Adevěrul, august 1895 (Anul 8, nr. 2272-2300)
1895-08-01 / nr. 2272
y v ■) ! -------------------------------------------------------------------------------SATIRA ZILEI S’a suit scroafa... Cîteva ziare franceze publică un interview făcut de mai mulți fruntași ai presei din Paris, „eminentului Corneliu Axente, advocat la Curtea de Apel din București, fost decemvir şi actualmente patriot in votagiu“. Vechea noastră cunoştinţă Axente studentul a declarat ziariştilor francezi că pe el, advocat la Curtea de Apel din Bucureşti, îl lasă rece întrevederea de la Ischl, (textual) că moartea lui Stambulof nu-l face nici cald nici frig şi că de răscoalele din Macedonia se anfişează. Axente declară că poate spune mai dinainte ce au să vorbească împăratul Austriei şi cu regele Carol, că pe contele Goluchowsky îl cunoaşte de cînd l’a văzut pe şoseaua Kiselef, iar cît despre prinţul de Hohenlohe este un moft. Fiindcă ziariştii francezi nu puteau înţelege cuvîntul, Axente s’a exprimat astfel: Tout qa c’est des moftures. Apoi Axentache al nostru a declarat că singurul partid puternic şi popular în Romînia este partidul decemvirilor. Acest interview a fost publicat în mai multe gazete franceze tocmai pe pagina IV-a. Adică ce credea Axente că francezii sunt proști?!... Situaţia în Bulgaria Luptele politice şi criza — Influenţa Rusiei.—Ce au devenit stambuloviştii ? - Presa. — Apelul D-lui Dragulief. Chestiunea cea mai importantă la ordinea zilei fiind împăcarea Bulgariei cu Rusia, şi această chestie fiind de o importanţă capitală pentru noi, am rugat pe D. Dragulief sâ-mi dea o relaţie exactă şi imparţială despre starea actuală a politicei bulgare şi despre influenţa Rusiei acolo. Politica şi criza Poporul bulgar, trecut de-a dreptul de sub jugul turcesc la libertatea politică modernă, nu era apt să uzeze de aceste libertăţi. Politica era condusă de o mînă de oameni imigraţi din Romînia şi din alte ţâri. Poporul ştia numai că Rusia sa eliberat, dar n’avea nici o noţiune pozitivă asupra modului cum putea să întrebuinţeze această libertate şi nici pînă la ce punct liberatorii puteau fi o primejdie pentru dinsul. O mînă de tineri în cap cu Stambulov, au fost singurii cari să înţeleagă ce înseamnă libertatea politică şi care erau adevăratele intenţii ale Rusiei faţă de Bulgaria. Ei au încercat să consolideze libertatea ţarei şi in acelaşi timp să staviliască influenţa rusească. Sarcina lor era şi uşoară şi grea in acelaşi timp. Uşoară fiindcă poporul bulgar nu era în stare să se împotrivească de la sine in contra celor cari îl conduceau, grea, fiindcă acest popor neputincios prin propria lui voinţă, putea fi mişcat foarte uşor de voinţi străine, de intrigile ruseşti. Cu vremea, influenţa rusească creştea în popor, iar Stambulof a comis greşala enormă de a crede că o putea învinge prin violenţe. Această nenorocită politică a întărit şi mai mult influenţa rusească şi la urmă a doborît pe Stambulof. Influenţa rusească şi criza Una din pricinile care a slăbit guvernul lui Stambulov şi a întărit influenţa rusească, e criza teribilă care bîntue în Bulgaria. Din nenorocire mult cîntatele progrese economice realizate de bulgari, nu corespund realităţeî. Sarcinele mereu crescînde ale statului şi ale comunelor absorb toate beneficiile realizate prin progresul ţarei, ba chiar mai mult decît beneficiile. Poporul simte că stă mai rău pe zi ce merge şi dă vina pe libertatea politică. Ruşii au exploatat imediat această nenorocită credinţă. De aceea s’a lăţit în popor ideea că numai Rusia poate pune capăt situaţiei proaste de astăzi, înlăturind pe politicianî şi înlocuindu-î cu un guvern tare, condus de la Petersburg. Ce-au devenit Stambuloviştii ? In urma morţeî lui Stambulof, o mare parte din partizanii lui sînt hotârîţî să se grupeze în jurul D-lui Radoslavof, care e dispus să continue politica lui Stambulov, neamestecul Rusiei în afacerile interne ale Bulgariei. ÎNCURCĂTURĂ Se încurcă lucrurile la Galaţi. Brenning, vestitul Brenning, pe care făgăduelile companiei gălăţene de exploatare, îl ţinuse în rezervă, s’a hotărît, în sfîrşit, pe făcut declaraţiuni. Compania de exploatare, adică D-nii Ressu-Robescu, se bizuiau mult pe discreţiunea complicelui lor iubit. O bucată de vreme Brenning s’a purtat rezonabil, şi’a menajat tovarăşii, a voit să rătăcească justiţia, insă n’a putut persista multă vreme în această atitudine. întrebările magistratului care prezidează,— evidenţa faptelor, contradicţiunile, în care era evident să cadă l’an silit să înceapă a spune şi adevărul. Dar adevărul însemnează ruina definitivă a firmei Ressu-Robescu, însemnează dezvăluirea întregei serii de malonestităţi cari au alarmat lumea şi au motivat procesul acesta. De acuma a zburat şi ultima speranţă a marilor vinovaţi. Banda gheşeftarilor de la Galaţi începe să se clatine serios, pungaşii se denununţă unii pe alţii, spectrul anilor de puşcăriei ale dezonoarei, al morţei morale le-a răpit liniştea simulată şi calculată din primele momente. Gogu Robescu, necăjit pe Brenning fiindcă nu se ţine de cuvînt a luat şi el ofensiva. întrebat de preşedinte ce crede despre operaţiunile lui Brenning a declarat că le credere probabile. De-acuma drumul este făcut şi destăinuirile şi acuzaţiunile au să se ţie lanţ. încetul cu încetul adevărul are să iasă la iveală, lumina se va face, vălul care acoperea atîtea turpitudini va dispare. Şi banda va apare în ţoată scîrboasa ei goliciune. Dar cum în chestiile cele mai tragice intîlnim, mai întot d’auna o notă comică nu trebue să uităm pe Brenning, eroul de la Galaţi, întrebat asupra motivelor cari l-au îndemnat să revie în ţară, în urma unei expulzări ce a suferit, dinsul a declarat că a revenit chemat de simpatiile publice, sau de popularitatea-i cea mare, precum foarte bine a observat preşedintele. Apoi, dacă Brenning poate fi atît de popular la Galaţi, de ce să ne mai mire popularitatea cu care se laudă Robescu ? In mediul acela chiar Zdrelea putea fi popular. -----------------------«88»------------------------Dragoş. Punerea şandramalei conservatoare . . Nu credeam câ însuşi guvernul conservator va da o sancţiune cuvintelor cu care am terminat ultima mea revistă. Ziceam — în ziua de 28 iulie — că ţara se află astăzi într'o stare de destrebălare şi de anarhie. Ştieam câ comunicatele guvernului, publicate în Monitorul Oficial, sunt totdeauna adresate ziarelor din opoziţie. Mi-a fost rezervat sub conservatori a ceti, în ziua de 28 iulie, un comunicat, apărut în organul oficial al guvernului, care dă cea mai absolută dezminţire unor articole apărute într-un ziar conservator. Guvernul—şi pentru a fi mai exact pot zice Alex. Marghiloman — a adresat ziarului Ţara un comunicat, în care dezminte în modul cel mai formal învinuitele aruncate în coloanele sale asupra procedurei urmate de parchetul tribunalului de Covurlui, şi aprobă toto dată purtarea ministrului justiţiei şi a magistraţilor din Galaţi. Va înţelege oare tinerul primar al capitalei că acest comunicat este adresat mai mult inspiratorului acelor articole decât aceluia care le-a scris ? Cum nu a priceput Nicu Filippescu, bărbat de o onorabilitate nebănuită de nimeni, că poziţiunea lui socială şi mai ales acea oficială nu-i permitea de a se institui apărătorul unui escroc ca Ressu? 1. Primarul Bucureştilor, faţă cu descoperirea furaturilor comise la accize, este cuprins de o legitimă indignaţie, destitue imediat pe prevaricator, intre cari se afla un amic al seu, şi seziseaza parchetul care şi-a făcut datoria. Nicu Filipescu se ambalează — pe româneşte apucă peste câmpie şi refuză, cu o tenacitate demnă de o cauză mai bună, a crede în culpabilitatea unei cunoştinţi de gazetărie, cu toate probele zdrobitoare descoperite. Ce contrazicere inexplicabilă pentru oricare observator imparţial! * * * Să vedem acum ce zice acest comunicat El susţine că : Ziarul ţara minte când afirmă că instrucţia a fost dirijată ,de ministrul justiţiei. Această aserţiune este cu totul eronată. Ministrul justiţiei, de la data opt iunie, când ia dat ordinul să se aresteze pe Somzée fiul şi pe Brenning şi să se înceapă o instrucţie riguroasă, nu a mai avut nici un amestec în direcţiunea afacerii. Ziarul Ţara minte când afirmă că ordonanţa dată la 12 iulie de judele instructor este opera ministrului, judele supuind acestuia numai schiţa lucrării sale. Această afirmaţiune mai mult injurioasă pentru magistraţi decît pentru ministru este absolut inexactă. Ziarul Ţara minte, în fine, când acuză pe ministrul justiţiei câ a dosit deja datoria sa, pentru că, luând cuhîdştî^ţg, de ordonanţă, în partea unde nează lipsa de rechiziţiuni în semiul Ressu, nu a dat ordine ca ^â râe îndeplinească această lacună. ' V Comunicatul explică în mod foarte clar pâ ordonanţa definitivă a judelui instructor se dă asupra rechizitorului parchetului, şi că aceste rechiziţiuni preced iar nu urmează ordonanţa. Şi ca dovadă că ministrul justiţiei şi-a făcut datoria, comunicatul reproduce un pasaj dintr'un ordin adresat procurorului general de Galaţi, încă de la 24 iulie. Atît în interesul justiţiei cît şi pentru a da D-lui Bessu putinţa de a-şi prezenta o apărare legală, veţi bine voi a dispune ca la prima înfăţoşare a procesului, procurorul să-şi întinză formal rechiziţiunile sale şi asupra D-lui Bessu. Rămîne, se înţelege, la aprecierea tribunalului dacă, asupra acestui rechizitor, se va putea face instrucţiune orală în şedinţă, sau dacă va fi necesar un supliment de instrucţiune. Faţă cu acest comunicat îndreptat, atît inspiratorului violentelor critici adresate ministrului justiţiei, cît şi vulpoiului de la Goloşei, două întrebări devin necesare. Nicu Filipescu, om subţire, cult, civilizat, îmi va permite să-l întreb : — Qu'alliez-vous chercher dans cette gatere ? Pe Lascar Catargiu, om din topor, incult, necioplit, îl voi întreba : — Nu ştieai oare că cine se amestecă în tărîţe îl mănîncă porcii ? * * A Eu unul mărturisesc că am privit cu plăcere aceste lupte în sînul partidului conservator, căci ele au grăbit prăbuşirea şandramalei conservatoare. Şi cari sunt acei cari au dat ultima lovitură acestei şandramale ? Junimiştii şi conservatorii disidenţi. Cei d’intîi intr'un mod conscient; cei din urmă într'un mod inconscient. Alex. V. Beldimann. Acesta va fi singurul partid care se va impotri cu putere influenţei ruseşti şi din care fac parte mai toţi tinerii culţi. Presa bulgară Presa e compusă din vre-o 50 de ziare săptămînale. Singurul ziar cotidian e «Svovoda» (Libertatea), organ anti-rusesc. Lipsa de căi de comunicaţie împiedică o mai mare dezvoltare a presei. Apelul D-lui Dragulief D. Dragulief m’a rugat să adresez un călduros unei întregei prese romine în favoarea macedonenilor. Romînia, mi-a spus D. Dragulief, e ţara care a făcut cel mai mare bine Bulgariei, în toate împrejurările grele. De aceea Romînia e iubită şi stimată în Bulgaria mai presus decît ne-am putea închipui noi. Dacă presa romînă ar sprijini revendicările macedonenilor, ea nu va face un serviciu numai ideea de umanitate şi Bulgariei, ci şi un imens serviciu cauzei romînilor macedoneni. Bulgarii vor ţine seamă de acest sprijin şi vor şti să ne răsplătească la timp, sprijinind şi ei pe romînii din Macedonia. D. Dragulief preconizează alianţa morală a romînilor cu bulgarii în chestia Macedoniei. I. Th. Recunoaştere tacită Adevărul s’a ocupat în numărul săîi cu data de Duminică de priscina avere! milionarul ni parvenit, Anastase Stolojan. Intre altele se spunea următoarele: „Milionarul burta-verde Anast. Stolojan nu se mulţumeşte cu colosala avere pe care a făcut’o—toată lumea o ştie — din rescumpărarea titlurilor falitului Strussberst plătite în urmă de statul român, din distribuirea într’un mod fraudulos a acţiunilor Băncei Naţionale la fundarea acestui mare institut de credit, şi în fine din filoxera care distrugea toate podgoriile ţărei romîneşti“. Imediat a doua zi, Naţionalul a luat apărarea lui Stolojan, dar în ce priveşte numa' acuzaţia în Naftalină. Naţionalul ne asigură cum că Naftalina a fost găsită bună nu de D. Stolojan, ci de o comisie de specialişti. D. Stolojan n’a făcut decât să aprobe raportul comisiunea, prin urmare vina nu poate fi a D-sale. Să admitem că ’i aşa. Dar cînd te pui să aperi pe un om, atunci ori îl aperi de toate acuzaţiile care i se aduc, ori te astîmperi. Căci, când se aduc cuiva trei acuzaţii grave ca acelea aduse lui Stolojan prin Adevărul, a’l apăra numai de una, înseamnă câ recunoşti exactitetea celor-l’alte. Şi-a dat Naţionalul seama de gravitatea acestui mod de a apăra pe D. Stolojan ? Pe de altă parte nici Voinţa Naţională şi nici vre-un alt jurnal liberal n’a luat pînă acum hotărîrea de a spune măcar un singur cuvînt de apărare la adresa D-nul Stolojan. Cînd prietenii cel mai buni refuză să te apere sail o fac în mod compromiţător ca Naţionalul, asta e cu mult mai grav decîtj însăşi acuzaţiile pe care ţi le-au adus duşmanii. Ţinem s’o constatăm astăzi, pentru a ne sluji la timp oportun de constatarea asta. -------------------------1GtV------------------------ POLITICA BULGARA (Corespondenţă particulară a Adevărului) Schimbare de politică ? - O polemică ruso-bulgară. — Ce zic reprezentanţii puterilor centrale.—Ce va urma. Grozav se încurcă iţele în afacerile politice bulgare. Tot timpul cît deputaţiunea se afla la Petersburg nu se auzeau de cît declaraţiuni de dragoste reciproce. Dar deodată cu plecarea deputaţiunei din Petersburg, dispăru şi dragostea ruşilor pentru bulgari, şi în scurtă, foarte scurtă vreme şi aceea a bulgarilor pentru ruşi ! Nota oficioasă pe care firul telegrafic ne-o aduse din Petersburg ne anunţa dispreţul ruşilor pentru prinţul şi guvernul bulgar; organul oficial al guvernului bulgar Mir în articolul sau de fond de erî, din partea lui vesteşte deziluzia bulgarilor şi apropiata schimbare a politicei externe din Sofia. Polemică Guvernul bulgar prin organul sau Mir mai speră—zice,—că telegrama din Petersburg nu e oficioasă, ci numai o manoperă a inamicilor Bulgariei, dar punîndu-se un moment in ipoteza că depeșa exprimă într’adevâr opiniunea guvernului rus atacă și combate pe acesta imputîndu-î amestecat in afacerile interne ale Bulgagarieî, căci după guvernul bulgar alegerea prinţului e o chestiune internă. «Rusia ar trebui să fie cea din urmă din puteri care să protesteze contra călcărilor tractatului din Berlin prin alegerea prinţului Ferdinand, — zice Mir,— cînd alte state i’au călcat în părţile lui cele mai esenţiale. Ridicarea chestiunei dinastice de către Rusia, echivalează cu condamnarea la moarte a sentimentelor frăţeşti ce bulgarii vroiau să aibă pentru Rusia.» Limbagiul organului guvernamental se comentează în cercurile diplomatice ca o prevestire a schimbărei politicei externe bulgare. Se iveşte acum întrebarea : Găsi-va Stoiler, chiar dacă ar schimba, politica, sprijin în tripla alianţă şi Englitera ? Atitudinea puterilor centrale Spre a răspunde cu succes la această întrebare, am făcut o anchetă minuţioasă intervievînd pe cea mai mare parte a agenţilor diplomatici direct interesaţi în cauză şi iată ce am aliat: Intr’adevăr se simte că Stoiler ar fi gata de a schimba politica, cea mai bună probă sunt cuvintele ministrului de externe Nacievici: «ca eşecul deputaţiunei îl bucură căci astfel s’a compromis chestiunea rusofililor, cari pierzînd nădejdea de a se maî împăca cu Rusia, afară de o detronare a prinţului, vor fi siliţi a-şî întoarce ochii către apusul Europei . Această scimbare a lui Stoiler nu in suflă destulă încredere Angliei şi Triplei căci mai intiii Stoilef e prea slab pentru a putea lupta contra agitaţiunilor ruseşti şi apoi e compromis în chestiunea macedoniană, care oricît ar fi de pe sfîrşite, tot mai inspiră temeri Europei. * Ce va urma şi de ce ar rămînea Stoilef cînd sînt atîtea alte elemente ca Radoslavof, Grecof, Petrof, cari sînt energici, necompromişi şi cu mult mai multe garanţii pentru Europa. O criză ministerială e cu toate acestea pentru moment exclusă, şi sigur e că prinţul întorcîndu-se în Sofia (mîine se întoarce) va susţine pe Stoilef care încet, încet va reîncepe politica externă inaugurată de Stambulof. Mult timp nu va putea însă dura și cel mult in Octombre sau Noembre vom avea un minister Radoslavof-Grecoi, ce prin cunoscuta energie a lui Radoslavof va face a reintra Bulgaria din nou în era de pace și de desvoltare. Toate acestea punîndu-ne in ipoteza că prinţul vrea să rămîie pe tronul Bulgariei. Dacă însuşi prinţul Ferdinand este de opriniune că trebue să abdice şi să facă loc ruşilor, atunci ori va susţine acest minister ori va chema pe mitropolitul Clement la putere, cînd vrind, nevrind prințul Ferdinand e perdut. Pulberea fără fum Cine sunt criminalii ? Am arătat cum generalul Lahovari începuse a pregăti succesul fabricaţiunei în ţară a pulberei pentru a scăpa de samsari, însă comptase fără camarila care era agenţii chiar ai samsarilor oficiali şi naţionali din cameră şi aiurea. Intr’adevăr D. Lahovari se adresează oficial comitetului de artilerie chemîndu’l a studia măsurile ce trebuesc luate pentru a se putea fabrica în ţară pulberea şi comitetul răspunde : «Se va comanda 75.000 kil. pulbere la fabrica Rodweih, iar ministrul pune acest aviz la dosar, ne vroind să’i dea urmare şi s’a mulţumit cu atît. învinovăţim pe D. Lahovari de slăbiciune şi neprevedere căci n’a trimis imediat la plimbare pe D-nii membri ai acelui faimos comitet care se organizase în comitet al societăţei de exploatare «Rodweil şi C-nia». Dar nu este numai atît. D. Lahovari îmboldind din nou comitetul, el arată că trebue să se adreseze la fabricele din străinătate care să facă oferte pentru ridicarea în ţară a unei fabrici de pulbere, acordîndu-le sau nu exploatarea. D-nul Z. ne arată că la minister s’a primit mai multe oferte foarte serioase, dar cestiunea nu s’a tranşat încă. Să vă spunem noi ce oferte aţi primit^ * *• # Fabrica Rodweil cere o comandă de 250 mii kil. pulbere în lamele de compoziţiunea D-luî major Dragomirescu, lucrată după pirocedeul fabricei Rodweil, cu preţul de ei 12,50 kil., total 3,125.000 lei, adică maî bine de 3 milioane şi pe care o va executa în timp de 2 ani. Acest preţ este loco fabrica şi transportul aci aproape încă jumăt. milion. Bine, asta nu este fabrica din ţară ? Iată şi fabrica vine. In timpul acestor doi ani, fabrica Rodweil se angajază a procura aparate şi unelte pentru o asemenea fabrică pentru care ministerul îi va plăti 1.080.000 lei, ministerul construind fabrica cu cheltuiala sa, iar după doi ani cînd fabrica va fi construită și instalată se va determina capacitatea fabricei adică ce va putea lucra cu ea? Ce să discutăm din această îndrăzneață propunere-escrocherie . Să discutăm îngdrăzneala ei, îndrăzneala comitetului de artilerie care o patrona, ori neghiobia ministrului care sub anonimul Z se laudă de această ofertă-panama. Căci această pulbere se poate fabrica de stat cu 9 lei kilogr. Deci 250.000 kil. pulbere a 9 lei costă 2,250,000 adică 2 milioane şi un sfert. Fabrica Rodweil cerea 3,125,000 preţul a 250,000 kilogr. pulbere care cu transportul făcea 3,500,000 plus 1,080,000 pentru maşinele viitoarei fabrici, total 4 milioane şi jumăt., astfel că dacă la cele 2 milioane şi un sfert pentru a avea pulberea în ţară cu 9 lei kil. mai adăugăm milionul cerut pentru maşini — presupunînd că într’adevăr maşinele ar costa atît—face 3 milioane şi un sfert în loc de 4 milioane şi un sfert, deci 1 milion maî mult. întrebăm acum pe toţi oamenii cinstiţi, ce se făcea acest milion cerut mai mult . Nu era oare în drept comitetul de artilerie a patrona pe săracul