Adevěrul, iulie 1895 (Anul 8, nr. 2242-2271)
1895-07-01 / nr. 2242
ANUL vm.—No. 2242 NUMERULJO BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 ȘI 15 ALE FIECĂREÎ LUNl M PUTMC TOT-DIMA ISAINT* in Bucuraţi la casa administraţiei din Judeţ« şi Streinitate prin manda POITALB cu AM 1» tari 30 utl; în stumnătate 50 i fiA tont.. 15 » * 1 35 / nurii lbwî . . 8 * * * 13 » Vai KKM«r la rtrohutel« N buri lMimiimilT/ sg WkfOIĂU ADMINISTRAŢIA PASADIUL SANCT NAŢIONALE (CABELI KABAOEONCEVICO Director politie: ALJEX. V. BEUMMANU EDIŢIA A TREIA Să te fereşti Române de cuin strein în emaă SAMBATA 1 IULIE 1895. NUMERUL 10 BANI ANUNCIURILE din Bucureşti şi judeţe, se primesc numai la Administraţie din Străintate, direct la administraţiei! la toate oficiile de publicitate ANUNCIDRI LA PAG .IV . . . . . 0,30 be. lini» » » »iii............2,— lei » ii . 3.IKSERŢIELE ȘI RECLAMELE 3 LEÎ rInDBL. La Paris, jsakbl se gâsksts de timzajiX CC XUMERVL LA kioscul Na. 19%, Bomffiw. SL-Garmaiat UN NUMER VECHIU 80BfPfti REDACTIA {f M8MMR i*NC» NAȚIONALE ICAGELE KAAA«EOE«¥^,î...a\W* 99 PREA MULTE SATISFACȚII Vorbeam cindeva de satisfacţiile nenumărate pe care ni le dă nouă burghezia, chiar fără voia ei. N’apucă ziarele burgheze să ne arunce pe seamă vre-o învinuire stupidă, vre-o calomnie infamă, în sprijinul cărora nu aduc probe, ci numai proză prost scrisă, şi imediat se descopăr pe seama aceleaşi burghezii toate păcatele din lume. Era o vreme cînd un Robescu îşi permitea să persecute pe socialişti, să tocmească bande in contra lor, să le facă procese, să se dea ca salvatorul moralei, religiei, familiei şi statului în oraşul Galaţi Şi pe cînd acest stîlp al guvernului tuna şi fulgera în contra socialismului, în acelaşi timp el trafica cu Sommée şi cu Brenning, escroca banii publici, comitea hoţiile şi potlogăriile cele mai ordinare. Tristă satisfacţie pentru noi, dar e o satisfacţie, aşa cum poate şi cum ştie burghezia noastră să ne-o dea. Şi cînd îţi arunci ochii înapoi, cînd te uiţi la prezent, constaţi un lucru foarte curios în felul lui, de care nu ştii dacă trebue să te bucuri sau să te întristezi: putrezimea burgheziei e aşa de adîncâ, atmosfera politică e aşa de infectă, în cit partidele înaintate de la noi n’au chip să discute principii, să convingă sau să-şi învingă adversarii prin logică, prin argumente serioase. Rolul acestor partide e numai rolul hirurgului care tac carnea gangrenată, a jandarmului care pîndeşte potecile pline de bandiţi. Dacă am avea votul universal, ne-am găsi în trista poziţie de a cere alegătorilor un mandat de depunere în contra burgheziei, în loc să cerem un mandat imperativ pe baza unui program de reforme. Şi să nu zică cineva că exagerăm, ca de la cîteva cazuri particulare cum sînt cazurile lui Robescu, Ressu, Suţu, Bozianu, Cantavara şi alţii, tragem concluzii prea generale şi prea pesimiste, căci iată cum se prezintă lucrurile în adevăr: Prefectul şi primarul celui mai mare port din ţară se poartă ca cei mai ordinari pungaşi, ziua miaza mare, şi multă lume avea cunoştinţă de aceste pungăşii, se formulaseră chiar acuzaţii destul de categorice, anchete chiar se făcuseră, iar potlogarii continuau să reprezinte pe stat, să apere principiile fundamentale ale moralei şi ale constituţiei. Şi situaţia asta, cu ştirea celor de sus, ar fi durat încă cine ştie cîţi ani dacă Brenning nu trimetea la Paris faimoasa telegramă şi dacă Somzée n’ar fi fost arestat din greşală. Iată dar că cinstea şi energia cu care se laudă guvernul nu sínt decît nişte neruşinări sfruntate; adevăraţii autori ai depunerei lui Robescu sînt numaî Brenning şi Somzée. Dacă s’ar fi găsit în toate întreprinderile mari, în toate timpurile şi în toate judeţele, cîte un Brenning şi cîte un Somzée cari să dea la lumină potlogăriile fără voia lor, e sigur că astăzi burghezia noastră ar fi fost decimată, poate chiar zdrobită: jumătate ar fi ajuns prin puşcării, iar jumătatea cea-l’altă ar fi fost nevoită să se ascundă, să fugâ de ruşinea şi de indignarea lumei. Şi să nu ni se aducă exemple din alte ţări, să nu ni se arate câ toate burgheziile din lume sunt corupte, câ în Franţa şi în Italia de pildă s’au descoperit lucruri mult mai grave ca la noi. Mai întîi, pungăşia unuia nu poate scuza pungăşia altuia, şi al doilea corupţia din occident e de altă natură. Acolo burghezia a luptat, a desfăşurat forţe morale şi intelectuale colosale, a dat jertfe nenumărate din sînul ei, a răsturnat feudalizmul, a organizat societatea modernă în toate manifestările grandioase pe care le vedem, a scris cu o mînă genială una din cele mai frumoase pagini în istoria omenirei. După glorie a venit decăderea. Nepoţii născuţi în mătăsuri şi înconjuraţi de milioanele adunate de strămoşi, s’au lenevit, s'au corupt, au devenit paraziţi. Dar istoria va*jf$Uca nu numai corupţia nepoţilor ci şi'mărirea strămoşilor, şi cea de a doua vor întuneca şi va scuza pe cea -Dar la noi ? care-i măriaa/j care-i trecutul burgheziei ? Să le căutăm printre cămătari, printre schingiuitorii ţărănime!, printre foştii stăpîni de robi, în Fanar şi în toate porturile pline de corupţie ale Levantului. Care a fost progresul realizat de burghezie în ţara ? A distrus pădurile, a istovit pâmîntul, a sărăcit ţărănimea, a corupt caracterele, a exportat toată bogăţia ţărei în străinătate, şi după ce a sâvîrşit aceste grozave fapte, s’a pus pe născut la de-al de Robescu, Ressu, Şuţu şi alţii. Iată prăpastia care desparte pe burghezia noastră de celelalte burghezii din lume, de aceea nu vom face necinstea acestor din urmă să le comparăm cu cea d’intriu. Constatăm numai cu desgust şi cu durere cu toate învinuirile şi criticele noastre capâtâ satisfacţii prea repezi şi prea numeroase. I. Theodorescu C. C. Lascăr la foc Alaltăerî a ars drogheria Fuchx din strada Doamnei, iar Cuconul Lascăr a fost unul dintre cel d’intim care au dat fuga la faţa locului. Îndată ce a sosit primul ramolit a dat ordin ca să vie tulumbagul pentru ca să regularisească hendiu. Apoi s’a interesat de asi-uritaea unde e pusă pe garanţie dugheana, precum şi dacă în pivniţă sunt materii expolzibile Colonelul Capşa umbla de colo pînă colo, dar tot pe departe de incendiu de teamă ca să nu’i ia foc lina. Nenea Iancu Brătescu nu s’a arătat pe la faţa locului fiind informat că guvernul umblă să stingă focul,leu apă. Nenea Iancu a considerat aceasta ca o insultă personală şi a declarat că trece în opoziţie, pleacă din Bucureşti şi’şî alege domiciliul politic la Drăgăşani. In momentul in care Cuconul Lascăr făcea cuvenitele observaţiuni un pompier l’a înhăţat de piept pentru ca să’l puie la tulumbă. Faţă cu acest ultragiul primul-ramolit a declarat prefectului de poliţie că, dacă şi pompierii s’au declarat in contra guvernului, nu’i mai rămîne de cît să se retragă acasă şi să se culce Vax, de el şi numai de el, a văzut pe clientul sau condamnat a restitui Cioroenilor acele trei mii pogoane furate sînt acum două-zeci de ani! Mitocanul milionar va plăti şi venitul pe două-zeci de ani al acestor trei mii de pogoane. In cît privește acele șapte amînări, despre care am vorbit mai sus, trebue să amintesc cititorilor acestui ziar că ele au adus D-lui Mihail Corne un beneficiu neto de 28 mii de lei. Patru mii de lei pentru fiecare aminare. Trăească vaca Petrovicî Armis pentru fericirea văcarului Mihail Corne, care a ştiut să o mulgă! !* * * Voiu urmări, cu constanta solicitudine ce am arătat de doi ani încoace nenorociţilor Cioroenî, fazele prin care va trece acest proces, în faţa instanţelor superioare judecătoreşti. A. V. B. ADEVERUL” LA GALAŢI SATIRA ZILEI AFACEREA BRENNING La Galaţii faptele iau o întorsătură foarte neplăcută nu numai pentru implicaţi, dar încă pentru întregul partid conservator. Arestarea lui Gogu Robescu a dezlănţuit toate patimile, a răscolit Galaţii şi a aprins încă şi mai mult ura între conservatori şi junimişti. Acuma e bine constatat că neînţelegerile au pătruns până în consiliul de miniştri şi că D. Marghiloman este aspru tratat de către colegii săi pur conservatori. Ce se va alege din toate aceste hărţueli încă nu putem prevedea în mod precis, dar este cert că partidul şi guvernul conservator vor eşi foarte slăbiţi din aceste ultime încercări. Afacerea Brenning, pe lingă că a dovedit imoralitatea partidului conservator din Galaţi, pe lingă că a dezvăluit un sistem de corupţiune care desigur, este acelaşi pretutindeni, dar a dovedit încă cum că o periculoasă stare de anarhie este consecinţa şederei conservatorilor la cîrmă. Pentru a se cocoloşi cît mai mult această mult celebră afacere Brenning administraţia gălăţeană, poliţia, primăria, agenţii prefectorali pun justiţiei toate beţele în roate, paralizează mersul instrucţiune!, agită pe vinovaţi şi fac apiroape imposibilă descoperirea adevăruri. A trebuit şi trebue magistraţilor o energie de fier pentru a putea rezista presiunilor de tot felul şi influenţelor duşmănoase. Şi evident că toate manoperele acestea n’au decît un simplu scop: descărcarea lui Robescu şi punerea lui pe deasupra legei. La Galaţi persoana favorită a conservatorilor este Gogu Robescu, el este marele elector, el conduce partidul, el asigură victoriile, el, prin urmare, trebue să iasă ca untul de lemn pe deasupra. Dar noi tot mai avem încredere în inteligenţa şi energia magistraţilor cari conduc instrucţia. Să nădăjduim că acţiunea lor va triumfa, nu pentru a năpăstui pe cineva, dar pentru a da satisfacţie moralităţei publice. Noi nu cerem victime, noi cerem dreptate. Dragoş. TIPURI Spoitorii Ţiganii se împart în deosebite neamuri şi categorii. Avem ţiganii de şatră, ursarii, lăutarii, ţiganii ungureşti, ţiganii turceşti etc. Spoitorii sînt ţigani turceşti, cari au moştenit meseria lor din tată în fin. Iată încă o breaslă care tinde să dispară în negura trecutului. Cîtă vreme arămuria era la ordinea zilei şi fiecare familie făcea bucătăria în tingiri de aramă ţiganul spoitor era un individ indispensabil, dar nevoile crescînd şi viaţa scumpindu-se tot mai mult, vasele de tuaiu smălţuite au luat locul airamei şi iată că spoitorul este din ce în ce mai alungat. Totuşi el se mai menţine, pe ici pe colo, de aceea încă îl mai auzim strigînd, ca un trist ecou al trecutului : „Dalam tingiri spoim! Spoim tingiri, spoimi“ încă puţin, încă ăteva decenii şi arama va rămîne numai în cîteva case privilegiate. Atunci adio ţiganul-spoitor ; atunci adio „Dalam tingiri spoim!“ Vardalabum. CIOROENII In fine, după douăzeci de ani de trăgănări ruinătoare, Cioroenii au găsit judecători. In ziua de zece Iunie, magistraţii amovibili, cari compun tribunalul de Ialomiţa, au recunoscut drepturile acestor nenorociţi asupra trei mii de pogoane pămînt hrăpite în 1874 de nesăţiosul burtă verde, Ştefan Petrovici Armis* Tinerii judecători din Călăraşi, fără să bănuească, au dat o lecţiune bine meritată bătrînilor magistraţi de la Curtea de Apel din Galaţi şi de la Casaţie cari, resfăţindu-se în mantia inamovibilităţeî, au respins pururea dreptele cereri ale Cioroenilor. Am fost un entuziast în favoare inamovibilităţeî, dar ceea ce am văzut petrecîndu-se în faţa înaltelor instanţe judecătoreşti m’a convins că nu inamovibilitatea dă magistratului independenţa, ci caracterul sau onest şi intransigent. Onoare D-lor A. Alexandrescu şi A. Aricescu, judecători din Călăraşi, în faţa cărora cîteva sute de săteni au găsit dreptate !! D-nii avocaţi, Paul Macu pentru D. Aristide Agapiadi, şi Vineş pentru Cioroenî, au nimicit în pledoariile lor pline de cele mai puternice argumente toate sofismele invocate de D. Mihail Corne, apărătorul milioanelor mitocanului Ştefan Petrovici Armis. Ce amară decepţiune pentru D. Mihail Corne care, după şapte amînări provocate Nota caraghioasă Este ştiut că foarte rareori nota caraghioasă consimte să lipsească, din mijlocul întîmplărilor celor mai dramatice chiar. Mai mult decit o dramă, o urîta tragedie este cea care se joacă în aceste momente la Galaţi. Ce să-i faci insă Democratului dacă nu se poate obţine de a-şi da şi el părerea asupra celor întimplate ? Şi iată,i constatînd, cu toată comica gravitate pe care i-o cunoaşteţi de atita timp : Oamenii aceştia nu pot să fie la guvernul ţărei fără mijloace de acestea fără să dea drum larg hoţiilor, căci numai astfel pot s’o ducă sub forma unui regime constituţional deghisat, fără o declarare sinceră şi cavalerească a unei lovituri de Stat, unde Capul Statului, ca dictator, să poată face totul, fără să mai aibă nevoe de concursul unor oameni renegaţi şi adunaţi de oriunde, cari sub forma consituţionalismului să fie acoperiţi pentru chivernisirea lor, puţind să fure astfel cît mai mult banii publici. Şi mai departe . Aşadar, Regimul hoţiilor, este în toată vigoarea lui şi peste tot locul. Tabla lui C- A. Rosetti, cu inscripţia : Ţara hoţiilor urmează a fi pusă acum pe la toate intrările streinilor în România, după înmulţirea lor prin căile ferate ! Vom continua. Continuă, continuă, iubite Democrate, să ne mai înveseleşti măcar tu in vremurile astea de dezolare obştească. Rad. Scandalul Resso-Robescu (De la trimisul nostru special) Galaţi, 29 Iunie seara Impresia generală.—Aşteptarea lui Ressu. —Plecarea D-luî Macri.— Poenaru.—O ştire emoţionantă.—Miezul afacere! Antecedentele luî Ressu. Prin lume La şase dimineaţa am fost în Galaţi şi pe la orele 9 eram deja în relaţie cu un mare număr de persoane : avocaţi, pro-prietari, comercianţi, ziarişti, toţi grăbindu-se să-mi spue tot ce ştiu în scandaloasa afacere care preocupă astăzi asetre via Galaţii, precum şi ţara întreagă, şi cu toţii erau bucuroşi că un ziarist din Capitală venise în oraşul lor ca să cerceteze cu de-a măruntul cum stă afacerea Ressu-Robescu. Impresia generală care se degajează din primele conversaţii pe care le am avut cu lumea gălăţeană, e compătimirea pe care toţi o au pentru RobesciΗ singura victimă căzută în mrejele justiţiei,— şi antimpalia generală de care se bucură primarul Ressu. Aşteptarea lui Ressu Toţi aşteaptă cu nerăbdare sosirea acestuia, considerat ca adevăratul autor moral al tuturor pungăşiilor de la comună. ** * * Svonindu-se cum că Ressu va sosi Duminică, cu trenul accelerat de noapte, mai mulţi exclamau: «Să’ieşim înainte cu un car cu patru boi, cu coarnele poleite, şi să’l ducem în triumf la parchet, după cum în triumf a venit şi la primărie, cînd s’a ales !» Cei mai mulţi însă cred că Ressu nu va veni, mai ales că el a fost vestit de ceea ce’l aşteaptă în Galaţi. Plecarea suspecţilor In adevăr doi din oamenii zilei asupra cărora apasă băniele grave, D-nii Victor Macri şi Virgil Poenaru, şi-au scos paspoartele şi au plecat aseară în străinătate. Nu se poate ca Macri să nu se întîlnească cu Ressu peste graniţă şi să nu-1 informeze de ce-1 aşteaptă în Galaţi. O ştire emoţionantă Pe la orele 11 o ştire emoţionantă a început să circule prin oraş. D.locotenent atíaáry SS Sp.«. Fănică Ionescu, cumnatul lui Ressu, a cerut imediat concediu şi şi-a scos chiar pasportul pentru a pleca în străinătate. Locotenentul ameninţă chiar că’.şi dlă demisia şi pleacă, dacă nu i se dă concediu. D. procuror Bastachi a fovestit de treaba asta şi se crede că D-lui va împiedeca plecarea locotenentului, care se bănueşte că duce lui Ressu acte importante şi sfaturi tot aşa, în chestia care ne preocupă pe toţi. Miezul afacere! Iată, în scurte cuvinte, esenţa afacerei Robescu-Brenning-Ressu şi pricinile care au dat-o la iveală. Casa Georgi, pentru a obţine condiţiile extrem de favorabile ei în afacerea iluminatului oraşului cu gaz, a dat bacşişuri grase în dreapta şi’n stingă. Avea şi ele ce : închipuiţi-vă că gazul costă la Galaţi 26 de nanimetrul cub de şi tona de cărbuni nu costă decit 19 franci; la Bucureşti gazul costă 30 bani m. c., iar tona de cărbuni 60 de lei! In plus, casa Georgi se angaja să lumineze oraşul numai 6 ore din '24, cu preţuri pentru care ea l’ar fi putut lumina 9 sau zece ore. Oferta casei Georgi făcută oraşului Brăila, cu 30 la sută mai jos decît la Galaţi, a fost respinsă de consiliul comunal ca fiind prea oneroasă. Vă puteţi închipui ce-i cu concesia din Galaţi! O persoană foarte serioasă îmi spunea că ar oferi casei Georgi un milion şi jumătate folos, dacă ar vrea sâ’î cedeze concesia din Galaţi. Aşa stînd lucrurile, Ressu ca primar a vîndut scump interesele comunei. După el Robescu nu s’a lăsat mai pe jos. Se zice că casa Georgi ar fi debursat bacșișuri de la 3 pînă la 400.000 de lei! Fie, că face. La urmă însă, mai trebuia de primit un rest, pe care Brenning îl oferea lui Ressu. Robescu a protestat, spunînd că lui i sa cuvine restul. S’a născut ceartă mare de aici. Cearta s’a făcut chiar în casa lui Brenning, şi feciorul acestuia a asistat la ceartă, care era pentru 20.000 de lei. Brenning a numărat banii, dar cum mai cereau şi alţii sume, mai ales pentru concesia a unei mii de felinare care nu erau prevăzute în concesie, dar care se făgăduiseră pe gratis casei Georgi, atunci Brenning s’a desperat de atita lăcomie şi a dat faimoasa depeşă care a făcut ca scandalul să izbucnească. Cine-i Ressu ? Ressu care astăzî are avere mare, asupra originei căreia voia reveni, era un mic scriitoraş acum cîţî va anî, un om obscur şi sărac. Prin 1875, fiind scriitor în birourile lui Leonida Sterea la Cahul, Ressu a avut de a face de pe atunci cu justiţia corecţională, şi era să fie condamnat cînd a scăpat cu fuga peste graniţă. Amintindu-şi primele lui succese faţă de codul penal, succese obţinute prin fugă, va încerca probabil acelaşi lucru şi de data asta.Pînă mai dăunăzî, Ressu şi familia lui erau oameni foarte săraci. In primii ani Ide deputăţie, după căderea lui I. Brătia- Sn» Ressu “trimetea mamei luî cîte 15 lei peţâ ,din diurnă, ca să aibă cu ce trăi, iar aatăzi... Debandada ’ D. Hociuhg, actualul locţiitor de primar şi colonelul Merişescu, cei doi reprezentanţi ai conservatismului din Galaţi cari n’au intrat în puşcărie, au o atitudine curioasă. Ei par că compătimesc pe Robescu şi organizează manifestaţii în favoarea lui, dar în fond caută să’l dea cît mai afund ca să’i ia locul. Acelaşi lucru vor să facă şi cu Ressu, pentru “a’i succeda la primărie. In cît aşa se explică de ce conservatorii din Galaţi primesc alitudinea energică a procurorului Bastachi şi nu protestează în contra guvernului care permite ca să li se toarne şefii la puşcărie. Antachi-Serfioti-Robescu D. dr. Serfioti, a căruia avere mare şi ale căruia simpatii pentru grecii din ţară şi din Grecia sunt bine cunoscute, a fost acela care a determinat pe D. Antachi să primească prefectura, în urma rugămintelor pe care i le făcuse conu Lascăr. Acum, tot D. dr. Serfioti vrea să depue orice cauţiune pentru eliberarea provizorie a lui Robescu. Ce relaţii curioase ar fi existînd oare între D. dr. Serfioti şi Robescu? Nu cumva tot conu Lascăr a cerut D-lui doctor să depue garanţia? In tot cazul, faptul acesta e îmbucurător, căci se speră că D. doctor de mai multe ori milionar, îşi va perde garanţia în folosul statului, şi aceştia vor fi singurii bani de-aî D-*sale cari vor rămînea în ţară, căci restul se zice că-i lăsat prin* testament instituţiilor pan-eienice din Grecia.