Adevěrul, noiembrie 1895 (Anul 8, nr. 2358-2385)

1895-11-25 / nr. 2380

ik V ANUL VIII.—No. 2380 NUMERUL 10 BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA­­ SI 15 ALE FIE­CAREI LUNI şi se plătesc tot­d’auna Înainte ! In Bvmveşti la Casa administraţiei in Judeţe şi Streinătate prin mandate poştale Un an in Ţară 80 Lei, la Streinătate 50 Lei ZSS : g : : : “ 25 .­­■ străinătate Sg ! MANUSCRIPTELE NU SE INAFOIAZA ADMINISTRAŢIA PASAG. BANCEI NAŢIONALE CASELE KARAGEORGEVICI REDACTIA SAMBATA 25 NOEMBRIE­ 1895. NUMERUL (0 BANI ANUNGIURILE in Bucureşti şi Judeţe se primesc numai la Administraţie in Streinătate, direct la administraţie şi to toate oficiele de publicitate A nune­­uri la pag. IV . . . 0,30 b. linia hl . . . „ • M • • • a Da număr vooAid 90 »«nt PASAG. BANCEI NAȚIONALE CASELE KARAGEORGEVICI SATIRA Rezultatul De hiodul ăsta s’afi făcut alegerile cu ţuică fiartă, fi de aceea şi naţiunea „a fă­ut’o fiartă.“ Alaltă-seară la eşirea de la Hugo, un vînzător de ziare oferea publicului supli­ nentul unei gazete cu rezultatul alegereî colegiului I de Senat. „20 bani rezultatul alegereî!“ striga băiatul, iar un cetăţean de colo: „Nu daţi nici 5 parale pe iei.“ Am făcut prinsoare că cetăţeanul era d’al reac­ţiuneî. Citind unanimitatea, minus Brabeţianu, a colegiu­lui I senatorial mi-am zis: Ad­ică, Doamne, să mai vezi, peste un an doi, cînd o întoarce nu ţ­inea co­­jocu, ce lucru dracului are să fie. Să mai vezi cînd s’or sătura mitocanii de gogoşi şi de minciuni, cum o să ridice reacţiunea capul şi cum o să intre fiii naţiunei în gaura de şarpe. Aşa îmi ziceam ei­, cînd hop, aud că arde tea­trul lui Maican. Şi iar mi-am zis: „Vezi săracu, boţ cum este dar tot naţional-liberal a rămas. A eşit din naţiune şi tot în naţiune intră. Cum a auzit că au triumfat li­beralii cu unanimitate minus Brabeţianu, şi-a lumi­nat teatrul pe socoteala Societăţei de asigurare. Iată un partid plin de devotamente. Vax. EDITIA A TREIA TARA GUVERNAMENTALA­­ Rezultatele alegerei colegiului I-iu de Senat sînt cea mai evidentă probă, că ţara este guvernamentală. Ori, fiind­că erau­ la putere conservatorii, ţara mergea cu dînşii—de­oare­ce ei erau­ guvernul. Astă­zî însă, cînd stă­­pînirea o au liberalii, ţara devine li­terală, de­oare­ce guvernul este li­beral. Corpul electoral răm­îne veci­nic însă acelaşi, partizan al guver­nului d­e­ care ar fi el. El poate de­veni radical, socialist, junimist, tot ce poftiţi, cu singura condiţiune ca în capul Statului să stea radicalii, so­cialiştii sau junimiştii. In aceste condiţiuni uşor se vede falsitatea luptei noastre parlamen­tare şi constituţionale. De îndată ce ai convins pe Rege cu binele sau cu răul că el te aduce la putere, victoria este cu tine şi de unde în opoziţiune de abia reuşeai să devii o infimă minoritate, dintr’o zi într’alta te transformi în o pu­ternică majoritate şi fostul guvern de abia mai poate fi reprezentat prin vre­un obscur şi provincial Brabe­ţianu oare­care. Se înţelege că se fac simulacre de alegeri. Ele însă sunt o patentă con­statare a eternului guvernamentalism al colegiilor nostre electorale. La Bu­cureşti candidaţii liberali es cu ma­jorităţi zdrobitoare, pe cînd aleşii de eri de abea obţin cite 180 de voturi din 1319 alegători votanţi! In toate părţile foştii miniştri conservatori cad cu ruşine şi de-abia la Galaţi, Lascar Catargiu reuşeşte să pună în balotagiu pe un grec necunoscut cu numele de Cavalioti. Şi cu toate acestea nu sunt nici două luni de zile de cînd ziarele fos­tului guvern ne vorbeau cu seriozi­tatea lor de reptile că ţara este con­servatoare! Cum se esplică însă, după părerea acestor organe că „ţara“ de­odată şi-a schimbat opiniunea şi a devenit liberală? Epoca are o ob­­servaţiune de toată nostimada: „Cor­pul electoral, zice ziarul D-lui Filipescu este dinastic şi ascultă de dorinţa Suveranului“. Dorinţa Regelui a fost ca liberalii să ia puterea şi corpul electoral imediat s’a grăbit să facă pe placul Regelui. Epoca cum se vede nu are curagiul să spună lucru­rile ast­fel cum sînt şi o ia pe de­parte dînd vina pe corpul electoral, care el sermanul nu variează de loc, pe cînd toată vina stă în faptul că în ţară totul este Regele. Avem toată speranţa că Epoca nu va persista în această atitudine echivocă. D-lui Fi­lipescu îi e ruşine ca să atace aşa de repede pe Rege. E prea scurt timpul de cînd îl lăuda. Cu vreme însă a­­titudinea trecută va fi uitată şi Epoca va începe să lovească în Rege ştiind foarte bine că această tactică poate să fie folositoare din nou conserva­torilor cum le-a fost la 1888. Noi Însă cari nu avem veleităţi de a veni la putere prin pomană regală sail prin frica Regelui, noi veşnic ne vom face datoria, precum ne-am şi făcut-o deja arătînd unde stă răul principal al organizaţiunei noastre po­litice. Pină cînd nu se vor restrînge puterile regale şi pînă cînd colegiile electorale nu vor fi lărgite şi prime­nite prin curentele noul populare, toate vor fi zădarnic­e şi veşnic vom asista la această privelişte a corpului electoral schimbător la faţă după îm­prejurări. Actualul sistem electoral şi-a dat pe deplin măsura imoralităţei sale şi nevoia schimbăreî lui este vădită. Această reformă însă nu se poate aştepta de la liberali şi nici atîta de la conservatori. Ambele aceste două par­tide au un mijloc absolut sigur şi infailibil de a veni la putere şi a­­ceasta este voinţa regală şi neputin­ţa fie­căreia dintre ele de a stăpîni ţara de­cît pe un timp limitat. Reforma sistemului nostru electo­ral nu se poate aştepta de­cît de la partidele democratice şi socialiste, singurele cari au interesul să se schim­be acestă comedie parlamentară şi constituţională. Cînd însă începe-va această ac­ţiune energică şi comună pentru mo­ralizarea luptelor politice ? Const. Millo­­ cialist ca altă dată, cînd D. Nădejde îl numea „deputatul partidei Atuncea ce păcat i-a găsit marele in­chizitor al partidului, că-l îndepărtează sis­tematic de pe lista oficială ? Pe de altă parte tot în numărul de ori al ziarului D-lui Nădejde, la pagina 3-a, un alt colaborator ia apărarea lui Mor­ţun şi-i susţine candidatura. Cine ne ar putea lumina asupra aces­tei... unităţi de sentimente din sinul redac­ţiei Lume! Nouă şi tot­odată asupra ati­­tudinei D-lui Nădejde ? Ne permitem a întreba pe severul şi in­transigentul conducător al partidului so­cial democrat al lucrătorilor din Romînia. Recunoaşte D-sa ori nu candidatura D-lui Morţun ? La această întrebare aşteptăm un răs­puns cît se poate de lămurit, iar nu in­sulte şi nici măcar ze­fleme­le de acele... spi­rituale în care Lumea Nouă escelează atît de mult. Soo, oştire o castă aparte şi duşmană lumei civile. De aceea se propune naţiunea ar­­mătă sistem în care militarul este cetă­ţean şi nu îşî abdică nici unul din drep­turile sale luînd uniforma. In tot cazul circulara D-luî general Bu­­dișteanu arată pe deplin cît de libere sînt actualele alegeri. Sfinx. RESULTATUL ALEGEREI COL.­II SENAT Nădejde şi Morţun Atitudinea D-lui Ioan Nădejde faţă de candidatura D-lui V. G. Morgan, a uni­cului socialist care are sorţi de izbîndă e­­lectorală, devine din ce în ce mai echi­vocă. Lumea Nouă a început prin a ignora cu desăvîrşire numele D-lui Morţun în enumă­­rarea ce face despre candidaturile oficiale. Se vede că nu voia să-i facă onoarea de a-l pune alături cu cei meniţi să cadă cu glorie. Faţă însă de o întrebare indiscretă din partea noastră asupra omisiunei lui Mor­ţun,I D. Nădejde s’a executat şi de voie de nevoie, a pus şi pe Morţun pe lista ofi­cială a partidului. Noi unii ne-am mulţumit cu atîta şi n’am insistat. Iată însă că D. Nădejde semnează în numărul de ori al ziarului D-sale, în nu­mele consiliului general, un manifest către alegători în care numele lui Morţun iar lipsi­şte din lista candidaţilor oficiali. Ce însemnează asta ? De astă dată nu i se mai poate imputa­­ lui Morţun nici măcar alianţa cu liberalii, căci liberalii au­ denunţat alianţa. Va să zică Morţun e azi un candidat pur socialist... cel puţin tot atît de pur so ORIV IJIDA ITI T. Xi. Maiorescu Rectorul Universităţei din Bucureşti va fi şi can­didatul partidului conservator la colegiul senato­rial Universitar. La ultima alegere, în urma morţeî lui Al. C­­răsnu, D. Maiorescu a fost ales cu 38 voturi con­tra vre-o 17 date candidatului liberal D. Dr. Ste­­fănescu. De data asta toate socielile fac să se prevadă o cădere a candidatului liberal I­. O. Cantili profe­sor de dreptul penal la facultatea de drept, aşa că izbînda D-l­uî Maiorescu este asigurată şi de astă dată. Candidatul conservator este cunoscut ca om foarte cult, învăţat şi talentat. E un puternic orator de parlament, de­şi cam rece ; totuşi argumentarea e i strînsă şi forma aleasă în care se exprimă îl im­pun atenţiunei auditorului celui mai rebel. Ca om politic n’a avut multe succese, chiar nici nu e atras prea mult de politică, de aceea se măr­gineşte a figura în parlament și a rosti la in­tervale, cîte un mare discurs. Dacă va fi ales, va fi singurul orator, dacă nu singurul reprezentant al opozițiunei în Senat. Ward&labum. Alegeri libere Cînd D-l general Budișteanu a venit în capul ministerului de războiu, a avut cel puțin francheţa să declare că militarii, cari ar voi să-î facă plăcere, n’ar trebui să ia parte la vot. Contra acestei teorii ne-am ridicat cu putere și ziarele guvernamentale s’au în­cercat să dreagă lucrurile declarînd că vorbele­­ lui general au fost rău inter­pretate. Azi din toate părţile ne vin ştiri că mi­nistrul de războiu a luat toate măsurile ca dorinţa sa să devie un fapt îndeplinit mai ales cînd ofiţerii alegători sînt bănuiţi că nu vor vota cu partidul liberal. Aşa ni se scrie că la toţi nesigurii nu li se dă permisie ca să meargă să voteze, ba chiar mai mult, li se face ameninţarea că vor fi rău notaţi, permutaţi şi pedepsiţi a­­cei care insistă în dorinţa de-aşi înde­plini o datorie şi un drept pe care le-l dă legea. In Bucureşti neputîndu-se da ordine scri­se, s’au dat verbal ordine tuturor şefi­lor de corpuri ca să aducă la îndeplinire dorinţa D-lui ministru. Ne ridicăm în potriva acestei măsuri luată de un general liberal şi am întreba pe D-l Fleva, ce idee are despre purtarea reacţionară a colegului său de la războiu? Pe cînd D-sa de pe înălţimea fotoliului ministerial proclamă cele mai democratice idei relativ la exercitarea drepturilor cetă­ţeneşti, un alt ministru, tot de pe fotoliul ministerial şi cu atoritatea sa de şef erar­­hic, neagă ofiţerilor drepturile cetăţeneşti. Idealul democraţiei este de a apropria cît mai mult armata de popor şi a com­bate ideia greşită care voeşte să facă din DTN C­ARNET Renunţă La epocile electorale apar oare­care in­divizi cari exercită meseria de retrăgă­­tori de candidaturi. Dintre ac­eştia nu trebuie să uităm pe cetăţeanul căpitan Moroiu, care pas-vute e socialist, de vreme ce face fi dinsul colecţiune de timbre vechi. Căpitan Moroiu îşi anunţă în­tot­­deauna candidatura, o trimbiteaza, o pu­blică, o plimbă pe la gazete, dar în ajun şi­ o retrage invariabil şi încă cu emfază cetăţeanul Căpitan Moroi îi anunţă publicu­lui că face un adevărat sacrificiu renun­­ţând la încrederea concetăţenilor săi, dar motive de o ordine superioară îl îndeamnă la această jertfă. In condifiunile căpitanului Moroiu sint aţi fia şi atiţia romini cari, de teamă să nu fie uit­at de contemporanii lor, se re­împrospătează in memoria acestora. Pu­nerea candidaturilor de acest fel ar putea fi înlocuită prin nişte afişuri trimestriale sau­ semestriale care să fie lipite pe ziduri, pe la gări, prin tamvaiuri şi tramcare precum şi pe geamurile nucilor Water Closete. Afişurile ar putea avea următo­rul text: «Căpitanul Moroiu, de profesie fondator de loji masonice şi colecţionător de timbre poştale vechi, anunţă pe toţi cunoscuţii, amicii şi victimele sale că n’a murit. D-sa se află bine, mersi, şi locueşte în strada X, No. 7 şi este acasă între o­­rele 2—6 post meridiane. Pentru creditori nu e acasă de­cît în orele cînd lipseşte în oraş­. Acest procedeu poate dispensa pe fie­care de tevatura candidaturilor. Memphis A se vedea la Ultimele Infor­mații din pagina a 3-a rezultatul complect al alegerilor colegiului II de Senat din toată țara. IN SFÎRŞIT Ţara consecinţe cu ea însăşi, consecinţe cu un trecut foarte glorios în meseria lip­sei de independenţă, s’a afirmat şi de data aceasta. Partidul căzut de la guvern a fost zdrobit în faţa urnelor, precum a fost zdro­bit partidul conservator după căderea de la 1876 şi precum a fost zdrobit partidul li­beral după căderea de la 1888. Lipsa de rezistenţă a colegiilor noastre electorale, a colegiilor celor mai conserva­toare, a colegiului I de Senat, care repre­zintă numai averea şi inteligenţa, dovedeşte încă o dată că sistema electorală în vigoare este o minciună sfruntată şi că numai su­fragiul universal cu reprezentarea minori­tăţilor poate garanta partidele în potriva presiunei guvernamentale şi a neputinţei masei electorale. Pot conservatorii să cînte, mult şi bine, în contra sufragiului universal, dar expe­rienţa le dovedeşte că sistemul dumnealor electoral, că regimul cenzitar şi colegiile restrînse nu sînt în stare să scoată din puine nici măcar pe cîţi­va corifeî ai partidului. Sistemul nostru, adică votul obştesc cu reprezentarea minorităţilor, va permite ori­­cînd opoziţiunea, cel puţin şefilor opoziţiei ca să pătrundă în parlament. Dacă, după sistemul nostru masa electo­rală nu va fi mai de ispravă, cel puţin le­gea va fi mai omenoasă, căci majorităţile nu vor putea exercita despotismul lor, pre­cum îl exercită astăzi. Triumful liberalilor în alegeri nu era un mister pentru nimeni,­­atîta doar că prog­nosticurile variau: unii dedeau conservato­rilor trei sau patru representanţi la Senat, iar alţii le dedeau cinci sau şase. S’a în­­tîmplat să se înşele cu toţii. In Senat o să fie două sau trei opozanţi iar la Cameră tot cam aşa. Partidul liberal va fi stăpîn pe situaţiune, va avea unanimitatea în ambele Camere, ceea ce va dovedi încă odată imbecili­ta­tea sa. Dragoş. DIN BULGARIA (Corespondenţă specială a ziarului Adep­rul) O inaugurare. — Şcoala română.— Meeting macedonean. — Vărsare de sînge. Sofia, 20 Noembre 1895. O Inaugurare Eri a fost aci zi mare atît pentru co­lonia romînă cît şi pentru bulgarii din Sofia, căci a avut loc în acelaş timp şi inaugurarea şcoalei romíne primare recu­noscută şi subvenţionată de statul român, pusă sub direcţiunea D-lui Lăzărescu, cum şi un meeting macedonian ce s’a sfîrşit cu mare vărsare de sînge. Şcoala primară romînă inaugurată ori este de mare folos pentru toţi supuşii ro­mín! d’aci, cari neavînd mijloace de a şi trimite copiii în Romînia spre a-şi cultiva limba strămoşească, erau siliţi să­­ dea la şcoalele bulgăreşti unde neînvăţîndu-se ro­­mîneşte copiii de romîni ajungeau să nu cunoască limba lor. Acest pericol pentru limba romînă fu semnalat guvernului ro­mân de către consulul nostru energi­cul patriot român D-l Papiniu, şi ast­fel se fonda aci o şcoală primară romînă, or­ganizată după sistemul şi programa şcoalelor urbane din Romînia. Eri colonia romînă fu rugată prin o invitaţiune a societăţei de ajutor romînească „Unirea“, scrisă în limbagiul romîno macedonian spre a fi înţeles de către popor, ca să asiste la inaugurare. Eri m’am putut convinge prin mine însumi ce numeroasă şi bogată e colonia romînă din Sofia, căci sălile şcoalei erau pline de supuşi romîni, tot oameni cu avere şi cu multă greutate în lumea comercială din Sofia şi Bulgaria. Zic supuşi romîni, şi nu de a dreptul romîni, pentru a face o mică deosebire, căci toţi aceşti romîni macedonieni pore­cliţi şi „ Ţinţari cu toate că sînt sub pro­­tecţiunea romînă nu se bucură însă de drepturile politice în Romînia, adică se află în aceeaşi stare ca şi evreii romîni. Şcoala romînă Localul şcoalei este foarte frumos şi în­căpător ; şcoala funcţionează deja de vre-o 8 zile şi numără acum 50 de elevi şi eleve toţi numai supuşi romîni căci nu se pri­mesc străini. De remarcat e că printre a­­ceşti 50 de şcolari se găsesc vre-o 4 copii de evrei din romînia cari locuesc în Sofia. Un copil evreu e trimis din Constantinople ard la rude, numai şi numai spre a învăţa romîneşte. Se speră că în cursul anului viitor şcoala va număra peste 100 de elevi. Inaugurarea s’a făcut cu tot ceremonialul obişnuit. Serviciul religios a fost oficiat de către Mitropolitul Partenie, iar deschi­derea a făcu­t, ministru plenipotenţiar Papiniu, care în numele guvernului român, ţinu un frumos discurs relevînd mai ales faptul cît de trebuincios e pentru românii cari trăesc în străinătate a da copiii lor la şcoala românească şi a-i învăţa ast­fel limba s­trumoşească, căci prin conservarea şi cul­tivarea limbei ce vorbim vom ajuta la pro­gresarea Patriei. Mai vorbiră încă preşe­dintele societăţei române de ajutor „Unirea“, directorul şi directoarea şcoalei. Meeting macedonean Ziua de eri a fost o serbătoare pentru colonia romînă de aci, şi se vedea pe feţele tuturor bucuria. Nu tot atît de îmbucurătoare a fost ziua de eri pentru guvernul bulgar care încă odată ca de atîtea ori a dovedit ce poate, cînd e vorba de a combate opoziţia. O în­trunire publică fusese anunţată deja cu 4 zile înainte de către studenţii universitari de aci, întrunire al cărei scop era de a se discuta mijloacele de luat spre a veni în ajutorul macedonenilor. întrunirea­­cu toate că era convocată de studenţi se prevăzuse deja că va avea mai mult un caracter opoziţionist defavorabil guvernului. Guvernul simţind aceasta luă straşnice măsuri şi organul gu­vernului Mir cu o zi înainte, într’un ar­ticol de fond dădu de ştire celor ce voiau sâ manifesteze că guvernul nu va segui şi va trage în carne vie. Opoziţia veni dar în păr şi Comitetul macedonean reuşi pentru ziua de eri a avea 2—3000 de voluntari, dintre acei cari au luat parte astă-vară în revoluţiunea din Macedonia şi cari stau gat a pleca din nou. Lucrurile ameninţau dar a lua dimensiuni mari de tot. Întreaga garnizoană din Sofia stătea cu arma la picior. Mai ales Palatul princiar era păzit grozav , căci cum se știa că Karaveloff, teribilul

Next