Adevěrul, octombrie 1895 (Anul 8, nr. 2329-2357)

1895-10-01 / nr. 2329

2 ­­uia din ce­le-mai­te ţări. Tonul vine astăzi de la Berlin şi deci şi la Londra tot aşa va fi, mai ales cînd în potriva tacticei şi ideilor germane nu vor fi de­cît doar o parte din francezi—­posibiliştii—o par­te din englezi şi olandezii de­ sub condu­cerea lui Daniela-Nevenhuis. Pentru noi romanii, unde socializmul pentru a putea avea avîntul definitiv, trebue să devie,agrar, hotărîrile congre­sului din Berlin de­sigur au mult inte­res şi importantă. Ele vor da poate so­cial-democraţiei române cheia cu care să deschidă porţile închisorei întunecoase în care putrezeşte ţărănimea română, lipsită de ori­ce lumină, de ori­ce sfat, de ori­ce ajutor. Const. Mille CRONICA JUDICIARA Bătae pompierească Ioana Ichim din urbea Brăila, patria lui Pa­­pamihalopol — şi femeia Maria Niţă, vecina ei, nu se puteau suferi. Gurele rele povestesc că această animozitate ar fi provenit din faptul că Ioana ar fi făcut ceea­ ce lui Coconu Fânică Bellu i-a făcut reputaţia, adica a girodelizat o întîlnire între fata Măriei Niţă şi un tînăr oare­care. Cum gardul nu era de ajuns pentru a fi mar­tor certei lor, Ioana a găsit de cuviinţă să se urce pe casă şi să reinceapă discuţiunea parla­mentară cu vecina ei. Pretextul era că pomii vecinei îi astupa coşul! La glasul mahala­gioaicei, mahalaua s’a strîns ca la teatru. Ma­ria văzlnd că poziţiunea adversarei este mai favorabilă şi că ocările ei ajung mai bine la onor. p. t. public, a pus o scară şi hop ! şi ţaţa Mariţa, ca o simplă Ţaţă Lină, pe cope­­riş. Aici vorba de generă în bătaie şi victoria a fost pentru Mariţa, care cu un lemn de că­măşi, a croit aşa de bine pe Ioana că a um­plut-o de singe. Lucrul s’a complicat, cu so­sirea fetei Măriei care a început să ude cu apă pe nenorocita victimă a mamei sale, ce zăcea pe coperiş, plină de singe. Această stro­pire era în semn de recunoştinţă a serviciu­lui făcut ei — sau era o demonstraţiune os­tilă—? asta de sigur instanţele judecătoreşti vor putea-o dezlega. Poliţia, ca în­tot­d’auna a venit la spartul tîrgului şi după spartul ca­pului—şi bătuta şi bătăuşă şi fata, din preună cu toată mahalaua din strada Mihai­-Bravul, au plecat la Secţie pentru a dresa cuvenitul proces-verbal. Astă­zi procesul Îşi urmează cursul său la judecătoria ocolului Brăila, unde Ioana cere reparaţie pentru capul sau spart, iar Maria cere reparaţia onoareî fetei, reparaţiune care de­sigur nici cel mai meşter architect nu o va putea face. Ei Domnule judecător de pace, cum o să repari onoarea fetei ? ------------------------«MX-----------------------­Chiţibuş. Ştiri Mărunte * Iată numele tinerilor cari au reuşit în seria a 6 a a examenului de bacalaureat: Domnişoara Protopopescu Matilda, Popa Ion, domnişoara Răduleanu Elisa, Rădulescu Ion, Robescu N. Ion, Rosenstein Simca, Rothbard Fiseli Rosen Aron, dra Sanda G Const., Sa­­mielevnei Henric, Iasover Lazăr, d­ra Săulescu Evdochia, domnişoara Sinceleanu Victoria, Slă­­niceanu Titu, Stambuleanu Christache, Stoe­­nescu Haralambie, domnişoara Stoica Iun­a, Sachim Scarlat, Ştefănescu N. Const., Ştefă­­nescu Vasile, Stern Nathan, Tarazi Zisim, Mo­­ţăţeanu Ioan. * Sunt numiţi intendenţi la spitalele rurale, următorii Domni : Basile N. Ionescu la Urlaţi; Tache Gheor­­ghiu la Strehaia; Iuliu Blasian la Iveşti; Petre Dumitrescu la Tirgul-Săveni ; Dim. Costăchescu la Tirgul-Suliţa; Niţă Butoianu la Ţăndărei; G. V. Tătăranu la Parachioi, Constanţa ; E­­paminonda loanidi la Roznov. U La agenţia marelor magasine Louvre din Paris situată în strada Nouă No 2 au sosit eşantilionele sesonului. De remarcat sunt elegantele confecţiuni şi pălării de dame. Preţurile foarte avantagioase, calitatea măr­furilor excelentă. ECOURI DIN CTRUMITATE • Turburările din Barcelona. —­Depeşite ne vorbesc de cite­va zile despre nişte turburări înscenate de studenţii din Barcelona. Iată cum au izbucnit aceste turburări: Profesorul de ştiinţe naturale de la acea u­­niversitate, D. Buen,­a scos de sub tipar mai multe scrieri ştiinţifice, cari au fost puse la index de Vatican, ca eretice. Rectorul univer­sităţii, un clerical îndîrjit, a cerut şi a obţinut de la slăbiciunea guvernului spaniol ca profe­sorul Buen să fie suspendat In contra acestei măsuri sunt, îndreptate manifestaţiilor studen­ţeşti.* * * Scandalurile din Münster.­­ Nişte tele­grame ne-au vorbit de asemenea de nişte scan­daluri ce au isbucnit la Münster în Germania. Aci tulburările au fost pricinuite de o ordo­nanţă a poliţiei oraşului care dispune închide­rea tuturor restaurantelor şi cîrciumilor la 11 ore seara. Numeroşi agenţi de poliţie au fost bătuţi şi scandalurile continuă în fie­care seară. Prinţul moştenitor al Italiei,­se va lo­godi în" curînd’­după cum află Berliner Tage­blatt — cu princesa Elena, una din fiicele prin­ţului Nikita al Muntenegrului. Princesa Elena, al patrulea copil al prințului Nikita, e în virstă de 22 de ani. Tulburările din Constantinopol CONSTANTINOPOL, 28 Sept.Se asi­gura că răspunsul Porţii la nota amba­sadorilor conţine neexactităţi în reprodu­cerea faptelor, dar tonul şi tendinţele a­­cestui răspuns sunt cuviincioase. In privinţa deşertării bisericelor, dra­gomanii ambasadelor negociază pentru o învoială. Măcelul din Trebizonda s’a reprimat. ------------------------Jinți-----------------------­ Demisia fl-lui Alex. Pencovici Cetind prezenta demisie, cetitorii ace­stui ziar vor vedea ce lecţiune zdravănă a dat Alex. Pencovici fostului eseu şef, ra­molitul de la interne care, fără cel mai mic scrupul, şi-a bătut joc­ de cinstea unui funcţionar. Pencovici ar fi făcut onoare u­­nuîm­inistru conştient care ar fi ştiut­ să’l aprecieze. Domnule Ministru, îndată ce m’am întors din străinătate, unde m-am dus un concediu ca să-mi caut de să­nătate, am luat în cunoştinţă comunicatul ce s’a publicat în Monitorul Oficial din 12 Au­gust curent şi care mă priveşte personal. Mai int­iu nici D. Ştefan Chiru nici D. Du­mitru Donescu, n-au denunţat absolut ni­mic în contra fostului director general co­lonel Capşa, ci numai contra d-lui Ion An­­gelescu, fost şef al biuroului de comptabili­­tate, şi contra D-lui Alexandru Rădulescu, fost director al penitenciarului central Măr­gineni. Sub­semnatul este care, cu ocazia cercetă­rilor privitoare pe aceşti din urmă doi impie­gaţi, am observat că i s’au comis şi de către funcţionarii superiori alte abusurî mai grave ce v’am semnalat in mod cu totul confiden­ţial, şi ca să nu fiu judecător şi acusator în această nouă cercetare, am stăruit verbal, şi chiar formal aţi fost rugat, prin întîiul meu raport, ca să bine­voiţi a numi o comisiune ad-hoc de trei persoane de încredere pentru a constata abusurile denunţate cum şi răs­punderea ce priveşte anume pe fie­care func­ţionar din direcţia generală a închisorilor. In urmă, am lucrat împreună cu D. Ion Con­­stantinescu, inspector financiar de clasa I, şi toate procesele-verbale—iscălite de noi—au fost redactate, cum ştiţi de D. inspector fi­nanciar, spre a nu se ivi bănuială că sub­semnatul a lucrat cu părtinire. Mai cu seamă în cît priveşte alensul cel mai grav din cite am apucat împreună,va constata formal, adică furnitura de lină ţurcană In loc de lină ţigae­o stogoş, chiar D-voastră. Domnule ministru, aţi cerut telegrafic procesul verbal în ces­­tiune, direct D-lui Constantinescu care fusese pornit la Craiova (înainte )să fi putut ter­mina, cel puţin, ancheta mixtă asupra linei. Dar în acest comunicat nu se face de fel menţiune despre existenţa unei comisiuni mixte nici nu figurează numele unui inspector fi­nanciar, al D-lui Ion Constantinescu, care, în curs de trei­zeci ani trecuţi, a dat învede­rate probe că are pe deplin cunoştinţa da­toriei. Dacă serios judecătorul de instrucţie ar fi voit a face cunoştinţă cu adevărul curat a­­supra abuzurilor comise, mai inticu neapărat DUMINICA 1 OCTOMBRE s’ar fi cuvenit a mă asculta pe mine, care singur am denunţat D-voastră complicitatea funcţionarilor superiori. Dacă cel puţin ar fi cercat a da cu ochii de mine, s’ar fi în­credinţat de visu că de mult am albit de tot in serviciul Statului şi poate s’ar fi convins că, în timp de două-zecî şi şeapte de ani trecuţi, de cînd mă aflu funcţionar public, am putut dobîndi îndestulă experienţă pentru a face în regulă anchetele administrative. în­suşi D-voastră D-le ministru, în mod verbal şi chiar în scris, cu adrese formale, nu odată aţi bine­voit a exprima subsemnatului mul­ţumiri pentru corectitudinea cu care sunt de dat a lucra; martor am pe întregul mi­nister de interne, de la 1869 pînă la 1895. In nici un cas asemenea prin Monitorul Oficial nu se poate încă afirma că «nici una din denunţările făcute nu este adevărată», pe cît timp iud­iai trei, patru abusuri s’au putut în regulă constata prin procese-verbale de către comisiune , iar altele au­­rămas încă cu totul necercetate. D-le ministru, vă rog a face un act de dreptate, bine­voiți a da ordine să se rectifice erorile numeroase și grave ce coprinde co­municatul oficial, publicat în foaia Statului din 12 August curent. In cas contrariu, de­oare­ce eu care m’am te­mut în tot­d’auna și de umbra unei bănueli rele, sunt acum acusat prin Monitorul Ofi­cial prea de tot pe nedrept că ași fi fal­­sificat chiar actele publice, vă rog a primi demisia mea din postul ce ocup, de inspector general administrativ. Primiţi, vă rog D-le ministru, încredinţarea înaltei mele consideraţiuni. Inspector general-administrativ. Alexandru Pencovici Sinaia, 27 August 1895. Tîrgul cerealelor Viena, 27 Septembrie 1895 Semnalăm cursurile de azi: Griu de primăvară 1896 fi. 7.11 Griul de toamnă . 1895 „ Secara de primă­ v. 1896 „ 6 46 Ovăz de primăvară 1896 „ 6.29 Por. deMaiu-Iunie 1896 „ 4.81 Colza Ian.-Feb. 1896 „ 10.35 „ Aug.-Sep. 1890 „ 11.35 Brăila, 27 Septembrie 1895. Grin cantitate 15900 greutate 55—59 preţul 6.80 —9 35 — Grin ani. cantit. 2100 greut. 56x/2 preţul 6 40. — Orz cant. 10995 greut. 110k—48x12 prețul 4.27x 1a—6.85. Galaţi, 26 Septem­bre 1895. Grin canti. 1800 greutate 59l/2 preţul 8 20 — Secară cantitat. 2050 greutate 57 preţul 5.60. Semaphore di Brăila INFORMATIUNI In jurul crizei Situaţiunea —Declaraţiunea D-lui Carp.— Gr. Păucescu.—O vorbă a D-lui L. Catargiu.—Ministerul neutru. Atmosfera politică continuă a fi încăr­cată de pîclă; nimic nu s’a schimbat, nimic nu s’a lămurit şi spiritele au ajuns foarte enervate de prelungirea acestei si­tuaţii. Nesiguranţa cea maî completă, şi ză­păceala cea mai mare domneşte pretu­tindeni ; ce e azi minciună, mîine de­vine un ce sigur şi vice-versa. Acesta este buletinul crizei pe ziua de azî. Declaraţia D-lui P. P. Carp In absenţa familiei sale, D. Carp îşi ia masa regulat la Capşa. De cînd s’a aflat aceasta restaurantul senatorului conser­vator este plin de politician­ din toate un­ghiurile ţarii, cari caută a sonda păre­rile şefului junimiştilor. Şi D. Carp nu face absolut nici un se­cret din atitudinea sa. A­şa ieri la amiazî a declarat D-lor C. Dimitrescu-Iaşî şi Mişu Marescu următoarele : — Nici o combinaţie ca junimişti nu se face. Demisiunea mea şi a colegilor mei este irevocabilă şi nu rîvnim de loc să in­trăm în vr’un minister. In ce priveşte pe conservatori, credinţa mea este că regele nu-î va însărcina să formeze cabinetul şi nici D. L. Catargiu nu este dispus să primească această sarcină fără mine. Deci nu există de­cît o singură soluţie consti­tuţională : chemarea liberalilor la putere. Aceasta este, textual, declaraţia D-lui Carp. Suntem­ în poziţie de a afirma ca D. Carp ţine deocamdată să rămînă in opo­ziţie pentru a studia cu D. Ghermani ces­iunea reformei impozitelor. D. Ghermani în cei din urmă douî ani­­ cules toate datele statistice necesare pri­vitoare la această reformă şi îndată ce da­­ele vor fi coordonate, studiile asupra re­formei terminate, junimiştii se vor pre­zintă cu un nou program pe baza căruia vor încape campania parlamentară. D. Gr. Păucescu Fruntașii conservatori, în special D. ge­neral Manu au făcut sâptămîna aceasta nu­meroase demersuri pe lingă D. Gr. Pău­cescu pentru a-l determina să reintre în partidul conservator, asigurîndu-i-se porto­foliul ministerului domeniilor. D. Gr. Păucescu a declarat, insă, că fap­tul retragerea junimiştilor e o satisfacţie pentru D-sa, dar aceasta nu-l apropie de loc de conservatori şi nu-l schimbă de loc vederile şi sentimentul intim asupra aces­tui partid. — Ori­ce stăruinţă este zadarnică,—a a­­dăugat D. Păucescu. Liberalii pretind că şeful disidenţilor este prea angajat faţă de dînşii, ca să maî poată fi vorba de o împăcare a D-sale cu conservatorii. O vorbă a D-lui L. Catargiu D. Sfetescu, prefectul judeţului Dolj a fost primit ori la amiazi de D. Catargiu. Prefectul a cerut o permisiune de patru zile pentru a putea merge la culesul viilor. — Maî rabdă pînă Marţi, D-le prefect,— i-a răspuns primul ministru, — vei avea atunci permisiune nu de patru zile, ci de ani întregi. Ministerul neutru Un grup de zeflemişti de la Capşa a alcătuit ori următorul minister neutru, singurul care ar putea face alegeri li­bere : Dim. Ghica, preşedinte de consiliu ; Ion Ghica, interne; C. Bălcescu, finance; General Haralambie, războiu ; Aristid Pascal, justiţie; I. Kalinderu, domenii; Iancu Docan, lucrări publice; V. A. Urechiă, instrucţie; N. Kreţulescu, externe; Esarcu, preşedinte al Camerei şi Al. I. Florescu, preşedinte al Senatului. JPimim din partea amicului şi colaboratoru­lui nostru, D­an Traian Demetrescu următoarea scrisoare pe care ne grăbim să o dăm publi­cităţii. Citesc în maî multe ziare anunţîndu-se apropiata apariţie a unei reviste literare intitulată: Intim. Titlul acesta îmi aparţine, fiind dat u­­nuî uvraj al meu, destul de cunoscut, cred printr’o serie de critici violente la cari a dat naştere într’o vreme. Socotesc că iniţiatorii viitoarei reviste vor ţine seamă de acest fapt, cătînd să dea publicaţiunei D-lor literare un alt titlu,—poate chiar maî nemerit. Traian Demetrescu Monitorul Oficial de astă­zi publică de­cretele nouilor numiri făcute în magis­tratură, numiri pe cari cititorii noştri le cunosc deja. Biuroul Societăţei Cooperative ne roagă să anunţăm că mîine Duminică 1 Octom­­bre la orele 4 d. a. se va face tragerea lotăriei Exposiţiei Cooperatorilor în lo­calul ei din grădina Cişmegiu. D-nii Al. Lahovari şi Take Ionescu au plecat eri la Sinaia pentru a însoţi azi pînă la Predeal pe mosafirii regelui. Atît regele cît şi miniştrii aflaţi în Si­naia se vor întoarce mîine le amiazi în Capitală. Regele va sta pînă după inaugurarea palatului de justiţie în Capitală. Prinţul Wilhelm de Hohenzolern va mai rămîne vre­o două săptâmîni in ţară. Constituţionalul află, că guvernul oto­man a permis înfiinţarea unei şcoale de comerţ la Salonic, ca şcoală de stat mîneasca. Această şcoală care va fi di­rijată de D. Ciuli, fost director al liceu­lui român din Bitolia, va arbora la so­lemnităţi tricolorul român. . . Curtea de Apel a amînat ieri din nou pe ziua de 16 Octombre apelul făcut de Kirschen In contra sentinţei tribunalului. Marele duce şi marea ducesă de Hessa, pă­rinţii împărătesei Rusiei, vor veni pe la finele Sunei viitoare In ţară. “—” Turneul Delaunay-Benita Reprezentaţiunea pe care prestidigitatorul­u1 Delaunay şi D-şoara Benita trebuia s’o dea^1 în folosul Societăţei Presei Jouî 28 curent în ^ sala teatrului Hugo, se va da Mercurî 4 Oc­tombre în Sala Băilor Eforiei. Această reprezentaţiune va fi cu totul extra- , ordinară şi programul cu totul nou cu apa-­­rate cari vor sosi zilele acestea de la Paris. Iată cele mai însemnate numere ale aces­tui program : Partea I-a ||1) Separaţiunea lichidelor, 2) Cheile iadului, 3) Un jandarm în încurcătură, 4) Văzut şi nevăzut, 5) Un croitor în cea mai mare deznădejde, 6) Cele 30 de cuvinte ; experienţă foarte însemnată de mnemotechnică. Partea II-a 7) Scamatorie liberă, 8) Culmea iuţelei, 9) O mulţime de scamatorii şi explicaţiuni umoristice, 10) Un colet Post-restant sau ceasornicul fermecat. 11) Numeroase parodii asupra Spiritizmuluî şi Magnetiz­mului. ( ' Partea IlI-a 12) D-şoara Benita. Extraordinare şi ne­mai văzute esperienţe de tranzmisiune a gînduluî. Pentru aceste experienţe onor. public este rugat să bine-voiască a aduce obiecte cît de rare, antichităţi, etc. etc. In curînd va apare programul întreg al a­­cestei extraordinare reprezentații. ------------------------­e)*­*----------------------­ Răscoala din Coreea YOKOHAMA, 29 Septembre.—In urma resvrătirei lui Seul, ministrul Kumura a fost trimes în Coreea. Nu se consideră ca necesară trimiterea unei corăbii de razboiu. Se crede că regina a fost omorită de anti-reformiștii cari au pătruns în palat. — --------------------------------------­ Tulburările din Constantinopol .­ ­ Refugiaţii es din biserici if CONSTANTINOPOL, 29 Septembre. — Dragomanii ambasadelor au promis să ia numele tuturor armenilor refugiaţi în biserici şi să garanteze siguranţa lor, a­­fară de a celor acuzaţi de crime. Această din urmă clausă a făcut să cază în ceea ce priveşte biserica din Pera încercarea dragomanilor de a ajunge la o învoială, încercarea lor a reuşit pentru biserica Kumpaku şi se speră că cu tot eşecul semnalat, să se ajungă la deşertarea tu­turor bisericelor. CONSTANTINOPOL, 29 Septembre.— Deşertarea bisericelor, începută ori, a continuat azi cu succes. Din ordinul Sul­tanului, Said Paşa a mulţumit tuturor ambasadorilor pentru inter­venirea lor în vederea deşertării bisericelor. Cercurile politice consideră primirea intervenirei oferită de către ambasadori, deşi această intervenire ese din prero­gativele representanţilor străini,— ca un­­ act de politică înţeleaptă şi de umani­tate a Sultanului. Se laudă atitudinea autorităţilor tur­ceşti cu ocazia intervenirei dragoma­­nilor. Cite­va corăbii s’au întors la staţia lor de vară. FOIȚA ZIARULUI «ADEVERUL» DE SENTGHE PARTEA a Il-a JANE LA­ROUSSE 65 VII Urmările unui foc de revolver Bridard o urmă. Mergînd așa, își continu­au convor­birea. — Ce? zise Bridard, s’ar părea că nu prea-i dai așa importanță. — Ii dau importanța care vreau, răs­punse fata. — V’ați certat ? s’a stricat dragostea ? — A! nu fac eu dragoste așa! — Atît mai rău pentru tînărul Po­­lyt. Se apropiau de casă. Clara intră, și la lumina candelei care ardea în sală, Bridard o văzu dînd din umeri. — Hm... murmură el printre dinți, a­­tîta virtute în strada Compans! Și începu s’o privească cu interes. Era, în adevăr, intrigat. Cine era fata asta?.. Era de-acolo din mahala? In tot cazul, ce făcea ea sin­gură în acea casă izolată, și ce relații a­­vea crn Filip și Polyt? — A, asta ci cunosc, zise în sfîrșit Bri­dard cînd se găsi în sala unde se petre­cuse scena violentă pe care o povestirăm.. Dar cei doi cari erau aici au plecat ? — De mult ! răspunse fata. — Cu toate astea... par’că așteptai pe unul dintr’înșii? — Nu-l așteptam; am auzit însă pe cineva umblînd prin grădină și m’am dus să văd cine era. — Așa se explică tot.. Acu m’aş duce și eu; mai inu­i, însă te-aş ruga să-mi mai dai un păhărel de vin... tot ca a­­diniaori. Tinera fată se depărtă și peste un mo­ment se întoarse cu vinul cerut. Bridard scoase o piesă de 5 franci și 1-0 puse în mină. — Restul să fie pentru serviciul ce mi­­ai făcut, zise cu un zîmbet bine­voitor. — Cum vrei, domnule, răspunse Clara. — Și sper că voi avea ocazia să te mai văd? — Poate. — Ce poate eorjprit cuiva să vină la circiuma asta? — Nu, negreșit, dar se poate întîmpla ca peste puțin să nu mă mai găsești aci. — O să pleci ? — Probabil. — Curînd ? — Asta depinde. — Ce, nu ești bine aici? Nu e asta ca­sa lui Salomon Baudry ? Bridard rosti aceste vorbe cu o apa­rență de nepăsare... Dar privirea-i ageră era îndreptată spre tînăra fată care tre­sări ușor. —Casă în adevăr ea d-lui Baudry,răs­punse peste cîteva momente, dar el nu venia nici o­dată decit pentru chirie. Bridard simți un fior cuprinzîndu-1. — Ii cunoșteam obiceiul ăsta, zise; tre­buie dar să-l fi văzut ieri. — Da. — La ce oră ? — Nu-mî aduc aminte. — N’a fost seara ?­­— Se poate. — Gîîidește-te, adu-ți aminte! Bridard, emoționat din pricina acestei situații, se ridicase deodată și cu o voce aproape imperioasă făcu această între­bare. Tînăra fată se uită la el mirată. — Ei, ce te-a apucat ? îi zise cu ironie; ce interes ai să știi la ce oră a venit D. Baudry în strada Compans. Bridard nu răspunse, dar fu cuprins de o emoțiune ciudată. Instinctiv, se simțea pe o urmă neaș­teptată. Baudry fusese aseară la Belle­ville... poate fusese primit chiar în acea­stă sală, și aci... își scutură capul cu putere și pe cînd se uita iar la tînăra fată, mii de gînduri confuze, bizare îi năpădiră în creeri. — In adevăr, zise cu bonomie, nu mă interesează așa mult, fiind­că abia cu­noșteam pe omul acesta ;—dar, după cele ce Vau întîmplat astă noapte... — Adevărat, zise fata. — Fiind vorba despre un nenorocit care a murit fără veste la cite­va cea­suri după ce se întorsese acasă, înțelegi... — Negreșit... dar acu e tirziu, e vre­mea cînd toată lumea se duce să se culce și în interesul d-tale te sfătuesc să nu m­ai întîrzii p’aici. — Lasă, că nu mi-e frică mie ! Cu toate astea ai dreptate, e tirziu, e vre­mea culcării. Inc’o dușcă, și plec. Ridică paharul cu vin. Dar în momentul cînd îl ducea la gară, se opri și ascultă. Cineva bătuse la poarta din­spre stradă. — Ai auzit ? întrebă întoreîndu-se spre tînăra fată. — Ce ? zise aceasta prefăcîndu-Se mi­rată. — A bătut cineva. — Crezi ? — Sînt sigur. — Poate te-ai înșelat... o fi vîntul, sau vr’un bețiv care s’a izbit de poartă. Bridard nu răspunse. Deșertă paharul, aprinse o țigară și făcu semn tinerei fete că era gata s’o urmeze. Ea plecă atunci înainte,—dar de-abia făcu doi pași și iar se auziră trei bătăi în poartă. — A! de astă dată nu mă mai înșel! esclamă Bridard, și am să mă duc chiar eu... Se îndreptă spre poartă , dar fata îl opri. — Nu, nu ! zise grăbită, nu pe acolo! vino p’aici, urmează-mă... «Ci vino! adăogă cu violență; era s’o pățești odată cu curiositatea d-tale; bagă de seamă, a doua oară cu greu a-l mai scăpa. Bridard nu zise nimic. Avea el ideia lui. îndată ce ajunseră în grădină, tînăra femeie îi arătă o altă poartă care da tot în stradă. — Pleacă numai decit, îi zise, și dacă vrei să-ți dau un sfat bun, nu te* ocupa prea mult de ce se întîmplă aci. Bridard nici nu asculta. Se repezi pe poarta ce i se arătase și, întoreîndu-se spre dreapta, căută să vază cine era misteriosul personagiu care i se ascundea cu atita îngrijire. Dar nu mai era nimeni. Strada era deșartă; nu era decit, la o distanță oare­care, o trăsură, al cărei birjar tocmai sta să pornească. Bridard îl opri.­­ — Caii sunt cam osteniți, domnule, n’o să te pot duce departe... Dacă ți-e dru­mul spre mahalaua mea... Dar Bridard se urcă în trăsură și, drept răspuns scoase din buzunar o cartă și o puse sub ochii birjarului. — A! asta e alt­ceva, zise acesta sa­­lutînd; adevărat că caii îmi sunt cam osteniți, cum ziceam, cu toate astea sunt la ordinele d-tale. — Să plecăm dar, — zise Bridard ; și mergînd vom vorbi. — Unde mergem ? Agentul păru a se gîndi. Apoi zise: — Strada Anjou... — Birjarul se uită mirat la dînsul. — Cum ai zis? — Strada Anjou, la numărul 3. — Numărul 3 ? — Ei da, ce mirare e aci? — E un lucru bizar, esclamă birjarul, bizar de tot! — Cum? de ce?­­ — Fiind­că tocmai acum veniam de­­acolo, cu dama pe care am lăsat-o în strada Compans. Un fulger trecu prin ochii lui Bridard. (Urmarea în Adevĕrul ilustrat de mîine) (

Next