Adevěrul, martie 1897 (Anul 10, nr. 2769-2793)
1897-03-01 / nr. 2769
ANUL X No. 2769 Ediţia de seară Abonamente încep la 1 şi 15 ale fiecărei lunî şi se plătesc înainte Un an în ţara 30 lei, în streinătate 50 leî Şase luni 15 * « • *5 » Trei luni 8 • » • 13 » Numărul 10 bani In streinătate 15 bani SAM BATA I MARTIE 1897 Anunci uri se primesc direct la Administraţia Irîanuluî Linia pag. IV » » III lî 0.30 basî 3— » La un mare număr de linii se face redacţii din Cari* Numărul 10 bani 'Să te fereşti Domine de culă strein, în casă! Unlnumăr vechiu 20 bani V. Alexandri ADMINISTRAŢIA PARAO. BANDEI NATIONALE ITELEFON No. 2S) Director politic : ALEX. V. BELBIMARU REDACTI A V v '|-:. ' -V % PASAQÎ Bancfei NAȚIONALE (TELEFON No. 23) T" ■ 1 % PILDE şi SIEPTOSE Asasinarea proprietarului Cioflan poate va trece fără să i se dea multă importanţă. Totuşi, acest fapt, această crimă agrară areo însemnătate mult mai mare decît toate intrigile sturdziste şi chiţibuşurile parlamentare. In prima linie, omorul are o cauză socială. Sătenii negăsind nicăieri dreptate contra opresorului şi jăfuitorului lor, s’au crezut în legitimă apărare şi în tristă necesitate să scape de acest om, suprimîndu-1, cum s’ar face cu o fiară sălbatică ce năvăleşte asupra satului sau asupra turmei. Crima din cătunul Cîndeasca arată în ce hal au ajuns satele noastre. Proprietarul Cioflan reuşise, graţie complicităţei administraţiuneî, să nu dijmuîască pe oameni nici pînă acuma, sfârşitul lui Februarie. Nenorociţii săteni au reclamat pretutindeni, pînă şi la rege, şi rezultatul a fost că Cioflan a fost mai puternic şi decît regele, aşa că oamenii au rămas nedijmuiţi. Faptul acesta dovedeşte în ce stare de destrăbălare complectă este administraţia noastră şi cum se adeveresc toate cele ce zicem noi de zeci de ani de zile, anume că pentru ţăran nu există nici justiţie, nici administraţie şi că totul se reduce la bunul plac al arendaşului sau proprietarului, faţă de cari funcţionarii administrativi şi comunali sînt slugi plecate. Ce voiţi să încolţească înmintea locuitorului de la sate, cînd pentru dînsul toate porţile se văd închise şi cînd se convinge că un Cioflan este mai puternic în ţara romînească şi de cît vodă Carol ? E natural ca ispita de-a ieşi din calea legală să-i ❖ină ţăranului în cap. In ţara aceasta, în care lege nu există pentru dînsul, în care este pus în starea de vecînică robie, se vede lăsat la voia întîmplăreî şi atunci se apără şi el cum poate. E, fireşte, trist lucru ca locuitorii unui sat să ajungă la această extremitate, la comiterea unei crime pentru a căpăta dreptate. Oricît va fi de condamnabil faptul în sine, e totuşi scuzabil. Sîngele lui Cioflan nu cade asupra asasinilor săi, ci asupra noastră a tuturor, asupra clasele noastre stăpînitoare, cari într’o ţară zisă democratică şi la sflrşitul veacului al nouăsprezece-lea, lasă ca un Cioflan să fie posibil şi silesc pe victimele acestuîa ca să nu găsească alt mijloc de dreptate şi de scăpare, de cît moartea vinovatului. Sîntem într’o stare adevărat sălbatecă, ca în ţările necivilizate ale Americei de Sud, pentru ca şi la noi, legea crudă a lui Lynch să fie pusă, ca şi acolo, în practică. De altmintrelea cazul lui Cioflan nu este unic. Crima de la Scorţeni, omorul de la Tudora şi revoltele săteşti din 1888, dimpreună cu alte multe cazuri sínt încă vii în amintirea noastră şi ne spun ca Cioflanii sínt presăraţi peste toată suprafaţa ţarei romîneşti, că suferinţele ţăranilor, in toate judeţele, sínt aceleaşi şi că pretutindeni starea de anarchie a administraţiei noastre dă naştere acestor crime agrarii, cari sînt nişte simptome vrednice de a da de gîndit oamenilor noştri politici. Ei trebuie să se gîndeascâ la moralizarea administraţiei noastre şi la introducerea moravurilor civilizate în satele romîneşti. Altmintrelea, crimele agrarii se vor înmulţi şi de la crimă la răzvrătire nu-i de cît un pas.... Crima de la Cîndeasca mai este şi o pildă.' ^,ceia cari trăiesc , din su-, «soarea şi munca săteanului român, aceia cari fac avere de pe urma muncitorilor agricoli, în tot minutul tre- buie să aibă în ochii lor sfârşitul tragic al lui Cioflan. Firea omenească este răbdătoare şi laşă. Totul însă are un sfîrşit şi cînd paharul este plin, se umple puşca cu zburaturi, se aude un zgomot pe care ecoul nopţei îl repetă şi cei fără de dreptate îşi fac singuri dreptate... Pildele însă şi simptomele cari reies din omorul lui Cioflan, servitor oare la ceva claselor noastre ■ stăpînitoare ? Const. Miile. ederi din Creta SATIRA POLITICA Balurile guvernamentale Ţara piere de tătari, iar guvernamentalii.... se fac antreprenori de baluri la mahala. Sîntem informaţi că în culoarea de Negru, fostul inspector de schingiuitori, Ionel Antonescu, a dat un bal popular cu antreu şi cu alte gheşefturî patriotice. Balul a fost la înălţime. Mai întîi s’a jucat o „Bătută“ în lege, după aceea s'a tras un „Pas de patiner“ ca la palat şi la urmă s'a încins o horă naţională. 1)Au fost şi tablouri vivante, reprezintînd următoarele scene liberal-naţionale: 1) Scoaterea dinţilor în arestul poliţiei, de către Ionel Antonescu; 2) Potolirea opoziţiei sau Zaharia et Compania; 3) Apoteoză : Triumful lui Sturdza şi moartea lui Aurelian. In’tot timpul balului, s’a băut puma vin d’ăl bun, a şase bani chilu. Pentru dame s’au comandatără într’adins cofeturi de la fabrica de bomboane de la Capu podului Tîrgului d'afară. Balul s’a spart la ziuă, d’impreună cu mai multe capete. Vari gentă d’impregnă cu palatul nu administrează un vîrf de gheată ministrului de externe, cu care corpul diplomatic aproape a întrerupt relaţiunile, adică de ce D. Fonton n’ar veni cu ,,fontoana“ dumnealui la teatru, în lojă? O singură greşală a făcut venerabilul diplomat: în loc să vie numai cu una dintre „fontoane“, trebuia să vie cu amindouă. Ar fi avutHerul că este în harem şi, în cazul acesta, concursul şi apărarea ministrului Turciei îi crabi garantate. Dragoș. 1 r 111 11 1 .. cWv-w-iTÂ^r-ari, .,,1,11—.... Armata turcă Karinai'. — Curd. IUN SCANDAL Lumea diplomaticii, lumea politică, lumea palatistă, înalta societate din Bucureşti, toată această lume e scandalizată pentru că ministrul Rusieila Bucureşti s’a prezintat alaltăeri seară la Teatrul Naţional, însoţit de o Doamnă, care nu-i este soţie. Atîta nu ar fi fost nimica, dar este ştiut că Doamna în chestiune este una din cele douuă dulcinei ale diplomatului moscovit şi nu e bucureştean mai „ceva“, care să nu cunoască pe cele două gentile ,,fontoane“. Deci scandal! Se pare, însă, că D. Fonton are argumentul săli, un argument foarte solid spre apărare. D-sa ar fi spus unor persoane intime că, întro ţară din care ministrul de externe poate subtiliza banchete, face gheşeftari cu antreprenorii şi juca roluri gerodeliane, fără ca să fie obligat a-şi depune portofoliul, un ministru strein poate foarte uşor să apară în public cu metresa la braţ. Noua ni se pare că raţionamentul fontonian este plin de fundament şi de înţelepciune. Pentru ca lumea noastră politică să aibă dreptul a face pe „Coana Vota“ şi pentru ca să fie autorizată a se revolta de imoralităţile altora, ar trebui ca, măi întîi, să fie dînsa morală. Dacă lumea noastră dirigentă tolerează un ministru de externe care a căzut în ■’toatâf rușinile și tyre s’iu făcut. .vinovat de toate nerușinările, dacă această lume diri Duminecă 2 Martie, orele 2, va avea loc în O MARE ÎNTRUNIRE PUBLICAN FAVOAREA VOTULUI UNIVERSAL Vor lua parte la această întrunire D-nii.Vintilă C. A. Rosetti, Vasile M. Kogălniceanu, C. Dobrescu-Argeş şi V. G. Morţun, deputaţi, precum şi D. Ioan Nădejde, membru al uniuni Votului universal. Noua constelațiune europeană Consecinţele chestiei cretane. — Alianţa franco-engleză. — Izolarea Rusiei. Consecinţele chestiei cretane Dacă chestia cretană n’a provocat nici un război şi european, ea a avut insă un efect zdrobitor asupra alianţelor europene, ameninţînd a schimba cu totul constelaţiunea statelor Europei. Pînă la izbucnirea evenimentelor din Creta, Europa era împărţită in două tabere bine distinse : tripla alianţă de o parte şi alianţa franco-rusă de altă parte. Anglia era izolată. Combinaţiunea acestor două tabere era însă atît de puţin naturală, că a fost de ajuns o mică ciocnire a intereselor europene în Orient pentru ca ziarele ambelor tabere să nu mai pomenească o singură dată măcar de existenţa acestor faimoase alianţe, ca Austro-Ungaria să meargă hrînă în mînă cu inimica ei Rusia, iar Franţa, care acum 5 lunî sărbătoria cu un entuziasm nebun pe ţarul Nicolae să se apropie astăzi de Anglia, pentru ca împreună să împiedice orice acţiune a Rusiei în Orient. Şi cînd te gîndeşti că unele state s'au ruinat pentru a putea face parte din aceste alianţe cu desăvîrşire artificiale şi şubrede ! Alianţa franco-engleza Chestia cretană a dat unele roade bune. Schimbarea constelaţiunei statelor europene nu poate fi salutată decit cu bucurie de, toată Europa, afară de Rusia, care pare ameninţată a răminea cu totul izolată, ori cel mult ajutată în mod platonic de către Germania şi de noua ei creatură: confederaţia slavă din Balcani. In adevăr dacă se adevereşte ştirea din Londra, că regina Victoria va avea o întilnire cu preşedintele Republicei Franceze, spre a stabili înţelegerea anglo-franceză, la care în mod firesc se vor alipi Italia şi Austro-Ungaria, atunci constelaţiunea europeană, cea mai naturală, va fi formată. Această înţelegere nici nu are nevoie de ratificări scrise, cari se distrug la prima nevoie ; ea se impune prin natura lucrurilor, dovadă că ea s’a declarat in momentul cînd Europa e pe cale de a intra înt’un război general şi foarte lung. i£3lat°ea Rusiei In astfel de momente, statele nu pot ţine Socoteală de antipatii şi de contracte scrise, ci numai de interese. Interesele Franţei sunt, în orientul Europei, aproape identice cu cele engleze, italiane şi austeriace, pentru ca la o eventuală conflagraţiune să nu meargă mină în mină cu aceste state. Nu tot astfel e insă cazul cu Franţa şi Rusia, cu privire la chestia orientală, în care aceasta din urmă urmăreşte o politică prea personală şi esclusivă, pentru ca Franţa ori alt stat mariti să o poată secunda ori ajuta. Val. Insurgent grec. . ______rxt ------------------------------60,000 de Greci ■ Declaraţia regelui George Atena, 27 Februarie. --Regele a declarat unui deputat că mobilizarea flotei sa făcut cu o repeziciune extraordinară şi a provocat gelozii multe. Regele a ordonat rechemarea vapoarelor Hydrii și Mullitis, de teamă ca nu cumva să se caute vr’un pretext, pentru a face să sară în aler cele mai frumoase corăbii ale flotei grecești. ^ Vorbind de colonelul Danvis, regele s a plâns mult de sir A. Bilioti, consulul Fngliterei, care a alterat adevărul. Fondurile pentru plata cuponului de Martie ale datoriei sunt gata. Efectivul armatei grecești Paris, 27 Februarie. — Temps zise că în Tesalia pleacă numeroase steamere grecești încărcate cu trupe și materiale de război. Efectivul armatei grecești trece de 60,000 oameni. Escadra torpiloarelor s'a întors în apele greceşti. Tot se crede încă că Gestiunea cretană se va rezolva pe cale pacinică. Sfin Creta Canea, 27 Februarie.—Turcii aduşi din Kanda,nu dn’ să fie transportaţi la Smyrna, pretextînd că nu mai pot să rămîie în provincia Selino. Amiralii italian, englez şi francez, au parlamentat cu şefii insurgenţilor din Altrotiri, cari par că vor să primească :m faculte autonomia. Amiralii a® trimes doctori pentru a îngriji pe iîiăU'r'denţii bolnavi şi răniţi.. Destăinuiri importante* In momentul de faţă, cabinetele puterilor europene procedează la o schimbare «revederi spre a se fixa asupra răspunsului cuvenit la nota guvernului grecesc, «ţii deoarece prevederile în privinţa soartei Cretei ar fi premature, să lăsăm pe diplomaţii puterilor să cugete asupra răspunsului, iar noi să ne ocupăm de evenimentele ce se petrec în Grecia. Cel mai însemnat eveniment din zilele din urmă, în Grecia, este demisia ministrului de rǎzboi, Smolenitz şi înlocuirea lui cu D. Metaxas. In jurul acestei demisiuni s'a fi vorbit multe, şi fiind-că o mulţime de versiuni circulau în public, un redactor al ziarului „Asty“ a cerut un interview fostului ministru spre a fi lămurit în privinţa motivelor care i-au pricinuit demisia. Destăinuirile D-lui Smolenitz sunt foarte interesante şi aruncă o lumină ciudată asupra culiselor guvernului grecesc. Iată cum expune acest interview redactorul ziarului „Asty“ : D. Smolenitz, cu francheța lui obicinuită, mi-a explicat motivele demiterea sale precum și politica întreagă a guvernului în chestiunea cretană, politică cu care nu sa putut conforma. — Deosebirea de vederi între mine și colegii mei, a zis D. Smolenitz,aui fost radicală. — Cum a fost trimisă armata în Creta? — Opinia publică a împins lucrurile pentru ca D. prim-ministru să consimtă a trimite armată. Eu, ca ministru de rǎzboiu, aveam răspunderea faptului nu numiaî ca ministru, ci şi ca bun patriot care-şi dă seamă de pericol. De aceea mam şi grăbit să fac tot ce-mi sta în putinţă. Am trimis armata în Creta cu promisiunea de a o întări peste cîteva zile, căci prevedeam că întărirea ei este indispensabilă, ea să poată învinge toate dificultăţile ce i s'ar pune fără îndoială în cale. — .Şi pentru ce nu aţi întărit-o ? — Tocmai pentru că iram putut s'o întăresc, mi-am dat demisia. D. Delyannis, neavînd, se vede, un plan serios de acţiune, s’a pronunţat contra întărire. Eu însă, care îmi luasem răspunderea, efi care ţinteam la o soluţie onorabilă pentru Grecia şi nu vroiam cu nici un preţ să las armata în Creta în voia soarteî, nu puteam decît să-mi dau demisia şi să fac naţiunei cunoscut ceea ce se petrece, ca să ne puteai scăpa cel puţin onoarea. f * ’ — Aşadar, tot ce se scrie... — E vechiul sistem de a-şi face singuri reclamă. — Ce puteţi să-mi spuneţi despre armata de la frontieră ? — Am reuşit. Domnul meu, cu toate şicanele ce mi se făceau, să concentrez la frontieră un număr de armată egal cu al armatei turceşti. De-atunc! primul-ministru s’a răpit faţă de mine, pentru că nu-1 țineam în curent cu toate măsurile ce luam. Vedeți că destăinuirile mele sunt amare, dar cred că răul ce s’ar produce ar fi mai mare dacă aş păstra secretul. — Și acum, ce se va face cu chestiunea ? — Chestiunea, ar fi deja cîștigată, dacă guvernul ar fi aloptat-o Î11 modsincer de la început, înţelegeam să trimitem armată în Creta, dar să o trimitem cum se cade, să o întărim din toate puterile noastre şi săi nu ne dăm înapoi la orice eventualitate. Trebuia ca din natura măsurilor şi atitudinea noastre să se convingă puterile că sîntem hotărîţî să intrăm în luptă. Şi flota trebuia trimisă cu intenţia de a dezrobi pe fraţii noştri, iar nu cu intenţia de a calma opinia publică revoltată... Prin urmare, planul meu de acţiune neavînd aprobarea colegilor mei, am fost citit să mă retrag. Ca soldat şi ca grec, îmi pare rău că acţiunea mea a fost zadarnică. Acum, nu pot rămîne sub acuzaţia că plec din minister fiind-că sînt contra războiului şi de aceea voia expune şi mai amănunţit lucrurile în Cameră. Destăinuirile fostului ministru de rǎzboiu au produs o mare senzaţie Î11 public. De aceea actualul ministru de rǎzboiu a luat măsuri foarte active de pregătire a armatei, aceasta după îndemnul primuluî-ministru, spre a se dezminţi afirmaţiimile D-luî Smolenitz şi a se şterge pe cît se poate impresiarea produsă în public. *. t