Adevěrul, octombrie 1896 (Anul 9, nr. 2649-2673)

1896-10-01 / nr. 2649

AHUL IX m 1649B M­lSluIi 10 BANI ABONAMENTELE ÎNCEP DE LA 1 ŞI 15 ALE HE­CAREI LON şi se plătesc tot-d’a-naa înainte In Bucureşti 1» Casa administraţiei Iu Jwieţe gi Străinătate prin mandate poştala Un an în Ţară 30 Lel.ţ|în^Steeiaâtate EO La Şase luni 15 „ „ » 25 . Trei luni 8 . . 13 , Ci aais­ tr îs «ir«i»aiate 80 Stal Sa te fer­eşti Romíne de cu iu strein în casă! DITIA A TREIA HU1SEUL 10 BANI ANUNCIURILE In BUCURESTI gi JUDETE se primesc sum la ADMINISTRAŢIE In STREÎNATATE, direct numai la adminis­traţie si la toate Oficiile de Publicitate Anunciuri la pag. IV , « ■ , 0,30 b. linia a » n DI tiit 2,— lei a » » » N­ • t • refefv Ues număr »esbîî administrația Bir*pom­p noii ti o • AUSX V BELDIMAKA redacţia PAJ2AU. BÄNCEI NATIONALE?.(TT3S»l--®r3'0!!W ■»«*• MSI) A/ll ULIUI. W. .■£&£! W» PA3AQ. BÄNCEI NATIONALE ITELHFOW Om fâră idei D. Dimitrie Sturdza trebuie con­siderat ca ultimul reprezintant în Romînia al bizantinizmului în politică, al acelei şcoale vechi care exalta arta de a minţi, a înşela şi a trăda. In ultimii ani am cunoscut pe D. Di­mitrie Sturdza ca pe un duşman neîmpăcat al Ruşilor, întreaga poli­tică a partidului liberal era anti-ru­­sească, presa liberală tuna în fie­care zi în potriva Rusiei, răposata Democraţie perora pe coloane nesfir­­şite în potriva lui Hitrovo cel cu barba lungă, în potriva rusescului Melchisedec şi în potriva Vosgilor de la Nord, cari cu baionetele (?) lor a­­meninţa îi Romînia. Toată această retorică, ce se vin­dea a la bani şi în detaliu, era opera D-lui Sturdza, sub a căruia impul­­ziune şi inspiraţiune partidul libe­ral lucra, se agita şi vîna puterea pe care o pierduse în ajun. Pînă şi Ion Brătianu, slăbit şi îmbătrînit, ab­dicase toată autoritatea şi toată ini­ţiativa în mîinele omului pe care îl credea inspirat şi în a căruia adîn­­cime de vederi avea, de acuma, o încredere nemărginită. Atît de puternică a fost ipnotiza­­rea lui Ion Brătianu şi atît de căl­duros a pledat Dimitrie Sturdza în potriva Rusiei, în­cît întreg statul­­major al partidului liberal-naţional, iscăli, a doua zi după căderea de la 1888, un manifest de o rară vio­lenţă în potriva Rusiei. Acest act cu desăvîrşire nepolitic, acuza pe Rusia de toate infamiile, de urzeli în Orient, de propagande ruso-file şi anarchice. După aceea apăru o nouă serie de publicaţiuni cari toate în­­vinuiau pe iconari şi pe jugănari ca autorii răscoalelor ţărăneşti. D. Sturdza credea, pe vremea a­­ceea, că va fi destul să declare răz­boiul Rusiei, pentru ca să inspire cea mai puternică încredere Germaniei şi Austriei. Căci Dimitrie Sturdza, fiind, precum am spus mai sus, re­­prezintantul vechei şcoale bizantine în politica Romîniei, dînsul a rămas credincios acelor deprinderi din tim­purile ruşinoase, cînd stăpînirea a­­supra ţărilor dunărene nu se putea dobîndi fără sprijinul unei puteri streine. Ori­cum, toată pasiunea de pa­radă şi toată cerneala cheltuită în potriva marelui imperiu nordic fu fără de nici un folos; conservatorii rămîneau­ la cîrmă, Austria şi Ger­mania erau surde la toate recla­­maţiile partidului liberal român, iar Rusia, departe de a fi spulberată de fulgerele colectiviste, devenea aliata Franciei. Faţă cu acest eşec dureros, omul expedientelor, omul obicinuit să pes­cuiască puterea dinăuntru cu undiţe cerşite în afară, schimbă tactica. Şi cu aceeaş lipsă de convingere cu care atacase Rusia şi linguşise pe Austria, începu agitările ardelene. De­odată şi ca prin farmec, cu aceeaş iuţeală cu care se schimbă un decor la teatru, partidul liberal deveni mut cu privire la Rusia. De acuma pericolul nu mai venea de la Nord, dar venea dinspre Carpaţî, duş­manul nu mai era Hitrovo, ci Go­­luchovsky, neamul şi Statul român erau ameninţate etniceşte, politiceşte şi economiceşte de către maghiarii cei deznaţionalizatori. In acelaş timp actualul prim-ministru se certa la Bucureşti cu D. Goluchovsky, între­rupea relaţiile cu acesta, batjocorea pe oamenii de Stat maghiari şi.... anunţa cu ostentaţie în ziarele par­tidului, cum că «D. Dimitrie Sturdza va lua mîine prînzul la D. Fonton, ministrul Rusiei la Bucureşti.» Insă decorul se schimbă din nou, căci melodrama D-luî Sturdza are mai multe acte şi mai multe tablouri. Şeful liberalilor ajunge la putere, pa­tima pentru Romînii din Ardeal se stinge, dineurile la D. Fonton se în­trerup, D. Goluchovsky devine iarăşi un mare bărbat de Stat care merită să i se facă scuze, politicianii ma­ghiari Banffy, Szilagyi şi Apponyi redevin vechii şi bunii săi prieteni. Iar, ca încoronare a operei şi ca epilog al farsei, D. Sturdza prinde la Pesta pe un redactor al lui Pester Lloyd, îi solicită un interview şi luînd în faţa Europei alere de uriaş, strigă : «Mie nu mi-e frică de Rusia!» Acuma cînd, mic cum este, se crede adăpostit de statutele mai înalte ale împăratuluî-rege şi ale mi­niştrilor austro-maghiari, iarăşi i-a venit pofta să-şi întinză săgeţile îm­potriva Rusiei, noroc că rolul sau de farsor politic e pe sfîrşite. Aşa că, văzîndu-l cum se afundă şi cum piere înămolit în contradic­ţiile şi în apostasiile sale, putem striga şi noi ţăreî îngrijată: «Se îneacă! Nu-ţî mai fie frică de Du­mitru Sturdza !» Const. D. Bacalbaşa SATIRA POLITICA d­u-i e frică de Rusia De cînd împăratul Austriei l-a luat sub pro­tecţia sa, şi de cînd s’a plimbat în trăsură cu Go­­luchowski, lui Mitiţă nu-i mai e frică de Rusia. Adică, ce e Rusia şi ce e dînsul ? Rusia, o se­cătură aziatică, fără civilizaţie, fără puşcă Man­­licher, fără Melissiano; el, un uriaş, secretar la Academie, director la Credit, intendent la prin­ţesa Gordiacoff, şi, pe lingă toate astea, prim-mi­nistru român. De îndată ce s’a convins de superioritatea sa asupra Rusiei, Mitiţi a început să tachineze pe ţarul Rusiei, să-l ia per... pe des, să-l provoace, şi hol ho! ho! să-l declare războiă. Mitiţă merge acuma la sigur : aliat cu Banffy este, vechilul unei prinţese se află, ciomag Man­­licher are, prin urmare ce-i mai lipseşte che­lului ?... — Scufă la Mărcuţa. Vax. Ultima hotărîre Chestia remaniere! Am spus erl că în cercurile guvernamen­tale se vorbeşte că din cauza prea multor pretendenţi la portofolii ministeriale, chestia remanierei se va amina pentru a se regolvi după deschiderea parlamentului, cînd este po­sibil ca însu­şi D. D. Sturdza să se retragă de la prezidenţia consiliului şi să fie înlocuit de D. Eug. Stătescu. Aminarea remaniere! Agi putem da ca sigură ştirea că nu se va face nici o remaniare ministerială, înainte de deschiderea parlamentului. D. D. Sturdza a spus că nu poate să mo­difice cabinetul, fără consimţimintul membri­lor majorităţei din Cameră şi Senat. In opoziţie, a adăugat D-sa, ne conduceam după părerea membrilor comitetului central; la guvern, comitetul care trebue să dea di­recţia partidului, este parlamentul. Tertipurile D-lui Sturdza înţelege ori­cine că limbagiul acesta nu a fost inspirat D-lui D. Sturdza de un prea mare respect pentru Corpurile Legiuitoare şi pentru practica constituţională. D-sa se ascunde acum după teoria consti­tuţională, pentru că ea îl serveşte admirabil ca să poată scăpa de toţi pretendenţii la portofoliu ministerial, fără ca el să poată obiecta absolut nimic. B­anoperiie Oculteî In acelaş timp însă, Oculta lucrează. Pină la deschiderea parlamentului, au să defileze prin Bucureşti toţi prefecţii şi toţi deputaţii şi senatorii. Ei au să meargă direct la D. G. Cantacuzi­no şi au­ să primească instruc­­ţii în privinţa atitudinei pe care trebue s-o aibă, ca să impue la deschiderea Camerelor o remaniare ministerială în vederile Ocultei. Tactica D-lu! SloSojata WD. Stolojan, care a ghicit gîndurile Ocul­tei, a început să se pue din nou­ pe lucru. Pină la deschiderea parlamentului, P­sa­va vizita toate oraşele din ţară şi va căuta să satisfacă pe cît îl va fi posibil dorinţele tu­turor deputaţilor şi senatorilor. Dacă deputaţii şi senatorii nu vin la D-sa,—ei vin la D. Cantacuzino—se duce D. Stolojan la el. Ministrul de interne ştie să nu facă pe dificilul cînd sînt în joc interesele sale. Speranţele D-lui Sturdza D. Sturdza a amînat remaniarea minis­terială şi pentru motivul că speră să tran­şeze pină atunci chestiunile de la Galaţi şi Iaşi, şi ast­fel să se găsească citr­ o situaţie mai favorabilă faţă de D. Mîrzescu şi de alţi pretendenţi. Aceasta este altă chestie. Va reuși D. Sturdza _____________________________Rep. Năzdrăvăniile zilei Şi Şiling, pitn­g de îţi pune inima ce­ doul mi­niştri nedecoraţi, Poni şi PartfZif., Mai ales ma­tadorul iţi face milă. O ocaziune ca aceasta nu se găseşte în toate zilele. Am tot-d'a-una trece prin Itomînia Franta-Josef şi nici nu va fi tot­­d’a­una bietul Palladi ministru. Sezizase tocmai momentul oportun cînd decorarea unui ministru este lucru de rigoare şi .And colo, sărmanul s'a văzut lăsat la o parte, ignorat, făcut de rîsul lumei. Singura speranţă acuma e regele Serbiei, dacă va mai fi ministru pină atunci. Această în­doială îl fac să verse încă un rînd de lacrămi. In adevăr, sînt oameni meniţi, ca să fie odată numai în viaţa lor miniştri. D. Poni a reuşit, ce-i drept, să fie de două ori. Palladi însă Ştie el bine că o dată naşul vede,... nasul finului şi că tot aşa se va intîmpla şi cu dînsul. Şi dacă ast­fel stau lucrurile, bietul om are dreptul să plîngă că n’a putut profita de vizita lui Frantz- Iosef, ca să capete şi el o decoraţie, cum a că­pătat Ştifler, Mellisiano şi alţi Bursani, cari au ajuns pînă şi la baronii ungureşti, pe cînd bietul ministru de domenii a rămas, ca şi înainte, cu burta goală de decoraţii şi rămas de rîsul cur­cilor. Eu­ unul, dimpreună cu toată redacţia, admi­nistraţia, expediţia, plus sala de depeşt, deplîn­­gem soarta D-lor Poni şi Palladi. Amin ! Periplizon. ----------——---------------------------------------­ R­EFECURI Bătaia In armată Faţă cu ultimele scandaluri petrecute în armată, şi despre cari s’a ocupat presa întreagă înfierîndu-Ie, D. general Budiş­­teanu a dat un ordin circular tuturor corpurilor, prin care interzice bătaia în armată. Măsura ministrului de razboiu este lău­dabilă şi de sigur, dacă nu am avea do­vezi că la noi nu se respectă ordinele şi chiar legile, am fi foarte mulţumiţi cu or­dinul D-luî ministru de războiu. Dar, din nefericire, ştim că s’au mai dat şi altă dată asemenea ordine şi încă în termeni mult mai severi. Ba, generalul Fălcoianu mergea singur prin cazărmi şi cerceta dacă gradele bat sau nu. Care a fost însă rezultatul? Dacă pentru cîte­va zile se linişteau lucrurile, după o săptămînă ele îşi reluau cursul obicinuit. Trebuiesc alt­fel de măsuri pentru ca să se stîrpească din cazărmi instinctele brutale, trebuiesc alt­fel de măsuri pentru ca acei obicinuiţi să bată, să puie frîu pornirilor lor barbare. Trebuie să se ia ast­fel de măsuri, în­cît să se vadă că de astă dată, bătaia este în mod serios şi definitiv oprită în ar­mată. Trebuie să înţeleagă miniştrii de rǎz­boiu, că în cazărmi se consideră bătaia ca ceva care face parte integrantă din insti­tuţie chiar. Şi sînt foarte mulţi militari, cari îşi fac cruce cînd aud de desfiinţarea bătăîei. De sigur că aceştia vor da din umeri, cînd vor citi ordinul D-luî general Budiş­­teanu şi vor zice: «Ara mai văzut noi d’al­ d’astea! La coşniţă!» Şi în acelaş timp vor da şi ceva pumni celor de pe lîngă ei, ca să dovedească că ordinul e o glumă. Deci, ceva mai serios de­cît o cir­culară. Janus. --------------------------------------------------------­ Călăi militari De cînd chestia Ţăranu a venit la ordinea zilei, gi bătaia în armată a reînceput să în­florească. Ziarele independente conţin zilnic denunţări contra barbariilor ce se comit în cazărmile ţa­rei. In toate oraşele gi judeţele Romîniei, ofi­ţerii gi gradele inferioare îşi fac de cap, bat, schingiuesc gi omoară fără ca nimeni să in­tervină gi să oprească braţul lor de călăi. De la caporal gi pînă la general, toţi acei cari trăiesc din sudoarea ţăranului român, s’au hotărît se vede să-şi verse asupra bieţilor sol­daţi, necazul ce îl au în contra civililor şi în special în contra gazetelor independente cari le denunţă infamiile. Chestia Ţăranu dînd ocazie presei ca să în­fiereze aşa cum trebuie pe călăii militari, şi ei la rîndul lor îşi răzbună sebingiuind şi o­­morînd pe soldaţii cari le cad în palmă. La procesul Ţăranu, maiorul Paleologu a spus că nu putea să dea în judecată pe ziaris­­tul care şi-a luat răspunderea celor scrise şi puse în gura lui Ţăranu, căci ziaristul nu cădea sub legile militare, aşa că a pus mai bine mina pe Ţăranu băgîndu-l în puşcărie. Aceste cuvinte au servit de lecţie corpului ofiţeresc, care neputînd să lovească în gaze­tari cari cu drept cuvînt îi atacă, bat şi mal­tratează pe soldaţii de sub ordinele lor şi pe cari pot să-i bată fără a se teme de pedeapsă. Acest sistem de a lovi în cei slab pentru că de cei tari ţi-e frică, e laş şi nedemn. Ofiţerii cari se respectă,—şi voim’să credem că sunt mulţi dintre aceştia,—ar trebui să în­fiereze ei singuri pe colegii, lor, cari spre ru­şinea uniformei ce poartă, ştiu să bată numai pe oamenii slabi şi dezarmaţi. E de datoria ofiţerilor cinstiţi ca să pună ei singuri copăţi bătăîei din armată. Diplom. ---------------------------------------------------------­ Retragerea lordului Rosebery Importanţa demisiuneî. — Dragoste exagerată.—intrigile radicalilor. Importanţa demisiuneî O depeşe din Londra vesteşte că lordul Ro­seberg, şeful liberalilor din Englitera, şi-a dat demisia din funcţia de şef al partidului liberal. Retragerea lordului Rosebery este un eveniment de cea mai mare importanţă, atlt pentru Europa cît şi pentru Englitera. Pentru Europa, această demisie neaşteptată îşi are importanţa în faptul că dovedeşte criza prin care trece astă­zi Anglia, căcii Rosebery nu s’a retras din şefie din cauză de boală sau slăbiciune, ci din cauza politicei externe a Angliei, cu privire mai ales la chestiunea armenilor. Lordul Rosebery, ne­împărtăşind ideile bătri­­nului Gladstone, fostul şef al liberalilor, care ca şi Salisbury cere intervenirea Angliei în Turcia, s’a retras din şefie spre a nu împiedica partidul său de a lucra astfel cum o vrea naţiunea, ac­ţiune însă, care după Rosebery ar fi o nenorocire pentru Anglia. Dragoste exagerată Ideia unei interveniri a Angliei in Turcia, nu mai este clar dorinţa unanimă a poporului englez, căci lordul Rosebery, cu toate că-i retras din par­tid, mai numără şi va număra in Anglia încă mulţi, foarte mulţi partizani cari ca şi dînsul cred că dragostea Engliterei pentru armeni este exagerată şi ca atare contrară intereselor popo­rului englez. Continuele eşecuri pe cari le-a suferit diploma­ţia engleză în ultimă ani, au convins pe lordul Rosebery că e greşită calea pe care a apucat-o politicianii englezi, dar neputînd convinge de a­­cest adevăr pe amicii săi, Rosebery a preferat a se retrage din şefie, a deveni un simplu soldat in partidul său şi a nu -şi asuma ast­fel responsa­bilitatea acţiunei partidului. Intrigile radicalilor Dar mai este şi o altă cauză care a făcut pe lordul Rosebery să se retragă din şefie. Aceasta este opoziţia şi intrigile ascunse pe cari i le fă­ceai­ radicală din partid, încă de­­And Rosebery a luat succesiunea lui Gladstone. Radicală dorian de şef al partidului liberal, pe Sir William Harcourt, şi acum, cînd postul de şef a devenit din nou vacant, îl propun iarăşi pe Harcourt. Cea mai mare parte din liberali vor să rea­leagă însă pe Roseberg şi inzistă pe lîngă acesta a primi din nou şefia, dacă bătrînul Gladstone nu ar fi decis a se pune din nou în fruntea par­tidului liberal. Ori cum ar fi, partidul liberal din Anglia trece printr'o grea criză, căci nu sînt mulți aceia cari ar putea lua succesiunea unui diplomat atît de capabil ca lordul Rosebery. Val. ---------------------------------------------------------­ MARTI 1 OCTOMBRIE 1899 Ziua săracilor Săraci! nu Bruxelles.—Sărăcia simu­lată — Distribuirea pomenilor. — Cerșetori­ de profesie.—Ca­sele de ajutor.—Specu­la cu pomenile. Sînt pe săptămînă două zile, cînd Bruxel­les ia cu totul o fizionomie particulară: cea dîntîi e Miercurea, «ziua Bursei«, cea de a doua e Sîmbăta, «ziua săracilor». E oare nevoie să spun că ultima e mult mai interesantă ca cea d’intîi ? Mă voi ocupa de cea din urmă, fiind­că pe cea d’întîi, mărturisesc, n’o pricep de fel. Misterele de la Bursă sînt un fel de himie pe care nicî-o­datâ n’o înțelegi a fond. De ce ridică, de ce scoboară argintul a­­cela care nu e de loc viu, las pe specia­lişti să ne explice, — de­şi ei înţeleg tot aşa de mult ca şi mine. * Studiile pe care un observator le poate face Slmbăta la Bruxelles, sunt din contră de un ordin mult mai accesibil pentru co­munii muritori. Sîmbătă, poliţia închide ochii, cel puţin pînă la prînz, şi permite cerşitul, riguros interzis în cele­l’aite zile. Autorităţile ştiind foarte bine că dacă mizericordia particu­larilor n’ar interveni, alinarea mizeriilor ar fi o operă aproape imposibilă, acordă astă­zi nenorociţilor dreptul cerşitului. Toleranţa asta nu e de sigur semnul unei stări sociale mulţumitoare,de tot ce poate administraţia de astă­zi să dea ca paliativ situaţiunilor penibile. Ceea­ ce fie­care prigonit de soartă câş­­tigă din întinderea minei la porţile unde a bătut, e fără îndoială ultimul obol po­sibil, — de multe ori un ban eşti din uz dat— o ironie­­ — orbilor, orî cîte­va coji uscate de plînc, pe cari mulţimea celor fără de căpătîi le devoră într’o foame sălbatecă de animal. * Azistenţa oficială furnizată de «Maison de Secours» nu e şi nici nu poate fi de cît foarte intermitentă pentru fie­care din dezmoşteniţi. Afară de asta, în distribuţi­­unea oficială a pomenilor, se produc gre­şeli pentru cari nu e nimeni în drept să proteste. Cu intenţiunea prea marcată de a respinge pe cerşetorul profesional, se res­­pinge une­ori nenorociţi în absolută lipsă de mijloace. Cum să-i cunoşti pe toţi ?... Nu se poate ajunge să se hotărască cu preciziune regulele psichologice cari ar tre­bui să prezide la examenul mizeriilor de­clarate. S’a căutat să se adopte un crite­­rium bazat pe aparenţele şi imperfecţiunea ce se observă la sărmanii inexperimentaţi şi de cari profită «şmecherii» întru cerşe­torie. Prima chestiune de care se îngri­jeşte cu drept cuvînt administratorii «Ca­sei de ajutor», cînd un solicitator se pre­zintă, este adăpostul. Cauza cea mai energică de demoralizare, este în adevăr lipsa de adăpost, vagabondajul. Dacă prin urmare postulantuî e fără do­­miciliu, îl internează mal întsî. Ar fi însă de dorit să se ocupe cine­va mai de a­­proape de îngrijirea caselor, pentru cari sínt liberate bonuri de culcare. Sínt unele în cari domnesc murdăria cea maî izbi­toare și dezordinea cea mai nepermisă. * E de-ajuns să ţie cine­va cont de acest principiu, că pentru a asista pe un sărac nu-i de ajuns numai să-i dai elementele indispensabile de trai, dar să i le prezinţi aşa, în­cît să nu-1 îndobitocească mai mult în mizerie, cînd, din contră, ar trebui să redeştepte în el sentimentul demnităţeî de om. Un pat ca lumea, un prînz curat, care i­ se dă accidental o zi—două, pînă scapă de^«chomage», trezeşte în el deliciile unei vieţi regulate şi-l scapă de suggestiu­­nile mizeriei. La domiciliul provizoriu al interesatu­lui se face ancheta «vizitatorului». Acest din urmă este izbit de o mare decep­ţiune. Beneficiarul de bonuri de culcare, şi a re­­vîndut bonurile la altul maî sărat­ ca dîn­sul,—cîte odată în schimbul unei « stropi­tori» cu alcool. Se întîmplă deci adese-orî că adevăraţii nenorociţi din cauza măes- ~ trie! în care excelează, devin cerșetori de profesie. * _ La aceștia din urmă, comedia este în­­pinsă pînă la marginile unei adevărate arte. Prefăcătoria unei boale, e realizată cu un naturalizm uimitor. La rigoare se îm­prumută de la vecini pentru ca decorul mizeriei să fie complect: doctorii pe fun­dul sticlei cari răspîndesc în casă un mi­ros tare, o sobă părăginită înadins, ca şi cum de ani de zile n’ar fi văzut focul, în pereţi atîrnată o icoană, simbolizînd aspi­­raţiunile virtuoase ale «aşa zisului» bolnav. .

Next