Adevěrul, iulie 1897 (Anul 10, nr. 2872-2900)

1897-07-22 / nr. 2892

ANUL X No. 2892 Abonamente încep la 1 și 15 ale fie­cărei luni și se plătesc înainte: Un an in tară 30 lei, in străinătate 50 lei Şase luni 15 » 1» 25 „ Trei luni 8 • 1 »1 S» 13 „ Numărul 10 bani In străinătate 15 bani Sa te ferești Române de cuiți strein în casă V. Alexandri. MARȚI 22 IUL­E 1897 Anunciupî Se primesc direct la Administraţia ziarului Linia pagina IV-a .... lei 0.50 bani .. iff­*...............?• l i și n-a ...... A ,, li* un mare număr de linii se fac reducţii din tarif ’ Numărul 10 bani­­ ^ Un număr vechii! 20 bani f . * i jT A­d­m­inistraţia PASAGIUL BANCEI NAŢIONALE (TELEFON No. 25). Şase pagini la fie­care ediţie O NOUĂ ATITUDINE In sfîrşit Drapelul, făcînd ex­perienţa politicei militante na­ţionale a venit la realitate şi la sentimentele cele bune. Acest deznodamînt îl aşteptam încă mai de mult. Eram încre­dinţaţi că atitudinea croită din convenţiuni şi artificiurî nu va putea dura, că politica modera­­ţiunei forţate nu va putea da roade. Aceasta era o atitudine contra naturei, cel puţin contra naturei lucrurilor din ţara noas­tră, de aceea văzuse lumina zilei ca un copil rachitic căruia na­tura îi refuzase mijloacele de re­zistenţă. Din celula dezorganizată în m­od iniţial nu putea să răsară o linie de purtare trainică pen­tru un partid politic viguros, de aceea noi, cari am întîm­­pinat cu simpatie formaţiunea numită aurelianistă, am încercat o amară deziluzie cînd am văzut-o la lucru şi după aceea, ne-am ma­nifestat nemulţumirea în chip energic şi cu independenţa de care ne putem folosi. Astă­zi, constatăm cu bucurie că Draperd şi-a luat seama. A înţeles adică, cum că nu cu sub­înţelesuri­­şi cu aluziuni mali­ţioas­e şi străvezii se poate im­presiona o grupare de oameni croiţi din topor, şi nu cu mode­­raţiune se poate provoca roşeaţa pe unii obraji. Organul gruparei aurelianiste s’a mai putut con­vinge că nu cu argumente se poate controla o grupare, care crede numai în suverana atot­puternicie a morţilor şi care îm­pinge lipsa de respect pentru frun­taşii acestei ţări în­cît să-i puie sub tutela fiilor lui Ion Brătianu şi să le conteste dreptul de a ju­deca actele acestor tineri. Pretenţiunile ruşinoase ale Voin­ţei Naţionale au revoltat pe băr­baţii politici de la Draperd pînă a-i sili să-şi iasă din moderaţie, să califice drept un şantaj ati­tudinea ziarului Cantacuzino şi să adauge în articolul din ziua următoare: De cînd e lucru ruşinos de a-ţî exprima îndoială asupra faptelor unui ministru ori care ? Dacă e vorba de aşa ceva, apoi atunci adevărul este că ruşinoasă e atitudinea Voinţei Naţionale, care voeşte să umilească un partid în­treg,din care sînt atîţi oameni cari şi-au­ cîştigat un nume în ţara aceasta prin propria lor muncă,—proster­­nîndu-l la picioarele unui copil, care, cel puţin pînă astă­zî, nu are la activul său, ca ceva extra­ordinar, de­cît numele pe care l-a moştenit. Acest limbagiu verde îl înţe­legem şi îl aprobăm. Pe cît eram de mîhniţi cînd Drapelul ajuta indirect guvernul sau îl dezaproba greşelile într’o formă neînţeleasă de cît de per­sonalul redacţiunei, pe atîta a­­probăm călduros atitudinea şi vorba bărbătească. Voinţa Naţionala care în ca­riera ei n’a ştiut propaga o ideie şi a căreia activitate s’a mărgi­nit la un lung şir de personali­tăţi vulgare şi de polemici bru­tale, nu se sfieşte a subordona pe atîţia bărbaţi politici, îmbă­­trîniţi în lupte, unul tînăr fără activitate, fără trecut, fără merite constatate. Cînd ziarul guvernamental tă­­gădueşte unul Aurelian sau altul fruntaş dreptul de a judeca ac­tele unui Ionel Brătianu, pentru singurul motiv că este progeni­tura marelui răposat, aceasta în­semnează că partidul guverna­mental, pe de o parte profesează un suveran dispreţ pentru toţi fruntaşii liberali, iar pe de alta, că în partidul liberal fetişismul a înlocuit definitiv libera mani­festare a judecăţei. In ziua în care s’a închegat gruparea aurelianistă, am jubilat, fiind­că vedeam într’însa instru­mentul care va distruge organi­zaţii autoritară şi obscurantistă, graţie căreia se mai pot menţine politicianii strimţi la minte, sec­tari şi fanatici de trampa D-lor Sturdza şi Cantacuzino. Să spe­răm că nu ne-am înşelat. Rolul gruparei aurelianiste este să facă un războiu nemilos secta­­rizmului, care a căzut ca­ o mo­limă asupra partidului, care a contagiat chiar inteligenţe fru­moase ca aceea a prietenului meu Nicolaescu. Rolul, mai mult, îndatorirea imperioasă a grupărei aurelianiste este să suprime tradiţia ruşinoasă a supunerei pasive, care subordo­nează judecata prezentului la cul­tul mistic al trecutului şi care impune partidului liberal tutela unui mormînt şi a unui copil, Const. C. Bae&lbas*. (SA­TIRIA. POLITICA O dată Ştiţi proverbul : „O dată vede naşul“­. Ei bine, despre noul ministru al lu­crărilor publice putem, spune : „O dată vede Olanda... pa Ionelul partidului“. Căci Ionel joacă în partidul li­beral rolul chestiei naşului; el e tot atît de minor, e tot atît de diminutiv şi e tot atît de virginal. Dacă partidul îl pune tot mereu îna­inte, este, fiind­că aşa e naturalul ace­lui obiect ca să stea vecinie dinainte ; partidul îl mîngîa, partidul îi face plă­cere şi partidul îl ridică. Trist pentru un aşa ceva cînd nu se poate ridica singur şi dacă are nevoie de concursul unui partid întreg , trist pentru tinărul Ionel dacă nu poate sta copăcel fără sprijinul unui mormînt și al unui Cantacuzino. Vax. Bulevarde_ob­ligatorii Una din condițiunile principale pen­tru însănătoşirea unui oraş, este, fără îndoială, libera circulaţiune a ae­rului. Pentru atingerea acestui scop, stra­dele înguste se desfiinţează, cvartie­­rele strimte se dau jos, iar în locul lor se taie bulevarde largi, drepte, sănătoase. Cele­l­alte primării, in special pri­măriile conservatoare, au proiectat mai multe bulevarde, pe unele le au executat chiar, aşa că în intervalul a 6 ani Bucureştii au­ văzut tăierea marelor bulevarde,precum: Carol, Pake Protopopescu, Ferdinand, Maria, Mu­nicipal, Colţea. Actuala administraţie comunală n’a făcut nimic în această direcţiune, pre­cum n’a făcut nici în altele, dar a­­ceastă inactivitate nu credem că tre­buie să fie obligatorie şi pentru vi­itor. D-niî edili trebuie să înţeleagă că capitala Romîniei nu poate rămîne în Ediţia de seara Vederi din Hofia PALATUL SOBRANIEI BULGARE (Vezi col. VI). starea actuală, cu străzi strîmbe şi strimte, cu trotuare microscopice, cu edificii în ruină etc. Capitala trebuie transformată treptat, străzile vechi înlocuite cu bulevarde deschise în toate direcţiunile. Am auzit pe unii criticind deschi­derea de bulevarde pentru motivul că rămîn prea multe locuri virane iar repopularea va dura prea mult timp. Acei critici nu ştiu ce spun. Pentru higiena şi chiar pentru es­tetica oraşului este mai preferabil să avem bulevarde largi, drepte, bine ilu­minate, bine pavate, dar cu multe lo­curi virane, de­cît să avem uliţe mur­dare, înguste şi mărginite din două părţi cu nişte ruine dezgustătoare la vedere. Aceşti critici ar trebui să mai ştie că acuma este momentul favorabil pen­tru expropiere, fiind­că din an în an valoarea imobiliară va creşte, iar con­­strucţiunile mai scumpe se vor în­­mulţi. Să profite, prin urmare, din vreme, primăria Capitalei şi să răs­cumpere casele cîtâ vreme ele sint mai ieftine şi cită vreme construc­­ţiuni nouă nu s’au înălţat încă. De aceea, primăria Capitalei ar trebui să aibă de normă ca, din doi în doi ani cel puţin, să deschidă cite un nou bulevard. Cu chipul acesta în 20 de ani Capitala ar avea cu totul un alt aspect. Pentru acuma primăria Bucureş­tilor ar trebui să studieze cu tot in­teresul deschiderea unor bulevarde o­­bligatorii, artere mari şi indispensa­bile, precum : Bulevardul Moşilor, Bulevardul Văcăreşti, Bulevardul Ştir­bei Vodă, Bulevardul Rahova, Bule­vardul Şerban Vodă, etc. Iată o lucrare care se impune ad­­ministraţiuneî comunale. Şi, precum am spus, cu cil se va face mai repede cu atita va fi mai bine şi cu atîta va costa mai ieftin. Afaceri şi politică Intr’o societate atît de restrînsă ca a noastră nu ne putem ridica în potriva faptului, că oameni politici sînt şi oameni de afaceri şi vice-versa. De aceea nu ne vom ridica în potriva grupului Aurelian, care devine de aci înainte şi de afaceri şi politic. Acea­sta chiar dacă voiţi e ceva salutar, de­oare-ce dă independenţa economică la atîţia oameni politici. Ceea­ ce cerem în interesul ţarei este ca să nu se facă politică în afaceri. „Banca Na­ţională“ a fost făcută de liberali şi a­­ceştia au prefăcut-o într-o instituţie de credit exclusiv de partid, care ajută pe partizani şi prigoneşte pe adver­sarii politici. De aici slăbiciunea ei, nemulţumirile cari au produs, şi, prin urmare, necesitatea crelare a unui aşe­­zămînt concurent. E întrebarea dacă acelaşi lucru se va întîmpla cu noua „bancă industri­ală ?“ In cazul afirmativ, putem fi si­guri că succesul ii va fi imediocru şi nu va putea face să atragă capitalu­rile străine, speriate, tocmai de faptul că la noi se face din politică afaceri şi din afaceri politică. Fondatorii „băncele industriale“ tre­buie dar să se ferească de această greşală, dacă vor în adevăr să facă o operă folositoare ţarei, industriei şi co­­merciului din Romîn­ia. Cum am zis mai sus, noi nu vedem cu och­i răi că oamenii politici se o­­cupă de afaceri, dar credem că este o nenorocire ca politica să fie ameste­cată cu afacerile. Un aşezămînt de credit care va pri­cepe bine acest mare adevăr, are mare viitor în ţara noastră şi să sperăm că „Banca industrială“ va fi printre ace­stea Sfitsx. Bulgaria şi Austro-Ungaria (Serviciul telegr. al „ Agenţiei Române “1 Viena 19 Iulie.—„ Fremdenblad" zice că D-nu Stoiloff într’o conversaţie ce a avut cu un redactor al ziarului „Ber­liner Localnzeiger“ ar fi vorbit în­­tr’un mod foarte iritat asupra alitu­­dinei presei austro-ungare cu ocazia procesului Bok­eff. D-na Stoiloff ar fi zis că silinţele pentru a stabili raporturi între a­­ceastă afacere şi curtea bulgară vin din partea Austriei şi explicaţia se gă­seşte în relaţiunile încordate dintre Austro-Ungaria şi Bulgaria. „Fremdenblatt“ zice că este cu ne­putinţă de admis ca un ministru res­ponsabil să se servească de asemenea cuvinte şi să fi vorbit în special de­­claţiunile încordate dintre Austro Ungaria şi Bulgaria, de care nu se ştie nimic. „Fremdenblatt“ crede că trebuie sa se aştepte o notă declarind că cuvin­tele D-luî Stoiloff n’au fost reproduse în mod exact și crede că partea com­­petintă va face o rectificare. Dr. C. Stoiloff la Primul ministru bulgar este născut Elena, orăşel în Bulgaria de sud. Părinţii săi fiind negustori cu stare Vau­ trimis într’un pensionat american din Cons­­tantinopol şi, după ce a luat act bacalau­reatul, la universitatea de drept din Hei­delberg. Dr. Stoil off­ a primit ast­fel o educaţi­une foarte bună şi cum era un student silitor, deveni îndată după întoarcerea sa în Bul­garia, secretarul prinţului Battenberg. In această funcţie Dr Stoloff îşi apro­­prie tactul politic , venind un bun diplo­mat. Dr. Stoiloff a fost unul din primii con­servatori bulgari şi cel mai declarat adver­sar al Ruşilor. C­a atare a lucrat mulţi ani ca ministru în cabinetul Stambuloff. Acum s’a făcut ruso­fii, ceea­ ce s-a înde­părtat multe simpatii, cu atît mai mult că nici Ruşii nu au încredere într’insul. D-rul Stoiloff are 45 de ani şi e foarte mic de statura, ceea­ ce ce făcu pe prințul Battenberg să zică despre dînsul: „Il est trop petit pour être un grand homme“. (Este prea mic pentru a fi un mare om). Parchetul din Capitală a dispus a­­rest­ar­ea samsarilor de falimente Wein­traub şi Grünberg. Această măsură e pe cît de dreapta pe atit de îmbucurătoare. Ea dovede­şte că parchetul de Ilfov a ştiut să înfrunte toate presiunile avocaţilor cu influenţe şi că e hotărît să urmă­rească cu cea mai mare­ energie pe toţi escrochii de speţa lui S­ipira, Wein­­traub şi Grünberg. De un an şi mai bine de cînd zii­­- am denunţat ţăreî pe aceşti şar­latani cari sub firma de proprietar ai ziarului „Monitorul Comercial“ co­miteau şantagiurile cele mai revoltă­toare. Ei ajunseseră să fie groaza în­tregului comerciu din ţară. Parchetul a dat în fine ascultare denunţărilor noastre şi a ordonat arestarea celor mai periculoşi şanta­­jişti. întregul comerciu din ţară va ră­sufla acum mai uşor, ştiind că acei cari speculau asupra greutăţilor co­mercianţilor sunt puşi la răcoare şi ast­fel în imposibilitate de a-i mai duce la ruină■ lorin ziarul lor „Mo­nitorul Comercial“. ---­Pentru ca măsura luată de parche­tul de Ilfov în contra acestor exploa­­tori să aibă într’adevăr un rezultat satisfăcător, ar trebui ca ancheta în­cepută în contra lor să nu se mărgi­nească la supra­quote, ci să cerceteze cu deamănuntul şantagiurile, pe cari de atîţia ani Weintraub şi Grünberg le, comiteau, prin ziarul lor „Monito­rul Comercial“, Val. Vizită fără rost Care este rostul vizitei principelui Bulgariei şi cum regele nostru a con­simţit ca sa-i primească ? Este ştiut că politica noastră externă este condusă de rege şi că noi sîntem alipiţi ele întreita alianţă. Tot aşa de cunoscut este că principele Ferdinand a aruncat Bulgaria în braţele Rusiei şi pentru a-şi ajunge scopul a recurs chiar la asasinat, omorînd pe patriotul bulgar Stambuloff. Se mai ştiu­ agitaţiunile mus­­cale bulgăreşti patronate de Ferdinand în potriva Romîniei şi tonul obraznic al ziarelor „oficioase“ bulgare faţă de noi şi de armata rominească, care s’a re­tras, s’a scris în ziarele bulgăreşti, fu­gind de teama a cîtorva bulgari. Ce caută dar Ferdinand la curtea re­gelui nostru ? E curioasă această vizită făcută de un adversar politic şi poate chiar de im viitor inamic de război. Şi apoi, constatăm cu durere, că regele mi’şi alege de loc musafirii. Un simplu cetâţean nu sr primi în casa sa pe un asasin, pe un escroc sau pe tm om cu rele purtări în societate. Acesta i-ar compromite casa, Carol I-iu însă nu se simte jignit că strînge mina unui a­­sasin, că’l găzduieşte în Castelul Peleş şi că'şi pune lacheii săi ministeriali să primească cu toată pompa pe micul dar criminalul potentat bulgar. Regele, nu’i vorbă, nu a voit să’l pri­maească în mod oficial, ca suveran; a refuzat vizita miniştrilor bulgari, dar asta nu are a face nimica. Ţara se în­treabă ce caută Ferdinand de Coburg la Sinaia şi cum îi stă regelui nostru să aibă în gazdă pe un cap încoronat, care dacă ar fi în altă ţară, de mult ar fi fost trimis acolo unde este locul o­­morîtorilor ? Constatăm că regele nu’și alege de loc musafirii. Pe cînd vizita lui Mărgăritescu ? e. ea. Controlul finanțelor greceşti i«)ieniRizarea de s*asistin.— 0©­riuţa Turcilsi’.-Futerils eu­­e opene.— Imprumutu­l. Da oare­ce evacuarea Tesaliei de că­tre Turci depinde de chipul și momen­tul cînd li se va plăti îndemnizarea de războiți,—această cestiune a devenit atît de importantă, în­cît ea a întîrziat din nou tratările de pace. Cele mai multe puteri sînt de părere, ca Grecia să facă un împrumut mai mare, cu care să plă­­tească îndemnizarea de război și într’o singură dată, pentru a grăbi evacuarea Tesaliei.* In contra acestei propuneri a protes­tat Germania, de­oare­ce Grecia ar tre­bui să întreprindă împrumutul prin mij­locirea unui sindicat şi în condiţiuni ne­favorabile cari ar dăuna interesele ve­chilor creditori ai Greciei. Germania a propus de aceea ca să se plătească în rate îndemnizarea, iar Turcia pe măsură ce va fi achitată, să retrocedeze cîte o bucată din Tesalia Greciei. * In cazul acesta, ca o asigurare pe­n­­tru Turcia, ar trebui însă să se insta­leze un control financiar, — ceea ce ia­răși nu convine Grecilor. Majoritatea pu­terilor se teme că evacuarea treptată a Tesaliei ar da mereu ocaziune Porteî ca să tărăgăneze şi să încurce lucrurile, ameninţînd vecinic pacea europeană. * „Soluţia cea mai bună — zice Frank­furter Zeitung, după care am­ expus şi cele de mai sus— ar fi, dacă Grecia ar face un mare împrumut, suficient pentru a plăti pe creditorii săi nouî şi vechi, apoi pentru a plăti toată îndemnizarea "de razboi, provocînd a t­fel imediat evacua­rea Tesaliei. In acest caz toată adminis­traţia datoriei publice greceşti va trebui să fie pusă sub controlul unei comisiuni europene. Ambasadorii lucrează acum la un proiect prin care să se instituie un control financiar european,—proiect pare să fie acceptabil atît pentru Tur­ia, cît și pentru — Germania. Aceasta nsă du-S sufîcent: proiectul trebuie sa placă și Greciei“. Ger. . O£IA Un oraş vestit. — Locuitorii.­­ Istoricul Petreceri. — Ti­neretul. - Edificii. Reşedinţa prinţului Ferdinand al Bul­gariei a devenit în ultimii ani renumită din cauză că a fost teatrul multor crime politice. De numele Sofiei sînt legate atîtea asasinate că rar vei găsi astă­zi om în Europa care să nu pronunţe cu frică numele acestui orăşel. Totuşi Sofia nu face o impresie rea călătorului ce o vizitează pentru prima dată. De la gară şi pînă în oraş treci prin strade­ largi şi drepte, cari de şi nepavate sînt însă’bine întreţinute. Ca­sele sînt toate în două şi trei caturi, cu un aspect mai mult v­ienez de cit o­­riental.* Sofia de astă­zi este un orășel cu to­tul nou. In 1874 un cutremur’ puternic de pămînt, și în 1877 războiul rusu­­lui c au prefăcut în ruine și cenușă ve­chia Sofia, pe ruinile căreia s’au’ zidit case nouî, palate destul de frumoase. Singurele edificii cari mai aduc a­­m­inte de paşalîcul Sofia sînt geamiile şi ruinele Sfintei Sofia. Capitala Bulgariei numără astă­zî peste 45 de mii de locuitori. Numărul lor creşte însă zilnic, căci tot comerciul principatului bulgar se concentrează în Capitală. Provincialii sînt atît de nu­meroşi în Sofia că adevăraţi Sofioţî au devenit o raritate. Şi ni­ci că se putea altfel de oare-ce Sofia n’a fost înainta de cît un mic orăşel turcesc, puţinii creştini ce locuiau într’însul erau numai mahalagiii numiţi „Sopi“. • Cu toate acestea Sofia este un oraş foarte vechi şi. înainte de domnia mu­sulmană, Sofia se numia Serdica şi era reşedinţa comandantului trupelor ro­mane. Un mare număr da morminte ce s’au găsit acum în urmă la Sofia ne a­­rată că Romanii au stat acolo multă vreme. In dosul Sobraniei se văd şi acum vre-o zece morminte romane zidite în cărămidă. La dezgroparea lor s’au gă­sit schelete şi foarte multe monede ro­mane de pe timpul lui Ulpian. Intr'u­­nul din aceste morminte s’a găsit şi o coroană de aur cu menţiunea că a’ a­­parţinut unui consul roman. Afară de aceste morminte Sofia de astă­zî nu are nimic din caracterul ro­man. Ea este mai mult un amestec de musulman, vienez şi slav. Geamiile şi din cînd în cînd pe strade cadînele, iar prin nişte taverne murdare danţurile de burtă ne aduc aminte da domnia mu­sulmană ; casele au stilul vienez, iar o­biceiurile, limba şi uniformele armate" ne arată că ne aflăm într’o ţară slavă . La prima vedere străinul rămîne înt cîntat de aceast orăşel. Străzile bînt toată ziua pline de lume, pa ici pe colea sînt cîte­va grădini frumuşele, îar palatul princiar, fo­sta reşedinţă a gu­vernatorului turc, aare un aspect din cele mai impunăto­re. Te crezi într’un oraş plin de viaţă, şi uiţi un moment, că te sfii la marginea Europei orientale. Cu ocazia serei însă începi deabia să simţi cît de departe te afli, nu de Paris ori de Vienu, dar chiar de Bu­cureşti ori de Craiova. Străzile se de­­şeartă, lămpile cu petroleu deabia se zăresc şi la 9 ore toată Sofia doarme. Din cînd în cînd se aude sunetul unui clarinet ce scoate melodii plîngătoare: este orchestra tavernelor cu danturile de pîntece , ori ţipetele vre­unei n­eîn­­tărefce dintr’un „chantant“ mai high life: singurele localuri unde străinul poate petrece o seară.* Cafenele, aşa cum le înţelegem noi, nu sunt în Sofia. Toată lumea merge la „Café chantant“. Aci se întruneşte tineritul bulgar şi cel străin. Prin „Café chantant“ la Sofia se în­ţelege o odae de vro 5—6 metri lun­gime, mobilată cu zece mese acoperite au feţe murdare, iar pereţii ornaţi cu fotografiile familiei princiare şi cu ale împăratului Frantz Iosef, pe timpul lui Stambuloff, astă­zi cu acelea ale ţaru­lui Nicolae. In fundul acestei camere se află o tribună de seînduri pe care se suie cîntăreţele, în mare parte e­­vreice din Romînia, cari după ce cîntă „Ochi albaştri“ ori „Regina Ghigherlilor“ umblă cu talerul şi înghit cite un pahar cu cognac la fie­care masă. * In aceste localuri, trei în toată Sofia, îşi petrec viaţa tinerii bulgari şi stră­ini. Ele sînt localul de is­timnire a înmei politice, literare şi financiare din Sofia. Aci am întîlnit în nenumărate rîndurî pe Stambuloff, pe aghiotanţii prinţuloff şi pe literaţii bulgari Vasoff, Consta®­­fcinoff etc. Stambuloff mai ales era un adorator al şantanelor. Intr’o seară observînd mirarea mea că îl găsesc într'un ast­fel de local îmi spuse : „Nu te miri că mă găseşti aci; aşa sîntem noi Bul­­­­gării. Ne place să trăim, şi cum feme­ile noastr­e sînt încă prea puţin civili.

Next