Adevěrul, septembrie 1896 (Anul 9, nr. 2624-2648)

1896-09-01 / nr. 2624

*______ CRONICA JUDICIARA Un Alcibiade modern Cititorii noştri cunosc de sigur istoria tâ­nărului şi desfrînatului grec Alcibiade, care ne mai avînd ce să facă, s’a apucat de a tăiat coada cîineluî sau şi l-a preumblat prin în­treaga Atenă, ast-fel dichisit. In Paris, şi el un fel de Atenă modernă, s’a găsit un modern Alcibiade. El s’a întrupat în­tr’un simplu grăjdar, care servia la un stă­­pîn de trăsură de piaţă. Fiind vorba de graj­duri, să nu credeţi că e în joc vre unul din redactorii de la Gazeta sau Voinţa Naţională. Nu, grăj­darul în cestiune era încă în servi­ciul activ—şi răspunde la numele de Romain l­aurent. Acest onorabil a avut o caldă discuţiune cu stăpînul său şi căutând un chip de răzbunare şî-a adus aminte că citise în Le Petit Journal, despre isprava lui Alcibiade. Răzbunarea a constat în faptul că s’a apucat de-a tăiat cozile la patru-spre-zece cai. Cînd a văzut stăpînul isprava servitorului şi caii săi berci ca nişte simpli cocoşi tumu­lii, a crezut că-i vin toate apoplecsiile. A­­reclamat poliţiei şi parchetului şi rezultatul final a fost că retezătorul de cozi de cai, meditează azi pe paiele umede ale temniţei, asupra setei de răzbunare. Şi acum ce vor face caii fără coadă? De­sigur că li se va pune una artificială, ca şi la cucoanele care au pierdut părul sau nu-l au destul de bogat. ------------------------------******-----------------------------­ Chiţibuş. Călătoria ţarului ST. PETERSBURG, 30 August. — D. Şiş­­kin s’a întors şi a reluat direcţiunea ministe­rului de externe. ST. PETERSBURG, 30 August. — Dintr’o sorginte bine informată, se asigură că scopul călătoriei la Biarritz a contelui de Kapnist, ambasadorul Rusiei la curtea vieneză, n’are nici o legătură cu călătoria ţarului în Franţa. Contele de Kapnist îşi obţinuse deja conce­diul, cînd prinţul Lobanoff era încă în viaţă. D. Şişkin se va duce în Franţa înainte de a sosi ţarul; în timpul vizitei acestuia la Paris, el va întovărăşi pe ţar. PARIS, 30 August.—Le Temps publică pro­gramul vizitei ţarului la Paris. Majestăţile lor ruseşti, însoţite de marea du­cesă Olga, vor sosi la Paris în ziua de 6 oc­tombrie, la ora 10 dimineaţa şi vor dejuna la ambasada rusească. Apoi vor asista la un Te-Deum în biserica rusească; în urmă voi face o vizită la Eliseu, D-luî Felix Faure. Aces­ta le va înapoia vizita la ambasada rusească. După amiazi se va face prezintarea corpu­lui diplomatic. Seara, mare prînz la Eliseu, urmat de o reprezentaţiune de semi-gală, la teatrul francez. In ziua de 7, vizitarea celor mai însemnate monumente şi reprezentaţiune de gală la O­­peră. In ziua de 8, revista trupelor. După amiazi, serbări la Versailles , seara iluminaţie. Pleca­rea, în timpul nopţei. -------------------------------------------------------------------------------------— Din Bîrlad (Corespondenţă particulară a Adevărului) O mică malaxită D. Aristide F. Kiriac, ajutorul de pri­mar al oraşului nostru, a fost însărcinat ca să supravegh­eze împărţirea locur­ilor pen­tru magazii, la bîlciul ce se ţine la noi în fie­care an de la 20 pînă la 29 August. Dar­­ce-i liberal, bani mănîncă­ şi D. Aristide, ca să nu dezminţă această zică­­toare, nu dădea locuri bune de­cît acelor negustori, cari îi ofereau cite un bacşiş ce varia între 50 şi 100 de leî. Se înţe­lege că nemulţumiţii au fost mulţi şi ne­mulţumirile mari. Cei nedreptăţiţi s’au plîns primarului, care, speriat de atîta lăcomie din partea sub­alternului său, l-a suspendat din funcţie. Circulă zvonul cum că ar fi fost chiar depus, dar nu o putem afirma cu sigu­ranţă. In urma ultimei mele corespondenţe, în care arătam bazibuzuciile comise de comandirul Butunoiu, D. Catzalany, pu­blică o scrisoare deschisă în Paloda, prin care-l îndeamnă să mă dea în judecată pentru insulta superiorului. Cît priveşte de Butund­u, prea puţin­­ îmi pasă, căci pot ori­cînd proba adevă­rul celor­ scrise de mine. D. Gatzafany însă, proprietarul forţei, vecinie guvernamentală, Paloda, ştiam că a sărutat mîînile tuturor deputaţilor con­servatori şi liberali, că a insultat azi pe acela pe care-l lăuda ieri, dar că a ajuns la o aşa degradare morală ca să se gu­dure pe lîngă un simplu comandir, nu o ştiam. Să plîngem deci pe mormîntul con­ştiinţei şi demnităţeî sale. Arestarea ajutorului de primar Aflu în ultimul moment că zvonul, ce circula despre depunerea lui Aristide, se adeverește. S’a luat astă­zi interogatoriul tuturor negustorilor de­­la bil­iu, in urma căruia s’a lansat un mandat de arestare. CRONICA Interview In faţa zgomotelor alarmante despre os­tilitatea vecinilor noştri bulgari, m’a­m h­o­­tărit să fac oare­ carî demersuri pe lîngă Dedu Dobre de la Vitan şi ast­fel m­’am înfiinţat e’ri cu pălăria pe cap şi cu bas­tonul în mînă, în casa lui Dedu, care era de asemeni cu căciula în cap. Mi a oferit fundul unui coş de zarzava­turi ca să mi aşez. — Ai D ta vr’o idee, jupîn Dedule, des­pre ostilitatea compatrioţilor D-voastră faţă cu noi, romînii ? Aşa l-a­u întrebat pe Dedu Dobre. — Eu am zarzavat, bre, şi-l vînd ieftin. Aşa ’mia răspuns Dedu, care stătea pe o laviţă, scoţînd un picior de sub mapa­mondul sau şi întinzindu-l pînă la margi­ne. Apoi lepădă iminem şi procedă la o operaţiune de-o originalitate excluziv bul­gară, între degetele piciorului. — Compatrioţii­­ tale ne ameninţă cu razboiu tocmai iarna. Cită oştire aveţi gata pe picior de bătaie? — Avem gata, bre, pentru iarnă praz, ardei, ceapă, bârne, usturoiu, pătlăgele vi­nete și roșii — berechet. Dai, bre, numai adresa și venim la tine. — Plecăciune, jupîn Dobre. — Dobre den. Cînd am ajuns la tramvayul nou, ve­nea o cantitate de reporteri în birjî. Bac. BLUSTSN ATMOSFERI­0 Bacoreşti, 28 August, 12 ore ziua. Înălţimea barometrică la . . . . O®, 76 6 6 Temperatura •seralmî........................... 60 lî,8.2 Vîntul, tare de la NE. Starea ceratul, acoperit Temperature maximă de ori ... . 28° „ minimă de azi ..... 149 Temperatura a variat în noi între 33" şi 9° Erî după amiază, cerul fo­rte noros , asă­zi, aco­perit. De dimineaţă a plouat în maî multe ocali­­tăţî. Ploaia a fost însoţită de vînt tare care continuă încă. La Bucureşti, cerul acoperit şi vînt tare. Baro­metrul a crescut pretutindenea cu 5 mm. în mijlo­ciu­ ; temperatura se răcește. Din Botoşani (Corespondenţă particulară a Adevărului/ Spectacole.— Aducerea apei. — Con­travenţiile. — Pentru presă. Spectacole De o bucată de gresie oraşul nostru a înce­put să se scuture de lincezeala în care căzuse. Artişti cunoscuţi, cu ocazia sosirii lor în oraş, dau serate de concert şi decimaţii cît maî aţese.­­ In primul rînd ne-a sosit vestitul violonist şi profesor de muzică Iancu Folip, care cu con­cursul D-nilor Dionisie Zăhărescu, declamator şi Cicerone, pianist, a dat două serate în serile de 10 şi 14 August, cînd şî-a fi arătat adevăratul lor talent. In al doilea rînd ne-au sosit şi Domnul I. Bursuc, profesor de violoncel şi de declamaţie la conservatorul din Iaşi şi I­lie Ionescu, absol­vent al conservatorului din Viena. Aceştia în unire cu D-nii Incu Filip şi Dio­nisie Zăhărescu, au dat doua serate în serile de 17 şi 24 August, în beneficiul Ateneului din Botoșani. DUMINECA 1 SEPTEMBRE 1896 Succesul material era asigurat la aceste se­­ate, de­oare­ce poliţia distribuia bilete, şi se ştie cum poliţia prin agenţii săi îşi îndepli­neşte această sarcină. Aducerea apei Oraşul nostru a lipsit aproape cu desăvîr­­şire de apă şi apa chiar cît este o impură Camera în sesiunea trecută a votat pentru a­­ducerea apei şi a pavatului oraşului de la gară pînă la poştă suma de trei milioane de leî, sumă destul de considerabilă. Lucrările pentru aducerea apei au început. Cerce­tările se fac prin târgul Bucecea şi se sapă în linie cu calea ferată nişte gropi, un fel de puţuri. Odată ce aceste lucrări se vor isprăvi, se va căuta nişte izvoare foate multe la umăr, ca apoi să se aducă prin apeducte apa la noi. Izvoarele au existat acum cîţi­va ani şi chiar formali ape curgătoare, cari purtau mori, dar cari acum au fost nămolite. Nu e adevărată ştirea dată de coresponden­tul Evenimentului, că aceste gropi ar fi în le­gătură cu fîntînele­ din oraş şi ast­fel ar da naştere la diferite boli contagioase. Contravenţiile se uimeşte numărul cel mare de judecăţi pentru contravenţii­Cauza acestor contraven­ţii e în mice parte abuzul de putere al comi­sarilor şi sub-comisarilor, căci e de ajuns ca să refuzi unui poliţist primirea unui bilet de teatru sau o albă poftă a lui—şi contravenţia e gata. Cu cea maî mare părere de râu trebue să amintesc, că chiar D. judecător Cornelia Botez, un jude model cum Botoşanii n’au mai văzut, dar care totuşi—necunoscînd poliţia—îşi pune­a toată încrederea în zisele ei mai muit chiar de­cît a ori­cîţî martori ai a-fuce. Atragem atenţia d-le.îi jude asupra acestui fapt. Pentru presă Credem că a venit momentul ca presa toată să se agite în chestia închidere! clubului mun­citorilor din Botoşani. O societate cu o şcoală de adulţi a fost desfiinţată samavolniceşte. Faptele fiind divulgate prin publicitate, poliţia caută a­­cum mijloace de răzbunare. Prin faptul că era şcoală, ei bănuiesc că trebuie să fi făcut parte din societate şi elevi de ai liceului din locali­tate de şi in vizitele făcute—luîndu-se numele tu­turor celor prezenţi—nu s’a găsit nici un elev. Socotesc că vor elimina — prin ajutorul di­recţiei liceului—cîţi­va elevi, cari sînt în bune relaţii cu unii din membrii societăţeî. O infamie maî mare nu se poate. Nişte ti­neri să fie eliminaţi din şcoală — într’un chip atât de nelegiuit—mai ales că sunt simplu bă­nuiţi, cu toate că au registrele ca să se poată convinge. In adevăr, se zice, că prin lunile Iunie şi Iulie ar fi fost chiar nişte predători,­­­levi de ai liceului, dar nu rezultă că trebuie să fi fost şi membri a societăţeî, de­oare­ce statutul îna­intat poliţiei locale nu prevede aceasta. Aceşti elevi pe la sfîrşitul lui Iulie, auzind că poliţia îşi arată colţii, s’au retras din cauză căci prevedea fi ce s’ar putea întâmpla. De­şi mai bine de o lună n’au existat elevi, totuşi mijlocul pe care vrea să­­ întrebuinţeze poliţia, trebuie nimicit, de­oare­ce e o nele­­gîu­re ca direcţia liceului să-şi judece elevii în timpul vacanţiei, cînd sînt particulari, deci supuşi legilor gey­ pp.le, iar nu şcolare. Poliţia noastră se vede că credo-'J ar fi ex.8i­tînd legi la elevi ca şi la aţî dar amar se înşală. Presa e avizată demers şi vom re­veni. Coram. LISTĂ DE SUBSCRIERE pentru ridicarea unul bust, In Ttrgo­­vişte, fabulistului Gr. Alexandrescu, încredinţată D-luî colonel Perticani, reg. 2 geniu. Colonel Perticani, lei 20, căpit. D. Iliescu, lei 5 ; locot. Itudeanu, lei 2; căpit. Savovicî-Baranga, leî 5 ; căpit. Mirescu, leî 2 ; Guard Davidescu, leî 2; maior Nisipeanu, lei 2 ; locot. Fălcoianu, lei 2 Total, 40 leî. (Va urma). MAX LICHTENDORF La Pajera Amticault, Bule­­vardul E­isabeta, Grand Hotef du Boulevard, Bucurest. Cel maî însemnat magasin de rmne d­e ţara. Arme de v­il­­oare Engleze, Belgiene şi A­­mericane. Carabine cu repetiţie : Winchester­ Colt şi Marlin cu 9 15 focuri. Singurul Representant si Depositar al Fabricei H. Pieper de arme patentate „Diana şi Rationnel“ neîntrecute în soliditate şi precizie, Grrand Prix Paris 1889, Hors Concurs, Chicago 1893, peste 50 Medalii şi Diplome de onoare. Arme Pieper sunt garantate pentru încărcare cu pulbere fără fum sau chiar cu 20 grame pulberă neagră fără nici un pericol. Vindem fie­care armă încercat sub garanţie şi cu preţurile Fabrice!. Vînzare şi în rate lunare. Ciclonul din Paris PARIS, 30 August* — Dintre răniții ciclonului de eri, trei au murit astă noapte. ------------------------------****­›.*-----------------------------­ INFORMATION­ INTERIOARE Retragerea D-lor Stolojan şi Palladi Guvernul D-luî Sturdza a intrat din nou în criză. Miniştrii se acuză reciproc de rea administraţie, aruncîndu-şî unul al­tuia răspunderea pentru faptul că aproape zilnic, opoziţia cîştigă teren. Complotul Intre Oculta de la Banca Naţională şi miniştrii Sturdza şi Cantacuzino, a’a stabi­lit dija o înţelegere pe care . ..ţie numai indiscreţiei unui amic b­iim al D-lui Can­­tacuzino, am putut-o afla. Această înţelegere este stabilită în sco­pul de a consolida situaţia guvernului, care e considerată ca foarte suruncinată de către înşişi cei maî devotaţi amici ai guvernului. Hotărlrea Hotărirea stabilită între Ocultă şi aceşti douî miniştri, priveşte pe miniştrii Stolojan şi Palladi. In special D. Stolojan este învinovăţit de toate scandalurile întâmplate pînă acum în administraţie, pentru motivul că n’a a­­vut mînă tare. Reîntoarcerea D-lui Stolojan, înainte de expirarea concediului, este în strînsă le­gătură cu cele ce se petrec în guvern, fiind­că schimbările făcute de D. Canta­cuzino în administraţie, au fost pentru mi­nistrul titular de la interne un avertisment foarte categoric. înlocuirea Deja sunt desemnate persoanele, cari vor lua locul D lor Palladi și Stolojan. După plecarea împăratului Frantz Iosef D. Cantacuzino va lua inter­nele, iar D. Aurelian va trece la domenii-D. Stolojan, va fi ales pre­­şedinte al Camerei în locul D lui Aurelian. Agitaţia Deja printre colectivişti maî de frunte, cari au simţit­­„atenţiile D luî Cantaruzino, se manifes^a oare-care agitaţie, în contra acestei remanieri ministeriale inoportune. Puţinii­­amici ai miniştrilor cari vor fi sacrificaţi, au început chiar să murmurim. Eri, au mai sosit în Capitală, încă nouă armeni fugiţi din Constantinopole de greaţa măcelurilor turceşti. Poliţia le-a cerut paşapoarte, dar nici u­­nul na avut, de­oare­ce au fugit cu ce a­­veau pe dinşi­ lăsînd totul în prada sălba­ticilor turci. Alaltă ori, primarul Soveanu a venit din nou în Bucureşti, spre a stărui pentru în­locuirea prefectului Munteanu, ameninţînd că alt­fel va face opoziţie guvernului. De astă-dată însă i­ s’a înfundat prima­rului intrigant, căci i s’a spus lămurit că dacă nu se împacă cu situaţia actuală poate să-şi dea demisia. In urma unei dispoziţiuni ministeriale, la ex­ternatele secundare de fete din Capitală, nu se vor primi în clasa I, de cît elevele cari vor reuşi la un examen, ce se va ţine la fie­ce externat. Concursul pentru admiterea în şcoala normală de institutori a început de ieri şi va continua azi şi mâine. BORBA DIN BUCURESCI Cursul 49 la 28 August 9 Septembrie) 1896 5% r. p. . 1021­, 5% Renta »».. . 100% 8% » (98—93) 997. Frustrarea fiscului de către că­mătari Intr’unul din numerele trecute, am ară­tat cum unii cămătari frustrează fiscul, sus­­trăgîndu-se de la plata patentei. Printre cei mai îndrăzneţi, am menţinut atunci pe Goldwurm, Lippa Frenkel, Golfeld, etc. Moritz Littmann Tată acum o nouă listă compusă din Moritz Littmann din strada Lipiscanî No. 5, cu firma: „depou de muşamale" şi nu are în contor nici o singură muşama, şi se ocupă exclusiv cu cămătăria. El ia o dobîndă de 200 la sută şi spe­culează în modul cel mai infam pe ofiţeri. Littmann, cu t­oate că e cămătar, plăteşte însă patenta de mic neguţător frustrînd ast­fel, pe lîngă nevoiaş­ii cari îi cad în mînă, şi pe stat, neplătind patenta cuvenită. Cofetarul Baltator Un alt cămătar de aceeaşi speţă este cofetarul Baltator din calea Victoriei, care a escrocat pe minorul Ştefan Bolinti­­neanu din strada Cazărmeî. Acest cofetar cămătar, plătește patenta cl. V de cofetar, cu toate că cea maî mare parte din afacerile sale, sînt afaceri de camătă. Doctorul Oxenberg Un cămătar original este dentistul-chi­rurg, și medic Oxenberg. Acest medic cămătar, pe lîngă multe alte pungăşii, a luat de la tînărul Dragano­­vici din Botoşani, poliţe în valoare de cin­­pre-zece mii de lei, dindu-î pe ele nu­mai una mie opt sute. Cumpărător de moşteniri Tot acest doctor­ (?) a cumpărat pentru patru mii de lei, moştenirea locotenentului B... din Botoşan , in valoare de cinci­­zeci de mii de lei. Acest locote­nent este moştenitorul defunctului Herme­­ziu din Botoşani. Şi cu toate că afacerile lui Oxenberg, se rezumă în afaceri de camătă, plăteşte totuşi patenta de doctor, cl IV. Cămătarul Şain Alt specimen interesant este cămătarul Şain din strada Car­ol, nu care nu plăteşte de loc patentă. Atragem atenţiunea ministerului de fi­nanţe, asupra acestor escroci. Etalon. La şcoala normală superioară sunt vacante Şase burse —­ trei pentru secţia literară şi trei pentru cea ştiinţifică. Concursul se va ţine la 10 Octombrie. Prefectul Culoglu a venit din nou în Bucureşti, aducînd o listă de persoanele cari vor compune comisiunea interimară. Eri, D. Culoglu, a spus unor prieteni ai săi, că dacă acea listă nu va fi admisă, îşi va da demisia în mod irevocabil. Eri, s’a înmormîntat cadavrele victime­lor exploziei de la pirotechnie. Atît direcţia pirotechniei, cît şi minis­terul de rǎzboiu au refuzat de a acorda vr’un ajutor familiilor acestor nenorociţi. Liberalii din Huşi, cari aproape cu toţii au trecut din partea D-lor Ralle şi Cişman, au hotărît să pună candidaţi la alegerile comu­nal. In capul listei vor fi D-nii Ralle şi Ciş­man. Prefectul Caligari, nu a rămas de­cît cu promisiunea de concurs a conservatorilor şi în speranţa că poliţaiul Răducănescu, cel de pe timpul lui Teleman, va convinge pe alegători. FOIȚA ZIARULUI „ADEVERUL“ PRIMEJDIE DE 56 MOARTE XXXVI Libertatea, cu o rublă pe zi V’o mărturisesc că am avut gîndul a­­cesta, inzistă el. — Și de ce nai făcut-o ? — Pentru un motiv de sentimentalizat. Ceva din figura ta — iar nici de cum expresiunea fioroasă de mai adineaori — m’a oprit de a comite acest fapt. Mi s’a părut, în clipa hotarîtoare, că prin actul de care vorbesc, aş ridica viața unuia din cei mai buni prieteni ai mei. Și acum.... — E vorba de-o asemănare ? Ivan Fără Nume, făcu un semn afirma­tiv din cap, îndreptîndu-șî apoi spre foc privirea sălbatecă. — Coincidența e ciudată, într’adevăr. Asemănarea mea cu un Rus, a scăpat viața acestuia din urmă, punînd pe a mea în primejdia în care mă aflu și astă­zi. —­ Cine-i acel Rus ? întrebă Ivan, in­­toreîndu-se cu repeziciune către noi. — Taras... prințul Borgensky. — Taras ! strigă celălalt. Mai trâîește oare ? — Acum vre-o două luni, cînd l-am părăsit noi, trăia încă. — Unde era ? — La Londra. Dar îl cunoști ? — Care Rus devotat patriei sale, n’a cunoscut, acum cinci ani, pe Taras ? El urmă să vorbească ast-fel, fără ca eu să dau vr’o luare aminte celor ce spunea. Dar, brusc, el se întrerupse, și, ca şi cînd ar fi vrut să se scuze: — Am fost cinci ani mort și îngropat în fortăreaţa din Petropavlovsk. Acolo, nici o noutate nu pătrunde. In escuada noastră nu era nici un prizonier politic, ci numai asasini şi hoţi, cari n’ar fi putut să-mi vorbească nimic despre d­insul. Și, după o clipă de tăcere, el adăugă, cu vocea tremurînd de emoțiune : — II credeam mort, şi el, poate, tot ast­fel... sărmanul meu prieten ! Dădu un înconjur focului, pierdut în gîndurî, și 'după aceea se apropie de noi. — L-aţi cunoscut pe... Taras ? — De aproape. — E s'mătos ? Ce face el ? Cum îşi pe­trece timpul ? Spuneţi-mi tot ce ştiţi despre dînsul. •— Tu poţi răspunde mult mai bine ca mine la aceste întrebări, îmi zise Gordon. Luai cuvîntul şi povi st­­­in toate amă­nunţimile, e-i viaţa noastră zilnică. Vorbii de asemenea şi despre operele Iu! Taras. — H­a ! ha ! — strigă Ivan cu o bucu­rie sălbateci, cînd î descrisei grupa de statui. Bietul luptă o­­, e vecinie la locul de onoare ! Dar poliţia rusă îl lasă ’n p­­e? ? — Din nenorocire, nu. Şi Gordon povesti diferitele tentative de suprimare, arătând în acelaş timp cum eu reuşisem să scap în­tot-d’a­una pe Ta­ras, grație curajului și devotamentului meu. — Iartă-mă,— zise Ivan înclinîndu-se,— v’aș fi adus, poate, o insultă crezînd că femeia engleză nu-i bună de cît de" plim­bări și de lux. Dar ia spunețî-mi, cine e capul acestei vecinice conspirațiuni contra libertăței sale ! —Unul din compatrioţii mei, mi-e ruşine s-o spun ; cel puţin, el vorbeşte limba mea,— făcu Gordon. — Un irlandez ? — întrebă Ivan, scurt. — Da. — Numele sau... iute! — Barry Kavanagh. — Mizerabilul ! murmură Ivan printre dinţi. — II cunoşti ? — Da, şi am multe ştiri asupra lui. Spuneţi-mi încă: E căsătorit ? Aţi văzut pe aceea care se dă de soţia lui ? Ea trebuie să aibă trei­zeci de ani, astă­zi... ochi albaştri... o faţă graţioasă... timidă Cred că nu vă temeţi să-mi daţi ce­va veşti cu privire la dînsa? Noi îi afirmarăm că Kavanagh trecea drept un celibatar. — Doamne ! nu cum­va a murit ! Dar mai bine moartă, de cît s’o ştiă în viaţă şi, deci, complice la trădările lui. Era sora mea . . . Pentru asta am şi avut încredere în­­tr’însul... Dar, cînd a ştiut tot ce am pu­tut să-i spun, el s’a dus şi m’a vîndut poliţiei. Iată cum se explică atâţia ani pe cari l-am petrecut în închisoare. Dar, fie !... Spuneţi mi tot ce-l priveşte­, pînă la cel mai mic amănunt. Cine ştie dacă, la rîndul meu, nu vă voia spune şi eu ce­va care să vă intereseze ? I am spus tot ce ştiam, tot ce bănuiam cu privire la Kavanagh. Emoţiunea sa era neţărmurita, şi ascul­ta cu o intensă fixitate de atențiune, cu figuram­mobilă, și fără a rosti vr’un cuvînt, pînă ce noi am isprăvit ceea­ ce aveam de spus asupra acestui subiect. Atunci, fără să discute vr’un punct al narațiunei noastre, spuse lui Georges : — Trebuie să fie la mijloc vre o pun­gășie de care n’aî ideie. Kavanagh îți datorește ceva bani ? — O bagatelă... un mic rest dintr’o ve­chie socoteală, iată totul. Ivan muie vocea și făcu o întrebare, care nu trebuia să ajungă pînă la urechile mele. Gordon dădu negativ din cap, apoi rosti: — Găsești, oare, în toate cîte le-auzi­­și un motiv serios pentru a fi ridicaţi din Englitera ? — Tot planul a fost să se scape de D-şoara. Dar a vă trimite pe amîndoui aici, a­­ceasta e o faptă demnă de un pungaş ordinar, dar nu de un om de seama unui Kavanagh. — Ia tot cazul, odată ce sîntem în Rusia, trebuie să ne consolăm spunîndu­­ne nouă înşine, că Taras, cel puţin, va fi lăsat în pace, iar ministrul poliţiei văzînd greşeala comisă... — Fii liniştit, el ştie totul! — zise Ivan ridicîndu-șî capul sus. Kavanagh n’ar fi îndrăznit să-l înşele. Toată conspiraţia a fost urzită cu con­­simțimîntul lui, iar Kavanagh l-a dat des­tule asigurări în ce privește pe Taras.... După o scurtă întrerupere, el reluă brusc: — Aveți ceva bani ? — Mulți, la Londra. — Dar aici ? Gordon nu știa în mod sigur cît avea. In momentul plecării, el pusese în po­ze nar un portofol, conţinînd toți banii ce-î avea disponibili, cu gîndul că-l vor trebui pentru a salva pe Taras, și schim­base o parte din biletele engleze în mo­nadă rusă, la Moscova. El scoase din nou portofoliul din po­­zunar şi constată că, în afară de hî­rtia de o mie ruble, maî avea două de şeapte sute ruble şi cinci hîrtii engleze de cîte cinci livre fie­care. — Nu-i destul, zise Ivan. Dar ascunde bine aceşti bani... apără-î cum ţi-ar apăra propria-ţi viață. (Va urma)

Next