Adevěrul, august 1896 (Anul 9, nr. 2600-2623)

1896-08-01 / nr. 2600

ANUL IN No. 2600 EDITIA A TREIA NEMESUL 10 BANI ABONAMENTELE ÎNCEP DE LA 1 şi 15 ALE FIE­CAREI LUN şi ga plătesc tot-d’a-ima înainte In Bucureşti la Casa administraţiei In Judeţe şi Străinătate prin mandate poştale Un an în Ţară 30 Lei, în Streinâtate 50 Le Şase luni 15 „ „ „ 25 „ Treî lunî 8 „ „ „ 13 * Un număr în străinătate 20 ti ani MANUSCRIPTELE NU SE ÎNAPOIAZĂ re roşii Romíne de cuiți strein in case! V. file its odri re nmememuBmea ADMINISTRAȚIA PA3AQ. BANCEI NATIONALE (TELEFON No. 1S) Director politic: ALEX. V. BELDIMA­NU JOUI 1 AUGUST 1826 M­IEEUL IO BANII AN UNGI­URILE In. BUCUREŞTI şi JUDEŢE se primesc numai la ADMINISTRAŢIE INATATE," direct numai la adminis­e şi la toate Oficiile de Publicitate la pag. IV . . . ; 0,30 b. linia » » HI • • • t 2,— lei „­­a IT Q • » u • • • 1 °) » » Un număr vechi, 20 Bani REDACŢIA PASAG. BANCEI NATIONALE (TELEFON JVOUSSS) ABDICAREA REGELUI GRECIEI Doi min­iştri complici ai unui tâlhar ---------- .­­ Comunicatul No. 18332, publicat în Monitorul Oficial sub iscălitura lui Tache Stolojan şi cu consimţimentul . Iul­tim. A. Sturdza, arată ţerei că­­ guvernul actual, abia după nouă­­ luni de putere, a întrecut în infamii şi înjosiri pe acel din Martie 1888, care conducea afacerile Statului de doi­sprezece ani. Proza ministrului de interne, re­cunoaşte hoţiile lui Malaxa, în cali­tate de primar al Galaţilor, dar aruncă asupra lor murdara muşama colec­tivistă. Impunitatea acordată pungaşului gălăţean este atât de infamă, atât de înjositoare, în­cât Voinţa Naţională, organul oficios al guvernului, pu­blicând acel comunicat, s’a ferit de la ori­ce comentariu.— Nu cum­va înţeles­ au Tarii Stolojan şi Dim. A. Sturdza că acest act mişelesc cons­­tituie un flagrant delict de compli­citate între ei şi hoţul de Malaxa ? Guvernul conservator a lăsat jus­tiţia să-şi urmeze cursul ei legal în chestiunea hoţiilor descoperite în sarcina lui Resu-Robescu şi C­ie;— astâ­zi guvernul naţional-liberal, im­­piedp­'ării mortuil justiţeî, prin o ordonanţă ministerială dă un aspru vot de blam întregului consiliu co­munal din Galaţi, şi absolvă pe ne­ruşinatul primar al Galaţilor. O întrebare se impune aici:—Ce zic oare consilierii comunali ai Galaţi­lor faţă cu considerentele ordonanţei ministeriale care cuprind violente mustrări la adresa lor şi care anulea­ză voturile lor din opt şi un­spre­­zece Aprilie 1896, pe baza artico­lului 35 din legea comunală urbană, fără însă a lovi câtuşi de puţin în hoţul de Malaxa, care era dator să trimită spre aprobare ministerială a­­cele voturi ? In netrimiterea acestor voturi spre aprobarea ministrului constă toate hoţiile netrebnicului primar Malaxa, şi el iese basma curată, pare că nu ar fi mâncat usturoiu şi nu i-ar puţi gura. Ştiu dintr-un izvor destul de cert că consilierii comunali, cari au emis voturile din opt şi un­spre­zece A­­prilie, au fost induşi în eroare de gheşeftarul primar şi că unii din ei au votat contra. Ori cum ar fi, dacă din ziua de­­nunţărei hoţiilor malaxiste, guvernul era hotărît a le acoperi, nu avea de­cit să trimită o anchetă administra­tivă, care ar fi aruncat asupra lor bine­făcătoarea muşama colectivistă. Dar odată justiţia sezisată de aceste pungăşii, ministrul de interne nu mai avea ce căuta în această mur­dară chestiune şi datoria lui Tache Stolojan era să revoace imediat pe primarul prevaricator lăsându-l a-şi descurca escrocheriile cu instanţele judecătoreşti. Stau uimit când mă gândesc că în această ţară, care şi-a dat o consti­­tuţiune copiată, cu oare­care mici modificări, de pe acea belgiană, se îndrăznească un ministru de interne a închide o acţiune deschisă de par­chetul unui tribunal prin o simplă ordonanţă ministerială publicată fără pic de ruşine în Monitorul Oficial. Corespondentul gălăţean al aces­tui ziar, prin o scrisoare a sa de eri,­me asigură că sunt încă vreo câte­ va hoţii malaxiste pe care parchetul de Galaţi nu le-a putut cerceta, împie-­­ dicat fiind de subita intervenţie a nemernicului ministru de interne. Cafenelele şantante, închise prin o ordonanţă comunală, s-au redes­chis fiind că pungaşul primar al Ga­­laţilor, ar fi primit doue mii de lei. Nu este admisibil că aceste localuri publice, în care se petrec în toate sălile nenumărate scandaluri, să fi obţinut autorizarea redeschidere­ de florile mărului. O companie de capitalişti au luat în antrepriză pavarea a două zeci de strade. Fratele primarului de Ga­laţi s’a grăbit a intra în acea aso­­ciaţiune, şi iarăşi nu de florile mă­rului. Cum rămân aceste mici pungăşii? — Un inspector administrativ va fi trimis la Galaţi pentru a face un si­mulacru de anchetă aruncând prin raportul său muşamaua colectivistă. * * * După săvârşirea atâtor mişdii, pu­­tea-vor colectiviştii să deschidă gura când vor veni conservatorii la pu­tere? — Por Tshera din­ nou poate, căci pe obrajii lor au o piele de ipopotam. Au trăit şase zeci şi trei de ani pentru a vedea In scumpa mea Ho­minis diei miniştri complici ai unui tâlhar, Alex.­­ Beldimann. SATIRA POLITICA Tariful vamal In sfirşit, vizita lui Franz­ Iosef în Bucureşti a dat şi D-luî Cantacuzino, ministru de finanţe, prilejul de a face o reformă mare. La 15 August, cînd se vor aduna Camerele pentru alegerea mitropolitului, va prezinţi şi D. G. Cantacuzino un proiect de lege prin care va cere modificarea articolului din tariful vamal re­lativ la taxa asupra cosmeticurilor. Cosmeticurile de toate felurile vor fi scutit­e de ori­ce taxă la intrarea în ţară. Aceasta pen­­tru­ că cu ocazia venirea împăratului, toţi colecti­viştii au primit ordin să apară la gară cu mus­tăţile unse şi răsucite, ca nişte adevăraţi maghiari. Se vor scuti de asemenea de taxă şi mustăţile de păr, de­oare­ce sunt mulţi membrii în partid, printre cari cel mai ilustru conu Ghiţă Mîrzescu, cari au nevoia nu numai de cosmetic, dar şi de mustăţi. Fără îndoială, reforma aceasta va face nemuri­tor pe D. Gogu Cantacuzino. Van ---------------------------------------------------------­ Poni—Apostol Mărgărit De vre-o cîte­va zile, a sosit în Capitală o delegaţiune a profesorilor din Macedonia, com­pusă din profesorii Arginteanu, Cosmescu şi Chr. Otto. Ei vin ca să roage pe ministrul de instruc­ţiune publică, D. Poni, ca să pună capăt soar­­tei nenorocite a profesorilor romînî din Ma­cedonia, cari din cauza persecuţiunilor şi avi­­dităţei lui Apostol Mărgărit, mor literalmente de foame. Iată-ne dar în faţa unei a doua delegaţiuni a Macedonenilor, cari, disperaţi de atîtea per­­secuţiunî, vin să se plîngă personal ministrului de instrucţiune. Continuele reclamaţiuni ale Macedonenilor, trimiterea a două delegaţiuni în scurtul timp de opt luni, ar treb­ui să deschidă ochii şi ce­lui mai orb ministru. El trebuie să vadă că nu „o intrigă”, cum o numia Mărgărit, este cauza deselor reclamaţiuni în contra sa, ei o nemulţumire generală şi de cea mai mare gravitate. Am înţelege ca ministrul, avînd o încredere oarbă într’unul din subalternii săi, să nu dea atenţiune unei simple reclamaţiuni, care ar pu­tea fi rezultatul unei intrigi; dar cînd nişte bieţi profesori, cu o sută lei pe lună, trimit în două rînduri delegaţiuni, şi cheltuiesc su­timi de franci cu călătoria lor, atunci minis­trului nu-i mai este permis a acoperi cu per­soana sa pe funcţionarul abuziv. Dar D. Poni, care în loc de a se alarma de aceste continue reclamaţiuni, caută să a­­copere zgomotul şi să scape pe protej­atul sau, devine complicele funcţionarului abuziv. D. Poni a fost dator de la întîia reclama­­ţiune mai serioas­ă contra lui Apostol Mărgărit, să-l destituie, şi, ordonînd o anchetă, să lămu­rească lumea dacă într'adevăr Mărgărit este sau nu vinovat. Şi dacă ministrul instrucţiune­ a făcut o mare greşală cînd după reclamaţiunile primei de­legaţiuni n’a destituit pe Mărgărit, D-sa va comite astă­zi o crimă lăsîndu-l la locul sau în Macedonia şi în urma acestei noui dele­­gaţiuni. Lumea vrea să ştie ce e cu şcoalele române din Macedonia. Opiniunea publică fiind alarmată de conti­nuele reclamaţiuni şi delegaţiuni, cere să fie lămurită asupra lui Mărgărit. D. Poni, dacă nu voieşte să fie înfierat ca complice în in­famiile lui Mărgărit, e dator ori să-l destituie imediat, ori printr’un comunicat să explice cauza deselor reclamaţiuni. Indiscret, A­C­TU­A­L­IT ATI _________­________ Ofiţerii muncind pare Opoziţia, simţind că celebrul general Budiştea­­nu este singurul ministru capabil prin reformele sale să asigure o glorie n­’peritoare partidului liberal, s’a năpustit asupra f­umosului general, criticînd cu cea din ur­mă violenţă toate refor­mele acestuia. Se poate ca asupra unora din le­gile ministrului de război, criticile să fi fost în parte fondate. Desfidem însă pe cei mai invierşunaţi duşmani ai valorosului general să spui­, ceva despre re­forma pe care o reprezinţi gravura noastră de mai sus Acum cîte­va zile, a apărut în Monitorul Ofi­cial o publicaţie a ministrului de război şi prin care se publică licitaţie, pentru furnizor­i a 100.000 kgr fin, necesar hranei ofiţerilor din corpul X de armată. Această reformă, graţie căreia ofiţerii devenind uşori, vor putea să facă mci-surt ,mai teribile, ca armatele lui Napoleon­­, a făcut mare senzaţie în străinătate. Mai multe, ziare franceze şi­ ger­mane au reprodus-o, dind-o ca model de­ înalta capacitate şi minunatul spira de reformă al fai­­mosului general Budişteanu. Ofiţerii, hrănindu-se cu fini, iată ceva splendid și ca lvgienă și m/ii ales c • estetică, după cum €'f VcR? M’y Zfî'.-ei'ur/i v7- •«. Vardalsbum. -----------------------------***«*H«t------------------------------­Abdicarei regelui Greciei © depesă elin Atena ne ves« tește apropiata indicare a re­­gelui Greciei îs» favoarea fiu­lui său Cosastaîîtiîj» Regele s’ar* fi decis la acest pas din cauză că, tare despri« jjîmrî Hasiot, credea că va pu­tea anexa Creta de Grecia. Acum, înşelat în speranţele sale, voieşte să abdice în fa­voarea fiului său care, scăpînd încă mai de mult viaţa ţarului prin curagîul său în Japonia, crede că Constantin va forţa pe ţar a ajuta pe Grecă în re­vendicările lor asupra Cretei. Situația deci, se complică« M­. G. V. --------------------------------------------------------­ SISTEM DE GUVERNĂMÂNT In rîndurile liberalilor este o mare Zăpăceală. Venind la putere o serie dintre ei, aceia cari aveau raporturi mal strînse cu cel din jurul Voinţei, s’au instalat în slujbele principale, de la Severin şi piuă la Dorohai. Această operaţiune săvirşită,n'a întir­­fiiat a da naştere în sinul partidului unui număr foarte mare de nemulţu­miri şi după puţină vreme, nemulţumi­ţii au început o teribilă campanie în contra guvernului. De­şi liberalii au venit la putere abia de cîte­va luni, guvernul lor are de susţinut lupta în contra unei opoz­­ţiuni formată exclusiiv din foştii săi partizani. Care este consecinţa acestei descom­puneri a partidului ? Cei de la­ putere, convinşi că, din moment ce chiar în per­iolul lor sa format o puternică difide­nţă, in mo­mentul în care se­­vor hotărî şi cele­ilalte elemente de opoziţie să dea un asalt hotărîtor, ei vor fi răsturnaţi de la cîrma, s’au apucat să repartizeze afacerile, pe cari la început credeau să le realizeze in opt sau zece pen­tru opt­ sau zece luni numai. Acestui fapt se datoresc toate hoţiile, şantajurile şi potlogăriile pe cari le ve­dem dezlănţuind­u-se în toate oraşele ţărei. Avem a face nu cu actele necinstite ale unor anume indivizi, ci cu un sis­tem de guvernămînt. Liberalii au fost în­tot­d’a­una de părere, că partizanilor devotaţi, pe cari se poate conta în vr­emile de opoziţie, să li se lase mină liberă să fure, ori cit vor putea, pe cit timp vor fi la pu­­tere. Şi puţin le pasă lor că lucrurile se descoperă, că lumea protestează. Gu­vernul are destui inspectori cari ştiu să aplice muşamaua peste, hoţii, ori cit de îndrăăzneţe ar fi. Prin urmare, ori de cite ori se va da la iveala o hoţie, o pungăşie, sau o potlogărie a unui colectivist devotat Ocultei, sa fim siguri că nimeni nu se va atinge de el. Dragoş Atragem atenţiunea cetito­rilor asupra articolului de re­portaj intitulat „Viitorul mi­tropolit primat“ şi pe care îl publicăm la Ultimele în­orrma­ţiuni. Situaţiunea. Europai Revoluţiunea din Orient.— Concertul European.—Scopul Englezilor. Revoluţiunea din Orient Revoluţiunea din Creta, urmată de, aceea din Macedonia, a pus nu numai chestiunea Orientului la ordinea zilei, ci a adus în discuţie şi întreaga situaţiune­ a Europei. De vre o zece ani încoace, la fie­ce chestiune, care. putea produce vrc-o copilsgraț une. într : două stxle, .iticroctita i/idulă intre., ga Europă și,, prin solidaritatea ei, impunea statelor pacea necesară lumeî. Ast-fel sa întîmplat cu războiul sîrbo-bul­­gar, și tot ast-fd, anul, trecut, cu revoluţiunile din Macedonia şi Armenia. Concertul European Revoluţiunea, din, Creta, pare insă a schimba faţa Europei şi a sfărîma înţelegerea intre ma­rile state. De luni de zile de, cînd această revoluţiune face cele mai mari ravagiuri, şi Europa nu poate găsi un mijloc de a o stinge. Cind Franţa propune un mijloc, îl refuză tri­pla alianţă, şi când toate statele sunt înţelese, asu­pra blocăreî, iată că Anglia se retrage, la rîndul ei, din concertul european. Acest continuu­ joc între marile, puteri, este un semn rău­. Una dintre puteri, care face mereu disonanţă în concertul european, trebuie­ să aibă un interes as­cuns. Şi dacă procedează ast­fel, este pentru a provoca o sciziune între statele Europei şi, exci­tând pe unul contra celui­l’alt, să grăbească con­­flagraţiunea ce de atîţîa ani e zilnic amînată. Scopul Englezilor Statul care e condus de ast­fel de scopuri răz­boinice este numai Anglia. Englezii, retrăgîndu-se din concertul european, ştia foarte bine că vor sili pe cei­l’alţî a inter­veni singuri in luptele dintre creştini şi musul­mani. Şi cum interesele Rusiei, Austro-Ungariei şi chiar ale Franţei sunt cu totul contrarii în O­­rient, ciocniriei Între ele ţiu vei intirzia să se pro­­ducă, spre marea mulţumire a Englezilor. O conflagraţiune în Europa, fără Anglia, ar fi de cel mai mare folos pentru aceasta, căci pro­fitând de slăbiciunea statelor Europei, ar putea să devină stăpînă absolută a Asiei și a Africei. Val. REFriEn­OtJiRil Uniforma din cuiți Liberalii, în descompunerea morală în care se găsesc, incapabili de a realiza vre-o reformă, de a deschide noui căi de activitate, ne servesc din două în două săptămîni, prin coloanele lungi şi largi ale Voinţei, cite un memoriu, revăzut şi corec­tat, asupra activităţei lor trecute, 48, 59, 66, 77, 78, etc., etc., sunt regulat puşi la contribuţie. Vine apoi rîndul do­­curilor şi antrepozit lor, şi în sfirşit al proiectelor podului peste Dunăre şi por­tului de la Constanţa Aceste memorii, scoase la iveală atit de regulat, aseamănă pe liberali cu vechii militari, cari, ajunşi b'Urînî, dup ca au luat parte, în vremea tinereţe­­lor, la mai multe războaie, acum în zilele de serbă­­toare, ne mai puţind să meargă nici mă­car la paradă, se mulţumesc a lua din cuia uniforma vechie, o întind pe funi® în mijlocul, curţeî, o perie şi povestesc copii­lor şi servitorilor prin ce locuri a fost a­­coperită ca de praf. Mi­­tarul care face aceasta însă, se mul­ţumeşte să fie pensionar. ------------------------------— ■ Ciocănaş. „Cu caracter naţional“ Vre­o cîte­va gazete au anunţat că „Cer­cul amicilor literaturei şi artei române“ ar oferi premii în bani acelora, cari vor produ­ce anumite bucăţi literare. Ştirea ne-a bucurat foarte mult. Vedeam în hotărîrea asta un pas însemnat spre îmbună­tăţirea soartei materiale a acelora, cari ar pu­tea să se ocupe serios de literatură şi artă. Ce deziluzie însă, cînd văzurăm specificate bucăţile, cari pot lua parte la premii! In special ne-a lovit condiţiunea primă ce se cere unei nuvele: „ Se oferă 200 de lei celei mai bune nuvele, cu caracter na­ţional. Caracter naţional!!... După cum vedem, nici „Cercul“ ăsta n’a scăpat de clişeu. Şi ne am întristat grozav. Nedumeriţi încă, ne întrebăm şi acum : Care să fie influenţa covîrşitoare, — căci e covîrşitoare — ce ne face pe noi, Romînii, să fim în­tot­ d’a­una mai îndărătnici, mai reac­ţionari, în toate ramurile activităţei intelec­tuale, fie în politică, literatură sau artă ? * Ne aducem aminte, că marele poiet Ale­xandri, într’o satiră foarte mişcătoare, „Dic­ţionar grotesc“, se văieta de abuzul ce se fă­cea CU calificativul Romín. „In prezenţa acestui nume de Romín, care a ajuns a fi o mască pusă şi pe instituţii şi pe dughene, cu o profuzie ridiculă, fie­ cine este în drept a se întreba, dacă nu cum­va Romînii se tem a fi confundaţi cu Chinezii, în ţara lor“. Astă­zî s’au schimbat lucrurile. Astă­zi, cu­­vîntul Romín e înlocuit cu acela de Naţional. Astă­zi avem : Chestie naţională, ţară naţio­nală, haine naţionale, şunci naţionale, gazetele : Naţionalul, Voinţa Naţională, studenţi naţionali, poveţi naţionali şi.... în sfirşit, vom avea şi nu­­velişti naţionali, dacă cei ce vor concura la i.­­ .-uri vor fi ri­rvr.li.-jt..... * Adică cum devine asta: „Nuvele cu carac­ter naţional ?!“ Şi nu ne putem dumiri de fel asupra soiului ăstuia de nuvele. Nuvela, în evoluţiea ei, a ajuns astă­zi să fie pură psiehografie, care să servească la con­stituirea desăvîrşită a ştiinţei care se ocupă cu legile după cari se conduc stările sufle­teşti : psichologia. Nuvelele, cari se scriu as­­tă­zi şi nu descriu o stare sufletească studiată amănunţit, sînt menite să piară. Ca probă e­­videntă la noi, să se citeze numele acelor nu­vel­işti din timpul actual, a căror operă va rămîne, ca fiind produsul natural al epocei contimporane lor. In afară de Vlahuţă, Caragiale, Traian De­­metrescu, din Delavrancea „Paraziţii“ şi bu­cata „Iancu Noroiu“,—lăsăm la o parte unele exagerări, —Laura Vampa şi Basarabeanu în­tru cît­va, ce alt artist-nuvetist să mai cităm, de care să putem zice cu siguranţă că va ră­mîne ? Gherea spune într’un articol magistral, că: „un artist nu se conduce nicî-o­dată după re­­gule“. „­­ „ Dacă un scriitor nu e in stare sa aprofun­deze epoca în care trăieşte, acela nu e artist­. Faptul, că „Cercul“ în chestie menţionează condiţiunea, că nuvela care se va prezintă la premiu, să aibă un „caracter naţional“, dove­deşte că acest „Cerc“ nu ştie ce va să zică un artist, dovedeşte, că acest „Cerc“ nu a a­­dîncit sufletul unui scriitor, dovedeşte, în­ sfîr­­şit, că acest „Cerc“ nu cunoaşte evoluţia li­teraturei. Să se construiască o nuvelă cu un caracter naţional ?! Apoi, asta însamnă, ca şi cum ai spune unui băiat de liceu : „Dom’le, să-mi con­struieşti un triunghiu echivalent cu un pătrat dat“. Aşa stînd lucrurile, cam ce subiect să-şi ia nuvelistul, care ar vrea să se prezinte pen­tru premiu ? Să se apuce să facă psichologia coadei ca­lului lui Mihai­ Viteazul ? Sau să facă o nu­velă, al cărei subiect să fie cam acesta: „Iancu, român din Transilvania, a fost bă­tut odată straşnic de un ungur fioros. După puţin timp, ungurul scăpătează şi e pe cale să cadă pradă mizeriei. Iancu însă, român din Transilvania, îi întinde o mînă de ajutor,p Ură­tînd cu mărinimie bătaia, pe care o suferise“. * Apoi dacă e pă aşa, anunţăm acelora, cari doresc să concureze pentru premiu, o ştire foarte salvatoare: „Bîuroul Modern“. Adevărul a vorbit într’o coloană întreagă despre acest biurou, şi eri, nişte afişe mici, îm­părţite de un cetăţean pe străzile Capitalei, întăreau şi mai mult existenţa bîuroului ăstuia. Să nu se creadă, că facem glume. Voind să ne convingem în si­ne de existenţa bîuroului, ne-am dus să luăm amănunte de la diligenţii acestei „prăvălii“, care se află, după cum a­­nunţă afişele celea, pe cheiul Dîmboviţei No. 76 (Podul Şerban-Vodă). Şi culmea!!... O nuvelă naţională se vinde la bouroul în­­bestie cu 30 de lei şi o poezie naţională cu 20 de lei. Ştiţi ce-am făcut ? Am cumpărat o nuvelă „cu caracter naţio­nal“ şi o vom trimite cercului care a deschis concursul... literar cu premii. Te pomeneşti, frate, că avem noroc şi băgăm în buzunar 200 de leuşori. ..«••••••••• •• • • • Nu, zău, tare îndărătnici sîntem noi, Romînii ! Un caracter.

Next