Adevěrul, august 1895 (Anul 8, nr. 2272-2300)
1895-08-05 / nr. 2276
4 r . va ✓ ANUL V0IT.No. 2276 NUMERUL_10 BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 ȘI 15 ALE FIECĂREI LUNI Sî SE PLĂTESC TOT-DEAUNA ÎNAINTE in Bucureşti la casa administraţie! din Jude\e şi Streinatate prin mandate POŞTALE UN AN ÎN ŢARĂ 30 LEI; IN STREIMATATE 50 LEI ŞASE LUNI „ 15 » » 1 25 I tre! luni .. 8 I I 1 13 > Un moaner in i MANUSCRIPTELE NU SE ÎNAPOIAZĂ ADMINISTRAŢIA PASAGIUL BANCEI NAŢIONALE (CASELE KARAOCOJIGEVICI) EDIŢIA A TREIA Să te fereşti Române de oură strein în ceaă ?, Alwiti SAMBATA 5 AUGUST 1895. NUIVIERUL10 BANI ANUNCIURILE DIN Bucureşti şi judeţe se primesc numai la Administraţie din Streinătate, direct la administraţie 15 la toate oficiile de publicitate anunciuri 14 pag .IV................0,30 b. linia » » » iii. .... 2,— lei » » » iii...............3,— » » INSERŢIELE ȘI RECLAMELE 3 LEI RÎNDUL. La Paris, ziarul se găseşte de vInsuri CU NUMEREL LA ’|C'*»\ kioscul No. 192, Bouleo. St.-Gihnailt,A UN NUMER VECII IU 155» BANI, -------- --------—-—r., ..j Marina romîneasca Zilele astea s’a inaugurat pentru prima oară un serviciu de navigaţie român pe Dunăre şi în curînd se va inaugura şi serviciul de navigaţie pe Mare, pînă la Constantinopol. Acest serviciu va fi deocamdată numai pentru voiajori şi mărfuri uşoare. Fără să intrăm în detalii tehnice şi administrative, lâsînd la o parte criticele de detaliu pe care le fac unele ziare, părăsind cu totul terenul discuţiilor personale şi al animozităţilor politice, vom arăta cîteva consideraţii generale asupra acestui mare pas făcut de statul român şi vom spune care credem noi câ e calea cea bună de urmat pentru ca acest serviciu de navigaţie să fie folositor ţârei. Am spus’o în atîtea rînduri : crearea de prea multe căi ferate în dauna căilor de navigaţie, a fost o mare greşalâ economică. Mai ales felul greşit în care s’au construit câile ferate, strâbătînd ţara de la un capăt la altul paralel cu Dunărea, în loc să o străbată de-a curmezişul, perpendicular pe această mare arteră de circulaţie a mărfurilor, a fost cu totul dezastruos pentru dezvoltarea comerţului nostru. Cîtâ vreme am fost o ţară închisă marelui import ca şi marelui export, pâile de comunicaţie erau numai o chestie de comoditate internă. Trebuinţele mereu crespînd ale ţarei, necesitatea de a importa şi de a exporta anual mărfuri în valoare de sutimi de milioane, au făcut însă din pâile de comunicaţie o chestie de viaţă şi de moarte pentru noi. La un moment dat ne-am izbit pe pieţele internaţionale de o concurenţa teribilă, de concurenţa Americei, pe care trebue s’o învingem cu orice preţ. Dacă eşim învinşi din această luptă aprigă, ruina va fi pentru noi fulgerătoare şi iremediabilă. De la ruina economică şi pînă la peirea politică, distanţa e imperceptibilă, mai ales pentru ţările mici şi înconjurate de vecini puternici şi lacomi. Şi oare şi arma cea mai puternică cu care America ne bate astâzi şi ne va zdrobi mîini ? Eftinătatea transportului şi suprimarea intermediarilor. Grînele americane au la dispoziţie o flotă foarte numeroasă şi care operează cu o eftinitate colosală. Această flotă duce grînele americane în marile porturi europene, de unde ele sînt cumpărate direct de marii capitalişti. Noi avem în privinţa asta o serie de neajunsuri. Mai întîi,l grînele se încarcă cu un preţ de transport enorm de la locul de producere şi pînă în gări; de la gări la porturi ele plătesc alt transport scump, ca toate transporturile pe uscat. In porturi avem de-a face în cele mai multe cazuri cu companii de transport particulare, care caută să cîştige cît mai mult. Dacă mai adăogâm birul pe care grînele noastre trebue sâ-l plătiască la o sumă de samsari şi de intermediari inutili înainte de a ajunge în depozitele marilor negustori de cereale din Anglia, Belgia şi Germania, ţările în care exportăm mai mult, uşor se poate vedea ce sume ridicute rămîn în punga cultivatorilor noştri şi cît nu e de superioară America. Dacă însă serviciul de navigaţie pe Dunăre şi pe Mare pe care îl încercăm anul acesta, dă rezultate bune, Statul ar trebui să se gîndiască şi la crearea unui serviciu pentru transporturi de mărfuri la orice distanţă. Acest serviciu ajutat de canalizarea tuturor rîurilor principale ale ţărei, poate singur să ne scape de zdrobirea economică cu care sîntem ameninţaţi. Ştim ca crearea unui asemenea serviciu şi canalizarea rîurilor ar necesita o cheltuială enormă, poate 5—600 de milioane de franci. Cum însă comerţul nostru de import şi de export e foarte mare, — el trece astâzi peste 800 de milioane de lei şi tinde tot să se mâreascâ, — pe baza unui asemenea enorm trafic se poate ori cînd găsi sumele necesare pentru crearea unui serviciu de navigaţie mare şi pentru canalizare. Un trafic de peste 800 de milioane plăteşte oricînd şi oricum 50 de milioane pentru transport, adicâ mai mult decît trebue pentru a se acoperi dobînda şi amortizarea unui capital de o jumătate de miliard. Să nu se uite câ de-aici depinde salvarea noastră economică şi sacrificiile făcute nu vor fi găsite nici odatâ exagerate cînd e în joc existenţa ţărei. Guvernul care ar pune bazele unei asemenea măreţe şi folositoare lucrări, va râmînea neperitor în analele ţârei. Vom avea oare fericirea sâ’l posedăm vre-o dată ? I. Theodopercu. Ştiri de senzaţie O nouă grupare In vederea alegerilor generale, cîţiva şefi electorali din Bucureşti, din partidul guvernamental, s’au înţeles pentru a exercita o influenţă puternică cu privire la alegerea listei de candidaţi. Această organizare va avea importanţa ei destul de mare. Dacă din această nouă grupare vor face parte căpeteniile colorilor, precum D-nii I. Brâtescu, Bălăşanu etc. neapărat că guvernul nu va putea face nimic în Bucureşti fără concursul lor şi nu va putea impune pe oricare candidat. Se spune că această combinaţie, susţinută de unele cercuri şi personagii influente, are un scop foarte precis: să nu accepte oarecari candidaturi «foarte bine cunoscute», să le combată făţiş şi chiar să lucreze în contra lor la vigoare. Pentru moment nu putem spune mai mult. Dar să nu mire pe nimeni dacă acţiunea acestei organizaţii, surdă pînă acuma, va face zgomot de îndată ce campania electorală ava fi deschisă». In Bucureşti unde guvernamentalii sînt mai siguri de izbindă, dînşii cred că îşi pot permite luesul unor lupte intestine. De aceea o să vedem lucruri frumoase, şi mulţi candidaţi, la colegiul al II-lea, cari cred că deja sunt aleși, au să asude mult, dacă chiar n’or cădea. Să așteptăm numai o lună. Telefon. Armata teritorială Ştiţi ce face ministerul de războiu cu armata teritorială? O tratează ca şi cum n’ar exista, ca şi cum ar fi o poveste dintr’o mie şi una de nopţi, nu o realitate înscrisă în buget, menită să joace într’o bună zi un rol precumpănitor în existenţa ţărei. Ştim că printre ofiţerii noştri superiori armata teritorială n’are nici o trecere, că e considerată ca o nenorocire deşi ea ne-a dat independenţa. "Asta nu-i însă suficient pentru ca o asemenea importantă instituţie a ţărei să zacă în cea mai complectă destrăbălare. Aşa de pildă ni se spune că ofiţerii celor mai multecompanii teritoriale au căpătat concedii pe timp de vară, tocmai pe timpul cînd soldaţii sînt aduşi Duminicile de la cîte 20 şi 30 de chilometri distanţă pentru a fi instruiţi. Ministrul procedează întocmai ca acela care vrea să-şi împuşte dinele cu ori ca preţ, şi î l face turbat. Pînă la realizarea visului de aur al ofiţerilor noştri superiori ca toată lumea să fie încazarmată pe trei ani, vis detestabil atît din punctul de vedere curat milităresc cît şi din punctul de vedere bugetar, trebue să îngrijim de armată aşa cum o avem. Cred şi eu că armata teritorială are să dea rezultate proaste cîtă vreme companiile vor fi lipsite de ofiţeri cari sînt îngrămădiţi numai prin biurouri, trimişi numai prin misii îndoelnice, ţinuţi ca părăsiţi prin garnizoanele mari; cîtă vreme puţinii ofiţeri trimişi pe la companiile teritoriale vor fi ocupaţi numai cu partea administrativă sau vor huzuri în concedii. Dacă aceste companii sînt lipsite de ofiţeri tocmai pe timp de vară, nu vedem pentru ce ele n’ar fi licenţiate. Cel puţin oamenii şi-ar vedea de munca cîmpului şi de alte nevoi în loc să alerge atîtea poşte pe jos pentru a fi bătuţi şi chinuiţi de cite un sergent, doi. Cerem D-lui ministru de razboiu ca să nu ’şi mai bată joc de armata teritorială, căci ori ce-ar crede D-lui şii alţii ca D-lui, într’însa stă toată nădejdea ţărei, nu în biroucraţii în uniformă de pe la ministere şi nici în nenorociţii abrutizaţi şi desnădăjduiţi de chinurile serviciului permanent. Şi dacă ofiţerii au nevoe de congedii, să li se dea iarna cît ar pofti iar nu vara, sau cel puţin să li se dea în aşa mod ca să nu se desorganize cu totul companiile teritoriale. I. Th. T I PUR I 5 Ionescu Th. Floraru. Vinde fructe în faţa băcăniei Moceanu şi are prăvălie în strada Cîmpineanu Domnu Ionescu este un specimen rar printre negustorii români căci e un bărbat comic, glumeţ şi foarte dibaciu în comerţ. Odinioară, cu vînzarea pepenilor, a „cantalogilor“ şi a pătlăgelelor făcuse parale bunicele, dar, ca ori ce romîn care se respectă, s’a pus pe chefuit şi pe cheltuit. Va căzut cu tronc la inimă „şanţ antereu de la cafeneaua Kosman şi pentru hatîrul lor a făcut pe baronul. Dar cheltuielele pe picior mare n’au putut dura prea mul aşa că, într’o bună dimineaţă, D. Ionescu Th. Floraru s’a văzut nevoit să revie la nobila meserie a cobiliţei. Domnul Ionescu, care vorbeşte şi franţuzeşte în orele sale perdute, ţine la toate bunele tradiţiuni naţionale. La sf. Gheorghe instalează un cîntar în faţa prăvăliei şi nu trece client fără să’l tragă la măsură. La ziua D-sale onomastică muzica îi cântă înaintea prăvăliei şi Ionescu face pe leventul căci îşi cinsteşte muzicanţii după ce le dă dreptul lor. Are un singur cusur: vinde scump peste măsură. Vardalabum propunere, însă norvegianul a declarat că cu toate astea şi-o susţine. A urmat apoi incidentul cu combaterea şi susţinerea ideii de a se ţine viitoarea conferenţă la Budapesta. Telegraful ne-a adus ştirea că romii au rămas în minoritate cu protestarea lor. Amănuntele acestei discuţii nu le vom cunoaşte pînă mâine. Vest. PENTRU PACE Conferinţa interparlamentară. — Ziua întiia. Germania pacinică. Propuneri şi constatări. Incidente mai puţin pacinice. Conferinţa interparlamentară pentru pace care s’a întrunit anul acesta la Bruxelles şi-a ţinut prima şedinţă în ziua de 1 ( 13 August. Iată un extras din dările de seamă telegrafice ale ziarelor vieneze despre această primă şedinţă . La constituirea conferinţei au fost de faţă 60 de delegaţi, reprezintînd 14 ţări. Preşedinte a fost aclamat senatorul belgian Descamps Şedinţa de dimineaţă a fost ocupată cu discursurile de bună-venire, etc. Ministrul lucrărilor publice, D Nyssens, a salutat conferinţa şi a vorbit într’o cuvintare mai lungă despre scopul conferinţei, care ar trebui să fie: a restrînge forţa şi a desvolta dreptul. Germania pacinică Deputatul german Dr. Hirsch a spus că Germania vrea pacea, dovadă cuvintele rostite de împăratul Wilhelm la Kiel. Datoria guvernelor,—a zis deputatul german, — ar fi ca să uşureze pe cit e cu putinţă naţiunile de sarcinile militarismului, cari le ruinează tot atît de mult cît şi răsboaiele chiar. A terminat apoi spunind că e fericit d’a putea apăra cauza păcii intr’o ţară pacinică cum e Belgia. Propuneri şi constatări Danezul Bajer a declarat că in Danemarca e vorba serios de chestiunea de a se introduce principiul arbitragiului internaţional. Spaniolul Marco Narivato a ţinut o cuvintare elocventă spunind că constituţiunile ar trebui să ridice regenţilor dreptul de a declara război, cînd poporul, bărbaţi şi femei, s’ar pronunţa printr’un plebiscit în contra răsboiului. Baronul de Pirquet a constatat că ideia păcii prinde din ce în ce mai mult teren şi că aceasta contribue la menţinerea păcii universale. In şedinţa de după amiazi represintanţii diferitelor naţiuni şi-au citit raporturile despre activitatea ligei pentru pace. Ce mai important incident de relevat din această parte a desbaterilor a fost rezoluţia propusă de fostul deputat belgian Houzeau de Lahaie în numele comisiunii speciale, de a se întemeia un tribunal de arbitraj internaţional permanent. Rezoluţiunea această e însoţită de un ante-proect cuprinzind 15 articole. Incidente mai puţin... pacinice Un deputat norvegian a cerut ca să se ocupe congresul şi de conflictul dintre Norvegia şi Suedia. Un deputat englez a combătut această pro Crimele militare Corespondentul nostru din Cîmpina ne dă astăz! chiar textul scrisorei nenorocitului soldat Morărescu Constantin, care s’a sinucis ne mai putînd suferi bătăile din cazarmă. Corespondentul nostru ne mai semnalează și alte fapte grave care stau în legătură cu această crimă militară şi asupra cărora atragem atît atenţia cititorilor cît şi a autorităţilor superioare militare. Pe de altă parte vedem că numărul dezertorilor din armată sporeşte necontenit, iar mulţi din el fug peste graniţă. După cît pare oraşele Bulgariei limitrofe sînt pline de dezertori romîni, precum şi oraşele de pe malul Prutului din Basarabia. Ni s’a afirmat că mai deună-zi trei soldaţi din regimentul 11 de infanterie din Galaţi, au trecut Prutul înnot şi s’a fi refugiat în Basarabia pentru ca să scape de chinurile cazarmei. Ni s’a mai afirmat că marea majoritate a bandelor de tîlhari din Dobrogea erau sau sînt formate din dezertori, desperaţi de bătăi barbare. Nu mai invocăm sentimentele de umanitate. Starea asta nenorocită creată de unii ofiţeri barbari poate să dea însă naştere unor evenimente înspăimîntătoare. Ce-aţi zice, D-lor de la guvern, dacă v’aţi pomeni într’o zi cu o serie de revolte militare sau dacă pe timp de războifi primele gloanţe ale soldaţilor desnădajduiţi vor secera mai întîifi pe propriii lor şefii Dacă nu de milă şi nici din patriotizm nu luaţi măsuri de îndreptare, luaţi-le măcar de teamă. Dați un exemplu cu anchetarea sinuciderei soldatului Morărescu, Lynx. -«Zsn- Tîpcjiți de rimatel*! Umilirea veterinarilor noștri. — Politicianismul în serviciul veterinar.—La București.—La Severin. Mijloace de îndreptare.—Numire ilegală. Am spus într’unul din numerile trecute cum ministerul domeniilor vrea să puie în capul tîrguluî de rîmătorî din Severin pe un veterinar ungur, absolut incapabil şi ignorant. D. Carp a recurs la măsura asta umilitoare pentru veterinarii noştri şi ilegală în acelaş timp, în urma epidemiei care s’a ivit mai deunăzi in tîrgul de următorî, pricinuind statului şi particularilor pagube enorme. Vina politicianismului Acest dezastru trebuia să-l facă pe D. Carp să se supere în contra politicianismului ordinar, iar nu in contra corpului medicilor veterinari romîni, căci iată cum s’au petrecut lucrurile : Porcii bolnavi cari au molipsit tot trigul, aparţineau unui negustor din judeţul Ilfov. Acest negustor căpătase certificat de sănătate de la D. P. Constantinescu, medic al oraşului Bucucureşti, care nici măcar nu văzuse porcii. Acest Domn Constantinescu e protejatul tuturor guvernelor şi ca atare se ocupă mai mult cu daraverile politice de mahala decît cu serviciile pe cari le are. îndepărtat din serviciu pe cînd era primar C. A. Rosetti, îndepărtat de la aleatorii de Pake, el continuă totuşi a fi medicul şef al halelor, al Capitalei și al îmbarcărilor in vagoane. D. Carp trebuia să se supere pe aces orator şi agent electoral al guvernului, nu pe întregul corp veterinar. Asupra acestui D. medic veterinar P. Constantinescu vom mai reveni. La Severin Cu tîrgul de rîmătorî de la Severin s’a întîmplat acelaș lucru: politicianismul ordinar a făcut și a desfăcut totul. Serviciul veterinar din acest important tîrg era condus numai după cheful prefecţilor şi al politicianilor de acolo. Medicii veterinari n’aveau nici o stabilitate ci erau o simplă jucărie în mina politicianilor. Probe: La 1887 era director al tîrguluî D. dr. Săvoiu şi medic veterinar D. Oceanu. Politicianul Stănescu a cerut înlocuirea D-lui Oceanu prin protejatul său Condrus; ctnd puterea D-lui Stănescu s’a dus pe copcă, un alt politician stărueşte ca D. Condrus să fie înlocuit prin D. Bungheţianu. Acesta moare in curînd şi in locul lui se numeşte un protejat al D-lui Marghiloman, om fără drepturi de a ocupa slujba şi care fâcind nişte abuzuri a fost înlocuit. Apoi s’au numit ba medicul veterinar al judeţului, ba un medic militar trecător ca frunza pe apă, in fine era o harababură teribilă cu tirgul. Acum in urmă, după stăruinţele D-lui Popov de la Domenii şi ale D-lui Lăcusteanu, directorul şcoalei veterinare, se numeşte la Severin un Domn AM Constantinescu, care a contribuit prin culpabila-i neglijenţă la propagarea dezastruoasei . pidemiî. D. Ahil Constantinescu fusese unul din elevii cei mai slabi ai şcoaleî veterinare şi corpul veterinarilor din Capitalâ era in contra numireî lui la Severin Iată, D-le Carp de ce acest nenorocit tîrg a avut sâ sufere atîtea neajunsuri. Pricina nu-i incapacitatea veterinarilor noştri ci amestecul nepotismului, a favoritismului şî a politicianismului în toate. Măsuri de îndreptare Nu prin aducerea unui ungur incapabil se pot îndrepta lucrurile. Iată ce propun oamenii competenţi în materie : 1) Serviciul veterinar al tirgului să treacă la ministerul de interne care poate să supravegheze mersul serviciului prin inspectorii săi veterinari. 2) Postul de veterinar al tîrguluî sâ se dea prin concurs, şi 3) Sâ se pue capăt destrăbălăreî financiare şi administrative care domneşte la tîrg. Numire ilegală Numirea medicului ungur nu e numai o ruşine ci şi un act ilegal. Nu poate fi numit acolo decît un medic care are drepturile cetăţeneşti. In cît D. Carp poate să ne cruţe de umilire şi să îndrepte starea nenorocită a tîrguluî din Severin numai prin stîrpirea influenţei politicianismului acolo unde nu-i ferbe oala. Vom mai reveni. Index. PIN CARNET Chestia apel Mi se pare că nici la anul n’o si bem apa mai buni în Bucureşti. Acuma e vorba ca toate lucrările de la Chiajna să fie părăsite iar încercările şi sondagiile să înceapă în altă parte. Aşa se întimplă cînd se umblă cu cîrpeți, cu lucrări pe jumătate şi cu paliative. Dacă din capul locului s’ar fi hotărît o măsură sănătoasă, dacă consiliul comunal ar fi decis aducerea apei din munţi, astăzi am fi avut o excelentă apă în Bucureşti. Dar ni s’ar spune şi ni s’a spus de atîtea ori că aducerea apei tocmai de la munţi ar costa prea scump, căci ar necesita cheltueli peste măsură de mari. Evident că va fi aşa. Apoi şi copiii ştiai că lucrul bun costă mult, că lucrul prost costă ieftin, că lucrul foarte bun costă foarte scump. Acestea sunt nişte adevăruri elementare şi nu mai e nevoie să fie repetate. Aducerea apei de la Cîmpulung va costa scump, dar cel puţin vom avea apă. Dar actuala instalaţie şi cu toate reparaţiile succesive şi cu noua instalaţie—paliativ ce se proectează—nu au costat şi nu o să coste parale ? Am cheltuit bani destui şi aşa, am asvîrlit pe gîrlă destule milioane şi n’avem nimic în schimb. Dacă primăria Bucureştilor ar fi cheltuit cîteva milioane mai mult, dacă ar fi făcut un împrumut însemnat încă de acum zece ani, se putea face treabă cum se cade. Măcar dacă acuma le va veni celor de la comună gindul cel bun şi tot ar fi bine , dar mi se pare că eroarea cea veche şi frica de cheltueli persistă, aşa că sîntem ameninţaţi cu alţi bani pe gîrlă şi cu altă ediţie de apă proastă. Iată ce ne aşteaptă. Memphis. Manca spornic In ciuda tuturor atacurilor pătimaşe, a calomniilor şi a zeflemelelor, D. Gr. Mano conduce mai departe, şi conduce cu succes lucrările pentru înfiinţarea flotilei romane pe Dunăre şi pe Mare. Deja mai multe vapoare au fost puse în circulaţie pe marele fluviu şi, în aplausele oraşelor dunărene, precum Severinul, Galații, Brăila, pavilionul român a început să se plimbe mîndru pe acolo pe unde numai culorile străine aveau dreptul să se arate. Cînd navigațiunea romînă pe Dunăre a fost definitiv hotărîtă societatea austriacă a trecut Regiei române toate instalaţiunile sale, iar Regia s’a grăbit să se folosească de toate precum şi de cei mai competenţi funcţionari ai acelei administraţii. Afacerea e deja foarte bine organizată, succesul material ca şi cel moral este pe deplin asigurat, iar ungurii, cari sunt geloşi de toate izbînzile noastre, ţipă pe toate tonurile şi fac apeluri desperate la guvernul maghiar. In curînd vom avea şi navigaţiunea pe Mare aşa că de alungul ţărmurilor române şi pe Dunăre şi pe Mare vor circula pretutindeni vapoare cu culorile noastre, spunind lumei şi mai întîi şi nouă că nu sîntem incapabili de muncă şi că putem ţine preţ cu succes în lupta universală pentru existenţă. Alături cu cetăţenii Brăilei, Galaţilor şi Severinuluî trimetem D-lui Gr. Manu felicitările noastre. Dragoş. ———— —— ............... ■ ■»