Adevěrul, august 1895 (Anul 8, nr. 2272-2300)

1895-08-05 / nr. 2276

4 r . v­a ✓ ANUL V0IT.­No. 2276 NUMERUL_10 BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 ȘI 15 ALE FIE­CĂREI LUNI Sî SE PLĂTESC TOT-DEA­UNA ÎNAINTE in Bucureşti la casa administraţie! din Jude\e şi Streinatate prin mandate POŞTALE UN AN ÎN ŢARĂ 30 LEI; IN STREIMATATE 50 LEI ŞASE LUNI „ 15 » » 1 25 I tre! luni .. 8 I I 1 13 > Un moaner in i MANUSCRIPTELE NU SE ÎNAPOIAZĂ ADMINISTRAŢIA PASAGIUL BANCEI NAŢIONALE (CASELE KARAOCOJIGEVICI) EDIŢIA A TREIA Să te fereşti Române de oură strein în ceaă ?, Alwiti SAMBATA 5 AUGUST 1895. NUIVIERUL10 BANI ANUNCIURILE DIN Bucureşti şi judeţe se primesc numai la Administraţie din Streinătate, direct la administraţie 15 la toate oficiile de publicitate anunciuri 14 pag .IV................0,30 b. linia » » » iii. .... 2,— lei » » » i­ii...............3,— » » INSERŢIELE ȘI RECLAMELE 3 LEI RÎNDUL. La Paris, ziarul se găseşte de vInsuri CU NUMEREL LA ’|C'*»\ kioscul No. 192, Bouleo. St.-Gihnailt,A UN NUMER VECII IU 155» BANI, -------- --------—-—r.,­ ..j Marina romîneasca Zilele astea s’a inaugurat pentru prima oară un serviciu de navigaţie ro­mân pe Dunăre şi în curînd se va inau­gura şi serviciul de navigaţie pe Mare, pînă la Constantinopol. Acest serviciu va fi de­ocamdată numai pentru voia­jori şi mărfuri uşoare. Fără să intrăm în detalii tehnice şi administrative, lâsînd la o parte criti­cele de detaliu pe care le fac unele ziare, părăsind cu totul terenul discu­­ţiilor personale şi al animozităţilor po­litice, vom arăta cîte­va consideraţii generale asupra acestui mare pas făcut de statul român şi vom spune care cre­dem noi câ e calea cea bună de ur­mat pentru ca acest serviciu de navi­gaţie să fie folositor ţârei. Am spus’o în atîtea rînduri : crea­­rea de prea multe căi ferate în dauna căilor de navigaţie, a fost o mare gre­­şalâ economică. Mai ales felul greşit în care s’au construit câile ferate, strâ­­bătînd ţara de la un capăt la altul pa­ralel cu Dunărea, în loc să o străbată de-a curmezişul, perpendicular pe acea­stă mare arteră de circulaţie a mărfu­rilor, a fost cu totul dezastruos pentru dezvoltarea comerţului nostru. Cîtâ vreme am fost o ţară închisă marelui import ca şi marelui export, pâile de comunicaţie erau numai o che­stie de comoditate internă. Trebuinţele mereu crespînd ale ţarei, necesitatea de a importa şi de a exporta anual măr­furi în valoare de sutimi de milioane, au făcut însă din pâile de comunicaţie o chestie de viaţă şi de moarte pen­tru noi. La un moment dat ne-am izbit pe pieţele internaţionale de o concurenţa teribilă, de concurenţa Americei, pe care trebue s’o învingem cu ori­ce preţ. Dacă eşim învinşi din această luptă aprigă, ruina va fi pentru noi fulge­rătoare şi iremediabilă. De la ruina e­­conomică şi pînă la peirea politică, distanţa e imperceptibilă, mai ales pen­tru ţările mici şi înconjurate de vecini puternici şi lacomi. Şi oare şi arma cea mai puternică cu care America ne bate astâ­zi şi ne va zdrobi mîini ? Eftinătatea transportului şi suprimarea intermediarilor. Grînele americane au la dispoziţie o flotă foarte numeroasă şi care operează cu o efti­­nitate colosală. Această flotă duce grînele americane în marile porturi eu­ropene, de unde ele sînt cumpărate di­rect de marii capitalişti. Noi avem în privinţa asta o serie de neajunsuri. Mai întîi,l grînele se în­carcă cu un preţ de transport enorm de la locul de producere şi pînă în gări; de la gări la porturi ele plătesc alt transport scump, ca toate trans­porturile pe uscat. In porturi avem de-a face în cele mai multe cazuri cu companii de trans­port particulare, care caută să cîştige cît mai mult. Dacă mai adăogâm bi­rul pe care grînele noastre trebue sâ-l plătiască la o sumă de samsari şi de intermediari inutili înainte de a ajunge în depozitele marilor negustori de ce­reale din Anglia, Belgia şi Germania, ţările în care exportăm mai mult, uşor se poate vedea ce sume ridicute rămîn în punga cultivatorilor noştri şi cît nu e de superioară America. Dacă însă serviciul de navigaţie pe Dunăre şi pe Mare pe care îl încer­căm anul acesta, dă rezultate bune, Statul ar trebui să se gîndiască şi la crearea unui serviciu pentru transpor­turi de mărfuri la ori­ce distanţă. Acest serviciu ajutat de canalizarea tuturor rîurilor principale ale ţărei, poate singur să ne scape de zdrobirea economică cu care sîntem ameninţaţi. Ştim ca crearea unui asemenea ser­­viciu şi canalizarea rîurilor ar necesita o cheltuială enormă, poate 5—600 de milioane de franci. Cum însă comerţul nostru de import şi de export e foarte mare, — el trece astâ­zi peste 800 de milioane de lei şi tinde tot să se mâreascâ, — pe baza unui asemenea enorm trafic se poate ori cînd găsi sumele necesare pentru crearea unui serviciu de navigaţie mare şi pentru canalizare. Un trafic de peste 800 de milioane plăteşte ori­cînd şi ori­cum 50 de milioane pentru trans­port, adicâ mai mult de­cît trebue pen­tru a se acoperi dobînda şi amortiza­rea unui capital de­ o jumătate de mi­liard. Să nu se uite câ de-aici depinde sal­varea noastră economică şi sacrificiile făcute nu vor fi găsite nici o­datâ exa­gerate cînd e în joc existenţa ţărei. Guvernul care ar pune bazele unei asemenea măreţe şi folositoare lucrări, va râmînea neperitor în analele ţârei. Vom avea oare fericirea sâ’l posedăm vre-o dată ? I. Theodopercu. Ştiri de senzaţie O nouă grupare In vederea alegerilor generale, cîţi­va şefi electorali din Bucureşti, din partidul guvernamental, s’au înţeles pentru a exer­­cita o influenţă puternică cu privire la a­­legerea listei de candidaţi. Această organizare va avea importanţa ei destul de mare. Dacă din această nouă grupare vor face parte căpeteniile colorilor, precum D-nii I. B­rât­escu, Bălăşanu etc. neapărat că gu­vernul nu va putea face nimic în Bucureşti fără concursul lor şi nu va putea impune pe ori­care candidat. Se spune că această combinaţie, susţi­nută de unele cercuri şi personagii influ­ente, are un scop foarte precis: să nu ac­cepte oare­cari candidaturi «foarte bine cunoscute», să le combată făţiş şi chiar să lucreze în contra lor la vigoare. Pentru moment nu putem spune mai mult. Dar să nu mire pe nimeni dacă ac­ţiunea acestei organizaţii, surdă pînă acuma, va face zgomot de îndată ce campania electorală ava fi deschisă». In Bucureşti unde guvernamentalii sînt mai siguri de izbindă, dînşii cred că îşi pot permite luesul unor lupte intestine. De a­­ceea o să vedem lucruri frumoase, şi mulţi candidaţi, la colegiul al II-lea, cari cred că deja sunt aleși, au să asude mult, dacă chiar n’or cădea. Să așteptăm numai o lună. Telefon. Armata teritorială Ştiţi ce face ministerul de războiu cu armata teritorială? O tratează ca şi cum n’ar exista, ca şi cum ar fi o poveste dintr’o mie şi una de nopţi, nu o reali­tate înscrisă în buget, menită să joace într’o bună zi un rol precumpănitor în existenţa ţărei. Ştim că printre ofiţerii noştri superiori armata teritorială n’are nici o trecere, că e considerată ca o nenorocire de­şi ea ne-a dat independenţa. "Asta nu-i­­ însă suficient pentru ca o asemenea impor­tantă instituţie a ţărei să zacă în cea mai complectă destrăbălare. Aşa de pildă ni se spune că ofiţerii ce­lor mai multe­­companii teritoriale au­ căpătat concedii pe timp de vară, tocmai pe timpul cînd soldaţii sînt aduşi Dumi­nicile de la cîte 20 şi 30 de chilometri distanţă pentru a fi instruiţi. Ministrul procedează întocmai ca acela care vrea să-şi împuşte dinele cu ori ca preţ, şi î l face turbat. Pînă la realizarea visului de aur al ofiţerilor noştri supe­riori ca toată lumea să fie încazarmată pe trei ani, vis detestabil atît din punc­tul de vedere curat milităresc cît şi din punctul de vedere bugetar, trebue să în­grijim de armată aşa cum o avem. Cred şi eu că armata teritorială are să dea rezultate proaste cîtă vreme compa­niile vor fi lipsite de ofiţeri cari sînt în­grămădiţi numai prin biurouri, trimişi numai prin misii îndoelnice, ţinuţi ca părăsiţi prin garnizoanele mari; cîtă vre­me puţinii ofiţeri trimişi pe la compa­niile teritoriale vor fi ocupaţi numai cu partea administrativă sau vor huzuri în concedii. Dacă aceste companii sînt lipsite de o­­fiţeri tocmai pe timp de vară, nu vedem pentru ce ele n’ar fi licenţiate. Cel puţin oamenii şi-ar vedea de munca cîmpului şi de alte nevoi în loc să alerge atîtea poşte pe jos pentru a fi bătuţi şi chinuiţi de cite un sergent, doi. Cerem D-lui ministru de razboiu ca să nu ’şi mai bată joc de armata teritorială, căci ori ce-ar crede D-lui şii alţii ca D-lui, într’însa stă toată nădejdea ţărei, nu în biroucraţii în uniformă de pe la minis­tere şi nici în nenorociţii abrutizaţi şi desnădăjduiţi de chinurile serviciului per­manent. Şi dacă ofiţerii au nevoe de congedii, să li se dea iarna cît ar pofti iar nu va­ra, sau cel puţin să li se dea în aşa mod ca să nu se desorganize cu totul com­paniile teritoriale. I. Th. T I PUR I 5 Ionescu Th. Floraru. Vinde fructe în faţa băcăniei Moceanu şi are prăvălie în strada Cîmpineanu Domnu Ionescu este un specimen rar printre negustorii români căci e un bărbat comic, glumeţ şi foarte dibaciu în comerţ. Odinioară, cu vînzarea pepenilor, a „cantalogi­­lor“ şi a pătlăgelelor făcuse parale bunicele, dar, ca ori ce romîn care se respectă, s’a pus pe che­fuit şi pe cheltuit. Va căzut cu tronc la inimă „şanţ antereu de la cafeneaua Kosman şi pentru hatîrul lor a făcut pe baronul. Dar cheltuielele pe picior mare n’au putut dura prea mul aşa că, într’o bună dimi­neaţă, D. Ionescu Th. Floraru s’a văzut nevoit să revie la nobila meserie a cobiliţei. Domnul Ionescu, care vorbeşte şi franţuzeşte în orele sale perdute, ţine la toate bunele tradiţiuni naţionale. La sf. Gheorghe instalează un cîntar­ în faţa prăvăliei şi nu trece client fără să’l tragă la măsură. La ziua D-sale onomastică muzica îi cântă înaintea prăvăliei şi Ionescu face pe leven­tul căci îşi cinsteşte muzicanţii după ce le dă dreptul lor. Are un singur cusur: vinde scump peste mă­sură. Vardalabum propunere, însă norvegianul a declarat că cu toate astea şi-o susţine. A urmat apoi incidentul cu combaterea şi susţinerea ideii de a se ţine viitoarea confe­­renţă la Budapesta. Telegraful ne-a adus ştirea că romi­­i au rămas în minoritate cu protes­tarea lor. Amănuntele acestei discuţii nu le vom cunoaşte pînă mâine. Vest. PENTRU PACE Conferinţa interparlamentară. — Ziua în­tiia. Germania pacinică.­ Propuneri şi constatări. Incidente mai pu­ţin pacinice. Conferinţa interparlamentară pentru pace care s’a întrunit anul acesta la Bruxelles şi-a ţinut prima şedinţă în ziua de 1 ( 13­ August. Iată un extras din dările de seamă telegrafice ale ziarelor vieneze despre această primă şe­dinţă . La constituirea conferinţei au fost de faţă 60 de delegaţi, reprezintînd 14 ţări. Preşedinte a fost aclamat senatorul belgian Descamps Şedinţa de dimineaţă a fost ocupată cu dis­cursurile de bună-venire, etc. Ministrul lucrărilor publice, D Nyssens, a salutat conferinţa şi a vorbit într’o cuvintare mai lungă despre scopul conferinţei, care ar trebui să fie: a restrînge forţa şi a desvolta dreptul. Germania pacinică Deputatul german Dr. Hirsch a spus că Ger­mania vrea pacea, dovadă cuvintele rostite de împăratul Wilhelm la Kiel. Datoria guvernelor,—a zis deputatul german, — ar fi ca să uşureze pe cit e cu putinţă na­ţiunile de sarcinile militarismului, cari le rui­nează tot atît de mult cît şi­ răsboaiele chiar. A terminat apoi spunind că e fericit d’a putea apăra cauza păcii intr’o ţară pacinică cum e Belgia. Propuneri şi constatări Danezul Bajer a declarat că in Danemarca e vorba serios de chestiunea de a se introduce principiul arbitragiului internaţional. Spaniolul Marco Narivato a ţinut o cuvintare elocventă spunind că constituţiunile ar trebui să ridice regenţilor dreptul de a declara război, cînd poporul, bărbaţi şi femei, s’ar pronunţa printr’un plebiscit în contra răsboiului. Baronul de Pirquet a constatat că ideia păcii prinde din ce în ce mai mult teren şi că a­­ceasta contribue la menţinerea păcii universale. In şedinţa de după amiazi represintanţii dife­ritelor naţiuni şi-au citit raporturile despre ac­tivitatea ligei pentru pace. Ce mai important incident de relevat din a­­ceastă parte a desbaterilor a fost rezoluţia pro­pusă de fostul deputat belgian Houzeau de La­­haie în numele comisiunii speciale, de a se în­temeia un tribunal de arbitraj internaţional per­manent. Rezoluţiunea această e însoţită de un ante-proect cuprinzind 15 articole. Incidente mai puţin... pacinice Un deputat norvegian a cerut ca să se ocupe congresul şi de conflictul dintre Norvegia şi Suedia. Un deputat englez a combătut această pro­ Crimele militare Corespondentul nostru din Cîmpina ne dă astă­z! chiar textul scrisorei nenorocitului soldat Morărescu Constantin, care s’a sinucis ne mai putînd suferi bătăile din cazarmă. Corespondentul nostru ne mai semnalează și alte fapte grave care stau în legătură cu a­­ceastă crimă militară şi asupra cărora atra­gem atît atenţia cititorilor cît şi a autorită­ţilor superioare militare. Pe de altă parte vedem că numărul dezer­torilor din armată sporeşte necontenit, iar mulţi din el fug peste graniţă. După cît pare oraşele Bulgariei limitrofe sînt pline de de­zertori romîni, precum şi oraşele de pe malul Prutului din Basarabia. Ni s’a afirmat că mai deună-zi trei soldaţi din regimentul 11 de infanterie din Galaţi, au trecut Prutul înnot şi s’a fi refugiat în Ba­sarabia pentru ca să scape de chinurile cazar­­mei. Ni s’a mai afirmat că marea majoritate a bandelor de tîlhari d­in Dobrogea erau sau sînt formate din dezertori, desperaţi de bătăi barbare. Nu mai invocăm sentimentele de umanitate. Starea asta nenorocită creată de unii ofiţeri barbari poate să dea însă naştere unor eveni­mente înspăimîntătoare. Ce-aţi zice, D-lor de la guvern, dacă v’aţi pomeni într’o zi cu o serie de revolte militare sau dacă pe timp de războifi primele gloanţe ale soldaţilor desnă­­dajduiţi vor secera mai întîifi pe propriii lor şefii Dacă nu de milă şi nici din patriotizm nu luaţi măsuri de îndreptare, luaţi-le măcar de teamă. Dați un exemplu cu anchetarea sinu­­ciderei soldatului Morărescu, Lynx. -«Zsn- Tîpcjiți de rimatel*! Umilirea veterinarilor noștri. — Politicia­nismul în serviciul veterinar.—La Bu­curești.—La Severin. Mijloace de îndreptare.—Numire ilegală. Am spus într’unul din numerile trecute cum ministerul domeniilor vrea să puie în capul tîrguluî de rîmătorî din Severin pe un veterinar ungur, absolut incapabil şi ignorant. D. Carp a recurs la măsura asta umilitoare pentru veterinarii noştri şi ilegală în acelaş timp, în urma epidemiei care s’a ivit mai deună­zi in tîrgul de ur­­mătorî, pricinuind statului şi particulari­lor pagube enorme. Vina politicianismului Acest dezastru trebuia să-l facă pe D. Carp să se supere în contra politicianis­mului ordinar, iar nu in contra corpului medicilor veterinari romîni, căci iată cum s’au petrecut lucrurile : Porcii bolnavi cari au molipsit tot tri­­gul, aparţineau unui negustor din judeţul Ilfov. Acest negustor căpătase certificat de sănătate de la D. P. Constantinescu, me­dic al oraşului Bucucureşti, care nici mă­car nu văzuse porcii. Acest Domn Constantinescu e protejatul tuturor guvernelor şi ca atare se ocupă mai mult cu daraverile politice de mahala de­cît cu serviciile pe cari le are. înde­părtat din serviciu pe cînd era primar C. A. Rosetti, îndepărtat de la aleatorii de Pake, el continuă totuşi a fi medicul şef al halelor, al Capitalei și al îmbarcărilor in vagoane. D. Carp trebuia să se supere pe aces o­­rator şi agent electoral al guvernului, nu pe întregul corp veterinar. Asupra acestui D. medic veterinar P. Constantinescu vom mai reveni. La Severin Cu tîrgul de rîmătorî de la Severin s’a întîmplat acelaș lucru: politicianismul or­dinar a făcut și­ a desfăcut totul. Serviciul veterinar din acest important tîrg era con­dus numai după cheful prefecţilor şi al politicianilor de acolo. Medicii veterinari n’aveau nici o stabilitate ci erau o simplă jucărie în mina politicianilor. Probe: La 1887 era director al tîrguluî D. dr. Săvoiu şi medic veterinar D. Oceanu. Politicianul Stănescu a cerut înlocuirea D-lui Oceanu prin protejatul său Condrus; ctnd puterea D-lui Stănescu s’a dus pe copcă, un alt politician stărueşte ca D. Condrus să fie înlocuit prin D. Bunghe­­ţianu. Acesta moare in curînd şi in locul lui se numeşte un protejat al D-lui Mar­ghiloman, om fără drepturi de a ocupa slujba şi care fâcind nişte abuzuri a fost înlocuit. Apoi s’au numit ba medicul veterinar al judeţului, ba un medic militar trecător ca frunza pe apă, in fine era o haraba­bură teribilă cu tirgul. Acum in urmă, după stăruinţele D-lui Popov de la Domenii şi ale D-lui Lăcus­­teanu, directorul şcoalei veterinare, se nu­meşte la Severin un Domn AM Constant­i­­nescu, care a contribuit prin culpabila-i neglijenţă la propagarea dezastruoasei .­ pidemiî. D. Ahil Constantinescu fusese u­­nul din elevii cei mai slabi ai şcoaleî ve­terinare şi corpul veterinarilor din Capi­­talâ era in contra numireî lui la Severin Iată, D-le Carp de ce acest nenorocit tîrg a avut sâ sufere atîtea neajunsuri. Pri­cina nu-i incapacitatea veterinarilor noş­tri ci amestecul nepotismului, a favoritis­mului şî­ a politicianismului în toate. Măsuri de îndreptare Nu prin aducerea unui ungur incapabil se pot îndrepta lucrurile. Iată ce propun oamenii competenţi în materie : 1) Serviciul veterinar al tirgului să trea­că la ministerul de interne care poate să supravegheze mersul serviciului prin inspec­torii săi veterinari. 2) Postul de veterinar al tîrguluî sâ se dea prin concurs, şi 3) Sâ se pue capăt destrăbălăreî finan­ciare şi administrative care domneşte la tîrg. Numire ilegală Numirea medicului ungur nu e numai o ruşine ci şi un act ilegal. Nu poate fi numit acolo de­cît un medic care are drep­turile cetăţeneşti. In cît D. Carp poate să ne cruţe de u­­milire şi să îndrepte starea nenorocită a tîrguluî din Severin numai prin stîrpirea influenţei politicianismului acolo unde nu-i ferbe oala. Vom mai reveni. Index. PIN CARNET Chestia apel Mi se pare că nici la anul n’o si bem apa mai buni în Bucureşti. Acuma e vorba ca toate lucrările de la Chiajna să fie părăsite iar în­cercările şi sondagiile să înceapă în altă parte. Aşa se întimplă cînd se umblă cu cîrpeți, cu lucrări pe jumătate şi cu paliative. Dacă din capul locului s’ar fi hotărît o măsură să­nătoasă, dacă consiliul comunal ar fi decis a­­ducerea apei din munţi, astă­zi am fi avut o excelentă apă în Bucureşti. Dar ni s’ar spune şi ni s’a spus de atîtea ori că aducerea apei tocmai de la munţi ar costa prea scump, căci ar necesita cheltueli peste măsură de mari. Evident că va fi aşa. Apoi şi copiii ştiai că lucrul bun costă mult, că lucrul prost costă ieftin, că lucrul foarte bun costă foarte scump. Acestea sunt nişte adevăruri elementare şi nu mai e nevoie să fie repetate. Aducerea apei de la Cîmpulung va costa scump, dar cel puţin vom avea apă. Dar ac­tuala instalaţie şi cu toate reparaţiile succe­sive şi cu noua instalaţie—paliativ ce se pro­­ectează—nu au costat şi nu o să coste parale ? Am cheltuit bani destui şi aşa, am asvîrlit pe gîrlă destule milioane şi n’avem nimic în schimb. Dacă primăria Bucureştilor ar fi chel­tuit cîte­va milioane mai mult, dacă ar fi fă­cut un împrumut însemnat încă de acum zece ani, se putea face treabă cum se cade. Măcar dacă acuma le va veni celor de la comună gindul cel bun şi tot ar fi bine , dar mi se pare că eroarea cea veche şi frica de cheltueli persistă, aşa că sîntem ameninţaţi cu alţi bani pe gîrlă şi cu altă ediţie de apă proastă. Iată ce ne aşteaptă. Memphis. Manca spornic­ In ciuda tuturor atacurilor pătimaşe, a calomniilor şi a zeflemelelor, D. Gr. Mano conduce mai­ departe, şi conduce cu suc­ces lucrările pentru înfiinţarea flotilei ro­mane pe Dunăre şi pe Mare. Deja mai multe vapoare au fost puse în circulaţie pe marele fluviu şi, în aplau­­sele oraşelor dunărene, precum Severinul, Galații, Brăila, pavilionul român a înce­put să se plimbe mîndru pe acolo pe unde numai culorile străine aveau drep­tul să se arate. Cînd navigațiunea romînă pe Dunăre a fost definitiv hotărîtă societatea aus­triacă a trecut Regiei române toate insta­­laţiunile sale, iar Regia s’a grăbit să se folosească de toate precum şi de cei mai competenţi funcţionari ai acelei admini­straţii. Afacerea e deja foarte bine organizată, succesul material ca şi cel moral este pe deplin asigurat, iar ungurii, cari sunt ge­loşi de toate izbînzile noastre, ţipă pe toate tonurile şi fac apeluri desperate la guvernul maghiar. In curînd vom avea şi navigaţiunea pe Mare aşa că de alungul ţărmurilor ro­mâne şi pe Dunăre şi pe Mare vor cir­cula pretutindeni vapoare cu culorile noastre, spunind lumei şi mai întîi şi nouă că nu sîntem incapabili de muncă şi că putem ţine preţ cu succes în lupta uni­versală pentru existenţă. Alături cu cetăţenii Brăilei, Galaţilor şi Severinuluî trimetem D-lui Gr. Manu fe­licitările noastre. Dragoş. ————­ —— ............... ■ ■»

Next