Adevěrul, noiembrie 1896 (Anul 9, nr. 2674-2697)
1896-11-26 / nr. 2694
ANUL IX, No. 2694 IHMES Pl. 10 M]II ABONAMEMTELE ISSCEP DE LA 1 §1 ÎS ALE FÎE-CĂREX Lü®. g! se plătesc tot d’ausis înainte Is BwMrqfi la casa administraţiei Is tftuieje ti Bi/r^iaiata pria Bundata poftela Daala Ţară 30 Lei 5 în Steekatato 50 La S&ae luai 15 a B » 25 * Tkaî Im! 8 » » •* 13 e ®H awta» Ks «treUnitate 83 baa!mmTSCSPTBMi hu s* vx&vouxl EDIŢIA A TREIA Sâ ia fare fii Romme de cu/e strei» In ossS/ V. MARTI 26 NOEMBRE 1896 KPMB1PL 10 MAMI ANUNCIURILE Im BUG CRESTI gi JUDETE se primesc sama k ADMINISTRATIE Ia STREINATATE, direct nsul k «&&&&&trape gi k foar* Ofkiilt aa FublitaUt Amunchm la XV • • ■ ■ 0,30 b. Lala t . m ! i s ; a,- lei ; „ § n ; ; Vtm «.Hip ADMINISTRAŢIA S**SAia. hAkCS! NATIONALA M®. Director politic: AÎ.SXL V. HELBIMANO REDACTIA PMIMi. SBAPacti NATIONALS: (0,23!),KS1»0. DOMNUL FLEVA Dacă în ţara românească cineva s’ar mai putea compromite, împăcarea D-lui Fleva cu partidul liberal ar fi de natură să-l piardă pentru totd’auna în ochii opiniunei publice. Din nefericire însă, la noi, orice ar face un om politic, îi e iertat şi uitat. Nu va trece multă vreme şi din nou tribunul se va supăra pe liberali. In lupta impetuoasă iarăşi va fi urmat de miile de inşi cari vor crede că scăparea stă încă odată în D-sa. Spectatori dezinteresaţi ai pornirilor şi inconsecinţelor tribunului, noi înşine, mărturisim că un moment am crezut că D-sa va fi învăţat minte şi că, la bătrîneţe, va începe o luptă sănătoasă, pentru realizarea cîtorva idei democratice. Această credinţă a noastră se întemeia şi pe faptul că ministru fiind, s’a purtat foarte bine, a inaugurat moravuri administrative democratice şi s’a încercat a face ca domnia legilor să fie o realitate în ţara romînească. Eştt din minister, gonit in chip neruşinat de D. Sturdza, tocmai pentru apucăturile sale democratice, D. I.’Jcva, eram în. drept să credem că avea deja calea indicată. Ii se impunea alcătuirea unui al treilea partid cu idei bine lămurite, care să zdrobească cercul viţios al celor două partide istorice. Sincer am crezut că aşa ar fi trebuit să facă, l-am încurajat şi i-am arătat calea. Că ne-am înşelat, toată lumea o ştie. D. Fleva nu era povăţuit şi condus decît de o ideie mică, de o ură personală contra D-luî Sturdza şi de dorul de răzbunare a afrontului făcut. Mînat de această pasiune, D-sa a pus mîna pe cestiunea Ghenadie, —cestiune religioasă şi personală— şi a avut talentul şi curagiul să o exploateze pe toate feţele, din toate punctele de vedere. Azi, D. Fleva şi-a ajuns scopul: a dat jos pe D. Sturdza şi se pare că misiunea îi este isprăviţi. Nu a ştiut să-şi creeze un partid democratic, cu partidul conservator nu a putut încheia nici o alianţă deoarece a fost tratat ca o cantitate negligiabilă, cestiunea Ghenadie îi scapă din mîini luată fiind de acesta. E natural ca D. Fleva să reintre în partidul liberal, satisfăcut întru cîtva din punctul de vedere personal, dar scăzut în ochii opiniunei publice. Azi, lumea are dreptul să-l întrebe pentru ce a făcut atîta zgomot în jurul persoanei sale și ce caută în raidurile acelora pe cari l a combătut cu atîta vehemenţă ? Căderea D-lui Sturdza ori şi cine ştie că este o pură comedie, că la spatele guvernului actual stă tot ignobilul şi că aceeaşi politică va fi urmată şi de acum înainte. Trecerea fostului primministru în dosul perdelei e numai pentru a salva aparenţele şi a da, poate, o satisfacţie Rusiei, pe care acesta o provocase în mod prostesc, precum şi a înlesni întoarcerea oaiei rătăcite. Partidul liberal a rămas acelaş ca înainte de eşirea din el a D-lui Fleva şi azi desigur se pune fireasca întrebare : de ce a eşit D. Fleva şi de ce a reintrat ? Rămîne o cestiune personală de regulat între D. Sturdza şi D. Fleva şi nu-i drept ca ţara să fie frămîntată pe o cestiune aşa de mică, aşa de puţin importantă. D. Fleva are însă norocul că trăieşte şi face politică în ţara romî nească, și de aceea împăcarea D-sale cu partidul colectivist nu însemnează, din nefericire, nici moartea D-sale politică, o moarte care desigur ar fi fost bine meritată. Const. Hi32e SATIRA POLITICA Triumfal! lui Tache Tache Giani, fiind ales preşedinte al Camerei, se urcă la tribună unde ţinu un discurs, pe care subscrisul nu-l poate numi „bine-simţit“. După ce tuşi de două ori, Tache Giani vorbi : Domnilor deputaţi, „Him ! him!... ca să zic aşa, precum spunea nemuritorul Rosetti... him! him!... trebuie sa mergem întot-d’auna înainte, dacă nu vrem să stăm pe Ioc. „Nemuritorul Antoiu... astaaa... him ! him!... nemuritorul Rosetti, ca să zic aşa, ne-a învăţat că acei cari dau îndărăt nu pot naerge progresînd, căci progresul nu se poate obţine strad nemişcaţi. „Ca să zic aşa, trebuie să ne mişcăm, să dăm din mîini şi să strigăm: him!... him!... O naţiune care nu progresează care va să zică face regrese, căci cine nu merge înainte, fatalmente trebuie să dea îndărăt!“ Oratorul este viu felicitat. Deputatul Vintilă Rosetti, entuziasmat pină în vîrful şoşonilor, exclamă : „D-lor, declar ca faţă de acest guvern, void fi independent! In adevăr, nu void combate guvernul, dar îl void susţine!“ -‚!#Vax. ■♦«MOH■ tum Chastia mitropolitului nunţă majoritătea că Sultanul a numit un mitropolit român pentru Macedonia , că a hârăgit romînilor de la Pind drepturi egale cu drepturile turcilor. D. Sturdga credea că va înmărmuri ţara cu succesele sale, dar din nenorocire pentru D-sa, na putut înmărmuri pe nimeni. Marea igbindă a D-lui Sturdga nu este decit o mare farsă, o altă ignobilă înscenare datorită sinistrei dualităţi Sturdga-Mărgărit. După informaţiunile pozitive ce avem, noul mitropolit Antim, departe de a fi un călugăr român, departe de a fi un susţinător al intereselor şi revendicărilor romîneşti, este, din potrivă, un om cu simpatii greceşti. Macedonenii sînt indignaţi de această nouă farsă pe care Sturdga-Mărgărit o joacă pe spinarea lor. Şi dînşii spun cu drept cuvînt: «Dacă mitropolituleste al românilor, pentru ce îl numeşte Sultanul după recomandaţia lui «Mărgărit, de ce adică nu ni se dă «nouă dreptul de a-l alege ?» -IH-®- HS Dragoş. Uniunea Votului Universal In zăpăceala, noastră politică, în acest moment cînd încurcătura devine şi maî greu de dezlegat, o licărire de speranţă se arată. S’au pus bazele unei campanii serioase pentru Votul Univesal, la care vor lua parte atît membri d- ai Parlamentului, cât şi membri presei democratice. Această reformă care primează pe toate, deocamdată, va fi discută atît în Cameră cât şi în presă, precum şi în întreaga ţară prin întruniri. E imposibil ca un curent sănătos să nu se formeze, ca la această campanie să nu vină toţi aceia cari cred că trebuie de adus moralitatea în luptele politice şi că sistemul actual e tot ce poate fi mai imoral şi mai nedrept. Adeverul salută această nouă înjghebare, şi-i promite tot concursul şi toate simpatiile sale pentru aceia cari încearcă această operă de regenerare morală a luptelor politice. Ră Situaţiunea în Europa Criza. — îisscSiisa&râî dipiosuasfice. — Casissasata» Criza De cînd prinţul Bismark a făcut faimoasele destăinuiri asupra politicei externe a Germaniei, Europa trece printr’o grea criză. Frica şi neîncrederea au cuprins pe toate statele cari, văzîndu-şî meschinăriile politice date pe faţă, nu mai îndrăznesc a trata unele cu altele, sau a sa baza pe promisiuni sau chiar contracte scrise. Sinceritatea Germaniei este astăzi pusă la îndoială de către statele cari compun tripla alianţă, iar Franţa nu se mai poate încrede în amiciţia Rusiei, care până acum şase ani era aliata Germaniei şi, ca atare, inimica Franţei. Ca culme a tuturor acestor nelealităţi, se anunţă acum în urmă că şi Italia avea un contract secret cu Rusia, prin care aceasta era garantată contra Austro-Ungariei, iar Italia contra unei invaziuni franceze. Rileschinăriă diplomatics Din toate părţile dar reiese jocul meschin al diplomaţiei europene, care pe faţă îţi este prietenă, iar pe sub mînă se aliază cu inimicii spre a te sugruma. Darea pe faţă a tuturor acestor intrigi diplomatice a produs o răceală atît de mare între diferitele state aliate, încît fiecare se întreabă dacă dubla şi tripla alianţă mai există în realitate. Şi cu drept cuvînt, căci, cînd vezi că Germania pe de o parte este legată de Austria şi Italia, iar pe de altă parte încheie alianţe cu Rusia inimică acestora. Şi apei în faţa faptului că Rusia se aliază cu Italia pentru a o apăra în contra Franţei, aceasta naivă prietenă a Rusiei, pierzi orice încredere în alianţele diplomatice, cari, după opiniunea prinţului Bismark, pot fi călcate îndată ce interesele ordonă astfel. Consecinţa Dacă statele Europei se conformă principiilor lui Bismark, atunci orice corubinaţiuni politice devin inutile şi fiecare stat, mai ales cele mici, nu trebuie să se bazeze decît pe proprieie lor forţe şi să ştie să profita de circumstanţele în cari s’ar prezintă o eventuală umnagraţiune europeană. é ACTUALITATI Unul dintre ofiţerii cari au luat parte la mişcarea din noaptea de 11 Februarie 1866, cînd s'a detronat Cum. La 1871, a plecat în Franţa şi s’a luptat în contra germanilor. Pentru acest fapt a fost dat afară din armata romînd. Francesiî i-a dat Legiunea de Onoare. Reprimit in armată la 1876, după venirea liberalilor la putere, a luat parte în războiul din 1877, şi de atunci a înaintat foarte repede, aşa că azi e general de divizie..Comandant al corpului al IV- ca de armată . ..--şedinţa la Iaşi. De cîtva timp se vorbeşte foarte mult că D-sa va fi numit ministru de războiţi. Se pare, însă, că ngele nu prea e dispus să satisfacă această dorinţă a conducătorilor partidului liberal. D. general Filate an înfocat liberal. A fost ginerele lui C. A. Rosetti şi a făcut de mai multe ori parte din Senat, sub diferite guverne liberale. Reputat ca un bun general de cîmp, nu a dovedit însă niciodată că ar putea să fie un destoinic organizator al armatei. Pic. ........ -- ---------- '■■■- - --------- Ministru fără portofoliu Unii cred că s’a schimbat guvernul, şi printre aceşti naivi este şi D. Fleva. Cu toate acestea, guvernul nu s’a schimbat, D. Sturdza a rămas stapin al situaţiunei, D sa este inspiratorul ocult al guvernului, în sfîrşit, D. Sturdza este tot ministru, atîta numai că nare portofoliu. Deci, un ministru fără portofoliu ! Un om cu mai multă ruşine şi cu mai multă demnitate, s'ar fi retras din politica militantă pentru citva timp. In urma teribilului eşec pe care l-a făcut întreaga sa politică, după ce a fost dezaprobat şi de rege şi de majorităţile sale în chestia mitropolitului, după ce a fost silit să plece din fruntea guvernului şi să renunţe la rolul de conducător făţiş, acuma omuleţul nostru stă in culise, nu voieşte să părăsească scena cu nici un preţ şi va face efectul unui actor care, deşi fluerat de public, se încăpăţînează să stea în vaga tuturor şi să urmege cu nesăratele sale producţiuni. Ceea ce este încă surprinzător in toată această afacere, nu este numai îndrăgneala necalificabilă a Dlui Sturdga, dar şi resemnarea actualilor miniştri. Unul fără obrag şi ceil’alti fără amor propriu- Stop. --------------------------------------*-------------------------------------------------------------------------------------------------- SUCCES-FARSA Guvernele cele rele, cari fac cea mai detestabilă politică interioară, cari se înămolesc în greşeli şi neomenii, caută diversiuni în afară. Napoleon al III lea, atunci cînd ţara nu-l mai putea suporta, a făcut războiul cu Prusia. Alături de noi, micul rege Milan, in urma politicei sale despotice, ridicase întreg poporul în contra. Milan a voit să imite pe despoţiî cari l-au precedat şi declară războiu Bulgariei. D. Dimitrie Sturdza, care s'a ocupat cîndva cu Istoria, a socotit că-şi poate salva popularitatea printr'o puternică lovitură privitoare la politica exterioară. Act-fD n ev n rt/Mirt /JciiMjM J wy M»l*LUrUJJW ggomotoasa-î cădere de la putere, a Chestia mitropolitului Guvernul încă nu a decis care va fi calea pe care se va rezolvi chestia Ghenadie. In consiliul de miniştri sunt mai multe păreri şi p.nă acum nu s’au ofirşit lucrările preliminarii pentru a se putea vedea limpede care ar fi calea pe care s’ar putea sfi’rşi mai uşor cu această afacere care încurcă at.it de mult partidul liberal. Atitudinea D-luî Fleva Afară de aceasta, chestia Ghenadie nu se va putea regula pînă ce nu se vor sfîrşi tratativele cu D. Fleva. D-sa se susţine că ar fi avîrsd în pozunar demisia fără dată a lui Ghenadie din funcţia de mitropolit-primat. D. Fleva a plecat ieri de dimineaţă la Căldăruşani pentru a se înţelege din nou cu Ghenadie asupra condiţiilor de împăcare cu guvernul. pScess® Părerea care se pare că ar avea mai mulţi aderenţi în sinul guvernului ar fi următoarea. Să dea regele un decret prin care se desfiinţează locotenenţa mitropolitană şi girarea afacerilor Mitropoliei ar rătrîne atunci de drept vicarului Mitropoliei. Acesta ar da binecuvîntare fostului mitropolit Ghenadie ca să vie să şi reia locul, deoarece sentinţa Sinodului se consideră ca neexecutată prin faptul că Ghenadie n’a fost destituit prin decret regal. Tratativele nu numai D. Fleva, dar aseară se spunea că şi D. G. Mîrzescu, noul ministru al cultelor şi avocat al lui Ghenadi“, a plecat la Căldăruşani, pentru ca să vadă pe mitropolit. Nu am putut controla pînă acum această ştire, dar cetitorii vor găsi la informaţii ştiri exacte în această chestie. Un lucru e sigur, că D. Mîrzescu, dacă nu a plecat ieri, va pleca azi la Câldăruşani. in careurile Hifess«®!® dă ca ingmstă ştirea să va fi adus la Hsisupaştii la cursul acesteî săptămuşi. De altfel, D. Fleva doreşte să se sfirşească cu această chestie, pentru ca să-şi poată regula şi D-sa situaţia faţă cu noul guvern. R. Atitudinea D-luî Fleva. — Traktiveie, părere. Exarchatul romín Ziarul vieneg «Neue Freie. Presse» află din Atena că guvernul romín a cerut sultanului fisssdas»©a unui romín io ConstaalînspaS. Patriashatol eoianssoi© grc-G* ©paiofodfí aosstel es a fost respinsă. Aceasta confirmă cele spuse de noi într’un articol relativ la chestia mitropolitului Antim, cum că guvernul român, obținînd numirea unui mitropolit la Constantinopol, a înglobat biserica română în cea grecească. R. RUY-BLAS Sîmbătă seară, s-a reluat la Teatrul Naţional Ruy-Bleu, cunoscuta piesă a lui Victor Hugo, pentru debutul a trei tineri artişti. D-ra Ec. Mihăescu a jucat rolul reginei, pe care pînă acum l-a ţinut D-na Romanescu . D. C. Mărculescu a făcut pe Ruy-Blas, iar D. P. Liciu a înlocuit pe D. P. Vellescu în Dan Cezar. Incontestabil că actorii sînt un neam curios de oameni. Rutina joacă la ei un rol preponderant şi tradiţiunile sînt păzite cu sfinţenie. E clasa de oameni cea mai refractară taino, raţiuni, acea care se agaţă cu mai multă încăpăţînare de trecut. Ceea-ie s’a petrecut Sîmbătă seară la teatru e cea mai perfectă dovadă că am dreptate în ceea ce susţin. Au debutat trei tineri şi toţi aceşti tineri s’au bătut ca să aibă roluri într’o piesă veche, demodată, falsă de la început pînă la sfîrşit, declamatoare, cu oameni de carton şi cu situaţii ridicute de nejustificate. Ei, dar vezi că pe Ruy-Blas l-a jucat Manolescu cu mult succes, vezi că D. P. Liciu a văzut pe Dan Cezar la Paris, şi D-ra Mihăescu este eleva şi admiratoarea D nai Romaneses . Ei bine, toţi aceşti tineri, cari au azvîrlit deoparte un întreg repertoriu modern în care mijloacele, inteligenţa şi cultura lor ar fi putut găsi un cîmp larg de activitate şi s’au repezit tot la o vechitură, pe care au stors-o şi au restors o atîţi alţi actori, dovedesc, pentru mine că nu au talent deosebit. Şi afară de aceasta, cine nu ştie că fiecare timp îşi are teatrul său special şi că fiecare teatru îşi are interpreţii lui. Tragedia antică şi melodrama, drama romantică nu se mai pot juca azi, aşa cum s’au jucat în epoca lor. S'a fi făcut atîtea critice amare, atîtea zeflemele asupra acestor genuri dramatice, încît a fost imposibil ca ele să nu fi influenţat asupra actorilor şi să le mai fi lăsat rtrcag cerdinţa în desăvîrşirea operelor acestora, pe care ei ar trebui să le poată juca cu toată inima. * D. Mărculescu ne-a dat un Ruy-Blas cam otova croit, fără nuanţe şi fără deosebire între actul întîi şi actele următoare. D-sa a reuşit prin stîagănia interpretării să facă din Ruy-Blas un personagiu antipatic. Toată lumea nu a văzut în el aseară pe poietul amorezat, pe omul care aleargă dupe un ideal, ei pur şi simplu un lacheu îndrăzneţ, care merită sâ fie batjocorit, lovit, strivit da toată lumea. D. Mărculescu nu a înălţat de loc personagiul, şi aceasta în mare parte nu e vina D-sale, ci a piesei. Trebuie să fie un artist cu multă pricepere ca sâ scape de greutăţile pe cari le întîmpină interpretarea mai artistică într’o piesă atît de false.* D. Liciu nu înţeleg ce caută în Don Cezar; rolul acesta nu i se potriveşte de loc, dar absolut de joc. Apoi nu-i destul să fii zdrenţuit şi să îmbuci cît şapte, nici să azvîrli paşi largi prin sală, ca să fi Don Cezar. Acesta e tipul aventurierului, om care trăieşte fără nici o socoteală, gata totd’auna să bea, să iubească şi să se bată. Un om care bravează totul. Un ştrengar simpatic, care trebuie prin înfăţişare să-ţi spuie toate aceste însuşiri. D. Liciu nu are nici corpul, nici verva pentru acest rol. Rămîi la piesele moderne, D -le Liciu, nu te apuca să rîvneştî gloria D-lui P. Vellescu, căci D-sa este actorul teatrului de acum treizeci de ani.* D-ra Ecaterina Mihăescu este încă elevă a Conservatorului. Direcţia, văzînd, se vede, că mulţi dintre artiştii din teatru se plîng că nu li se dă să joace, că sînt opriţi să meargă înainte, a voit să dea o strălucită dovadă de toleranţă şi a permis elevei de la Conservator să debuteze. Ca generozitate, faptul e lăudabil, dar legea teatrului a cam suferit. Cum însă biata lege nu poate vorbi, o putem stîlci fără primejdie. Reprezintaţia de aseară a fost frumoasă, finanţa mai aleg admirabil reprezintată : 2.200 de lei!* D-ra Mihăescu s’a prezintat într’un rol care nu e în temperamentul şi mijloacele D-sale. Tînăra elevă a Conservatorului nu va juca nici odată ingenuităţi; are multe calităţi pentru drama modernă, pentru comedia de salon. Cap plăcut şi corp frumos pentru scenă, atitudine bună, gesturi măsurate, D-ra Mihăescu s’a prezintat destulde bine și fără îndoială că dacă ar fi pusa să interpreteze personagii din repertofSsF potrivit cu temperamentul sale,.ar fi o^arMstă' folositoare teatrului. In reginat dia RttjfiBikS însă, se simţii prea mult influent profesoarei, care n’a avut meşteşugul de a nu conduce, în studierea rolului, fără s’o facă tărievii, oimitatoare a D-sale. * * Sîmbătă seară, pot spune că n’am văzut pe D-ra Mihăescu, ci pe a o doua D nă Romaneses Vina nu a este a elevei. Aceasta nu însemnează că Dna Mihăescu nu are talent. Cei mai talentaţi tineri, cînd debutează sub auspiciile unor artişti absorbanţi, imitează, pe dascăli, pînă cînd reuşesc să se emancipeze de o tutelă care le este rau-facatoare. D-na Romanescu a arătat un deosebit interes pentru eleva sa și prietenia a iffvias pe profesoară. D-sa a dovedit că are o elevă cu