Adevěrul, august 1896 (Anul 9, nr. 2600-2623)
1896-08-01 / nr. 2600
ANUL IN No. 2600 EDITIA A TREIA NEMESUL 10 BANI ABONAMENTELE ÎNCEP DE LA 1 şi 15 ALE FIECAREI LUN şi ga plătesc tot-d’a-ima înainte In Bucureşti la Casa administraţiei In Judeţe şi Străinătate prin mandate poştale Un an în Ţară 30 Lei, în Streinâtate 50 Le Şase luni 15 „ „ „ 25 „ Treî lunî 8 „ „ „ 13 * Un număr în străinătate 20 ti ani MANUSCRIPTELE NU SE ÎNAPOIAZĂ re roşii Romíne de cuiți strein in case! V. file its odri re nmememuBmea ADMINISTRAȚIA PA3AQ. BANCEI NATIONALE (TELEFON No. 1S) Director politic: ALEX. V. BELDIMANU JOUI 1 AUGUST 1826 MIEEUL IO BANII AN UNGIURILE In. BUCUREŞTI şi JUDEŢE se primesc numai la ADMINISTRAŢIE INATATE," direct numai la adminise şi la toate Oficiile de Publicitate la pag. IV . . . ; 0,30 b. linia » » HI • • • t 2,— lei „a IT Q • » u • • • 1 °) » » Un număr vechi, 20 Bani REDACŢIA PASAG. BANCEI NATIONALE (TELEFON JVOUSSS) ABDICAREA REGELUI GRECIEI Doi miniştri complici ai unui tâlhar ---------- . Comunicatul No. 18332, publicat în Monitorul Oficial sub iscălitura lui Tache Stolojan şi cu consimţimentul . Iultim. A. Sturdza, arată ţerei că guvernul actual, abia după nouă luni de putere, a întrecut în infamii şi înjosiri pe acel din Martie 1888, care conducea afacerile Statului de doisprezece ani. Proza ministrului de interne, recunoaşte hoţiile lui Malaxa, în calitate de primar al Galaţilor, dar aruncă asupra lor murdara muşama colectivistă. Impunitatea acordată pungaşului gălăţean este atât de infamă, atât de înjositoare, încât Voinţa Naţională, organul oficios al guvernului, publicând acel comunicat, s’a ferit de la orice comentariu.— Nu cumva înţeles au Tarii Stolojan şi Dim. A. Sturdza că acest act mişelesc constituie un flagrant delict de complicitate între ei şi hoţul de Malaxa ? Guvernul conservator a lăsat justiţia să-şi urmeze cursul ei legal în chestiunea hoţiilor descoperite în sarcina lui Resu-Robescu şi Cie;— astâzi guvernul naţional-liberal, impiedp'ării mortuil justiţeî, prin o ordonanţă ministerială dă un aspru vot de blam întregului consiliu comunal din Galaţi, şi absolvă pe neruşinatul primar al Galaţilor. O întrebare se impune aici:—Ce zic oare consilierii comunali ai Galaţilor faţă cu considerentele ordonanţei ministeriale care cuprind violente mustrări la adresa lor şi care anulează voturile lor din opt şi unsprezece Aprilie 1896, pe baza articolului 35 din legea comunală urbană, fără însă a lovi câtuşi de puţin în hoţul de Malaxa, care era dator să trimită spre aprobare ministerială acele voturi ? In netrimiterea acestor voturi spre aprobarea ministrului constă toate hoţiile netrebnicului primar Malaxa, şi el iese basma curată, pare că nu ar fi mâncat usturoiu şi nu i-ar puţi gura. Ştiu dintr-un izvor destul de cert că consilierii comunali, cari au emis voturile din opt şi unsprezece Aprilie, au fost induşi în eroare de gheşeftarul primar şi că unii din ei au votat contra. Ori cum ar fi, dacă din ziua denunţărei hoţiilor malaxiste, guvernul era hotărît a le acoperi, nu avea decit să trimită o anchetă administrativă, care ar fi aruncat asupra lor binefăcătoarea muşama colectivistă. Dar odată justiţia sezisată de aceste pungăşii, ministrul de interne nu mai avea ce căuta în această murdară chestiune şi datoria lui Tache Stolojan era să revoace imediat pe primarul prevaricator lăsându-l a-şi descurca escrocheriile cu instanţele judecătoreşti. Stau uimit când mă gândesc că în această ţară, care şi-a dat o constituţiune copiată, cu oarecare mici modificări, de pe acea belgiană, se îndrăznească un ministru de interne a închide o acţiune deschisă de parchetul unui tribunal prin o simplă ordonanţă ministerială publicată fără pic de ruşine în Monitorul Oficial. Corespondentul gălăţean al acestui ziar, prin o scrisoare a sa de eri,me asigură că sunt încă vreo câte va hoţii malaxiste pe care parchetul de Galaţi nu le-a putut cerceta, împie- dicat fiind de subita intervenţie a nemernicului ministru de interne. Cafenelele şantante, închise prin o ordonanţă comunală, s-au redeschis fiind că pungaşul primar al Galaţilor, ar fi primit doue mii de lei. Nu este admisibil că aceste localuri publice, în care se petrec în toate sălile nenumărate scandaluri, să fi obţinut autorizarea redeschidere de florile mărului. O companie de capitalişti au luat în antrepriză pavarea a două zeci de strade. Fratele primarului de Galaţi s’a grăbit a intra în acea asociaţiune, şi iarăşi nu de florile mărului. Cum rămân aceste mici pungăşii? — Un inspector administrativ va fi trimis la Galaţi pentru a face un simulacru de anchetă aruncând prin raportul său muşamaua colectivistă. * * * După săvârşirea atâtor mişdii, putea-vor colectiviştii să deschidă gura când vor veni conservatorii la putere? — Por Tshera din nou poate, căci pe obrajii lor au o piele de ipopotam. Au trăit şase zeci şi trei de ani pentru a vedea In scumpa mea Hominis diei miniştri complici ai unui tâlhar, Alex. Beldimann. SATIRA POLITICA Tariful vamal In sfirşit, vizita lui Franz Iosef în Bucureşti a dat şi D-luî Cantacuzino, ministru de finanţe, prilejul de a face o reformă mare. La 15 August, cînd se vor aduna Camerele pentru alegerea mitropolitului, va prezinţi şi D. G. Cantacuzino un proiect de lege prin care va cere modificarea articolului din tariful vamal relativ la taxa asupra cosmeticurilor. Cosmeticurile de toate felurile vor fi scutite de orice taxă la intrarea în ţară. Aceasta pentru că cu ocazia venirea împăratului, toţi colectiviştii au primit ordin să apară la gară cu mustăţile unse şi răsucite, ca nişte adevăraţi maghiari. Se vor scuti de asemenea de taxă şi mustăţile de păr, deoarece sunt mulţi membrii în partid, printre cari cel mai ilustru conu Ghiţă Mîrzescu, cari au nevoia nu numai de cosmetic, dar şi de mustăţi. Fără îndoială, reforma aceasta va face nemuritor pe D. Gogu Cantacuzino. Van --------------------------------------------------------- Poni—Apostol Mărgărit De vre-o cîteva zile, a sosit în Capitală o delegaţiune a profesorilor din Macedonia, compusă din profesorii Arginteanu, Cosmescu şi Chr. Otto. Ei vin ca să roage pe ministrul de instrucţiune publică, D. Poni, ca să pună capăt soartei nenorocite a profesorilor romînî din Macedonia, cari din cauza persecuţiunilor şi avidităţei lui Apostol Mărgărit, mor literalmente de foame. Iată-ne dar în faţa unei a doua delegaţiuni a Macedonenilor, cari, disperaţi de atîtea persecuţiunî, vin să se plîngă personal ministrului de instrucţiune. Continuele reclamaţiuni ale Macedonenilor, trimiterea a două delegaţiuni în scurtul timp de opt luni, ar trebui să deschidă ochii şi celui mai orb ministru. El trebuie să vadă că nu „o intrigă”, cum o numia Mărgărit, este cauza deselor reclamaţiuni în contra sa, ei o nemulţumire generală şi de cea mai mare gravitate. Am înţelege ca ministrul, avînd o încredere oarbă într’unul din subalternii săi, să nu dea atenţiune unei simple reclamaţiuni, care ar putea fi rezultatul unei intrigi; dar cînd nişte bieţi profesori, cu o sută lei pe lună, trimit în două rînduri delegaţiuni, şi cheltuiesc sutimi de franci cu călătoria lor, atunci ministrului nu-i mai este permis a acoperi cu persoana sa pe funcţionarul abuziv. Dar D. Poni, care în loc de a se alarma de aceste continue reclamaţiuni, caută să acopere zgomotul şi să scape pe protejatul sau, devine complicele funcţionarului abuziv. D. Poni a fost dator de la întîia reclamaţiune mai serioasă contra lui Apostol Mărgărit, să-l destituie, şi, ordonînd o anchetă, să lămurească lumea dacă într'adevăr Mărgărit este sau nu vinovat. Şi dacă ministrul instrucţiune a făcut o mare greşală cînd după reclamaţiunile primei delegaţiuni n’a destituit pe Mărgărit, D-sa va comite astăzi o crimă lăsîndu-l la locul sau în Macedonia şi în urma acestei noui delegaţiuni. Lumea vrea să ştie ce e cu şcoalele române din Macedonia. Opiniunea publică fiind alarmată de continuele reclamaţiuni şi delegaţiuni, cere să fie lămurită asupra lui Mărgărit. D. Poni, dacă nu voieşte să fie înfierat ca complice în infamiile lui Mărgărit, e dator ori să-l destituie imediat, ori printr’un comunicat să explice cauza deselor reclamaţiuni. Indiscret, ACTUALIT ATI _________________ Ofiţerii muncind pare Opoziţia, simţind că celebrul general Budişteanu este singurul ministru capabil prin reformele sale să asigure o glorie n’peritoare partidului liberal, s’a năpustit asupra fumosului general, criticînd cu cea din urmă violenţă toate reformele acestuia. Se poate ca asupra unora din legile ministrului de război, criticile să fi fost în parte fondate. Desfidem însă pe cei mai invierşunaţi duşmani ai valorosului general să spui, ceva despre reforma pe care o reprezinţi gravura noastră de mai sus Acum cîteva zile, a apărut în Monitorul Oficial o publicaţie a ministrului de război şi prin care se publică licitaţie, pentru furnizori a 100.000 kgr fin, necesar hranei ofiţerilor din corpul X de armată. Această reformă, graţie căreia ofiţerii devenind uşori, vor putea să facă mci-surt ,mai teribile, ca armatele lui Napoleon, a făcut mare senzaţie în străinătate. Mai multe, ziare franceze şi germane au reprodus-o, dind-o ca model de înalta capacitate şi minunatul spira de reformă al faimosului general Budişteanu. Ofiţerii, hrănindu-se cu fini, iată ceva splendid și ca lvgienă și m/ii ales c • estetică, după cum €'f VcR? M’y Zfî'.-ei'ur/i v7- •«. Vardalsbum. -----------------------------***«*H«t------------------------------Abdicarei regelui Greciei © depesă elin Atena ne ves« tește apropiata indicare a regelui Greciei îs» favoarea fiului său Cosastaîîtiîj» Regele s’ar* fi decis la acest pas din cauză că, tare despri« jjîmrî Hasiot, credea că va putea anexa Creta de Grecia. Acum, înşelat în speranţele sale, voieşte să abdice în favoarea fiului său care, scăpînd încă mai de mult viaţa ţarului prin curagîul său în Japonia, crede că Constantin va forţa pe ţar a ajuta pe Grecă în revendicările lor asupra Cretei. Situația deci, se complică« M. G. V. -------------------------------------------------------- SISTEM DE GUVERNĂMÂNT In rîndurile liberalilor este o mare Zăpăceală. Venind la putere o serie dintre ei, aceia cari aveau raporturi mal strînse cu cel din jurul Voinţei, s’au instalat în slujbele principale, de la Severin şi piuă la Dorohai. Această operaţiune săvirşită,n'a întirfiiat a da naştere în sinul partidului unui număr foarte mare de nemulţumiri şi după puţină vreme, nemulţumiţii au început o teribilă campanie în contra guvernului. Deşi liberalii au venit la putere abia de cîteva luni, guvernul lor are de susţinut lupta în contra unei opozţiuni formată exclusiiv din foştii săi partizani. Care este consecinţa acestei descompuneri a partidului ? Cei de la putere, convinşi că, din moment ce chiar în periolul lor sa format o puternică difidenţă, in momentul în care sevor hotărî şi celeilalte elemente de opoziţie să dea un asalt hotărîtor, ei vor fi răsturnaţi de la cîrma, s’au apucat să repartizeze afacerile, pe cari la început credeau să le realizeze in opt sau zece pentru opt sau zece luni numai. Acestui fapt se datoresc toate hoţiile, şantajurile şi potlogăriile pe cari le vedem dezlănţuindu-se în toate oraşele ţărei. Avem a face nu cu actele necinstite ale unor anume indivizi, ci cu un sistem de guvernămînt. Liberalii au fost întotd’auna de părere, că partizanilor devotaţi, pe cari se poate conta în vremile de opoziţie, să li se lase mină liberă să fure, ori cit vor putea, pe cit timp vor fi la putere. Şi puţin le pasă lor că lucrurile se descoperă, că lumea protestează. Guvernul are destui inspectori cari ştiu să aplice muşamaua peste, hoţii, ori cit de îndrăăzneţe ar fi. Prin urmare, ori de cite ori se va da la iveala o hoţie, o pungăşie, sau o potlogărie a unui colectivist devotat Ocultei, sa fim siguri că nimeni nu se va atinge de el. Dragoş Atragem atenţiunea cetitorilor asupra articolului de reportaj intitulat „Viitorul mitropolit primat“ şi pe care îl publicăm la Ultimele înorrmaţiuni. Situaţiunea. Europai Revoluţiunea din Orient.— Concertul European.—Scopul Englezilor. Revoluţiunea din Orient Revoluţiunea din Creta, urmată de, aceea din Macedonia, a pus nu numai chestiunea Orientului la ordinea zilei, ci a adus în discuţie şi întreaga situaţiune a Europei. De vre o zece ani încoace, la fiece chestiune, care. putea produce vrc-o copilsgraț une. într : două stxle, .iticroctita i/idulă intre., ga Europă și,, prin solidaritatea ei, impunea statelor pacea necesară lumeî. Ast-fel sa întîmplat cu războiul sîrbo-bulgar, și tot ast-fd, anul, trecut, cu revoluţiunile din Macedonia şi Armenia. Concertul European Revoluţiunea, din, Creta, pare insă a schimba faţa Europei şi a sfărîma înţelegerea intre marile state. De luni de zile de, cînd această revoluţiune face cele mai mari ravagiuri, şi Europa nu poate găsi un mijloc de a o stinge. Cind Franţa propune un mijloc, îl refuză tripla alianţă, şi când toate statele sunt înţelese, asupra blocăreî, iată că Anglia se retrage, la rîndul ei, din concertul european. Acest continuu joc între marile, puteri, este un semn rău. Una dintre puteri, care face mereu disonanţă în concertul european, trebuie să aibă un interes ascuns. Şi dacă procedează astfel, este pentru a provoca o sciziune între statele Europei şi, excitând pe unul contra celuil’alt, să grăbească conflagraţiunea ce de atîţîa ani e zilnic amînată. Scopul Englezilor Statul care e condus de astfel de scopuri războinice este numai Anglia. Englezii, retrăgîndu-se din concertul european, ştia foarte bine că vor sili pe ceil’alţî a interveni singuri in luptele dintre creştini şi musulmani. Şi cum interesele Rusiei, Austro-Ungariei şi chiar ale Franţei sunt cu totul contrarii în Orient, ciocniriei Între ele ţiu vei intirzia să se producă, spre marea mulţumire a Englezilor. O conflagraţiune în Europa, fără Anglia, ar fi de cel mai mare folos pentru aceasta, căci profitând de slăbiciunea statelor Europei, ar putea să devină stăpînă absolută a Asiei și a Africei. Val. REFriEnOtJiRil Uniforma din cuiți Liberalii, în descompunerea morală în care se găsesc, incapabili de a realiza vre-o reformă, de a deschide noui căi de activitate, ne servesc din două în două săptămîni, prin coloanele lungi şi largi ale Voinţei, cite un memoriu, revăzut şi corectat, asupra activităţei lor trecute, 48, 59, 66, 77, 78, etc., etc., sunt regulat puşi la contribuţie. Vine apoi rîndul docurilor şi antrepozit lor, şi în sfirşit al proiectelor podului peste Dunăre şi portului de la Constanţa Aceste memorii, scoase la iveală atit de regulat, aseamănă pe liberali cu vechii militari, cari, ajunşi b'Urînî, dup ca au luat parte, în vremea tinereţelor, la mai multe războaie, acum în zilele de serbătoare, ne mai puţind să meargă nici măcar la paradă, se mulţumesc a lua din cuia uniforma vechie, o întind pe funi® în mijlocul, curţeî, o perie şi povestesc copiilor şi servitorilor prin ce locuri a fost acoperită ca de praf. Mitarul care face aceasta însă, se mulţumeşte să fie pensionar. ------------------------------— ■ Ciocănaş. „Cu caracter naţional“ Vreo cîteva gazete au anunţat că „Cercul amicilor literaturei şi artei române“ ar oferi premii în bani acelora, cari vor produce anumite bucăţi literare. Ştirea ne-a bucurat foarte mult. Vedeam în hotărîrea asta un pas însemnat spre îmbunătăţirea soartei materiale a acelora, cari ar putea să se ocupe serios de literatură şi artă. Ce deziluzie însă, cînd văzurăm specificate bucăţile, cari pot lua parte la premii! In special ne-a lovit condiţiunea primă ce se cere unei nuvele: „ Se oferă 200 de lei celei mai bune nuvele, cu caracter naţional. Caracter naţional!!... După cum vedem, nici „Cercul“ ăsta n’a scăpat de clişeu. Şi ne am întristat grozav. Nedumeriţi încă, ne întrebăm şi acum : Care să fie influenţa covîrşitoare, — căci e covîrşitoare — ce ne face pe noi, Romînii, să fim întot d’auna mai îndărătnici, mai reacţionari, în toate ramurile activităţei intelectuale, fie în politică, literatură sau artă ? * Ne aducem aminte, că marele poiet Alexandri, într’o satiră foarte mişcătoare, „Dicţionar grotesc“, se văieta de abuzul ce se făcea CU calificativul Romín. „In prezenţa acestui nume de Romín, care a ajuns a fi o mască pusă şi pe instituţii şi pe dughene, cu o profuzie ridiculă, fie cine este în drept a se întreba, dacă nu cumva Romînii se tem a fi confundaţi cu Chinezii, în ţara lor“. Astăzî s’au schimbat lucrurile. Astăzi, cuvîntul Romín e înlocuit cu acela de Naţional. Astăzi avem : Chestie naţională, ţară naţională, haine naţionale, şunci naţionale, gazetele : Naţionalul, Voinţa Naţională, studenţi naţionali, poveţi naţionali şi.... în sfirşit, vom avea şi nuvelişti naţionali, dacă cei ce vor concura la i. .-uri vor fi rirvr.li.-jt..... * Adică cum devine asta: „Nuvele cu caracter naţional ?!“ Şi nu ne putem dumiri de fel asupra soiului ăstuia de nuvele. Nuvela, în evoluţiea ei, a ajuns astăzi să fie pură psiehografie, care să servească la constituirea desăvîrşită a ştiinţei care se ocupă cu legile după cari se conduc stările sufleteşti : psichologia. Nuvelele, cari se scriu astăzi şi nu descriu o stare sufletească studiată amănunţit, sînt menite să piară. Ca probă evidentă la noi, să se citeze numele acelor nuvelişti din timpul actual, a căror operă va rămîne, ca fiind produsul natural al epocei contimporane lor. In afară de Vlahuţă, Caragiale, Traian Demetrescu, din Delavrancea „Paraziţii“ şi bucata „Iancu Noroiu“,—lăsăm la o parte unele exagerări, —Laura Vampa şi Basarabeanu întru cîtva, ce alt artist-nuvetist să mai cităm, de care să putem zice cu siguranţă că va rămîne ? Gherea spune într’un articol magistral, că: „un artist nu se conduce nicî-odată după regule“. „ „ Dacă un scriitor nu e in stare sa aprofundeze epoca în care trăieşte, acela nu e artist. Faptul, că „Cercul“ în chestie menţionează condiţiunea, că nuvela care se va prezintă la premiu, să aibă un „caracter naţional“, dovedeşte că acest „Cerc“ nu ştie ce va să zică un artist, dovedeşte, că acest „Cerc“ nu a adîncit sufletul unui scriitor, dovedeşte, în sfîrşit, că acest „Cerc“ nu cunoaşte evoluţia literaturei. Să se construiască o nuvelă cu un caracter naţional ?! Apoi, asta însamnă, ca şi cum ai spune unui băiat de liceu : „Dom’le, să-mi construieşti un triunghiu echivalent cu un pătrat dat“. Aşa stînd lucrurile, cam ce subiect să-şi ia nuvelistul, care ar vrea să se prezinte pentru premiu ? Să se apuce să facă psichologia coadei calului lui Mihai Viteazul ? Sau să facă o nuvelă, al cărei subiect să fie cam acesta: „Iancu, român din Transilvania, a fost bătut odată straşnic de un ungur fioros. După puţin timp, ungurul scăpătează şi e pe cale să cadă pradă mizeriei. Iancu însă, român din Transilvania, îi întinde o mînă de ajutor,p Urătînd cu mărinimie bătaia, pe care o suferise“. * Apoi dacă e pă aşa, anunţăm acelora, cari doresc să concureze pentru premiu, o ştire foarte salvatoare: „Bîuroul Modern“. Adevărul a vorbit într’o coloană întreagă despre acest biurou, şi eri, nişte afişe mici, împărţite de un cetăţean pe străzile Capitalei, întăreau şi mai mult existenţa bîuroului ăstuia. Să nu se creadă, că facem glume. Voind să ne convingem în sine de existenţa bîuroului, ne-am dus să luăm amănunte de la diligenţii acestei „prăvălii“, care se află, după cum anunţă afişele celea, pe cheiul Dîmboviţei No. 76 (Podul Şerban-Vodă). Şi culmea!!... O nuvelă naţională se vinde la bouroul înbestie cu 30 de lei şi o poezie naţională cu 20 de lei. Ştiţi ce-am făcut ? Am cumpărat o nuvelă „cu caracter naţional“ şi o vom trimite cercului care a deschis concursul... literar cu premii. Te pomeneşti, frate, că avem noroc şi băgăm în buzunar 200 de leuşori. ..«••••••••• •• • • • Nu, zău, tare îndărătnici sîntem noi, Romînii ! Un caracter.