Adevěrul, martie 1897 (Anul 10, nr. 2769-2793)

1897-03-01 / nr. 2769

ANUL X No. 2769 Ediţia d­e seară Abonamente încep la 1 şi 15 ale fie­cărei lunî şi se plătesc înainte Un an în ţara 30 lei, în streinătate 50 leî Şase luni 15 * « • *5 » Trei luni 8 • » • 13 » Numărul 10 bani In streinătate 15 bani SAM BATA I MARTIE 1897 Anunci uri se primesc direct la Administraţia Irîanuluî Linia pag. IV » » III l­î 0.30 basî 3— » La un mare număr de linii se face redacţii din Cari* Numărul 10 bani 'Să te fereşti Domine de culă strein, în casă! Unlnumăr vechiu 20 bani V. Alexandri A­DMINISTRAŢIA PARAO. BANDEI NATIONALE ITELEFON No. 2S) Director politic : ALEX. V. BELBIMARU RE­DACTI A V v '|-:. ' -V % PASAQÎ Bancfei NAȚIONALE (TELEFON No. 23) T" ■ 1 % PILDE şi SIEPTOSE Asasinarea proprietarului Cioflan poate va trece fără să i se dea multă importanţă. Totuşi, acest fapt, această crimă agrară are­­o însemnătate mult mai mare de­cît toate intrigile sturd­­ziste şi chiţibuşurile parlamentare. In prima linie, omorul are o cauză socială. Sătenii negăsind nicăieri drep­tate contra opresorului şi jăfuitorului lor, s’au crezut în legitimă apărare şi în tristă necesitate să scape de a­­cest om, suprimîndu-1, cum s’ar face cu o fiară sălbatică ce năvăleşte a­­supra satului sau asupra turmei. Crima din cătunul Cîndeasca arată în ce hal au ajuns satele noastre. Pro­prietarul Cioflan reuşise, graţie com­­plicităţei administraţiuneî, să nu dij­­muîască pe oameni nici pînă acuma, sfârşitul lui Februarie. Nenorociţii să­teni au reclamat pretutindeni, pînă şi la rege, şi rezultatul a fost că Cioflan a fost mai puternic şi de­cît regele, aşa că oamenii au rămas nedijmuiţi. Faptul acesta dovedeşte în ce stare de destrăbă­lare complectă este administraţia noas­tră şi cum se adeveresc toate cele ce zicem noi de zeci de ani de zile, a­­nume că pentru ţăran nu există nici justiţie, nici administraţie şi că totul se reduce la bunul plac al arenda­şului sau proprietarului, faţă de cari funcţionarii administrativi şi comunali sînt slugi plecate. Ce voiţi să încolţească în­­mintea locuitorului de la sate, cînd pentru dînsul toate porţile se văd închise şi cînd se convinge că un Cioflan este mai puternic în ţara romînească şi de cît vodă Carol ? E natural ca is­pita de-a ieşi din calea legală să-i ❖ină ţăranului în cap. In ţara aceasta, în care lege nu există pentru dîn­sul, în care este pus în starea de vecî­­nică robie, se vede lăsat la voia în­­tîmplăreî şi atunci se apără şi el cum poate. E, fireşte, trist lucru ca locuitorii unui sat să ajungă la această extremitate, la comiterea unei crime pentru a că­păta dreptate. Ori­cît va fi de con­damnabil faptul în sine, e totuşi scu­zabil. Sîngele lui Cioflan nu cade a­­supra asasinilor săi, ci asupra noa­stră a tuturor, asupra clasele noastre stăpînitoare, cari într’o ţară zisă demo­cratică şi la sflrşitul veacului al nouă­­spre­zece-lea, lasă ca un Cioflan să fie posibil şi silesc pe victimele a­­cestuîa ca să nu găsească alt mijloc de dreptate şi de scăpare, de cît moartea vinovatului. Sîntem într’o stare adevărat sălbatecă, ca în ţările necivilizate ale Americei de Sud, pen­tru ca şi la noi, legea crudă a lui Lynch să fie pusă, ca şi acolo, în practică. De altmintrelea cazul lui Cioflan nu este unic. Crima de la Scorţeni, omorul de la Tudora şi revoltele să­teşti din 1888, d­impreună cu alte multe cazuri sínt încă vii în amin­tirea noastră şi ne spun ca Cioflanii sínt presăraţi peste toată suprafaţa ţarei romîneşti, că suferinţele ţăra­nilor, in toate judeţele, sínt aceleaşi şi că pretutindeni starea de anarchie a administraţiei noastre dă naştere acestor crime agrarii, cari sînt nişte simptome vrednice de a da de gîn­­dit oamenilor noştri politici. Ei tre­buie să se gîndeascâ la moralizarea administraţiei noastre şi la introdu­cerea moravurilor civilizate în satele romîneşti. Altmintrelea, crimele agrarii se vor înmulţi şi de la crimă la răz­vrătire nu-i de cît un pas.... Crima de la Cîndeasca mai este şi o pildă.' ^,ceia­ cari trăiesc , din su-, «soarea şi munca săteanului român, aceia cari fac avere de pe urma mun­citorilor agricoli, în tot minutul tre-­ bu­ie să aibă în ochii lor sfârşitul tra­gic al lui Cioflan. Firea omenească este răbdătoare şi laşă. Totul însă are un sfîrşit şi cînd paharul este plin, se umple puşca cu zburaturi, se aude un zgomot pe care ecoul nopţei îl repetă şi cei fără de dreptate îşi fac singuri dreptate... Pildele însă şi simptom­ele cari re­ies din omorul lui Cioflan, servi­­tor oare la ceva claselor noastre ■ stăpînitoare ? Const. Miile. ederi din Creta SATIRA POLITICA Balurile guvernamentale Ţara piere de tătari, iar guvernamentalii.... se fac antreprenori de baluri la mahala. Sîntem informaţi că în culoarea de Negru, fostul inspector de schingiuitori, Ionel Anto­­nescu, a dat un bal popular cu antreu şi cu alte gheşefturî patriotice. Balul a fost la înălţime. Mai întîi s’a jucat o „Bătută“ în lege, după aceea s'a tras un „Pas de patiner“ ca la palat şi la urmă s'a în­cins o horă naţională. 1)Au fost şi tablouri vivante, reprezintînd ur­mătoarele scene liberal-naţionale: 1) Scoaterea dinţilor în arestul poliţiei, de către Ionel Antonescu; 2) Potolirea opoziţiei sau Zaharia et Com­­­pania; 3) Apoteoză : Triumful lui Sturdza şi moar­tea lui Aurelian. In’tot timpul balului, s’a băut puma­ vin d’ăl bun, a şase bani ch­ilu. Pentru dame s’au comandatără într’adins cofeturi de la fabrica de bomboane de la Capu podului Tîrgului d'afară. Balul s’a spart la ziuă, d’impreună cu mai multe capete. Vari­ gentă d’impregnă cu palatul nu adminis­trează un vîrf de gheată ministrului de externe, cu care corpul diplomatic aproape a întrerupt relaţiunile, adică de ce D. Fonton n’ar veni cu ,,fontoana“ dumnealui la teatru, în lojă? O singură greşală a făcut venerabilul diplomat: în loc să vie numai cu una dintre „fontoane“, trebuia să vie cu amin­­două. Ar fi avut­­Herul că este în harem şi, în cazul acesta, concursul şi apărarea mi­nistrului Turciei îi crabi garantate. Dragoș. 1 r 111 11 1 .. cWv-w-iTÂ^r-ari, .,,1,11—.... Armata turcă Karinai'. — Curd. IUN SCANDAL Lumea diplomaticii, lumea politică, lu­mea palatistă, înalta societate din Bucu­reşti, toată această lume e scandalizată pen­tru că ministrul Rusiei­­la Bucureşti s’a prezintat alaltă­eri seară la Teatrul Naţi­onal, însoţit de o Doamnă, care nu-i este soţie. Atîta nu ar fi fost nimica, dar este ştiut că Doamna în chestiune este una din cele douuă dulcinei ale diplomatului moscovit şi nu e bucureştean mai „ceva“, care să nu cunoască pe cele două gentile ,,fontoane“. Deci scandal! Se pare, însă, că D. Fonton are argu­mentul săli, un argument foarte solid spre apărare. D-sa ar fi spus unor persoane in­time că, întro ţară din care ministrul de externe poate subtiliza banchete, face ghe­şeftari cu antreprenorii şi juca roluri ge­­rodeliane, fără ca să fie obligat a-şi depune portofoliul, un ministru strein poate foarte uşor să apară în public cu metresa la braţ. Noua ni se pare că raţionamentul fon­­tonian este plin de fundament şi de înţe­lepciune. Pentru ca lumea noastră politică să aibă dreptul a face pe „Coana Vota“ şi pentru ca să fie autorizată a se revolta de imora­lităţile altora, ar trebui ca, măi întîi, să fie dînsa morală. Dacă lumea noastră dirigentă tolerează un ministru de externe care a căzut în ■’toatâf rușinile și tyre s’iu făcut. .vinovat de toate nerușinările, dacă această lume diri­ Duminecă 2 Martie, orele 2, va avea loc în O MARE ÎNTRUNIRE PUBLIC­A­N FAVOAREA VOTULUI UNIVERSAL Vor lua parte la această întrunire D-nii.­­Vintilă C. A. Rosetti, Vasile M. Kogălniceanu, C. Dobrescu-Argeş şi V. G. Morţun, deputaţi, pre­cum şi D. Ioan Nădejde, membru al uniuni Votului universal. Noua constelațiune europeană Consecinţele chestiei cretane. — Alianţa franco-engleză. — Izolarea Rusiei. Consecinţele chestiei cretane Dacă chestia cretană n’a provocat nici un război şi european, ea a avut insă un efect zdrobitor asupra alianţelor europene, amenin­­ţînd a schimba cu totu­l constelaţiunea state­lor Europei. Pînă la izbucnirea evenimentelor din Creta, Europa era împărţită in două tabere bine distinse : tripla alianţă de o parte şi alianţa franco-rusă de altă parte. Anglia era izo­lată. Combinaţiunea acestor două tabere era însă atît de puţin naturală, că a fost de ajuns o mică ciocnire a intereselor europene în O­­rient pentru ca ziarele ambelor tabere să nu mai pomenească o singură dată măcar de existenţa acestor faimoase alianţe, ca Au­­­stro-Ungaria să meargă h­rînă în m­înă cu ini­mica ei Rusia, iar Franţa, care acum 5 lunî sărbătoria cu un entuziasm nebun pe ţarul Nicolae să se apropie astă­zi de Anglia, pen­tru ca împreună să împiedice ori­ce acţiune a Rusiei în Orient. Şi cînd te gîndeşti că unele state s'au ruinat pentru a putea face parte din aceste alianţe cu desăvîrşire artificiale şi şubrede ! Alianţa franco-engleza Chestia cretană a dat unele roade bune. Schimbarea constelaţiunei statelor europene nu poate fi salutată de­cit cu bucurie de, toată Europa, afară de Rusia, care pare ameninţată a răminea cu totul izolată, ori cel mult aju­tată în mod platonic de către Germania şi de noua ei creatură: confederaţia slavă d­in­ Balcani. In adevăr dacă se adevereşte ştirea din Londra, că regina Victoria va avea o întilnire cu pre­şedintele Republicei Franceze, spre a stabili înţelegerea anglo-franceză, la care în mod fi­resc se vor alipi Italia şi Austro-Ungaria, a­­tunci constelaţiunea europeană, cea mai na­turală, va fi formată. Această înţelegere nici nu are nevoie de ratificări scrise, cari se distrug la prima ne­voie ; ea se impune prin natura lucrurilor, do­vadă că ea s’a declarat in moment­ul cînd Europa e pe cale de a intra înt’un război ge­neral şi foarte lung. i£3lat°ea Rusiei In ast­fel de momente, statele nu pot ţine Socoteală de antipatii şi de contracte scrise, ci numai de interese. Interesele Franţei sunt, în orientul Europei, aproape identice cu cele engleze, italiane şi austeriace, pentru ca la o eventuală confla­­graţiune să nu meargă mină în mină cu aceste state. Nu tot ast­fel e insă cazul cu Franţa şi Rusia, cu privire la chestia orientală, în care aceasta din urmă urmăreşte o politică prea personală şi esclusivă, pentru ca Franţa ori alt stat mariti­­ să o poată secunda ori ajuta. Val. Insurgent grec. . ______rxt ------------------------------60,000 de Greci ■ Declaraţia regelui George Atena, 27 Februarie. --Regele a decla­rat unui deputat că mobilizarea­ flotei sa făcut cu o repeziciune extra­ordinară şi a provocat gelozii multe. Regele a ordonat rechemarea vapoarelor Hydrii și Mullitis, de teamă ca nu cum­va să se caute vr’un pretext, pentru a face să sară în aler cele mai frumoase corăbii ale flotei grecești. ^ Vorbind de colonelul Danvis, regele s a plâns mult de sir A. Bilioti, consulul Fn­­gliterei, care a alterat adevărul. Fondurile pentru plata cuponului de Martie ale datoriei sunt gata. Efectivul armatei grecești Paris, 27 Februarie. — Temps zise că în Tesalia pleacă numeroase steamere grecești încărcate cu trupe și material­e de război. Efectivul armatei grecești trece de 60,000 oameni. Escadra torpiloarelor s'a întors în a­­pele greceşti. Tot se crede încă că Gestiunea cre­tană se va rezolva pe cale pacinică. Sfin Creta Canea, 27 Februarie.—Turcii aduşi din Kanda,nu d­n’ să fie transportaţi la Smyrna, pretextînd că nu mai pot să rămîie în pro­vincia Selino. Amiralii italian, englez şi francez, au­ parlamentat cu şefii insurgenţilor din Altro­­tiri, cari par că vor să primească :m fa­­culte autonomia. Amiralii a® trimes doctori pentru a în­griji pe iîiăU'r'­denţii bolnavi şi răniţi.­. Destăinuiri importante* In momentul de faţă, cabinetele puterilor­ europene procedează la o schimbare «re­ve­deri spre a se fixa asupra răspunsului cuve­nit la nota guvernului grecesc, «ţii de­oare­ce prevederile în privinţa soartei Cretei ar fi pre­mature, să lăsăm pe diplomaţii puterilor să cugete asupra răspunsului, iar noi să ne ocu­păm de evenimentele ce se petrec în Grecia. Cel mai însemnat eveniment din zilele din urmă, în Grecia, este demisia ministrului de rǎzboi, Smolenitz şi înlocuirea lui cu D. Me­­taxas. In jurul acestei demisiuni s'a fi vorbit multe, şi fiind-că o mulţime de versiuni circulau în public, un redactor al ziarului „Asty“ a ce­rut un interview fostului ministru spre a fi lămurit în privinţa motivelor care i-au prici­nuit demisia. Destăinuirile D-lui Smolenitz sunt foarte interesante şi aruncă o lumină ciudată asupra culiselor guvernului grecesc. Iată cum expune acest interview redactorul ziarului „Asty“ : D. Smolenitz, cu francheța lui obicinuită, mi-a explicat motivele demiterea sale precum și politica întreagă a guvernului în chestiunea cretană, politică cu care nu sa putut con­forma. — Deosebirea de vederi între mine și co­legii mei, a zis D. Smolenitz,­aui fost radicală. — Cum a fost trimisă armata în Creta? — Opinia publică a împins lucrurile pentru ca D. prim-ministru să consimtă a trimite ar­mată. Eu, ca ministru de rǎzboiu, aveam răs­punderea faptului nu num­iaî ca ministru, ci şi ca bun patriot care-şi dă seamă de pericol. De aceea mam şi grăbit să fac tot ce-mi sta în putinţă. Am trimis armata în Creta cu pro­­­misiunea de a o întări peste cîte­va zile, căci prevedeam că întărirea ei este indispensabilă, ea să poată învinge toate dificultăţile ce i s'ar pune fără îndoială în cale. — .Şi pentru ce nu aţi întărit-o ? —­ Tocmai pentru că iram putut s'o întăresc, mi-am dat demisia. D. Delyannis, neavînd, se vede, un plan serios de acţiune, s’a pro­nunţat contra întărire­. Eu însă, care îmi lua­sem răspunderea, efi care ţinteam la o soluţie onorabilă pentru Grecia şi nu vroiam cu nici un preţ să las armata în Creta în voia soar­­teî, nu puteam de­cît să-mi dau demisia şi să fac naţiunei cunoscut ceea ce se petrece, ca să ne puteai scăpa cel puţin onoarea. f * ’ — Aşa­dar, tot ce se scrie... — E vechiul sistem de a-şi face singuri reclamă. — Ce puteţi să-mi spuneţi despre armata de la frontieră ? — Am reuşit. Domnul meu­, cu toate şica­nele ce mi se făceau, să concentrez la fron­tieră un număr de armată egal cu al armatei turceşti. De-atunc! primul-ministru s’a răpit faţă de mine, pentru că nu-1 țineam în cu­rent cu toate măsurile ce luam. Vedeți că destăinuirile mele sunt amare, dar cred că răul ce s’ar produce ar fi mai mare dacă aş păstra secretul. — Și acum, ce se va face cu chestiunea ? — Chestiunea, ar fi deja cîștigată, dacă gu­vernul ar fi a­loptat-o Î11 mod­­sincer de la în­ceput, înţelegeam să trimitem armată în Cre­ta, dar să o trimitem cum se cade, să o în­tărim din toate puterile noastre şi săi nu ne dăm înapoi la ori­ce eventualitate. Trebuia ca din natura măsurilor şi atitudinea noastre să se convingă puterile că sîntem hotărîţî să in­trăm în luptă. Şi flota trebuia trimisă cu in­tenţia de a dezrobi pe fraţii noştri, iar nu cu intenţia de a calma opinia publică revoltată... Prin urmare, planul meu de acţiune nea­vînd aprobarea colegilor mei, am fost citit să mă retrag. Ca soldat şi ca grec, îmi pare rău că ac­ţiunea mea a fost zadarnică. Acum, nu pot rămîne sub acuzaţia că plec din minister fiind-că sînt contra războiului şi de aceea voia expune şi mai amănunţit lu­crurile în Cameră. Destăinuirile fostului ministru de rǎzboiu au produs o mare senzaţie Î11 public. De a­­ceea actualul ministru de rǎzboiu a luat mă­suri foarte active de pregătire a armatei, a­­ceasta după îndemnul prim­uluî-ministru, spre a se dezminţi afirmaţiimile D-luî Smolenitz şi a se şterge pe cît­ se poate impresia­rea produsă în public. *. t

Next