. Libertatea co­­merciului îi impune această deciziune. De altmintrelea e şi o datorie de politeţă către statul vecin care nu a ezitat, un singur moment, ca să dea concesiune atît Daciei­ Romînieî cît şi Naţionalei să facă operaţiuni în Bulgaria. Ori­care ar fi deriziunea guvernului, a­­vizul Camerei de comerciu este o ruşine pentru ţară şi va da ocaziune ca pînă şi Bulgaria să rîdă de noi. Const. Miile. m SCilDilDRILE DU CUUIl­­­CNUIIUEI SIBLT POPP CITOR­VA CITITORI Cîţi­va cititori îmi cer lămuriri asupra unui articol scris de mine mai zilele trecute, d­in care articol ei ar fi înţeles cum că cer inter­venţia Europei în afacerile noastre interne. Mă mir foarte mult cum aceşti cititori afi putut să -şi închipue că aş fi cerut în adevăr o asemenea intervenţie, dacă aui citit cu aten­ţie întregul articol. In revista în chestie se spunea că atît li­beralii cît şi conservatorii n’au­ nic' un inte­res să ne acorde reforme mari, ca votul uni­versal, şi că de la aceşti politiciani marea masă a populaţiei romîneşti n’are de aştep­tat nici cea mai mică îndreptare a stărei ei nenorocite. După o ast­fel de constatare se putea trage tot felul de­ concluzii triste, se putea exprima ori­ce fel de imprecaţii la adresa politicia­­nilor. Dacă de pildă aş fi parafrazat vre­un bles­tem în genul antic, ca­­ fulgerele cerului cadă asupra acestor oameni! Inghită-i pămîntul în sî­nul lui întunecos!— Ar fi urmat oare de aici ca acei cîţi­va cititori să creadă că aş fi cerut în mod efectiv intervenţia fulgerelor cerulu­ şi a sinului pămîntului în afacerile noastre internet lu gura conservatorilor de pildă, o impre­caţie de genul celei întrebuinţate în articolul meu­, ar fi fost în adevăr gravă, căci atît is­toria Europei cît şi a noastră e plină de e­­xemple triste de intervenţii străine cerute şi chiar aduse de conservatori sau de strămoşii lor în ţările respective. In gmra unui democrat sau a unui socialist, ea nu este şi nu poate fi luată de­cît ca o simplă imprecaţie, cum se găsesc atîtea luate în mod figurat, la top scriitorii noştri mari şi mici. Cred că ne-am înţeles şi ne-am luminat şi că pe viitor o biata imprecaţie sa fi un strigăt de disperare în faţa unei situaţii ne mai­po­menite în istoria politică a Europei va fi luată ca atare, iar nu ad litteram, cum a păţit hiat : coadă a articol­ul­ui mefi trecut. I. Th -------------------------------------------­ Intre timp Intre timp, ministrul justiţiei a mai dat un comunicat în celebra afacere Râcăciuni,— de astă dată în Monitorul cel autentic şi oficial. Şi trebuie să constatăm cu bucurie că D. Al. Marghiloman de astă dată şi-a mai purgat dituşi de cit proza,— negreşit în urma îndem­nului ce i s’a dat din partea subsemnatului. Durere însă, că dacă şi-a purgat întru cît­­va stilul,— logica, argumentaţia, ’i-au rămas şi de astă dată ne­purgate... Şi iată cum,—­intre altele : La 25 Ap­rilie s’au cerut dosarele afacerii Ră­­căciuni la minister... La 1 Iunie terminîndu-se cercetarea, dosarul a fost restituit în aceeaşi zi parchetu­­î de Suceava, cu ordin de a se ter­mina cît mai repede procedura începută. Cu asta ministrul justiţiei vrea să dovedească precum că (.(afacerea n’a fost lăsată sâ doarmă spre a o învia la timp necesar şi în scopuri politice».— adică cum ? trebuiau tocmai 3­5 de zile pentru studiarea dosarului afacerei Râcăciuni,— şi vezi D-ta potriveala dracului!— studiarea asta s’a terminat exact în ajunul alegerilor din Fălticeni ?! Argumentaţi.), cum vedeţi, ar avea nevoie de o purgare urgentă­... Prea e, cum s’ar zice, cusută cu aţă albă. Adevărat că între timp,— cum zice minis­trul,— afacerea sta suspendata ca sabia lui Damocle de­asupra capului lui Râcăciuni... E’, dar între­ timpul ăsta e al dracului,— nu poţi să-l desfiinţezi cu nici un comunicat din lume! Rad. DUMINICA 11 IUNIE 1895. TIPUR­I Cine nu cunoaşte pe nea Costache Oprescu zis şi Bengea, eternul perceptor al culoarei de gal­ben din Bucureşti, nu cunoaşte nimic. Nea Costache este cel mai revent funcţionar al tuturor regimurilor, liberal înfocat, conservator re­zonabil, socialist convins, anarhist cînd era o adică. In materie electorală nu’l întrece nici drac­u , are vorbele lui, chichiţele lui, cunoaşte păsul fie­că­ruia, ştie cum scri ia pe t­oţî şi învîrt­eşti de 20 de ani şi pe conservatori, şi pe liberali, şi pe ju­nimişti. Costache Bengea nu se sinchiseşte de nimic şi nimic nu’l intimidează, are răspuns la toate şi pune la rezon pe fie­care. A doua zi după căderea guvernului naţional­­liberal, nea Costache, real cum este, a făgăduit tot concursul regimului conservator. Dar liberalii s’au făcut foc. Intr’o zi, mai mulţi din ei Vau­ luat pe nea Costache la mijloc iar, bancherul Mo­­roianu îl silea­­să'şi dea demisiunea pentru a nu sluji pe ciocoi. Insă nea Costache, de colo, îi şi trînti răspunsul. — Să demisionez, hai? Da Dumneata de ce nu’ţi închizi prăvălia? Cînd ţi’­închide D-ta can­torul atunci demisionez şi eă. Cu presa stă în cele mai bune relaţiuni, şi] nu e partid politic cu care să n’aibă relaţiuni pe calea gazetăriei. Cînd îl veţi vedea pe Nea Costa­che făcînd chef cu gazetarii să ştiţi că a lucrat pe­ cine­va cu tighel subţire. Şi cu musca pe că­­ciulă să tremure atunci. De ăte ori îl acuzi pe Bengia ci face chefuri cu agenții electorale, odată îl vezi că sare în sus protestând.­­— Cea mă, că să fac chi cu pîrl­­ii ăia ? M’ai văzut vre-o dată cu ei ? Bă nu beau de cît cu doi trei prieteni, cu voi gazetarii, cu Sisilică de la domenii şi cîte odată cu Iincu. (Iancu este Brătescu). Alte ori se supără foc pe ziarişti şi mai ales se supără cînd nu’şi poate ajunge la scop. Atunci îl vezi că se înfurie şi începe sa strige: — Voi, mă, voi!. Ce sînteţi voi? fie ! hel în­­trebaţi-mă pe mine de gazetă ! Eă am fondat zia­rul „ Viitorul“ cu răposatul!Fabiu Badescu ! Voi ! sînteţi cacipişa la gazetă! Fleane! Şi aci îi tra­ge o pocnitură cu limba. La chef e ăl mai prima şi ca el nu e nimenea. Mai întîiă are cântecele lui favorite şi, dacă a lurt’o de nas, nu se poate să nu’i tragă : Pînă cînd nu te iubeam Unde mă culcam dor­neam, Dar acu că te iubesc Nu pot să mă odihnesc. Apoi te ia cu fel de fel de vorbe şi de între­bări — Cum bei mă, ca bou ori ca porcu ? — Bă beaă ca omu, nea Costache. — Nu aşa, mă, eşti prost, nu ştii să răspunzi. Porcu ia odată din mîncare şi odată din băutură, iar boul mănîncă pini se satură şi după aia bea. Bă beaă ca bou, mă, şi voi beţi ca porcii! Dacă acum vre­ o 8 ani îl acuzai că e colecti­vist, îşi sărea din ţîţîni. "— Bă colectivist ?! Nu cunoşti pe nea Costache, să mă ierţi D-ta! Eă n’am colectat nimic în viața mei: colectivişti sínt ăui cu milioane de la Bancă. Să­­ pui dinamită ca să vîzd poporul! Ce credeţi voi, eu sînt adevăratul social... Pînă cînd nu te iubeam etc etc. Zi’fi mă dioară! Viaţa lui Costache Oprescu tis şi Bengea a fost fur­tunoasă de tot. Sub regimul conservator, înainte de 1875, primar al Capitalei era un Domn anume Racord care făgăduise lui nea Costache să­­ nu­mească în slujbă; dar generalul Tell, prietin bun cu primarul, avea un protej­at pe care ținea cu ori­ce preţ sâ’l plaseze în locul făgăduit, lui Ben­gea. Intr’o seară la club generalul începu din nou cu stăruinţele. Racord rezista tot mai tare, cînd răposatul Tell îi propuse o partidă de pichet: dacă a cîştiga ^ dînsul favoritul să fie pus în slujbă, dacă o cîştiga Racotă să fie numit nea Costache. Partida a fost jucată, generalul Tell a câştigat şi Bengea a rămas cu buz­e umflate. De alt­fel ambiţia Domnului perceptor e mare. Graţie nu ştiu căror relaţiuni, a izbutit să fie nu­mit membru al unei asociaţii din Marsilia anume Academi­a Cristof Columb De cînd cu întâmpla­rea aceasta pas de mai stai de vorbă cu nea Cos­tache, căci odată te pocneşte : — Cine sînteţi voi, mă­mucoşilor ? ... Eu sînt membru al Academiei franceze ! Nea Costache să­­racu! Ca opiniuni sociale, filozofice şi politice e bogat ca nimenea altul. E antisemit turbat, naţ­onalist, liberal, revoluţionar, dar­, funcţionar. In ţară a luat iniţiativa tuturor faptelor celor mari. A făcut parte din comitetul care a trimes lui Thiers o medalie a doua zi după liberarea teritoriului francez, face parte din toate societăţile din ţară, e membru al mai multor societăţi din străinătate Într’un cuvînt, nea Costache e uni­­versal. Acuma aşteaptă, itt linişte, trecerea la pensie de şi într’o privinţă e pensionar încă de mult. Despre asta să rămîie vorba între noi. Vardal abumi. * Nea Costache

Next