Adevěrul, august 1895 (Anul 8, nr. 2272-2300)

1895-08-01 / nr. 2272

y v ■) ! -------------------------------------------------------------------------------­SATIRA ZILEI S’a suit scroafa... Cîte­va ziare franceze publică un interview făcut de mai mulți fruntași ai presei din Pa­ris, „eminentului Corneliu Axente, advocat la Curtea de Apel din București, fost decemvir şi actualmente patriot in votagiu“. Vechea noastră cunoştinţă Axente studentul a declarat ziariştilor francezi că pe el, advocat la Curtea de Apel din Bucureşti, îl lasă rece în­trevederea de la Ischl, (textual) că moartea lui Stambulof nu-l face nici cald nici frig şi că de răscoalele din Macedonia se anfişează. Axente declară că poate spune mai dinainte ce au să vorbească împăratul Austriei şi cu regele Carol, că pe contele Goluchowsky îl cu­noaşte de cînd l’a văzut pe şoseaua Kiselef, iar cît despre prinţul de Hohenlohe este­ un moft. Fiind­că ziariştii francezi nu puteau înţelege cuvîntul, Axente s’a exprimat ast­fel: Tout qa c’est des moftures. Apoi Axentache al nostru a declarat că sin­gurul partid puternic şi popular în Romînia este partidul decemvirilor. Acest interview a fost publicat în mai multe gazete franceze tocmai pe pagina IV-a. Adică ce credea Axente că francezii sunt proști?!... Situaţia în Bulgaria Luptele politice şi criza — Influenţa Ru­siei.—Ce au devenit stambuloviştii ? - Presa. — Apelul D-lui Dragulief. Chestiunea cea mai importantă la ordi­nea zilei fiind împăcarea Bulgariei cu Rusia, şi această chestie fiind de o importanţă ca­pitală pentru noi, am rugat pe D. Dragu­lief sâ-mi dea o relaţie exactă şi impar­ţială despre starea actuală a politicei bul­gare şi despre influenţa Rusiei acolo. Politica şi criza Poporul bulgar, trecut de-a dreptul de sub jugul turcesc la libertatea politică mo­dernă, nu era apt să uzeze de aceste liber­tăţi. Politica era condusă de o mînă de oameni imigraţi din Romînia şi din alte ţâri. Poporul ştia numai că Rusia sa eliberat, dar n’avea nici o noţiune pozitivă asupra modului cum putea să întrebuinţeze această libertate şi nici pînă la ce punct liberatorii puteau fi o primejdie pentru dinsul. O mînă de tineri în cap cu Stambulov, au fost singurii cari să înţeleagă ce înseamnă libertatea politică şi care erau adevăratele intenţii ale Rusiei faţă de Bulgaria. Ei au încercat să consolideze libertatea ţarei şi in acelaşi timp să staviliască in­fluenţa rusească. Sarcina lor era şi uşoară şi grea in acelaşi timp. Uşoară fiind­că poporul bulgar nu era în stare să se îm­potrivească de la sine in contra celor cari îl conduceau, grea, fiind­că acest popor neputincios prin propria lui voinţă, putea fi mişcat foarte uşor de voinţi străine, de intrigile ruseşti. Cu vremea, influenţa rusească creştea în popor, iar Stambulof a comis greşala enormă de a crede că o putea învinge prin violenţe. Această nenorocită politică a întărit şi mai mult influenţa rusească şi la urmă a do­­borît pe Stambulof. Influenţa rusească şi criza Una din pricinile care a slăbit guvernul lui Stambulov şi a întărit influenţa rusească, e criza teribilă care bîntue în Bulgaria. Din nenorocire mult cîntatele progrese e­­conomice realizate de bulgari, nu corespund realităţeî. Sarcinele mereu crescînde ale sta­tului şi ale comunelor absorb toate benefi­ciile realizate prin progresul ţarei, ba chiar mai mult de­cît beneficiile. Poporul simte că stă mai rău pe zi ce merge şi dă vina pe libertatea politică. Ruşii au exploatat imediat această ne­norocită credinţă. De aceea s’a lăţit în po­por ideea că numai Rusia poate pune ca­păt situaţiei proaste de astă­zi, înlăturind pe politicianî şi înlocuindu-î cu un guvern tare, condus de la Petersburg. Ce-au devenit Stambuloviştii ? In urma morţeî lui Stambulof, o mare parte din partizanii lui sînt hotârîţî să se grupeze în jurul D-lui Radoslavof, care e dispus să continue politica lui Stambulov, neamestecul Rusiei în afacerile interne ale Bulgariei. ÎNCURCĂTURĂ Se încurcă lucrurile la Galaţi. Bren­ning, vestitul Brenning, pe care făgădue­­lile companiei gălăţene de exploatare, îl ţinuse în rezervă, s’a hotărît, în sfîrşit, pe făcut declaraţiuni. Compania de exploatare, adică D-nii Ressu-Robescu, se bizuiau mult pe discre­­ţiunea complicelui lor iubit. O bucată de vreme Brenning s’a purtat rezonabil, şi’a menajat tovarăşii, a voit să rătăcească justiţia, insă n’a putut persista multă vreme în această atitudine. întrebările magistratului care prezidea­ză,— evidenţa faptelor, contradicţiunile, în care era evident să cadă l’an silit să înceapă a spune şi adevărul. Dar ade­vărul însemnează ruina definitivă a fir­mei Ressu-Robescu, însemnează dezvălui­rea întregei serii de malonestităţi cari au alarmat lumea şi au motivat procesul a­­cesta. De acuma a zburat şi ultima speranţă a marilor vinovaţi. Banda gheşeftarilor de la Galaţi începe să se clatine serios, pungaşii se denununţă unii pe alţii, spec­trul anilor de puşcăriei ale dezonoarei, al morţei morale le-a răpit liniştea simulată şi calculată din primele momente. Gogu Robescu, necăjit pe Brenning fiind­că nu se ţine de cuvînt a luat şi el ofensiva. întrebat de preşedinte ce crede despre operaţiunile lui Brenning a decla­rat că le credere probabile. De-acuma drumul este făcut şi des­tăinuirile şi acuzaţiunile au să se ţie lanţ. încetul cu încetul adevărul are să iasă la iveală, lumina se va face, vălul care a­­coperea atîtea turpitudini va dispare. Şi banda va apare în ţoată scîrboasa ei go­liciune. Dar cum în chestiile cele mai tragice intîlnim, mai în­tot­ d’auna o notă co­mică nu trebue să uităm pe Brenning, eroul de la Galaţi, întrebat asupra motivelor cari l-au în­demnat să revie în ţară, în urma unei expulzări ce a suferit, dinsul a declarat că a revenit chemat de simpatiile pu­blice, sau de popularitatea-i cea mare, precum foarte bine a observat preşe­dintele. Apoi, dacă Brenning poate fi atît de popular la Galaţi, de ce să ne mai mire popularitatea cu care se laudă Robescu ? In mediul acela chiar Zdrelea pu­tea fi popular. -----------------------«88»------------------------­Dragoş. Punerea şandramalei con­servatoare . . Nu credeam câ însu­şi guvernul con­servator va da o sancţiune cuvintelor cu care am terminat ultima mea re­vistă. Ziceam — în ziua de 28 iulie — că ţara se află astă­zi într'o stare de des­­trebălare şi de anarhie. Ştieam câ comunicatele guvernului, publicate în Monitorul Oficial, sunt tot­deauna adresate ziarelor din opoziţie. Mi-a fost rezervat sub conservatori a ceti, în ziua de 28 iulie, un comuni­­cat, apărut în organul oficial al gu­vernului, care dă cea mai absolută dez­minţire unor articole apărute într-un ziar conservator. Guvernul—şi pentru a fi mai exact pot zice Alex. Marghiloman — a adre­sat ziarului Ţara un comunicat, în care dezminte în modul cel mai formal în­­vinuitele aruncate în coloanele sale a­­supra procedurei urmate de parchetul tribunalului de Covurlui, şi aprobă tot­o dată purtarea ministrului justiţiei şi a magistraţilor din Galaţi. Va înţelege oare tinerul primar al capitalei că acest comunicat este adre­sat mai mult inspiratorului acelor ar­ticole decât aceluia care le-a scris ? Cum nu a priceput Nicu Filippescu, bărbat de o onorabilitate nebănuită de nimeni, că poziţiunea lui socială şi mai ales acea oficială nu-i permitea de a se institui apărătorul unui escroc ca Ressu? 1. Primarul Bucureştilor, faţă cu des­coperirea furaturilor comise la accize, este cuprins de o legitimă indignaţie, destitue imediat pe prevaricator­, intre cari se afla un amic al seu, şi seziseaza parchetul care şi-a făcut datoria. Nicu Filipescu se ambalează — pe ro­mâneşte apucă peste câmpi­e şi re­fuză, cu o tenacitate demnă de o cau­ză mai bună, a crede în culpabilitatea unei cunoştinţi de gazetărie, cu toate probele zdrobitoare descoperite. Ce contrazicere inexplicabilă pentru ori­care observator imparţial! * * * Să vedem acum ce zice acest co­municat El susţine că : Ziarul ţara minte când afirmă că instrucţia a fost dirijată ,de ministrul justiţiei. Această aserţiune este cu to­tul eronată. Ministrul justiţiei, de la data opt iunie, când ia dat ordinul să se aresteze pe Somzée fiul şi pe Brenning şi să se înceapă o instrucţie riguroasă, nu a mai avut nici un amestec în di­recţiunea afacerii. Ziarul Ţara minte când afirmă că or­donanţa dată la 12 iulie de judele in­structor este opera ministrului, judele supuind acestuia numai schiţa lucrării sale. Această afirmaţiune mai mult injurioasă pentru magistraţi de­cît pen­tru ministru este absolut inexactă. Ziarul Ţara minte, în fine, când a­­cuză pe ministrul justiţiei câ a dosit deja datoria sa, pentru că, luând cu­­hîdştî^ţg, de ordonanţă, în partea unde nează lipsa de rechiziţiuni în se­m­iul Ressu, nu a dat ordine ca ^â­ râe îndeplinească această lacună. ' V Comunicatul explică în mod foarte clar pâ ordonanţa definitivă a judelui instructor se dă asupra rechizitorului parchetului, şi că aceste rechiziţiuni pre­ced iar nu urmează ordonanţa. Şi ca dovadă că ministrul justiţiei şi-a făcut datoria, comunicatul repro­duce un pasaj dintr'un ordin adresat procurorului general de Galaţi, încă de la 24 iulie. Atît în interesul jus­tiţiei cît şi pentru a da D-lui Bessu putinţa de a-şi prezenta o apărare le­gală, veţi bine voi a dispune ca la prima înfăţoşare a procesului, procu­rorul să-şi întinză formal rechiziţiu­­nile sale şi asupra D-lui Bessu. Ră­­mîne, se înţelege, la aprecierea tribuna­lului dacă, asupra acestui rechizitor, se va putea face instrucţiune orală în şedinţă, sau­ dacă va fi necesar un su­pliment de instrucţiune. Faţă cu acest comunicat îndreptat, atît inspiratorului violentelor critici a­­dresate ministrului justiţiei, cît şi vul­poiului de la Goloşei, două întrebări devin necesare. Nicu Filipescu, om subţire, cult, ci­vilizat, îmi va permite să-l întreb : — Qu'alliez-vous chercher dans cette ga­tere ? Pe Lascar Catargiu, om din topor, in­cult, necioplit, îl voi­ întreba : — Nu ştieai oare că cine se amestecă în tărîţe îl mănîncă porcii ? * * A Eu unul mărturisesc că am privit cu plăcere aceste lupte în sînul partidu­lui conservator, căci ele au­ grăbit prăbuşirea şandramalei con­servatoare. Şi cari sunt acei cari au dat ulti­ma lovitură acestei şandramale ? Junimiştii şi conservatorii disidenţi. Cei d’intîi intr'un mod conscient; cei din u­rmă într'un mod inconscient. Alex. V. Beldimann. Acesta va fi singurul partid care se va impotri cu putere influenţei ruseşti şi din care fac parte mai toţi tinerii culţi. Presa bulgară Presa e compusă din vre-o 50 de ziare săptămînale. Singurul ziar cotidian e «Svo­­voda» (Libertatea), organ anti-rusesc. Lipsa de căi de comunicaţie împiedică o mai mare dezvoltare a presei. Apelul D-lui Dragulief D. Dragulief m’a rugat să adresez un călduros unei întregei prese romine în fa­voarea macedonenilor. Romînia, mi-a spus D. Dragulief, e ţara care a făcut cel mai mare bine Bulgariei, în toate împrejurările grele. De aceea Romînia e iubită şi stimată în Bulgaria mai pre­sus de­cît ne-am pu­tea închipui noi. Dacă presa romînă ar sprijini revendi­cările macedonenilor, ea nu va face un serviciu numai ideea de umanitate şi Bul­gariei, ci şi un imens serviciu cauzei ro­­mînilor macedoneni. Bulgarii vor ţine seamă de acest sprijin şi vor şti să ne răsplătească la timp, spri­jinind şi ei pe romînii din Macedonia. D. Dragulief preconizează alianţa morală a romînilor cu bulgarii în chestia Mace­doniei. I. Th. Recunoaştere tacită Adevărul s’a ocupat în numărul săîi cu data de Duminică de priscina avere! milionarul ni parvenit, Anastase Stol­oj­an. Intre altele se spunea următoarele: „Milionarul burta-verde Anast. Stolojan nu se mulţumeşte cu colosala avere pe care a făcut’o—toată lumea o ştie — din rescumpărarea titlurilor falitului Struss­­berst plătite în urmă de statul român, din distribuirea într’un mod fraudulos a acţiuni­lor Băncei Naţionale la fundarea acestui mare institut de credit, şi în fine din filoxera care distrugea toate podgoriile ţărei romîneşti“. Imediat a doua­ zi, Naţionalul a luat apăra­rea lui Stolojan, dar în ce priveşte numa' acuzaţia în Naftalină. Naţionalul ne asigură cum că Naftalina a fost găsită bună nu de D. Stolojan, ci de o comisie de specialişti. D. Stolojan n’a făcut de­cât să aprobe raportul comisiunea, prin urmare vina nu poate fi a D-sale. Să admitem că ’i aşa. Dar cînd te pui să aperi pe un om, atunci ori îl aperi de toate acuzaţiile care i se aduc, ori te astîmperi. Căci, când se aduc cui­va trei acuzaţii grave ca acelea aduse lui Stolojan prin Adevărul, a’l apăra numai de una, înseamnă câ recunoşti exactitetea celor-l’alte. Şi-a dat Naţionalul seama de gravitatea a­­cestui mod de a apăra pe D. Stolojan ? Pe de altă parte nici Voinţa Naţională şi nici vre-un alt jurnal liberal n’a luat pînă acum hotărîrea de a spune măcar un singur cuvînt de apărare la adresa D-nul Stolojan. Cînd prietenii cel mai buni refuză să te a­­pere sail o fac în mod compromiţător ca Na­ţionalul, asta e cu mult mai grav de­cîtj însă­şi acuzaţiile pe care ţi le-au­ adus duşmanii. Ţinem s’o constatăm astă­zi, pentru a ne sluji la timp oportun de constatarea asta. -------------------------1GtV------------------------­ POLITICA BULGARA (Corespondenţă particulară a Adevărului) Schimbare de politică ? - O polemică ruso-bulgară. — Ce zic reprezentanţii puterilor centrale.—Ce va urma. Grozav se încurcă iţele în afacerile po­litice bulgare. Tot timpul cît deputaţiunea se afla la Petersburg nu se auzeau de cît declara­­ţiuni de dragoste reciproce. Dar de­o­­dată cu plecarea deputaţiunei din Peter­sburg, dispăru şi dragostea ruşilor pen­tru bulgari, şi în scurtă, foarte scurtă vreme şi aceea a bulgarilor pentru ruşi ! Nota oficioasă pe care firul telegrafic ne-o aduse din Petersburg ne anunţa dis­preţul ruşilor pentru prinţul şi guvernul bulgar; organul oficial al guvernului bul­gar Mir în articolul sau de fond de erî, din partea lui vesteşte deziluzia bulga­rilor şi apropiata schimbare a politicei ex­terne din Sofia. Polemică Guvernul bulgar prin organul sau Mir mai speră—zice,—că telegrama din Pe­tersburg nu e oficioasă, ci numai o ma­noperă a inamicilor Bulgariei, dar pu­­nîndu-se un moment in ipoteza că depeșa exprimă într’adevâr opiniunea guvernului rus atacă și combate pe acesta imputîndu-î amestecat in afacerile interne ale Bulga­­garieî, căci după guvernul bulgar alege­rea prinţului e o chestiune internă. «Rusia ar trebui să fie cea din urmă din puteri care să protesteze contra căl­cărilor tractatului din Berlin prin ale­gerea prinţului Ferdinand, — zice Mir,— cînd alte state i’au călcat în părţile lui cele mai esenţiale. Ridicarea chestiunei dinastice de către Rusia, echivalează cu condamnarea la moarte a sentimentelor frăţeşti ce bulgarii vroiau să aibă pen­tru Rusia.» Limbagiul organului guvernamental se comentează în cercurile diplomatice ca o prevestire a schimbărei politicei externe bulgare. Se iveşte acum întrebarea : Găsi-va Stoiler, chiar dacă ar schimba, politica, sprijin în tripla alianţă şi En­­glitera ? Atitudinea puterilor centrale Spre a răspunde cu succes la această întrebare, am făcut o anchetă minuţioasă intervievînd pe cea mai mare parte a a­­genţilor diplomatici direct interesaţi în cauză şi iată ce am aliat: Intr’adevăr se simte că Stoiler ar fi gata de a schimba politica, cea mai bună probă sunt cuvintele ministrului de ex­terne Nacievici: «ca eşecul deputaţiunei îl bucură căci ast­fel s’a compromis ches­tiunea rusofililor, cari pierzînd nădejdea de a se maî împăca cu Rusia, afară de o detronare a prinţului, vor fi siliţi a-şî în­toarce ochii către apusul Europei . Această scimbare a lui Stoiler nu in­ suflă destulă încredere Angliei şi Triplei căci mai intiii Stoilef e prea slab pen­tru a putea lupta contra agitaţiunilor ruseşti şi apoi e compromis în chestiu­nea macedoniană, care ori­cît ar fi de pe sfîrşite, tot mai inspiră temeri Eu­ropei. * Ce va urma şi de ce ar rămînea Stoilef cînd sînt atîtea alte elemente ca Radoslavof, Gre­­cof, Petrof, cari sînt energici, necompro­­mişi şi cu mult mai multe garanţii pen­tru Europa. O criză ministerială e cu toate acestea pentru moment exclusă, şi sigur e că prinţul întorcîndu-se în Sofia (mîine se întoarce) va susţine pe Stoilef care încet, încet va reîncepe politica externă inaugu­rată de Stambulof. Mult timp nu va putea însă dura și cel mult in Octombre sau Noembre vom avea un minister Radoslavof-Grecoi, ce prin cunoscuta energie a lui Radoslavof va face a reintra Bulgaria din nou în era de pace și de desvoltare. Toate acestea punîndu-ne in ipoteza că prinţul vrea să rămîie pe tronul Bulgariei. Dacă însuşi prinţul Ferdinand este de o­­priniune că trebue să abdice şi să facă loc ruşilor, atunci ori va susţine acest minister ori va chema pe mitropolitul Clement la putere, cînd vrind, nevrind prințul Ferdinand e perdut. Pulberea fără fum Cine sunt criminalii ? Am arătat cum generalul Lahovari în­cepuse a pregăti succesul fabricaţiunei în ţară a pulberei pentru a scăpa de sam­sari, însă comptase fără camarila care era agenţii chiar ai samsarilor oficiali şi na­ţionali din cameră şi aiurea. Intr’adevăr D. Lahovari se adresează oficial comitetului de artilerie chemîn­­du’l a studia măsurile ce trebuesc luate pentru a se putea fabrica în ţară pulbe­rea şi comitetul răspunde : «Se va co­manda 75.000 kil. pulbere la fabrica Rod­­weih, iar ministrul pune acest aviz la dosar, ne vroind să’i dea urmare şi s’a mulţumit cu atît. învinovăţim pe D. Lahovari de slăbi­ciune şi neprevedere căci n’a trimis ime­diat la plimbare pe D-nii membri ai ace­lui faimos comitet care se organizase în comitet al societăţei de exploatare «Rod­weil şi C-nia». Dar nu este numai atît. D. Lahovari îmboldind din nou co­mitetul, el arată că trebue să se adreseze la fabricele din străinătate care să facă oferte pentru ridicarea în ţară a unei fa­brici de pulbere, acordîndu-le sau nu ex­ploatarea. D-nul Z. ne arată că la minister s’a pri­mit mai multe oferte foarte serioase, dar cestiunea nu s’a tranşat încă. Să vă spunem noi ce oferte aţi primit^ * *• # Fabrica Rodweil cere o comandă de 250 mii kil. pulbere în lamele de compoziţiunea D-luî major Dragomirescu, lucrată după pirocedeul fabricei Rodweil, cu preţul de ei 12,50 kil., total 3,125.000 lei, adică maî bine de 3 milioane şi pe care o va executa în timp de 2 ani. Acest preţ este loco fabrica şi trans­portul aci aproape încă jumăt. milion. Bine, asta nu este fabrica din ţară ? Iată şi fabrica vine. In timpul acestor doi ani, fabrica Rod­weil se angajază a procura aparate şi u­­nelte pentru o asemenea fabrică pentru care ministerul îi va plăti 1.080.000 lei, mi­nisterul construind fabrica cu cheltuiala sa, iar după doi ani cînd fabrica va fi cons­­truită și instalată se va determina capa­citatea fabricei adică ce va putea lucra cu ea? Ce să discutăm din această î­ndrăzneață propunere-escrocherie . Să discutăm în­­g­drăzneala ei, îndrăzneala comitetului de artilerie care o patrona, ori neghiobia mi­nistrului care sub anonimul Z se laudă de această ofertă-panama. Căci această pulbere se poate fabrica de stat cu 9 lei kilogr. Deci 250.000 kil. pul­bere a 9 lei costă 2,250,000 adică 2 mili­oane şi un sfert. Fabrica Rodweil cerea 3,125,000 preţul a 250,000 kilogr. pulbere care cu transportul făcea 3,500,000 plus 1,080,000 pentru maşinele viitoarei fa­brici, total 4 milioane şi jumăt., ast­fel că dacă la cele 2 milioane şi un sfert pen­tru a avea pulberea în ţară cu 9 lei kil. mai adăugăm milionul cerut pentru ma­şini — presupunînd că într’adevăr maşi­nele ar costa atît—face 3 milioane şi un sfert în loc de 4 milioane şi un sfert, deci 1 milion maî mult. întrebăm acum pe toţi oamenii cinstiţi, ce se făcea acest milion cerut mai mult . Nu era oare în drept co­mitetul de artilerie a patrona pe săracul

Next