Adevěrul, iulie 1895 (Anul 8, nr. 2242-2271)

1895-07-01 / nr. 2242

ANUL vm.—No. 2242 NUMERULJO BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 ȘI 15 ALE FIE­CĂREÎ LU­Nl M PUTMC TOT-D­­­IMA ISAINT* in Bucuraţi la casa administraţiei din Judeţ« şi Streinitate prin manda POITALB cu AM 1» tari 30 utl; în stumnătate 50 i fiA tont.. 15 » * 1 35 / nurii lbwî . . 8 * * * 13 » Vai KKM«r la rtrohutel« N buri lM­imiimilT/ sg WkfOIĂU ADMINISTRAŢIA PASADIUL SANCT NAŢIONALE (CABELI KABAOEONCEVICO Director politie: ALJEX. V. BEUMMANU EDIŢIA A TREIA Să te fereşti Române de cuin strein în emaă SAMBATA 1 IULIE 1895. NUMERUL 10 BANI ANUNCIURILE din Bucureşti şi judeţe, se primesc numai la Administraţie din Străintate, direct la administraţiei! la toate oficiile de publicitate ANUNCIDRI LA PAG .IV . . . . . 0,30 be. lini» » » »iii............2,— lei » ii . 3.­IKSERŢIELE ȘI RECLAMELE 3 LEÎ rInDBL. La Paris, jsakbl se gâsksts de timzajiX CC XUMERVL LA kioscul Na. 19%, Bomffiw. SL-Garmaiat UN NUM­ER VECHIU 80BfPfti REDACTIA {f M8MMR i*NC» NAȚIONALE ICAGELE KAAA«EOE«¥^­,î...a\W* 99 PREA MULTE SATISFACȚII Vorbeam cindeva de satisfacţiile ne­numărate pe care ni le dă nouă bur­ghezia, chiar fără voia ei. N’apucă ziarele burgheze să ne arunce pe seamă vre-o învinuire stupidă, vre-o calomnie infamă, în sprijinul cărora nu aduc probe, ci numai proză prost scrisă, şi imediat se descopăr pe seama ace­leaşi burghezii toate păcatele din lume. Era o vreme cînd un Robescu îşi permitea să persecute pe socialişti, să tocmească bande in contra lor, să le facă procese, să se dea ca salvatorul moralei, religiei, familiei şi statului în oraşul Galaţi­ Şi pe cînd acest stîlp al guvernu­lui tuna şi fulgera în contra socialis­mului, în acelaşi timp el trafica cu Sommée şi cu Brenning, escroca banii publici, comitea hoţiile şi potlogăriile cele mai ordinare. Tristă satisfacţie pentru noi, dar e o satisfacţie, aşa cum poate şi cum ştie burghezia noastră să ne-o dea. Şi cînd îţi arunci ochii înapoi, cînd te uiţi la prezent, constaţi un lucru foarte curios în felul lui, de care nu ştii dacă trebue să te bucuri sau să te întristezi: putrezimea burgheziei e aşa de adîncâ, atmosfera politică e aşa de infectă, în cit partidele înain­tate de la noi n’au chip să discute principii, să convingă sau să-şi învingă adversarii prin logică, prin argumente serioase. Rolul acestor partide e numai rolul hirurgului care tac carnea gan­grenată, a jandarmului care pîndeşte potecile pline de bandiţi. Dacă am a­­vea votul universal, ne-am găsi în trista poziţie de a cere alegătorilor un man­dat de depunere în contra burgheziei, în loc să cerem un mandat imperativ pe baza unui program de reforme. Şi să nu zică cine­va că exagerăm, ca de la cîte­va cazuri particulare cum sînt cazurile lui Robescu, Ressu, Suţu, Bozianu, Cantavara şi alţii, tragem con­cluzii prea generale şi prea pesimiste, căci iată cum se prezintă lucrurile în adevăr: Prefectul şi primarul celui mai mare port din ţară se poartă ca cei mai ordinari pungaşi, ziua miaza mare, şi multă lume avea cunoştinţă de aceste pungăşii, se formulaseră chiar acuzaţii destul de categorice, anchete chiar se făcuseră, iar potlogarii continuau să re­prezinte pe stat, să apere principiile fundamentale ale moralei şi ale consti­tuţiei. Şi situaţia asta, cu ştirea celor de sus, ar fi durat încă cine ştie cîţi ani dacă Brenning nu trimetea la Paris faimoasa telegramă şi dacă Somzée n’ar fi fost arestat din greşală. Iată dar că cinstea şi energia cu care se laudă guvernul nu sínt de­cît nişte neruşinări sfruntate; adevăraţii autori ai depunerei lui Robescu sînt numaî Brenning şi Somzée. Dacă s’ar fi găsit în toate între­prinderile mari, în toate timpurile şi în toate judeţele, cîte un Brenning şi cîte un Somzée cari să dea la lumină potlogăriile fără voia lor, e sigur că astă­zi burghezia noastră ar fi fost de­cimată, poate chiar zdrobită: jumătate ar fi ajuns prin puşcării, iar jumătatea cea-l’altă ar fi fost nevoită să se as­cundă, să fugâ de ruşinea şi de indig­­narea lumei. Şi să nu ni se aducă exemple din alte ţări, să nu ni se arate câ toate bur­gheziile din lume sunt corupte, câ în Franţa şi în Italia de pildă s’au des­coperit lucruri mult mai grave ca la noi. Mai întîi, pungăşia unuia nu poate scuza pungăşia altuia, şi al doilea co­rupţia din occident e de altă natură. Acolo burghezia a luptat, a desfăşurat forţe morale şi intelectuale colosale, a dat jertfe nenumărate din sînul ei, a răsturnat feudalizmul, a organizat so­cietatea modernă în toate manifestările grandioase pe care le vedem, a scris cu o mînă genială una din cele mai frumoase pagini în istoria omenirei. După glorie a venit decăderea. Ne­poţii născuţi în mătăsuri şi înconjuraţi de milioanele adunate de strămoşi, s’au lenevit, s'au corupt, au devenit para­ziţi. Dar istoria va*jf$Uca nu numai corupţia nepoţilor ci şi'mărirea stră­moşilor, şi cea de a doua vor întuneca şi va scuza pe cea -Dar la noi ? care-i măriaa/j care-i trecutul burgheziei ? Să le căutăm prin­tre cămătari, printre schingiuitorii ţă­rănime!, printre foştii stăpîni de robi, în Fanar şi în toate porturile pline de corupţie ale Levantului. Care a fost pro­­­gresul realizat de burghezie în ţara ? A distrus pădurile, a istovit pâmîntul, a sărăcit ţărănimea, a corupt carac­terele, a exportat toată bogăţia ţărei în străinătate, şi după ce a sâvîrşit aceste grozave fapte, s’a pus pe năs­cut la de-al de Robescu, Ressu, Şuţu şi alţii. Iată prăpastia care desparte pe bur­ghezia noastră de cele­lalte burghezii din lume, de aceea nu vom face ne­­cinstea acestor din urmă să le compa­răm cu cea d’intriu. Constatăm numai cu desgust şi cu durere cu toate învinuirile şi criticele noastre capâtâ satisfacţii prea repezi şi prea numeroase. I. Theodorescu C. C. Lascăr la foc Alaltăerî a ars drogheria Fuchx din strada Doamnei, iar Cuconul Lascăr a fost unul dintre cel d’intim care au dat fuga la faţa locului. Îndată ce a sosit primul­ ramolit a dat ordin ca să vie tulumbagu­l pentru ca să regulari­­sească h­endiu. Apoi s’a interesat de asi-­uritaea unde e pusă pe garanţie dugheana, precum şi dacă în piv­niţă sunt materii expolzibile Colonelul Capşa umbla de colo pînă colo, dar tot pe departe de incendiu de teamă ca să nu’i ia foc lina. Nenea Iancu Brătescu nu s’a arătat pe la faţa locului fiind informat că guvernul umblă să stingă focul,leu apă. Nenea Iancu a conside­rat aceasta ca o insultă personală şi a decla­rat că trece în opoziţie, pleacă din Bucureşti şi’şî alege domiciliul politic la Drăgăşani. In momentul in care Cuconul Lascăr făcea cuvenitele observaţiuni un pompier l’a înhăţat de piept pentru ca să’l puie la tulumbă. Faţă cu acest ultragiul primul-ramolit a declarat prefectului de poliţie că, dacă şi pompierii s’au declarat in contra guvernului, nu’i mai rămîne de cît să se retragă acasă şi să se culce Vax, de el şi numai de el, a văzut pe clientul sau condamnat a restitui Cioroenilor a­­cele trei mii pogoane furate sînt acum două-zeci de ani! Mitocanul milionar va plăti şi venitul pe două-zeci de ani al acestor trei mii de pogoane. In cît privește acele șapte amînări, des­pre care am vorbit mai sus, trebue să a­­mintesc cititorilor acestui ziar că ele au adus D-lui Mihail Corne un beneficiu neto de 28 mii de lei. Patru mii de lei pentru fie­care ami­­nare. Trăească vaca Petrovicî Armis pentru fericirea văcarului Mihail Corne, care a ştiut să o mulgă! !* * * Voiu urmări, cu constanta solicitudine ce am arătat de doi ani încoace nenoro­ciţilor Cioroenî, fazele prin care va trece acest proces, în faţa instanţelor superi­oare judecătoreşti. A. V. B. ADEVERUL” LA GALAŢI SATIRA ZILEI AFACEREA BRENNING La Galaţii faptele iau o întorsătură foarte neplăcută nu numai pentru im­plicaţi, dar încă pentru întregul partid conservator. Arestarea lui Gogu Robescu a dezlăn­ţuit toate patimile, a răscolit Galaţii şi a aprins încă şi mai mult ura între con­servatori şi junimişti. Acuma e bine cons­tatat că neînţelegerile au pătruns până în consiliul de miniştri şi că D. Marghilo­man este aspru tratat de către colegii săi pur conservatori. Ce se va alege din toate aceste h­ăr­­ţueli încă nu putem prevedea în mod precis, dar este cert că partidul şi gu­vernul conservator vor eşi foarte slăbiţi din aceste ultime încercări. Afacerea Brenning, pe lingă că a do­vedit imoralitatea partidului conserva­tor din Galaţi, pe lingă că a dezvăluit un sistem de corupţiune care de­sigur, este acelaşi pretutindeni, dar a dovedit încă cum că o periculoasă stare de anar­hie este consecinţa şederei conservato­rilor la cîrmă. Pentru a se cocoloşi cît mai mult a­­ceastă mult celebră afacere Brenning ad­ministraţia gălăţeană, poliţia, primăria, agenţii prefectorali pun justiţiei toate beţele în roate, paralizează mersul ins­trucţiune!, agită pe vinovaţi şi fac a­piroape imposibilă descoperirea adevăru­­ri. A trebuit şi trebue magistraţilor o energie de fier pentru a putea rezista presiunilor de tot felul şi influenţelor duşmănoase. Şi evident că toate manoperele acestea n’au de­cît un simplu scop: descărcarea lui Robescu şi punerea lui pe de­asupra legei. La Galaţi persoana favorită a conser­vatorilor este Gogu Robescu, el este ma­rele elector, el conduce partidul, el asi­gură victoriile, el, prin urmare, trebue să iasă ca untul de lemn pe de­asupra. Dar noi tot mai avem încredere în in­teligenţa şi energia magistraţilor cari conduc instrucţia. Să nădăjduim că ac­ţiunea lor va triumfa, nu pentru a nă­­păstui pe cine­va, dar pentru a da sa­tisfacţie moralităţei publice. Noi nu cerem victime, noi cerem drep­tate. Dragoş. T­IPURI Spoitorii Ţiganii se împart în deosebite neamuri şi ca­tegorii. Avem ţiganii de şatră, ursarii, lăutarii, ţiganii ungureşti, ţiganii turceşti etc. Spoitorii sînt ţigani turceşti, cari au moştenit meseria lor din tată în fin. Iată încă o breaslă care tinde să dispară în negura trecutului. Cîtă vreme arămuria era la ordinea zilei şi fie­­care familie făcea bucătăria în tingiri de aramă ţiganul spoitor era un individ indispensabil, dar nevoile crescînd şi viaţa scumpindu-se tot mai mult, vasele de tuaiu smălţuite au luat locul ai­­ramei şi iată că spoitorul este din ce în ce mai alungat. Totuşi el se mai menţine, pe ici pe colo, de a­­ceea încă îl mai auzim strigînd, ca un trist ecou al trecutului : „Dalam tingiri spoim! Spoim tin­giri, spoimi“ încă puţin, încă ăte­va decenii şi arama va rămîne numai în cîte­va case privilegiate. Atunci adio ţiganul-spoitor ; atunci adio „Da­lam tingiri spoim!“ Vardalabum. CIOROENII In fine, după două­zeci de ani de tră­­gănări ruinătoare, Cioroenii au­ găsit ju­decători. In ziua de zece Iunie, magistraţii amo­vibili, cari compun tribunalul de Ialomiţa, au recunoscut drepturile acestor nenoro­ciţi asupra trei mii de pogoane pămînt hrăpite în 1874 de nesăţiosul burtă verde, Ştefan Petrovici Armis* Tinerii judecători din Călăraşi, fără să bănuească, au dat o lecţiune bine meritată bătrînilor magistraţi de la Curtea de A­­pel din Galaţi şi de la Casaţie cari, res­­făţindu-se în mantia inamovibilităţeî, au respins pururea dreptele cereri ale Cio­­roenilor. Am fost un entuziast în favoare ina­­movibilităţeî, dar ceea­ ce am văzut petre­­cîndu-se în faţa înaltelor instanţe jude­cătoreşti m’a convins că nu inamovibilita­tea dă magistratului independenţa, ci ca­racterul sau onest şi intransigent. Onoare D-lor A. Alexandrescu şi A. A­­ricescu, judecători din Călăraşi, în faţa cărora cîte­va sute de săteni au găsit dreptate !! D-nii avocaţi, Paul Macu­ pentru D. Aristide Agapiadi, şi Vineş pentru Cioro­­enî, au nimicit în pledoariile lor pline de cele mai puternice argumente toate sofismele invocate de D. Mihail Corne, a­­părătorul milioanelor mitocanului Ştefan Petrovici Armis. Ce amară decepţiune pentru D. Mihail Corne care, după şapte amînări provocate Nota caraghioasă Este ştiut că foarte rare­ori nota caraghioasă consimte să lipsească, din mijlocul întîmplări­­lor celor mai dramatice chiar. Mai mult de­cit o dramă, o urîta tragedie este cea care se joacă în aceste momente la Galaţi. Ce să-i faci insă Democratului dacă nu se poate ob­ţine de a-şi da şi el părerea asupra celor întimplate ? Şi iată,­i constatînd, cu toată co­mica gravitate pe care i-o cunoa­şteţi de atita timp : Oamenii aceştia nu pot să fie la guvernul ţărei fără mijloace de acestea fără să dea drum larg hoţiilor, căci numai ast­fel pot s’o ducă sub forma unui regime constituţional deghisat, fă­ră o declarare sinceră şi cavalerească a unei lovituri de Stat, unde Capul Statului, ca dic­tator, să poată face totul, fără să mai aibă nevoe de concursul unor oameni renegaţi şi adunaţi de ori­unde, cari sub forma consituţi­­onalismului să fie acoperiţi pentru chivernisirea lor, puţind să fure ast­fel cît mai mult banii publici. Şi mai departe . Aşa­dar, Regimul hoţiilor, este în toată vi­goarea lui şi peste tot locul. Tabla lui C- A. Rosetti, cu inscripţia : Ţara hoţiilor urmează a fi pusă acum pe la toate intrările streinilor în România, după înmulţirea lor prin căile fe­rate ! Vom continua. Continuă, continuă, iubite D­emocrate, să ne mai înveseleşti măcar tu in vremurile as­tea de dezolare obştească. Rad. Scandalul Resso-Robescu (De la trimisul nostru special) Gal­aţi, 29 Iunie seara Impresia generală.—Aşteptarea lui Ressu. —Plecarea D-luî Macri.— Poenaru.—O ştire emoţionantă.—Miezul afacere!­­ Antecedentele luî Ressu. Prin lume La şase dimineaţa am fost în Galaţi şi pe la orele 9 eram deja în relaţie cu un mare număr de persoane : avocaţi, pro-­­prietari, comercianţi, ziarişti, toţi grăbin­­du-se să-mi spue tot ce ştiu în­ scanda­loasa afacere care preocupă astăzi asetre via Galaţii, precum şi ţara întreagă, şi cu toţii erau bucuroşi că un ziarist din Capitală venise în oraşul lor ca să cer­ceteze cu de-a măruntul cum stă aface­rea Ressu-Robescu. Impresia generală care se degajează din primele conversaţii pe care le am avut cu lumea gălăţeană, e compătimi­rea pe care toţi o au pentru Robesciέ— singura victimă căzută în mrejele justi­ţiei,— şi antimpalia generală de care se bucură primarul Ressu. Aşteptarea lui Ressu Toţi aşteaptă cu nerăbdare sosirea a­­cestuia, considerat ca adevăratul autor moral al tuturor pungăşiilor de la co­mună. ** * * Svonindu-se cum că Ressu va sosi Du­minică, cu trenul accelerat de noapte, mai mulţi exclamau: «Să’i­eşim înainte cu un car cu patru boi, cu coarnele po­leite, şi să’l ducem în triumf la parchet, după cum în triumf a venit şi la pri­mărie, cînd s’a ales !» Cei mai mulţi însă cred că Ressu nu va veni, mai ales că el a fost vestit de ceea ce’l aşteaptă în Galaţi. Plecarea suspecţilor In adevăr doi din oamenii zilei asupra cărora apasă băniele grave, D-nii Victor Macri şi Virgil Poenaru, şi-au scos pas­­poartele şi au­ plecat aseară în străinătate. Nu se poate ca Macri să nu se întîl­­nească cu Ressu peste graniţă şi să nu-1 informeze de ce-1 aşteaptă în Galaţi. O ştire emoţionantă Pe la orele 11 o ştire emoţionantă a în­ceput să circule prin oraş. D.locotenent ­atíaáry SS Sp.«. Fănică Ionescu, cumnatul lui Ressu, a cerut imediat concediu şi şi-a scos chiar pasportul pentru a pleca în străinătate. Locotenentul ameninţă chiar că’.şi dlă demi­sia şi pleacă, dacă nu i se dă concediu. D. procuror Bastach­i a fo­­­vestit de treaba asta şi se crede că D-lui va îm­piedeca plecarea locotenentului, care se bănueşte că duce lui Ressu acte impor­tante şi sfaturi tot aşa, în chestia care ne preocupă pe toţi. Miezul afacere! Iată, în scurte cuvinte, esenţa afacerei Robescu-Brenning-Ressu şi pricinile care au dat-o la iveală. Casa Georgi, pentru a obţine condiţiile extrem de favorabile ei în afacerea ilu­minatului oraşului cu gaz, a dat bacşi­şuri grase în dreapta şi’n stingă. Avea şi ele ce : închipuiţi-vă că gazul costă la Galaţi 26 de nani­metrul cub de şi tona de cărbuni nu costă de­cit 19 franci; la Bucureşti gazul costă 30 bani m. c., iar tona de cărbuni 60 de lei! In plus, casa Georgi se angaja să lumineze oraşul nu­mai 6 ore din '24, cu preţuri pentru care ea l’ar fi putut lumina 9 sau zece ore. Oferta casei Georgi făcută oraşului Bră­ila, cu 30 la sută mai jos de­cît la Ga­laţi, a fost respinsă de consiliul comunal ca fiind prea oneroasă. Vă puteţi închi­pui ce-i cu concesia din Galaţi! O persoană foarte serioasă îmi spunea că ar oferi casei Georgi un milion şi jumă­tate folos, dacă ar vrea sâ’î cedeze con­cesia din Galaţi. Aşa stînd lucrurile, Ressu ca primar a vîndut scump interesele comunei. După el Robescu nu s’a lăsat mai pe jos. Se zice că casa Georgi ar fi debursat bacși­șuri de la 3 pînă la 400.000 de lei! Fie, că face. La urmă însă, mai trebuia de primit un rest, pe care Brenning îl oferea lui Ressu. Robescu a protestat, spunînd că lui i sa cuvine restul. S’a născut ceartă mare de aici. Cearta s’a făcut chiar în casa lui Brenning, şi feciorul acestuia a asistat la ceartă, care era pentru 20.000 de lei. Brenning a numărat banii, dar cum mai cereau şi alţii sume, mai ales pentru concesia a unei mii de felinare care nu erau prevăzute în concesie, dar care se făgăduiseră pe gratis casei Georgi, atunci Brenning s’a desperat de atita lăcomie şi a dat faimoasa depeşă care a făcut ca scandalul să izbucnească. Cine-i Ressu ? Ressu care astă­zî are avere mare, a­­supra originei căreia voia reveni, era un mic scriitoraş acum cîţî­ va anî, un om obscur şi sărac. Prin 1875, fiind scriitor în birourile lui Leonida Sterea la Cahul, Ressu a avut de a face de pe atunci cu justiţia corecţională, şi era să fie con­damnat cînd­ a scăpat cu fuga peste gra­niţă. Amintindu-şi primele lui succese faţă de codul penal, succese obţinute prin fugă, va încerca probabil acelaşi lucru şi de data asta.­­Pînă mai dăună­zî, Ressu şi familia lui erau oameni foarte săraci. In primii ani Ide deputăţie, după căderea lui I. Brătia- Sn» Ressu “trimetea mamei luî cîte 15 lei peţâ ,din diurnă, ca să aibă cu ce trăi, iar aată­zi... Debandada ’ D. Hociuhg, actualul locţiitor de pri­mar şi colonelul Merişescu, cei doi re­prezentanţi ai conservatismului din Ga­laţi cari n’au intrat în puşcărie, au o atitudine curioasă. Ei par că compăti­mesc pe Robescu şi organizează manifes­taţii în favoarea lu­i, dar în fond caută să’l dea cît mai afund ca să’i ia locul. A­­celaşi lucru vor să facă şi cu Ressu, pen­tru “a’i succeda la primărie. In cît aşa se explică de ce conserva­torii din Galaţi primesc alitudinea ener­gică a procurorului Bastach­i şi nu pro­testează în contra guvernului care per­mite ca să li se toarne şefii la puşcărie. Antachi-Serfioti-Robescu D. dr. Serfioti, a căruia avere mare şi ale căruia simpatii pentru grecii din ţară şi din Grecia sunt bine cunoscute, a fost acela care a determinat pe D. Antachi să primească prefectura, în urma rugămin­­telor pe care i le făcuse conu Lascăr. A­­cum, tot D. dr. Serfioti vrea să depue ori­ce cauţiune pentru eliberarea provizorie a lui Robescu. Ce relaţii curioase ar fi exis­­tînd oare între D. dr. Serfioti şi Robescu? Nu cum­va tot conu Lascăr a cerut D-lui doctor să depue garanţia? In tot cazul, faptul acesta e îmbucură­tor, căci se speră că D. doctor de mai multe ori milionar, îşi va perde garanţia în folosul statului, şi aceştia vor fi sin­gurii bani de-aî D-*sale cari vor rămî­­nea în ţară, căci restul se zice că-i lă­sat prin* testament instituţiilor pan-eie­­nice din Grecia.

Next