Adevěrul, iulie 1895 (Anul 8, nr. 2242-2271)

1895-07-22 / nr. 2262

ANUL vm-No. 2262 NUMERULJO BANI ABONAMENTELE încep la î și îs ale fie­care! luni •i u rumo m­ vi­nii numn « Bmcmrutl la casa ASMunsnufiEl •n( Judet* n Mtreinitate »sin na MANDATS LSI; ÎN STSSIMITATS ¡ « ■ » » » 8? umamnil^ n minau ADMINISTRAŢIA »MASUIL tiMCm NAtmUUl fOASSU KAlUMOSOKVtCI) EDIŢIA A TREIA 8M to fereşti Române de cain ehrein fa med SAMBATa 22 IULIE 1895, NUMERUL 10 SÂNI ANUNCIURILE Bucureşti şi Judeţe se primesc numai te Administraţie din Streinătate, direct la administraţie if la toate oficiile de publicitate ANUNCIURI LA PAG .IV.....................0,80 b. linii »­­ »ui..........2,— iei­­ » » » I­............8.—­­ » HQtKKTISLE fi SBCLAMBUI 8 LOl ] ‘ kt Porii, a**» « fliss^T* os Atejpoi If«. UN KUMBI VSGBI« 89 BAXI REDACTIA. num*. «*W®*I WAPONAU 9MKUL DIN SATIRA ZILEI C. Ressu Amicul nostru Ressu, fabricantul de vax, fa nu se confunda cu­ subscrisul), văzînd că, în urma afacerii Brenning, nu mai are nici un gheşeft de făcut, şi-a dat demisia din funcţia de primar. Cuconul Lascăr, milos cum e din fire şi ra­molit din cauza unei vieţi îndelungate, i-a res­pins demisia numai pentru ca să-l facă în ne­caz şi să dovedească junimiştilor că nu înde­plineşte toate cererile lui Ressu. Acuma amicul nostru Ressu nu mai are de­cît o singură resursă pentru a dovedi tuturora că e sărac lipit pămintului. Să se facă văxuitor de ghete de vreme ce vaxul o să’l aibă gratis de la fabrica’I din Galaţi. Iar dacă la Galaţi II este ruşine să exercite această meserie, îi putem oferi un loc în Ca­pitală, în colţul Bu­levardului, unde poate fi sigur de o numeroasă clientelă. II rugăm numai sil se lase de vechile sale deprinderi şi să nu ciordească periile şi cuţi­tele cu vax ale colegilor, căci se poate intim­­pla să aibă iarăşi de a face cu judecătorul de instrucţie. Şi în asemenea împrejurări e bine să nu uite vorba turcului: Non bis in idem. Vax. fiu de-al lui Bussu). ??!! Mirarea e sentimental cel mai tocit în Ro­mînia, totuşi, în faţa măsurilor luate de gu­vern pentru ca presa conservatoare să nu se ocupe de­cît foarte puţin de Macedonia sa fi chiar de loc, mirarea atinge enlmea manifes­taţiei eî. II desfidem pe confraţii conservatori ca să desmintă aserţiunea noastră. La urma urme’ însă de ce i-am desfide? Ce sunt ei vinovaţi ? Aşa li se comandă, aşa fac. Nu-i nici merit, nic’ necinste pentru dînşii, ascultarea ordinului în împrejurarea de faţă. Dar guvernul! Ce are guvernul că vrea nu­mai de cit să ne ascundă evenimentele care se petrec în Macedonia? Pe acolo nu’s nici Robescu, nici Ressu, nici Şuţii, ci numa’ Bul­gari cari se bat cu Turcii pe un cap, sate ar­se, poate torturi, în sfîrşit deslănţuirea unei mari insurecţii. Şi ceea ce-i mai curios e că guvernul tur­cesc nu ne ascunde de loc gravitatea situaţiei, el ne spune drept că insurecţia e întinsă, că ea va fi on grefi potolită, că şi a convocat o parte din rezerve, etc şi etc. Atunci dar, încă o dată, ce interes are gu­vernul să ne împiedece de-a afla adevărul ? Curios, foarte chrios! Aşi da nu ştiui ce să pot afla ce mistere se ascund in această ines­­plicabilă atitudine a guvernului. --------- —,___agg.--------------------­ Lynx. Mişelia unui prim-ministru Cu ce a păcătuit oare această ne­norocită ţară pentru ca se îndure ru­şinea de a avea un prim-ministru des­tul de mişel, pentru a răspinge, fără pic de ruşine, demisia escrocului Ressu din postul de primar al Galaţilor ? In ultima mea revistă mă refuzasem a crede la săvârşirea unui act atît de înjositor. Ştieam câ decăzutul Lascar Ca­­targiu este capabil de multe mişălii, dar credeam că aceste migălii au şi ele o limită. M’am înşălat; per­ertare cetitorilor acestui ziar. Respingerea acestei demisii este pen­tru mine cea mai vie dovadă câ es­­crocul Ressu este m­amat cu dovezi zdrobitoare, dovezi cu care poate u­rî cu dînsul în puşcărie mulţi conserva­tori în vază, printre cari o rudă foarte de aproape a lui Lascar Catargiu. Organul dinastiei Lahovary, care ar dori să vază muşamaua patronilor săi aruncată asupra hoţiilor din Galaţi, pentru a convinge pe petitorii săi de exactitatea migăliei comise de minis­trul de interne, dă numărul ordinului ministerial prin care ramolitul Lascar Catargiu invită pe hoţul de Ressu a sta în capul primăriei de Galaţi. Acel migălesc ordin poartă numă­rul 26409. Tâlharul de Ressu, sfidând pe Las­car Catargiu şi pe Alex. Lahovary cu lista acelor cari au împărţit cu el mi­tele provenite din concesiunele date de, primăria de Galaţi, îmi aminteşte pe Arton, care ameninţa pe Dupuy, pri­mul ministru francez, cu o listă de 104 deputaţi şi senatori prevarizatori în a­­facerea Panamalei. Ce umilire pentru făţarnicul de la interne, umilire mult mai simţitoare pentru fanariotul de la externe, dar bine meritată pentru aceşti doi tova­răşi în migălii. Iată cum se explică actul migălesc pe care la săvîrşit, acum patru zile, Lascar Catargiu răspingînd demisia lui Ressu, şeful unei bande de escroci cari exploatează, cu vrednicia de care el evit destoinici, — cuvintele neprihănitu­lui (?!) primar în scrisoarea sa câtră protectorul seu—toate resursele primă­riei de Galaţi, de şapte ani încoace. Acum o întrebare foarte importantă să impune : Cum vor primi D-nii Alex. Marghi­loman şi Petre Carp această insultă artivipată de ministrul de interne, direct parchetului tribunalului de Galaţi, şi in­direct colegului seu de la justiţie ? Dacă nu vorbesc de D. Menelas Gher­­mani, cauza este că D-sa se află în străinătate, dar sunt convins că minis­trul de finance va accepta ori-ce solu­­ţiune ar da amicii sei politici acestei grave chestiuni. Nu pot admite un moment că D-nii Petre Carp şi Alex. Marghiloman vor primi, cu braţile încrucişate, umilitoarea situaţiune creată lor în cabinet de chiar preşedintele consiliului de miniştri. Să nu­ ne ascundem după deget, să vorbim francamente şi pe faţă. In ministerul actual sunt două cu­rente în faţa descoperirei hoţiilor din Galaţi.—Grupul pur conservator care, după vechea sa tradiţie, voeşte cu ori­ce preţ a arunca muşamaua asupra acestor potlogării ruşinoase. — Grupul junimist care, prin ministrul justiţiei, este hotârît a tâca în carne vie, pedep­sind fără cruţare pe toţi culpabilii, ori cum­ ar fi ei. Ordonanţa judelui instruc­tor Caracaş dovedeşte că miniştrii ju­nimişti sînt decişi a face un exemplu care va da roade bune, căci va băga groaza pentru multă vreme în funcţio­narii cari ar avea apucături tîlhâreşti. Să nu uite D. Petre Carp declara­ţia ce a fâcut, în Ianuarie 1892, cînd s’a unit cu bâtrînii conservatori . Am făcut această unire—a zis D-sa— pentru a da forțe noul partidului con­servator, introducând în sinul lui ele­mente tinere și necorupte. De azi îna­inte partidul conservator se va îndruma pe calea unei ere nouS, era cinstei, era unei corectitudini mal prea sus de ori ce bănuială. In lupta ce s’a încins în sinul mi­nisterului, îmi place a crede că voi­ vedea cinstea şi corectitudi­nea junimiştilor triumfând con­tra miteriei unui prim-minis­tru conservator, Alex. V. Beldimann, ducă-se pe unde au venit şi lase justiţia să-şî facă datoria fără a fi ameninţată şi fără a fi influenţată. Aceasta este independenţa magistra­­tureî sub regimul D-lui Lascăr Catargiu. Dragoş. 1%%------------------------­transformarea lui în pline, se face în mod mecanic. • Magazia. Griul se varsă în magazie prin nişte guri externe. De-acolo e luat cu ele­vatorii şi dus tocmai în etajul de sus şi a­­şezat în silosuri, un fel de beciuri înguste şi adinei. Silosurile comunică prin canale şi griul poate trece din unul în altul, după trebuinţă. Din aceste canale, prin care griul circulă cu ajutorul şurubului lui Arhimede, el se scoboarâ în vinturâtoare şi de-acolo greutatea i­ se înregistrează la un cîntar automat. De-acolo, prin canaturi subterane, el tre­ce în moara. Moara. Aici griul trece printr’o curăţi­­toare care alege pămintul, pietrele şi mă­tura. De acolo trece prin două vîntură­­tori, printr’un aparat de cules neghina şi apoi la o cernătoare cu magnet, care o­­preşte ultimele necurăţenii precum şi bu­căţile de fer sau alte metale care s’ar pu­tea găsi din intîmplatre în grîă. Măcinatul. Măcinatul se face cu pietre de moară. O parte din grîă se macină în în­tregime şi făina servă pentru a se face pâine. Moara pentru făina de pesmeţi, dă două calităţi: făina din mezul griului şi făina provenită din coajă. Din cea d’întăi se face pesmeţi, cea de a doua se amestecă în părţi egale cu făina de pline. Anul acesta insă, făina asta va fi probabil dată la tărîţe căci griul a fost foarte măturat. Puterea de producţie Actualmente moara manutanţei din ca­­pitală macină 25000 de chilograme de grîu pe zi. Cuptoarele fac 8000 de raţii de pîine (1,130 de grame o raţie), atîta cît trebie garnizoanei din capitală. Restul făinei se trimete pe la alte garnizoane care au ma­nutanţă. La nevoe moara poate da 40,000 de chile de făină şi cuptoarele 30,000 de raţii pe zi, plus 8000 de raţii de pesmeţi (600 gr. raţia). Natural că în asemenea caz ar tre­bui mărit personalul care astă­zi e numai de 170 oameni. Piinea şi pesmeţii mi s’au părut de o calitate foarte bună, în tot cazul nu infe­rioară calităţei plinei negre care se con­sumă in capitală. Toate complicatele operaţii ale morii sunt datorite unei maşini de 250 cai putere. Alte manutanţe Moara e numai în capitală. Manutanţe mai sunt insă la Craiova, T. Severin, Pi­teşti, Tirgovişte, Buzău, Focşani, Galaţi, Roman, Iaşi şi Constanţa. Armata mai posedă un oare­care număr de manutanţe ambulante, de campanie, îmbunătăţiri viitoare Pentru ca manutanţa din capitală să fie complectă, ii mai trebue cilinare de fer un loc de pietre, luminat electric şi o linie care s’o lege cu gara de Nord. Toate a­­ceste îmbunătăţiri au fost admise de mi­nisterul de râsbolă, Index, provocată de atacul din Melnik de către in­surgenţi. Cercurile oficiale declară în mod categoric că convocarea redifilor nu e îndreptată în contra Bulgariei, că ea are un caracter cu totul de­fensiv şi că are de scop de a pune oraşele men­ţionate la adăpostul atacurilor. Ei bine, ce te faci, Ghincule ? Cum să po­meneşti de aceste lupte noi când în ajun ai desfiinţat pe toţi luptătorii ? Cum să compro­­miţi politica guvernului ? Dar deşteptăciunea presei guvernamentale e fără de margini. Aşa Ţara a suprimat te­legrama, pur şi simplu, ş­i n’a voit s’o aducă la cunoştinţa cititorilor eî. Timpul a publicat, ce e dreptul depeşa, dar cu litere mici, pe cind o altă depeşă din Sofia, care bătea în struna guvernului nostru, a publicat’o cu litere mari. Constituţionalul a făcut pe plagiatorul confraţilor săi. A doua zi, adică Miercuri, soarta nemiloasa a rezervat ziarelor conservatoare şi alte sur­prinderi, o telegramă particulară ce am primit­­din Sofia ne-a vestit că două lupte sîngeroase sau dat în Macedonia la Perin şi Giumaia şi că Turcii au dat foc mai multor sate. Faţă cu aceste nenorociri cari se succed trimet confraţilor mei din presa guvernamen­tală expresiunea celor mai sincere complimente de condoleanță.­ ­.....- ■ ASfc--------------------— Memphis. Magistratura Conservatorii îşi laudă, fără rezerve, toate actele domniei lor şi, printre cele mai însemnate nu se sfiesc a vorbi de inamovibilitatea şi ridicarea prestigiului magistraturei. Aceste laude platonice, foarte folosi­toare la vremuri de reclamă, cînd ad­versarii trebuiesc înfundaţi, se transformă în cea mai cinică atitudine faţă de ma­gistratură, în hulirea mult vestitei inde­pendenţe cînd interesele nedemne ale partizanilor sunt în joc. Cazul de la Galaţi este foarte semnifi­cativ. Ordonanţa judecătorului Caracas dată în afacerea Brennig a răscolit întreaga presă conservatoare care s-a năpustit a­­supra magistraturei. Ziarele cele mai apropiate de guvern, ziarele personale ale miniştrilor nu mai cunosc nici o re­zervă, magistraţii sunt maltrataţi, ame­ninţaţi şi desconsideraţi, presa unei părţi a guvernului se ceartă cu presa celei­l’alte părţi din guvern în privinţa res­pectului datorit magistratureî. Adică, nu zău, de ce ar mai fi stînd la putere aceşti Domni conservatori dacă nuşi mal pot stă­pîni patimele, daca nici măcar de ochii lume! nu pot păstra o atitudine demnă ? Unde oare s'a mal văzut o asemenea anomalie ? Care partid, care guvern, care ţară a mai prezentat vre-o dată un ase­menea spectacol scandalos ? In ce colţ uitat al lume! s’ar tolera un guvern al căruia membri şi-ar permite luxul de a se certa în public, de a se învinovăţi de toate infamiile şi de toate trădările ? Unde s’ar permite ca ziarele cele mai autorizate ale guvernului să atace ma­gistratura ţăreî tocmai atunci cînd lu­crează cu deplină autorizare a minis­trului de justiţie ? Unele ziare conservatoare au pomenit de o justiţie sălbatecă şi hotentotică. Dacă e ceva sălbatec în România la ora actuală, apoi de­sigur este imorala pre­zentare a guvernului şi lipsa celui mai elementar bun simţ în sînul ministerului. Dacă aceşti oameni şi-ar înţelege situa­­ţiunea de sigur că ar pune capăt acestui spectacol şi ruşinos şi păgubitor. Dacă Domnii actuali miniștri nu mai sunt ca­pabili să guverneze cu demnitate, plece. DE LA RESSU CITIRE... — Parabolă din veacul al XIX-lea — ... După ce Ressu fu prins cu mina in sac şi judecătorul de instrucţie ii dovedi din fir in păr potlogăriile,—în faţa acestei grave ofense pe care judecătorul i-o aducea nu-i răminea deschise pungaşului de cit două căi: să pro­voace la duel pe judecător sau să-l dea în judecată; a treia cale, calea la Văcăreşti nu era încă deschisă pentru feţe atât de siman­dicoase ; ea era rezervată pungaşilor de bilciu, şi şi aci se făcea o escepţie pentru bilciul... politic. Ressu alese calea a doua. La judecată, pungaşul deschise şedinţa cu solemnitate. Pe banca acuzaţilor judecătorul sta zdrobit şi căit. Desbaterile fură scurte. Judecătorul făcu mărturisiri complecte. Atunci Ressu se ridică şi citi următoarea sentinţă: «In numele lui Lascăr Catargiu: «Condamn pe judecătorul de instrucţie să-şi dea demisia irevocabilă, pe care din împuter­nicirea guvernului pe care-l reprezint aci, de­clar că o şi primesc.» Judecătorul condamnat nu făcu apel. Şi aşa se făcu dreptate, după principiul care domina pe vremea aceea şi in ţara aceea, şi care glăsuia ast­fel : «Hoţii cei mici la puşcărie, judecătorii la carantină şi hoţii cei mari la lucru.» Şi Ressu se întoarse la lucru... ---------------------------------------------------­ Rad MANUTANŢELE MILITARE Origina lor.— Manutanţa din Capitală.— Modul cum funcţionează ea - Pute­rea de producţie. Alte manu­tanţe. — îmbunătăţiri vii­toare Origina manutanţelor înainte de 1878, armata noastră se fur­niza cu pline şi cu pesmeţi de la particu­lari, conform sistemului german , că o uni­tate militară să fie întreţinută de locui­torii garnizoanei in care se află ea. Două pricini au determinat pe stat să fabrice el singur pîînea pentru armată : gheşefturile numeroase care se făceau cu aproviziona­rea, şi neputinţa pentru unele oraşe mici de-a furniza cantitatea şi calitatea cerută de pline, cu preţuri convenabile. Manutanţa din Capitală a fost fondată în anul 1878 şi se află în rînd cu cazarmile de la Malmaison. De atunci şi pină astă­zi ea s’a mărit şi s’a perfecţionat necontenit, ajungînd aproape o instituţie model. Fiind date gravele e­­venimente politice prin care trecem, manu­tanţele militare pot fi chemate să joace un rol foarte mare în caz de război­ şi de a­­ceea am crezut că ar fi foarte interesant să aduc la cunoştinţa cititorilor « Adevărului» amănunte asupra acestor importante in­stituţii militare. Manutanţa din Capitală fiind cea mai mare din cite există, mă voi­ ocupa numai de ea. Modul cum funcţionează Griul se cumpără de la proprietarii din judeţele cele mai apropiate de Capitală. Total, de la descărcarea griului şi pină la DIN CARNET Decepţiuni Presa guvernamentală se găseşte bintuită, pe lingă căldurile tropicale care ne supără pe toţi, şi de o năpraznicâ decepţiune. Şi iată de ce : Miniştrii conservatori, crezîndu-se în adevăr, a­tot­puternici, au socotit că, printr’o singură trăsătură de condeiu, au să poată desfiinţa răscoalele din Macedonia, precum în at­tea şi atîtea Împrejurări au desfiinţat libertatea ale­gerilor, libertatea presei şi cele­l’alte libertăţi ca la Viana. Cînd ai pe D-nul Carp în minister toate î ţi sunt permise, D-sa a pacificat odinioară Eu­ropa, D-sa şi-a venit altă­dată monoclul intre Franţa şi Germania, oare de ce să nu puie la rezon pe nişte pîrliţi de bulgari macedonieni. Aşa­dar, cu Începere de la 15 Iulie curent, întreaga insurecţiune macedoneană a încetat pentru guvernul nostru cît şi pentru cele pa­tru gazete ale sale. De­geaba telegraful aduce veşti contrarii, de geaba chiar din Constantinopole vin ştiri războinice, de geaba mor bieţii volintiri pen­tru Svoboda di smart, adică pentru patrie şi libertate, căci conservatorii noştri nu vor să ştie de nimic. Din momentul ce dînşii au su­primat revoluţia nimenea nu mai are dreptul să o facă. Dar pe ziua de Marţi presa partidului gu­vernamental a fost pusă la grea încercare, o telegramă expediată din Constantinopole spu­nea : încercarea de atac de la Melnik se confirmă, dar ocuparea acestei localităţi de către insurgenţi nu s’a semnalat încă, întrebuinţarea constatată a dinamitei de că­tre insurgenţi a cauzat o indignaţiune vie prin­tre Turci. Mişcările bandelor macedoniene demonstrează că acestea sunt comandate de ofiţeri bulgari. Convocarea redifilor nu s’a făcut de­cit pen­tru oraşele Seres, Drama, Neverkok şi Melnik care n’au avut garnizoană pină acuma şi a fost D­eputafia (Corespondenţă particulară a Adevărului) Sofia, 18 Iulie. Ruşii şi prinţul Ferdinand.­Consecinţele probabile ale demersului deputăţiei bulgare. — Prinţul în primejdie.­­Un singur mijloc. După 15 zile de închinăciuni şi tînguiri pe la Petersburg, deputăţia bulgară e în sfirşit pe drum spre casă şi peste două­­trei zile va fi la Sofia. De­sigur rusofilii bulgari o vor primi în triumf.... Ce-a făcut însă această deputăţie la Pe­tersburg ? A căutat să cîştige din nou iu­birea ruşilor, de atîţia ani pierdută. Ruşii înţelegînd că acum e momentul de a lovi în prinţul Ferdinand, au pri­mit cu foarte multă afabilitate deputa­­ţiunea bulgară; şi la tînguirile ei au răs­puns că Rusia tot­d’auna a iubit pe bul­gari, şi că nici odată nu i-a uitat. Acea­sta era vecînica melodie ce se auzia, dar de prinţ nici o vorbă măcar lăsînd a se înţelege printr’un rezonament , contrario că iubeşte pe bulgari dar urăşte pe prin­ţul Ferdinand. Rezultatul deputăţiei Dacă deputăţia a avut un succes în Ru­sia, el nu poate fi de loc îmbucurător pentru Bulgaria, afară numai pentru a­­ceia d’aci cari ar dori iar o criză dinas­tică. Rezultatul acesta ar putea avea chiar consecinţele cele mai dezastroase pentru Bulgaria şi poate chiar pentru întreaga Europă; şi iată de ce : In ultimii opt ani Rusia perduse deja nădejdea de a mai juca un rol aci, ea credea că bulgarii vor căuta a se da de acum în partea marilor puteri din ves­tul Europei ca să poată ţinea piept colo­sului de la Nord, inamicul atît de peri­culos al tuturor popoarelor balcanice. Şi cum ruşii cu toată lupta ce au dus-o pînă la 1888 văzuseră că nu reuşesc, îşi lua­seră speranţa de a mai reuşi şi făcînd tabula rasa peste chestiunea bulgară îşi întorseseră privirile către Asia. Ast­fel Europa era liniştită şi Bulgaria putea să se dezvolte fără a fi zilnic hărţuită de vecinicile intrigi ruseşti, cunoscutul sis­tem rusesc de a sugruma un popor asu­pra căruia are puţină influenţă. Dar se vede că bulgarilor li s’a urît cu viaţa liniştită şi căutind ocupaţiuni iri­tante au trimis deputaţiunea la Peters­burg pentru ca să roage pe ruşi să nu-i ui­te şi să le trimeată din nou consulii cari să găzduiască pe acei ce vor să pescuiască în apă tulbure. Rusia, după cîte se vede, nu se lasă a fi mult rugată şi în curînd poate vom a­­vea aci iarăşi consuli ruseşti. Anglia şi tripla alianţă, văzînd cu ochi răi ames­tecul din nou al Rusiei în afacerile Ori­entului Europei, caută a face tot posibi­lul de a împedica aceasta, căci­­ liniştea Europei se vede ameninţată de­oare­ce această schimbare bruscă în politica ru­sească, tocmai în momentul chestiunei macedoniene, se poate interpreta în dife­rite feluri. Luptă de intrigi Rusia şi-a reîntors deci privirile către Orientul Europei şi Bulgaria a redevenit centrul de acţiune* al politicei sale. Dar cum nici Anglia cu tripla alianţă nu se vor da bătute aşa uşor, se va în­cepe aci o luptă între aceste mari puteri

Next