Adevěrul, ianuarie 1897 (Anul 10, nr. 2722-2744)
1897-01-24 / nr. 2739
ANUL X, No. 2739 EDITIA A TREIA ABONAMENTE INCET la 1 SI 15 ALE FIECAREI LUNI SI SE PLĂTESC DIDOTUn an in ţară 30 lei, In străinătate 50 tal Şase luni Trei luni1 * 13 * NUMĂRUL 10 PANI In Străinătate 15 BARI Să te iereşfi Române de cură strein in casă / V. Alexandri VINERI 24 IANUARIE 1897 1 ANUNCIURI BM PRIMESC DIRECT LA ADMINISTRAȚIA ZIARULUI Lista pag. IV . ... tal 0.30 bani m A VX MARE NUMĂR DE LINII SE FACE REDUCȚII DIN TARIF NUMĂRUL 10 BANI Un număr rechiti 20 BANI administraţia Director politic: ALEX. V. BEXaDlMAHU I redacţia i (TELEFON Na as ^^ CV/tOl . AtlilAi V «MJMVAHIttM W | PA®A«'| MHOB NA iONALE (TEI/BPON No.'aA) ■............................. ....... - - TI——EM. II'I'ii'..■iiw.wightTuliiff'iii ^ II ' Menopere ocultiste PENTRU CARE FOLOS ? Chiar dacă n’am ţine in seamă declaraţiunile părţilor intresate, totuşi faptele dovedesc că administraţia din Galaţi s’a dedat la o serie mare de ingerinţe condamnabile. La întîiul scrutin, voturile s’au împărţit astfel între diferiţii candidaţi: Nicolae Filipescu 409 voturi, C. Sechiari 291, D. Neniţescu 134, C. Toneanu 119, Atanasiu 44. La al douilea scrutin, D-nui Neniţescu şi Toneanu au renunţat în avantagiul D lui Filipescu, iar D. Atanasiu în folosul D-lui Sechiari ; deci, dupe probabilităţi, D. Filipescu ar fi trebuit să dispună de 662 voturi, iar D. Sechianu de 335. Oricare ar fi fost dispoziţia unei părţi a cetăţenilor cari au votat pe D-nul Neniţescu şi Toneanu, era peste putinţă ca D Filipescu să piardă mai mult decit o sută ori maximum o sută cincizeci voturi. Dar rezultatul a fost cu totul extraordinar, căci D. Sechianu obţine la al douilea scrutin 537 voturi, adică, de unde D. Atanasiu îi cedează numaî 44 glasuri, D-sa dobîndeşte mai mult 246, iar D. Filipescu, căruia i se cedase 253 voturi, realizează numai un plus de 43. Raţionamentul cel mai elementar ne sileşte a conchide că, dacă toţi candidaţii de la primul scrutin, adică D-nui Neniţescu,Toneanu şi Atanasiu ar fi renunţat în favoarea D lui Sechiaru şi încă vreo sută de voturi ar fi rămas indisciplinate şi ar fi trecut de partea D-lui Filipescu, şi cu atîta trebuia să fie mai mare sporul de voturi al acestuia, cu ci D-nul Toneanu şi Neniţescu se dezistase în folosul său. A trebuit, prin urmare, să se facă îngrozitoare ingerinţe pentru ca D. Sechianu să întrunească 240 voturi mai mult decit la primul scrutin, adică să-şi dubleze voturile, atunci cînd nici un izvor văzut nu i le punea la dispoziţie. Cercetind cu singe rece faptele petrecute la Galaţi, trebuie să con- ^ statăm că guvernul, în această împrejurare, şî-a pierdut pe al său. Sunt împrejurări cînd mari necesităţi politice silesc pe un guvern să-şi calce pe inimă şi să violenteze conştiinţa alegătorilor. Aşa, cînd Franţa era ameninţată să cadă sub dictatura bulangistă, bărbaţii de stat al Republicei au făcut o sforţare şi au pus oarecum fira curentului popular. Dar asemenea manopere guvernamentale nu sînt iertate decit atuncea cînd este în joc un mare interes naţional ori un mare interes al statului, Iar nici decum pentru a zdrobi o candidatură neplăcută, ori pentru a favoriza candidatura simpatică. In cazul nostru, guvernul a fost lipsit de cea mai elementară cuminţenie. Acuma, cînd partidul liberal are aproape unanimităţi în Parlament, nu absenţa D-lui Sechianu trebuia să-l supere, ci mai mult absenţa opoziţiuneî, deci guvernul era dator, nu să ajute pe candidaţii adversarilor, dar să lase absolut liberă lupta dintre partide. Apoi, dacă partidul liberal nici atunci cînd are unanimităţi în Camere nu este mulţumit şi nu voieşte să recunoască opoziţiunea dreptul de a fi reprezintată, la câte ignominii trebuie să ne aşteptăm din parte î, în ziua în care va lupta pentru existenţă şi va trebui să dispute conservatorilor înseşi majorităţile ? In cazul de faţă, ministerul a avut slăbiciunea să se lase a fi intimidat de gruparea D-luî Sturdza, care-l acuză că, indirect, a sprijinit opoziţiunea în alegerile parţiale. Şi guvernul a voit să dovedească cum că nu e slab, că şi pumnul sau e destul de tare, că şi dînsul ştie să facă alegeri dupe vechiul sistem naţional. Atfel, ministerul Aurelian a căzut în cursa sturdzistă. De unde pînă ieri acest guvern se bucura de simpatiile opoziţiuneî şi a lumeî independente, acuma, în urma celor petrecute la Galţi, ţara nu mai poate face nici o deosebire între cabinetul Sturdza şi Aurelian. Faţă cu o asemenea dispoziţiune a spiritului public, revenirea la cîrmă a D lui Sturdza nu va mai întîmpina atîtea piedici, căci fiecare va spune : «dacă Aurelian nu e mai breaz de cit Surdza, lasă mai bine să vie Sturdza, căci, cel puţin, ştim cu cine avem de-a face !* Ingerinţele monstruoase de la Galaţi nu sunt numai o pată pe actualul guvern, dar încă dovedesc nemărginita lui lipsă de inteligenţă. Fără ingerinţele de la Galţi, cabinetul ar fi putut cădea, însă ar fi lăsat în urmă-l regrete ; acuma, are să cadă şi nimeni n’are să-l plîngă. Const C. Bacalbaşa SATIR V POLITICA Discursul lui Sechiaris Se ştie că onorabilul cmdi lat al colectivitâtei din Galaţi, Paraschiva SechiirL, n’a putut apare în nici oatrunire publică, fiia l că nu ştie vorbiro.i.î.ieste. Dir, după proclamarea rezultatului alegeriî, s’a urc.it pe un S'aun in curtea poliţia şi a rostit următorul discurs bine simţit: Cetaţeni! Sinto mindro che astazi dimiavostra m’aţî trimese pe dialu de la Mitropulia. Mulţumesco calduroso la toţi simbatrioţii de la Galaţi, mulţumesco la chirios Zorila, mulţumesco li inaltu ghivernios, mulţumesco la bivolaris de la Dzurdziuvo, care, ca nişte palicaris, au venito se dai la cap la apoziţia, mulţumesco si la stratigos Murdzescos, care a dat uncţii la aţei pustis de mecanicos. Advarsaris a mele me acuza che nu sinto Rumuno. Minţiuna, bre! Eu sinto Rumuno de cel puţino zece anii, de ciiind am venito de la Marsilia, nu cu caravia ca alţii Fanariotis, dar cu trenulu steleratis. Zito! se traiasca Rumunia! Zito si Domnulu politaris care a luptato ca un catiris pentru hatiro a mele. Inche o vorba si am terminate. Toţii carţiumaris, adzenţii si ola care au de primit paralis, se se adreseze la prefectura. Zitoooo!!... Vax, faţă şi parlamentul, împreună cu regile, vor decide. Această attudine energic?, care împinge pe D. Sturdza să ia o atitudine hotărîtă, l-a făcut să bată în retragere petru moment şi să mai aştepte. Cit va dura armistiţiul ? Cine ştie ! Rep. --------------------------»444»h«--------------------------- ACTUALITĂŢI Dr. Lueger Carol Integer, şeful anthemaţilor din Austria, este născut la Viena. Îşi făcu studiile de drept la Universitatea de acolo şi, ieşind doctor, se apucă de avocatură şi gazetărie. Din primele zile ale activ ţâţei sale politice, Lueger se manifestă la un bun orator şi energia luptător democrat. Din nenorocire, a înţeles greşit teoriile democratice, şi în lupta sa contra capitaliştilor, atacă numai pe capitaliştii evrei, lăsând de-o parte pe cei catolici, de la cari luă bani pentru a şi susţine agitaţiunile. Astfel, Lueger deveni şeful antisemiţilor şi luptă cu atîta energie, îu cît făcu din partidul sau unul din cele mai puternice partide din Austria. Dr. Lueger a fost ales în nenumărate rînduri primar al Vienei, dar a fost respins de către împăratul Franz Josef, care nu voieşte să aibă ca primar al capitalei Austriei pe un demagog de speța şefului antisemiţilor vienezi. Dr. Lueger este un om tînăr, frumos, cult și foarte talentat orator. Se poate spune că Lueger este cel mai bun orator al Austriei. Diplom. Jos Senatul! Ramoliţii reacţionari din Senat au respins proiectul de lege prin care se suprimă rezumatul preşedintelui de la Curtea cu juraţi. Senatul dovedeşte prin aceasta că a devenit un corp absolut retrograd, o cetăţuie a reacţionarizmu- lui social şi politic şi că şi-a trăit traiul. Desfiinţarea Senatului trebuie să fie răspunsul democraţiei la actul inept şi rǎu voiitor al Senatului. Cos. Atitudinea sturdziştilor _____ * Pentru un moment, D. Dim. Sturdza este foarte încurcat. Şeful liberalilor a pierdut curagiul să atace guvernul, deoarece din mai multe fapte a căpătat convingerea că majoritatea nu va fi cu D sa, nici în Cameră nici în Senat. întrebat de mai mulţi amici, D. Sturdza a declarat că dă concursul guvernului. Atitudinea regelui Faptul care a pus mai mult pe gtnduri pe D. Sturdy a fost atitudinea pe care a avut o regele faţă de D-sa. La balul ce s’a dat la Cotroceni, a fost el D. Sturdza. Şeful liberalilor s’a repezit In faţa regelui, cu care vroia să vorbească mai mult, pentru a afla care e părerea regelui asupra situaţiei. Regele s’a întreţinut foarte pufin Insă cu D. Sturdza ei a întrerupt conversaţia, fără ca măcar să adreseze un singur cuvtnt In privinţa Gestiunilor politice. In audienţa avută alaltăeri la rege acesta i-a spus că e mulţumit de situaţie, deoarece a încetat agitaţia. D. Dim. Sturdza a înţeles de aci că nu e momentul să atace guvernu. Atitudinea guvernului Afară de aceasta, Dnil Aurelian, Lascar şi Costinescu au avut de acum o atitudine foarte energică faţă de D. Sturdza. I sa spus neted fostului prim-ministru că are o atitudine pe care guvernul nu o poate suporta şi că dacă are nemulţumiri sau voieşte să răstoarne guvernul, s’o spuie pe ----------------------------------------------------------------• O ruşine! In afară de ingerinţele petrecute la Galaţi, un fapt reiese clar şi dureros: partidul naţional-liberal a sâvîrşit toate infamiile pentru a trimite în Parlament un etrein. Neapărat că, potrivit legilor, D. Sechianu este romin, fiindcă a dobindit incetăţenirea, dar nu este mai puţin adevărat că D sa este un român foarte nou şi, ce este mai nostim, încă nu ştie să vorbească limba ţârei. Partidul liberal, cwc a făcut in totdeauna cele mai disperate agitaţiuni pe tema chestiei naţionale, acest partid care vecinie pozează în naţionalist în foat, are, în realitate, cel mai adine dispreţ pentru naţionalism şi sentimentele naţionale. Nu sintem şovinişti, nu avem ură pentru streini, dimpotrivă, dar nu pricepem ca oameni împămînteniţi de ieri, cari n'r.fi făcut nimic pentru ţară, cari nu-î cunosc măcar limba, să ocupe dintr'odatâ cele mai înalte demnităţi in ţară şi să lase din umbră pe românii băştinaşi, mai talentaţi, mai meritoşî, mai valoroşi. Căci, mai la urmă, ce a făcut D. Sechiaru pentru această ţară ? Nici servicii nu i a adus, nici un mare filodrop na fost, nic vreo glorie fileară, artistică sau ştiinţifică nu este, nimic, nimic, nimic. Atunci, de unde pretenţia de a veni reprezentantul românilor în Parlament? Dacă îndrăzneala D-lui Sechiaru e mare, nemernicia liberalilor nu e mai mică. Ar fi putut găsi un român şi n'au vrut, ar fi putut introduce în Cameră un om care si ştie vorbi limba acestei ţări şi au introdus pe unul care vorbeşte păsăreşte. Ruşine partidului liberal. Dragoş. ---------------——►ăsie’i?«-------------------------- Alegerea din Galaţi Că D. Sechiaris a triumfat, nu-i lucru de mirare. Guvernul ar fi datprea multă dovadă de slăbiciune, dacă ar fi lăsat să se aleagă D. Filipescu. Trebuie însă că recunoaştem că victoria morală este a candidatului conservator, care a căzut numai cu vreo 80 de voturi la un colegiu unde sunt alifia oameni dependenţi de administraţie ! Directorul Epocei nu ne este prieten şi alegerea sale nu ne ar fi bucurat sail ne-ar fi lăsat indiferenţi. Suntem însă datori să recunoaştem că a luptat bine şi dacă a căzut, a căzut cel puţin cu glorie. Din incidentele şi evenimentele petrecute la Galaţi, s-a putut vedea că guvernul actual ia nevoie, poate să comită ilegalităţi şi să facă alegeri a la Lascar Catargiu. Nu e vorba, cel care a pătimit din această atitudine arbitrară a guvernului a fost un adept al şefului partidului conservator, dar aceasta nu schimbă intru nimica şi nu îndreptăţeşte infamia guvernului. Pe noi însă, în definitiv, nu ne prea emoţionează cele întimplate la Galaţi. Ori cit am protesta contra sistemului, totuşi ne vine a zîmbi cînd vedem pe un înfocat apărător şi susţinător al bătăuşilor, căzînd el însuşi victima sistemului practicat de el în Capitală. Şi toate astea întăresc şi mai mul convingrea noastră, că sistemul electoral actual trebuie să înceteze, pentru a se sfîrşi odată cu toate ingerinţele, cu toate nelegiuirile care pătează toate alegerile,— chiar şi pe arele in cari candidează, un dușman al Votului universal ca D. Filipescu. Sfinx. ----------------------------------------------------- Revoluţia In Creta Creştinii şi musulmanii. Cauzei* politice» — Planul Angliei» Creştinii şi musulmanii In Creta, sîngele a început să curgă din nou în şiroaie. Musulmanii şi creştinii se omoară unii pe alţii, fără ca armata turcească să poată interveni, deoarece guvernatorul Cretei şi reprezintanţii marilor puteri sînt siliţi să stea pasivi, căci ştie prea bine că orice amestec ar aţtţa şi trai mult spiritele şi ar da naştere revoluţiunea. Ca şi anul trecut, şi de astă-dată scenele sîngeroase au fost provocate de o jeartă între cîţiva musulmani şi creştini, cînd atît dintr'o parte cît şi din alta căzură mai mulţi răniţi şi morţi. Această ştire se răspîndi ca fulgerul în toată insula şi populaţiunea, atît creştină cît şi musulmană, alergă la arme. Luptele începură şi, după cum vesteşte telegraful, ele continuă mereu, devenind din zi în zi mai sângeroase. Cauzele politice Aceasta într’adevăr este cauza imediată a nouei revoluţiuni, este chibritul care a aprins cărbunii de-abia stinşi, dar mai sunt şi alte cauze mult mai adînci. Acestea le găsim în intrigile politice la cari se dedau marile state europene în luptele lor diplomatice. Este constatat că anul trecut revoluţiunea în Creta a fost provocată de intrigile Angliei, care aţîţă pe creştinii d’acolo în contra musulmanilor, promiţîndu-Ie alipirea Cretei de Grecia. Banii, muniţiunile şi toate celel’alte efecte trebuincioase unei revoluţiuni au fost de provenienţă engleză. După multă vărsare de singe, creştinii au fost în fine liniştiţi de către marile puteri europene, cari întrebuinţară toate mijloacele pentru a îndepărta un rǎzboiu din cauza Cretei. Planul Angliei Planul diplomaţiei engleze de a provoca o conflagraţiune europeană, nu reuşi dar anul trecut prin răscularea creştinilor din Creta. Anglia nu se dădu însă bătută şi iată că după cîteva luni, o noua mişcare începe în Creta, de astă dată însă pornită cu ajutorul populaţiunei musulmane d’acolo. Luptele vor fi în anul acesta mult mai smgeroase decît cele din trecut, căci întreaga populaţiune cretană este armată pînă în dinţi. Aşadar o intervenţiune a Europei se va impune şi astfel e posibil ca planul Angliei de a provoca greutăţi Turciei şi Rusiei să reuşească astă-dată. „ . Val. MoBA Hír- ANCHETA LA C. F. R. Sa zice că guvernul s’a hotărît să facă ceva în afacerea mişcărei funcţionarilor de la Căile Ferate. El a numit o anchetă compusă din D. deputat N. Popp, din senatorul Perieţeanu-Buzău şi din D. general Fălcoiu, preşedintele consiliului de administraţiune a Căilor Ferate. Acesta este, fireşte, un pas, dar nu ne pare suficient. Ancheta, pentru a lucra, trebuie să aibă puteri discreţionare, să înlocuiască oarecum pe tot timpul lucrărilor direcţiunea, aşa că funcţionarii să nu fie terorizaţi, să poată face fără de frică destăinuirile lor şi să-şi afirme revendicaţiunile, la starea actuală de teroare, ce poate afla comisiunea de anchetă “? Fiecare funcţionar se va teme să afirme ceva în potriva Ocultei din Direcţiune, deoarece poate fi sigur că odată cu isprăvirea anchetei, se va isprăvi şi cu el, cum a fost cu atîţia şi atiţia, cari au fost destituiţi, degradaţi sau prigoniţi. Un alt inconvenient al anchetei este pierderea de timp. Ea poate ţinea o lună, două, zece luni. Or, pentru a potoli fierberea şi a da o satisfacţiune celor cari se agită, e nevoie să se ia măsuri grabnice. Pentru a da satisfacţiune, cel puţin în parte, celor douăzeci de mii de funcţionari, cari cer dreptate, e nevoie nu de anchetă, ci de bună-voinţă. De ce D. Porumbaru nu ne dă dovadă de sentimentele sale bine-voitoare pentru cei obijduiţi ? Nu se teme a-şa că această numire a unei anchete are tocmai aerul de-a adormi pe cei nemulţumiţi şi a-i permite să întindă muşamaua şi asupra afacerei scandaloase de la Căile Ferate? După discursul de ieri al D-lui Porumbaru, ni se pare şi mai mult că această anchetă nu e numită decît numai pentru a „linişti lucrurile“. C. M. SILVINA-DOAMNA SUvina-Doamna, drama D luî general Bengesni-Dabija, care s’a jucat Duminecă, pentru prima oară, pe scena Teatrului Naţional, nu este o lucrare nouă. Această piesă a mai fost jucată la Iaşi, acum vre-o 15 ani, de către repansatul artist C. Dimitrisde. Atunci, după cît spune aceia cari sunt în măsură de a cunoaşte lucrurile, piesa n’a avut un succes mai mare ca acela pe care l-a avut Dumineca trecută. Acum s’a reluat cu multă îngrijire, aşa cum obicînueşte direcţia să facă pentru toate piesele D-lui Bengescu. Ne aducem aminte cu ce fast s’a dat Pygmalion, ce cheltueîi enorme faţă cu mijloacele teatrului nostru — s’a fi făcut cu Amilcar Barca. Nu ppun aceasta însă pentru a face critică direcţiei; din potrivă, este o notă bună, — singura notă bună, poate — pe care i-o dau pentru că a îngrijit de punerea în scenă a cîtor-va piese originale şi n’a făcut cu toate aceea ce a făcut cu unele dintre ele. • Nu am să vorbesc de Silvina-Doamna ca de piesă istorică, căci, deşi e vorba de un Domn al Moldovei, autorul însuşi nu ne spune că a făcut o piesă istorică. Şi de altfel chestia aceasta este foarte dezbătută. Sunt mulţi cari cred că piesele istorice, dramele în cari se pun personagii istorice cunoscute, pot să se depărteze cu totul de adevărul istoric. Eu am spus în mai multe rînduri care este părerea mea asupra acestui punct. Cred că din moment ce se pune in scenă un personagiu istoric, asupra căruia Istoria ne dă date pozitive, nu-ţi este permis să falsifici caracterul personagiului şi să schimbi faptele, cari tocmai caracterizează epoca şi personagiul pus în scenă. Dar nu mai revin asupra acestor cestiuni. Este în zadar, şi în definitiv o piesă bine înjghebată, deşi cu totul falsă din punctul de vedere istoric, place şi rămîne o piesă bună. • Să vedem clar, din punctul de vedere estetic şi teatral, ce este Semna-Doamna. Am spus că această piesă a fost făcută acum vre-o 15—20 de ani. Acei cari cunosc piesele mai nouî ale D-lui Bengescu, își pot deci închipui ce este Silvina-Doamna. Dacă Amilcare şi Pygmalion, piese scrise dupe ce mişcarea modernă în teatru determinase un curent spre naturalizm, adevăr, cercetări psichologice, şi încă sînt scrise dupe teoriile vechei şcoli melodramatice, cum voiţi să fi scis D. Bengescu, atunci cînd melodrama era în floarea Silvina-Doamna, dacă am judeca-o după numărul morţiior, am putea spune că este o tragedie cu pretenţii la shakesperianism; ba, am putea găsi chiar o asemănare în scena morţiî lui Mihaloş şi a Silvinei şi scena morţeî Iul Hamlet şi a reginei. Dar, în sfîrşit, toate îndepărtatele reminiscenţe din piesele vechi nu pot fi formulate ca acuzări în. contra autorului. Piesa D-lui Bengescu este o lucrare originală, care întruneşte toate condiţiunile ce se ceresc în teatrul melodramatic.* Avem intrigantul care nu se dă înapoi de la nici o imfamia pentru a împiedica sa se unească doui amorezaţi, intrigantul care întrebuinţează tot pentru ca să ia de soţie pe t. ** * .-if