Adevěrul, octombrie 1896 (Anul 9, nr. 2649-2673)
1896-10-01 / nr. 2649
AHUL IX m 1649B MlSluIi 10 BANI ABONAMENTELE ÎNCEP DE LA 1 ŞI 15 ALE HECAREI LON şi se plătesc tot-d’a-naa înainte In Bucureşti 1» Casa administraţiei Iu Jwieţe gi Străinătate prin mandate poştala Un an în Ţară 30 Lel.ţ|în^Steeiaâtate EO La Şase luni 15 „ „ » 25 . Trei luni 8 . . 13 , Ci aais tr îs «ir«i»aiate 80 Stal Sa te fereşti Romíne de cu iu strein în casă! DITIA A TREIA HU1SEUL 10 BANI ANUNCIURILE In BUCURESTI gi JUDETE se primesc sum la ADMINISTRAŢIE In STREÎNATATE, direct numai la administraţie si la toate Oficiile de Publicitate Anunciuri la pag. IV , « ■ , 0,30 b. linia a » n DI tiit 2,— lei a » » » N • t • refefv Ues număr »esbîî administrația Bir*pomp noii ti o • AUSX V BELDIMAKA redacţia PAJ2AU. BÄNCEI NATIONALE?.(TT3S»l--®r3'0!!W ■»«*• MSI) A/ll ULIUI. W. .■£&£! W» PA3AQ. BÄNCEI NATIONALE ITELHFOW Om fâră idei D. Dimitrie Sturdza trebuie considerat ca ultimul reprezintant în Romînia al bizantinizmului în politică, al acelei şcoale vechi care exalta arta de a minţi, a înşela şi a trăda. In ultimii ani am cunoscut pe D. Dimitrie Sturdza ca pe un duşman neîmpăcat al Ruşilor, întreaga politică a partidului liberal era anti-rusească, presa liberală tuna în fiecare zi în potriva Rusiei, răposata Democraţie perora pe coloane nesfirşite în potriva lui Hitrovo cel cu barba lungă, în potriva rusescului Melchisedec şi în potriva Vosgilor de la Nord, cari cu baionetele (?) lor ameninţa îi Romînia. Toată această retorică, ce se vindea a la bani şi în detaliu, era opera D-lui Sturdza, sub a căruia impulziune şi inspiraţiune partidul liberal lucra, se agita şi vîna puterea pe care o pierduse în ajun. Pînă şi Ion Brătianu, slăbit şi îmbătrînit, abdicase toată autoritatea şi toată iniţiativa în mîinele omului pe care îl credea inspirat şi în a căruia adîncime de vederi avea, de acuma, o încredere nemărginită. Atît de puternică a fost ipnotizarea lui Ion Brătianu şi atît de călduros a pledat Dimitrie Sturdza în potriva Rusiei, încît întreg statulmajor al partidului liberal-naţional, iscăli, a doua zi după căderea de la 1888, un manifest de o rară violenţă în potriva Rusiei. Acest act cu desăvîrşire nepolitic, acuza pe Rusia de toate infamiile, de urzeli în Orient, de propagande ruso-file şi anarchice. După aceea apăru o nouă serie de publicaţiuni cari toate învinuiau pe iconari şi pe jugănari ca autorii răscoalelor ţărăneşti. D. Sturdza credea, pe vremea aceea, că va fi destul să declare războiul Rusiei, pentru ca să inspire cea mai puternică încredere Germaniei şi Austriei. Căci Dimitrie Sturdza, fiind, precum am spus mai sus, reprezintantul vechei şcoale bizantine în politica Romîniei, dînsul a rămas credincios acelor deprinderi din timpurile ruşinoase, cînd stăpînirea asupra ţărilor dunărene nu se putea dobîndi fără sprijinul unei puteri streine. Oricum, toată pasiunea de paradă şi toată cerneala cheltuită în potriva marelui imperiu nordic fu fără de nici un folos; conservatorii rămîneau la cîrmă, Austria şi Germania erau surde la toate reclamaţiile partidului liberal român, iar Rusia, departe de a fi spulberată de fulgerele colectiviste, devenea aliata Franciei. Faţă cu acest eşec dureros, omul expedientelor, omul obicinuit să pescuiască puterea dinăuntru cu undiţe cerşite în afară, schimbă tactica. Şi cu aceeaş lipsă de convingere cu care atacase Rusia şi linguşise pe Austria, începu agitările ardelene. Deodată şi ca prin farmec, cu aceeaş iuţeală cu care se schimbă un decor la teatru, partidul liberal deveni mut cu privire la Rusia. De acuma pericolul nu mai venea de la Nord, dar venea dinspre Carpaţî, duşmanul nu mai era Hitrovo, ci Goluchovsky, neamul şi Statul român erau ameninţate etniceşte, politiceşte şi economiceşte de către maghiarii cei deznaţionalizatori. In acelaş timp actualul prim-ministru se certa la Bucureşti cu D. Goluchovsky, întrerupea relaţiile cu acesta, batjocorea pe oamenii de Stat maghiari şi.... anunţa cu ostentaţie în ziarele partidului, cum că «D. Dimitrie Sturdza va lua mîine prînzul la D. Fonton, ministrul Rusiei la Bucureşti.» Insă decorul se schimbă din nou, căci melodrama D-luî Sturdza are mai multe acte şi mai multe tablouri. Şeful liberalilor ajunge la putere, patima pentru Romînii din Ardeal se stinge, dineurile la D. Fonton se întrerup, D. Goluchovsky devine iarăşi un mare bărbat de Stat care merită să i se facă scuze, politicianii maghiari Banffy, Szilagyi şi Apponyi redevin vechii şi bunii săi prieteni. Iar, ca încoronare a operei şi ca epilog al farsei, D. Sturdza prinde la Pesta pe un redactor al lui Pester Lloyd, îi solicită un interview şi luînd în faţa Europei alere de uriaş, strigă : «Mie nu mi-e frică de Rusia!» Acuma cînd, mic cum este, se crede adăpostit de statutele mai înalte ale împăratuluî-rege şi ale miniştrilor austro-maghiari, iarăşi i-a venit pofta să-şi întinză săgeţile împotriva Rusiei, noroc că rolul sau de farsor politic e pe sfîrşite. Aşa că, văzîndu-l cum se afundă şi cum piere înămolit în contradicţiile şi în apostasiile sale, putem striga şi noi ţăreî îngrijată: «Se îneacă! Nu-ţî mai fie frică de Dumitru Sturdza !» Const. D. Bacalbaşa SATIRA POLITICA du-i e frică de Rusia De cînd împăratul Austriei l-a luat sub protecţia sa, şi de cînd s’a plimbat în trăsură cu Goluchowski, lui Mitiţă nu-i mai e frică de Rusia. Adică, ce e Rusia şi ce e dînsul ? Rusia, o secătură aziatică, fără civilizaţie, fără puşcă Manlicher, fără Melissiano; el, un uriaş, secretar la Academie, director la Credit, intendent la prinţesa Gordiacoff, şi, pe lingă toate astea, prim-ministru român. De îndată ce s’a convins de superioritatea sa asupra Rusiei, Mitiţi a început să tachineze pe ţarul Rusiei, să-l ia per... pe des, să-l provoace, şi hol ho! ho! să-l declare războiă. Mitiţă merge acuma la sigur : aliat cu Banffy este, vechilul unei prinţese se află, ciomag Manlicher are, prin urmare ce-i mai lipseşte chelului ?... — Scufă la Mărcuţa. Vax. Ultima hotărîre Chestia remaniere! Am spus erl că în cercurile guvernamentale se vorbeşte că din cauza prea multor pretendenţi la portofolii ministeriale, chestia remanierei se va amina pentru a se regolvi după deschiderea parlamentului, cînd este posibil ca însuşi D. D. Sturdza să se retragă de la prezidenţia consiliului şi să fie înlocuit de D. Eug. Stătescu. Aminarea remaniere! Agi putem da ca sigură ştirea că nu se va face nici o remaniare ministerială, înainte de deschiderea parlamentului. D. D. Sturdza a spus că nu poate să modifice cabinetul, fără consimţimintul membrilor majorităţei din Cameră şi Senat. In opoziţie, a adăugat D-sa, ne conduceam după părerea membrilor comitetului central; la guvern, comitetul care trebue să dea direcţia partidului, este parlamentul. Tertipurile D-lui Sturdza înţelege oricine că limbagiul acesta nu a fost inspirat D-lui D. Sturdza de un prea mare respect pentru Corpurile Legiuitoare şi pentru practica constituţională. D-sa se ascunde acum după teoria constituţională, pentru că ea îl serveşte admirabil ca să poată scăpa de toţi pretendenţii la portofoliu ministerial, fără ca el să poată obiecta absolut nimic. Banoperiie Oculteî In acelaş timp însă, Oculta lucrează. Pină la deschiderea parlamentului, au să defileze prin Bucureşti toţi prefecţii şi toţi deputaţii şi senatorii. Ei au să meargă direct la D. G. Cantacuzino şi au să primească instrucţii în privinţa atitudinei pe care trebue s-o aibă, ca să impue la deschiderea Camerelor o remaniare ministerială în vederile Ocultei. Tactica D-lu! SloSojata WD. Stolojan, care a ghicit gîndurile Ocultei, a început să se pue din nou pe lucru. Pină la deschiderea parlamentului, Psava vizita toate oraşele din ţară şi va căuta să satisfacă pe cît îl va fi posibil dorinţele tuturor deputaţilor şi senatorilor. Dacă deputaţii şi senatorii nu vin la D-sa,—ei vin la D. Cantacuzino—se duce D. Stolojan la el. Ministrul de interne ştie să nu facă pe dificilul cînd sînt în joc interesele sale. Speranţele D-lui Sturdza D. Sturdza a amînat remaniarea ministerială şi pentru motivul că speră să tranşeze pină atunci chestiunile de la Galaţi şi Iaşi, şi astfel să se găsească citr o situaţie mai favorabilă faţă de D. Mîrzescu şi de alţi pretendenţi. Aceasta este altă chestie. Va reuși D. Sturdza _____________________________Rep. Năzdrăvăniile zilei Şi Şiling, pitng de îţi pune inima ce doul miniştri nedecoraţi, Poni şi PartfZif., Mai ales matadorul iţi face milă. O ocaziune ca aceasta nu se găseşte în toate zilele. Am tot-d'a-una trece prin Itomînia Franta-Josef şi nici nu va fi totd’auna bietul Palladi ministru. Sezizase tocmai momentul oportun cînd decorarea unui ministru este lucru de rigoare şi .And colo, sărmanul s'a văzut lăsat la o parte, ignorat, făcut de rîsul lumei. Singura speranţă acuma e regele Serbiei, dacă va mai fi ministru pină atunci. Această îndoială îl fac să verse încă un rînd de lacrămi. In adevăr, sînt oameni meniţi, ca să fie odată numai în viaţa lor miniştri. D. Poni a reuşit, ce-i drept, să fie de două ori. Palladi însă Ştie el bine că o dată naşul vede,... nasul finului şi că tot aşa se va intîmpla şi cu dînsul. Şi dacă astfel stau lucrurile, bietul om are dreptul să plîngă că n’a putut profita de vizita lui Frantz- Iosef, ca să capete şi el o decoraţie, cum a căpătat Ştifler, Mellisiano şi alţi Bursani, cari au ajuns pînă şi la baronii ungureşti, pe cînd bietul ministru de domenii a rămas, ca şi înainte, cu burta goală de decoraţii şi rămas de rîsul curcilor. Eu unul, dimpreună cu toată redacţia, administraţia, expediţia, plus sala de depeşt, deplîngem soarta D-lor Poni şi Palladi. Amin ! Periplizon. ----------——--------------------------------------- REFECURI Bătaia In armată Faţă cu ultimele scandaluri petrecute în armată, şi despre cari s’a ocupat presa întreagă înfierîndu-Ie, D. general Budişteanu a dat un ordin circular tuturor corpurilor, prin care interzice bătaia în armată. Măsura ministrului de razboiu este lăudabilă şi de sigur, dacă nu am avea dovezi că la noi nu se respectă ordinele şi chiar legile, am fi foarte mulţumiţi cu ordinul D-luî ministru de războiu. Dar, din nefericire, ştim că s’au mai dat şi altă dată asemenea ordine şi încă în termeni mult mai severi. Ba, generalul Fălcoianu mergea singur prin cazărmi şi cerceta dacă gradele bat sau nu. Care a fost însă rezultatul? Dacă pentru cîteva zile se linişteau lucrurile, după o săptămînă ele îşi reluau cursul obicinuit. Trebuiesc altfel de măsuri pentru ca să se stîrpească din cazărmi instinctele brutale, trebuiesc altfel de măsuri pentru ca acei obicinuiţi să bată, să puie frîu pornirilor lor barbare. Trebuie să se ia astfel de măsuri, încît să se vadă că de astă dată, bătaia este în mod serios şi definitiv oprită în armată. Trebuie să înţeleagă miniştrii de rǎzboiu, că în cazărmi se consideră bătaia ca ceva care face parte integrantă din instituţie chiar. Şi sînt foarte mulţi militari, cari îşi fac cruce cînd aud de desfiinţarea bătăîei. De sigur că aceştia vor da din umeri, cînd vor citi ordinul D-luî general Budişteanu şi vor zice: «Ara mai văzut noi d’al d’astea! La coşniţă!» Şi în acelaş timp vor da şi ceva pumni celor de pe lîngă ei, ca să dovedească că ordinul e o glumă. Deci, ceva mai serios decît o circulară. Janus. -------------------------------------------------------- Călăi militari De cînd chestia Ţăranu a venit la ordinea zilei, gi bătaia în armată a reînceput să înflorească. Ziarele independente conţin zilnic denunţări contra barbariilor ce se comit în cazărmile ţarei. In toate oraşele gi judeţele Romîniei, ofiţerii gi gradele inferioare îşi fac de cap, bat, schingiuesc gi omoară fără ca nimeni să intervină gi să oprească braţul lor de călăi. De la caporal gi pînă la general, toţi acei cari trăiesc din sudoarea ţăranului român, s’au hotărît se vede să-şi verse asupra bieţilor soldaţi, necazul ce îl au în contra civililor şi în special în contra gazetelor independente cari le denunţă infamiile. Chestia Ţăranu dînd ocazie presei ca să înfiereze aşa cum trebuie pe călăii militari, şi ei la rîndul lor îşi răzbună sebingiuind şi omorînd pe soldaţii cari le cad în palmă. La procesul Ţăranu, maiorul Paleologu a spus că nu putea să dea în judecată pe ziaristul care şi-a luat răspunderea celor scrise şi puse în gura lui Ţăranu, căci ziaristul nu cădea sub legile militare, aşa că a pus mai bine mina pe Ţăranu băgîndu-l în puşcărie. Aceste cuvinte au servit de lecţie corpului ofiţeresc, care neputînd să lovească în gazetari cari cu drept cuvînt îi atacă, bat şi maltratează pe soldaţii de sub ordinele lor şi pe cari pot să-i bată fără a se teme de pedeapsă. Acest sistem de a lovi în cei slab pentru că de cei tari ţi-e frică, e laş şi nedemn. Ofiţerii cari se respectă,—şi voim’să credem că sunt mulţi dintre aceştia,—ar trebui să înfiereze ei singuri pe colegii, lor, cari spre ruşinea uniformei ce poartă, ştiu să bată numai pe oamenii slabi şi dezarmaţi. E de datoria ofiţerilor cinstiţi ca să pună ei singuri copăţi bătăîei din armată. Diplom. --------------------------------------------------------- Retragerea lordului Rosebery Importanţa demisiuneî. — Dragoste exagerată.—intrigile radicalilor. Importanţa demisiuneî O depeşe din Londra vesteşte că lordul Roseberg, şeful liberalilor din Englitera, şi-a dat demisia din funcţia de şef al partidului liberal. Retragerea lordului Rosebery este un eveniment de cea mai mare importanţă, atlt pentru Europa cît şi pentru Englitera. Pentru Europa, această demisie neaşteptată îşi are importanţa în faptul că dovedeşte criza prin care trece astăzi Anglia, căcii Rosebery nu s’a retras din şefie din cauză de boală sau slăbiciune, ci din cauza politicei externe a Angliei, cu privire mai ales la chestiunea armenilor. Lordul Rosebery, neîmpărtăşind ideile bătrinului Gladstone, fostul şef al liberalilor, care ca şi Salisbury cere intervenirea Angliei în Turcia, s’a retras din şefie spre a nu împiedica partidul său de a lucra astfel cum o vrea naţiunea, acţiune însă, care după Rosebery ar fi o nenorocire pentru Anglia. Dragoste exagerată Ideia unei interveniri a Angliei in Turcia, nu mai este clar dorinţa unanimă a poporului englez, căci lordul Rosebery, cu toate că-i retras din partid, mai numără şi va număra in Anglia încă mulţi, foarte mulţi partizani cari ca şi dînsul cred că dragostea Engliterei pentru armeni este exagerată şi ca atare contrară intereselor poporului englez. Continuele eşecuri pe cari le-a suferit diplomaţia engleză în ultimă ani, au convins pe lordul Rosebery că e greşită calea pe care a apucat-o politicianii englezi, dar neputînd convinge de acest adevăr pe amicii săi, Rosebery a preferat a se retrage din şefie, a deveni un simplu soldat in partidul său şi a nu -şi asuma astfel responsabilitatea acţiunei partidului. Intrigile radicalilor Dar mai este şi o altă cauză care a făcut pe lordul Rosebery să se retragă din şefie. Aceasta este opoziţia şi intrigile ascunse pe cari i le făceai radicală din partid, încă deAnd Rosebery a luat succesiunea lui Gladstone. Radicală dorian de şef al partidului liberal, pe Sir William Harcourt, şi acum, cînd postul de şef a devenit din nou vacant, îl propun iarăşi pe Harcourt. Cea mai mare parte din liberali vor să realeagă însă pe Roseberg şi inzistă pe lîngă acesta a primi din nou şefia, dacă bătrînul Gladstone nu ar fi decis a se pune din nou în fruntea partidului liberal. Ori cum ar fi, partidul liberal din Anglia trece printr'o grea criză, căci nu sînt mulți aceia cari ar putea lua succesiunea unui diplomat atît de capabil ca lordul Rosebery. Val. --------------------------------------------------------- MARTI 1 OCTOMBRIE 1899 Ziua săracilor Săraci! nu Bruxelles.—Sărăcia simulată — Distribuirea pomenilor. — Cerșetori de profesie.—Casele de ajutor.—Specula cu pomenile. Sînt pe săptămînă două zile, cînd Bruxelles ia cu totul o fizionomie particulară: cea dîntîi e Miercurea, «ziua Bursei«, cea de a doua e Sîmbăta, «ziua săracilor». E oare nevoie să spun că ultima e mult mai interesantă ca cea d’intîi ? Mă voi ocupa de cea din urmă, fiindcă pe cea d’întîi, mărturisesc, n’o pricep de fel. Misterele de la Bursă sînt un fel de himie pe care nicî-odatâ n’o înțelegi a fond. De ce ridică, de ce scoboară argintul acela care nu e de loc viu, las pe specialişti să ne explice, — deşi ei înţeleg tot aşa de mult ca şi mine. * Studiile pe care un observator le poate face Slmbăta la Bruxelles, sunt din contră de un ordin mult mai accesibil pentru comunii muritori. Sîmbătă, poliţia închide ochii, cel puţin pînă la prînz, şi permite cerşitul, riguros interzis în celel’aite zile. Autorităţile ştiind foarte bine că dacă mizericordia particularilor n’ar interveni, alinarea mizeriilor ar fi o operă aproape imposibilă, acordă astăzi nenorociţilor dreptul cerşitului. Toleranţa asta nu e de sigur semnul unei stări sociale mulţumitoare,de tot ce poate administraţia de astăzi să dea ca paliativ situaţiunilor penibile. Ceea ce fiecare prigonit de soartă câştigă din întinderea minei la porţile unde a bătut, e fără îndoială ultimul obol posibil, — de multe ori un ban eşti din uz dat— o ironie — orbilor, orî cîteva coji uscate de plînc, pe cari mulţimea celor fără de căpătîi le devoră într’o foame sălbatecă de animal. * Azistenţa oficială furnizată de «Maison de Secours» nu e şi nici nu poate fi de cît foarte intermitentă pentru fiecare din dezmoşteniţi. Afară de asta, în distribuţiunea oficială a pomenilor, se produc greşeli pentru cari nu e nimeni în drept să proteste. Cu intenţiunea prea marcată de a respinge pe cerşetorul profesional, se respinge uneori nenorociţi în absolută lipsă de mijloace. Cum să-i cunoşti pe toţi ?... Nu se poate ajunge să se hotărască cu preciziune regulele psichologice cari ar trebui să prezide la examenul mizeriilor declarate. S’a căutat să se adopte un criterium bazat pe aparenţele şi imperfecţiunea ce se observă la sărmanii inexperimentaţi şi de cari profită «şmecherii» întru cerşetorie. Prima chestiune de care se îngrijeşte cu drept cuvînt administratorii «Casei de ajutor», cînd un solicitator se prezintă, este adăpostul. Cauza cea mai energică de demoralizare, este în adevăr lipsa de adăpost, vagabondajul. Dacă prin urmare postulantuî e fără domiciliu, îl internează mal întsî. Ar fi însă de dorit să se ocupe cineva mai de aproape de îngrijirea caselor, pentru cari sínt liberate bonuri de culcare. Sínt unele în cari domnesc murdăria cea maî izbitoare și dezordinea cea mai nepermisă. * E de-ajuns să ţie cineva cont de acest principiu, că pentru a asista pe un sărac nu-i de ajuns numai să-i dai elementele indispensabile de trai, dar să i le prezinţi aşa, încît să nu-1 îndobitocească mai mult în mizerie, cînd, din contră, ar trebui să redeştepte în el sentimentul demnităţeî de om. Un pat ca lumea, un prînz curat, care i se dă accidental o zi—două, pînă scapă de^«chomage», trezeşte în el deliciile unei vieţi regulate şi-l scapă de suggestiunile mizeriei. La domiciliul provizoriu al interesatului se face ancheta «vizitatorului». Acest din urmă este izbit de o mare decepţiune. Beneficiarul de bonuri de culcare, şi a revîndut bonurile la altul maî sărat ca dînsul,—cîte odată în schimbul unei « stropitori» cu alcool. Se întîmplă deci adese-orî că adevăraţii nenorociţi din cauza măes- ~ trie! în care excelează, devin cerșetori de profesie. * _ La aceștia din urmă, comedia este înpinsă pînă la marginile unei adevărate arte. Prefăcătoria unei boale, e realizată cu un naturalizm uimitor. La rigoare se împrumută de la vecini pentru ca decorul mizeriei să fie complect: doctorii pe fundul sticlei cari răspîndesc în casă un miros tare, o sobă părăginită înadins, ca şi cum de ani de zile n’ar fi văzut focul, în pereţi atîrnată o icoană, simbolizînd aspiraţiunile virtuoase ale «aşa zisului» bolnav. .