Adevěrul, iulie 1897 (Anul 10, nr. 2872-2900)
1897-07-22 / nr. 2892
ANUL X No. 2892 Abonamente încep la 1 și 15 ale fiecărei luni și se plătesc înainte: Un an in tară 30 lei, in străinătate 50 lei Şase luni 15 » 1» 25 „ Trei luni 8 • 1 »1 S» 13 „ Numărul 10 bani In străinătate 15 bani Sa te ferești Române de cuiți strein în casă V. Alexandri. MARȚI 22 IULE 1897 Anunciupî Se primesc direct la Administraţia ziarului Linia pagina IV-a .... lei 0.50 bani .. iff*...............?• l i și n-a ...... A ,, li* un mare număr de linii se fac reducţii din tarif ’ Numărul 10 bani ^ Un număr vechii! 20 bani f . * i jT Administraţia PASAGIUL BANCEI NAŢIONALE (TELEFON No. 25). Şase pagini la fiecare ediţie O NOUĂ ATITUDINE In sfîrşit Drapelul, făcînd experienţa politicei militante naţionale a venit la realitate şi la sentimentele cele bune. Acest deznodamînt îl aşteptam încă mai de mult. Eram încredinţaţi că atitudinea croită din convenţiuni şi artificiurî nu va putea dura, că politica moderaţiunei forţate nu va putea da roade. Aceasta era o atitudine contra naturei, cel puţin contra naturei lucrurilor din ţara noastră, de aceea văzuse lumina zilei ca un copil rachitic căruia natura îi refuzase mijloacele de rezistenţă. Din celula dezorganizată în mod iniţial nu putea să răsară o linie de purtare trainică pentru un partid politic viguros, de aceea noi, cari am întîmpinat cu simpatie formaţiunea numită aurelianistă, am încercat o amară deziluzie cînd am văzut-o la lucru şi după aceea, ne-am manifestat nemulţumirea în chip energic şi cu independenţa de care ne putem folosi. Astăzi, constatăm cu bucurie că Draperd şi-a luat seama. A înţeles adică, cum că nu cu subînţelesurişi cu aluziuni maliţioase şi străvezii se poate impresiona o grupare de oameni croiţi din topor, şi nu cu moderaţiune se poate provoca roşeaţa pe unii obraji. Organul gruparei aurelianiste s’a mai putut convinge că nu cu argumente se poate controla o grupare, care crede numai în suverana atotputernicie a morţilor şi care împinge lipsa de respect pentru fruntaşii acestei ţări încît să-i puie sub tutela fiilor lui Ion Brătianu şi să le conteste dreptul de a judeca actele acestor tineri. Pretenţiunile ruşinoase ale Voinţei Naţionale au revoltat pe bărbaţii politici de la Draperd pînă a-i sili să-şi iasă din moderaţie, să califice drept un şantaj atitudinea ziarului Cantacuzino şi să adauge în articolul din ziua următoare: De cînd e lucru ruşinos de a-ţî exprima îndoială asupra faptelor unui ministru ori care ? Dacă e vorba de aşa ceva, apoi atunci adevărul este că ruşinoasă e atitudinea Voinţei Naţionale, care voeşte să umilească un partid întreg,din care sînt atîţi oameni cari şi-au cîştigat un nume în ţara aceasta prin propria lor muncă,—prosternîndu-l la picioarele unui copil, care, cel puţin pînă astăzî, nu are la activul său, ca ceva extraordinar, decît numele pe care l-a moştenit. Acest limbagiu verde îl înţelegem şi îl aprobăm. Pe cît eram de mîhniţi cînd Drapelul ajuta indirect guvernul sau îl dezaproba greşelile într’o formă neînţeleasă de cît de personalul redacţiunei, pe atîta aprobăm călduros atitudinea şi vorba bărbătească. Voinţa Naţionala care în cariera ei n’a ştiut propaga o ideie şi a căreia activitate s’a mărginit la un lung şir de personalităţi vulgare şi de polemici brutale, nu se sfieşte a subordona pe atîţia bărbaţi politici, îmbătrîniţi în lupte, unul tînăr fără activitate, fără trecut, fără merite constatate. Cînd ziarul guvernamental tăgădueşte unul Aurelian sau altul fruntaş dreptul de a judeca actele unui Ionel Brătianu, pentru singurul motiv că este progenitura marelui răposat, aceasta însemnează că partidul guvernamental, pe de o parte profesează un suveran dispreţ pentru toţi fruntaşii liberali, iar pe de alta, că în partidul liberal fetişismul a înlocuit definitiv libera manifestare a judecăţei. In ziua în care s’a închegat gruparea aurelianistă, am jubilat, fiindcă vedeam într’însa instrumentul care va distruge organizaţii autoritară şi obscurantistă, graţie căreia se mai pot menţine politicianii strimţi la minte, sectari şi fanatici de trampa D-lor Sturdza şi Cantacuzino. Să sperăm că nu ne-am înşelat. Rolul gruparei aurelianiste este să facă un războiu nemilos sectarizmului, care a căzut ca o molimă asupra partidului, care a contagiat chiar inteligenţe frumoase ca aceea a prietenului meu Nicolaescu. Rolul, mai mult, îndatorirea imperioasă a grupărei aurelianiste este să suprime tradiţia ruşinoasă a supunerei pasive, care subordonează judecata prezentului la cultul mistic al trecutului şi care impune partidului liberal tutela unui mormînt şi a unui copil, Const. C. Bae&lbas*. (SATIRIA. POLITICA O dată Ştiţi proverbul : „O dată vede naşul“. Ei bine, despre noul ministru al lucrărilor publice putem, spune : „O dată vede Olanda... pa Ionelul partidului“. Căci Ionel joacă în partidul liberal rolul chestiei naşului; el e tot atît de minor, e tot atît de diminutiv şi e tot atît de virginal. Dacă partidul îl pune tot mereu înainte, este, fiindcă aşa e naturalul acelui obiect ca să stea vecinie dinainte ; partidul îl mîngîa, partidul îi face plăcere şi partidul îl ridică. Trist pentru un aşa ceva cînd nu se poate ridica singur şi dacă are nevoie de concursul unui partid întreg , trist pentru tinărul Ionel dacă nu poate sta copăcel fără sprijinul unui mormînt și al unui Cantacuzino. Vax. Bulevarde_obligatorii Una din condițiunile principale pentru însănătoşirea unui oraş, este, fără îndoială, libera circulaţiune a aerului. Pentru atingerea acestui scop, stradele înguste se desfiinţează, cvartierele strimte se dau jos, iar în locul lor se taie bulevarde largi, drepte, sănătoase. Celelalte primării, in special primăriile conservatoare, au proiectat mai multe bulevarde, pe unele le au executat chiar, aşa că în intervalul a 6 ani Bucureştii au văzut tăierea marelor bulevarde,precum: Carol, Pake Protopopescu, Ferdinand, Maria, Municipal, Colţea. Actuala administraţie comunală n’a făcut nimic în această direcţiune, precum n’a făcut nici în altele, dar această inactivitate nu credem că trebuie să fie obligatorie şi pentru viitor. D-niî edili trebuie să înţeleagă că capitala Romîniei nu poate rămîne în Ediţia de seara Vederi din Hofia PALATUL SOBRANIEI BULGARE (Vezi col. VI). starea actuală, cu străzi strîmbe şi strimte, cu trotuare microscopice, cu edificii în ruină etc. Capitala trebuie transformată treptat, străzile vechi înlocuite cu bulevarde deschise în toate direcţiunile. Am auzit pe unii criticind deschiderea de bulevarde pentru motivul că rămîn prea multe locuri virane iar repopularea va dura prea mult timp. Acei critici nu ştiu ce spun. Pentru higiena şi chiar pentru estetica oraşului este mai preferabil să avem bulevarde largi, drepte, bine iluminate, bine pavate, dar cu multe locuri virane, decît să avem uliţe murdare, înguste şi mărginite din două părţi cu nişte ruine dezgustătoare la vedere. Aceşti critici ar trebui să mai ştie că acuma este momentul favorabil pentru expropiere, fiindcă din an în an valoarea imobiliară va creşte, iar construcţiunile mai scumpe se vor înmulţi. Să profite, prin urmare, din vreme, primăria Capitalei şi să răscumpere casele cîtâ vreme ele sint mai ieftine şi cită vreme construcţiuni nouă nu s’au înălţat încă. De aceea, primăria Capitalei ar trebui să aibă de normă ca, din doi în doi ani cel puţin, să deschidă cite un nou bulevard. Cu chipul acesta în 20 de ani Capitala ar avea cu totul un alt aspect. Pentru acuma primăria Bucureştilor ar trebui să studieze cu tot interesul deschiderea unor bulevarde obligatorii, artere mari şi indispensabile, precum : Bulevardul Moşilor, Bulevardul Văcăreşti, Bulevardul Ştirbei Vodă, Bulevardul Rahova, Bulevardul Şerban Vodă, etc. Iată o lucrare care se impune administraţiuneî comunale. Şi, precum am spus, cu cil se va face mai repede cu atita va fi mai bine şi cu atîta va costa mai ieftin. Afaceri şi politică Intr’o societate atît de restrînsă ca a noastră nu ne putem ridica în potriva faptului, că oameni politici sînt şi oameni de afaceri şi vice-versa. De aceea nu ne vom ridica în potriva grupului Aurelian, care devine de aci înainte şi de afaceri şi politic. Aceasta chiar dacă voiţi e ceva salutar, deoare-ce dă independenţa economică la atîţia oameni politici. Ceea ce cerem în interesul ţarei este ca să nu se facă politică în afaceri. „Banca Naţională“ a fost făcută de liberali şi aceştia au prefăcut-o într-o instituţie de credit exclusiv de partid, care ajută pe partizani şi prigoneşte pe adversarii politici. De aici slăbiciunea ei, nemulţumirile cari au produs, şi, prin urmare, necesitatea crelare a unui aşezămînt concurent. E întrebarea dacă acelaşi lucru se va întîmpla cu noua „bancă industrială ?“ In cazul afirmativ, putem fi siguri că succesul ii va fi imediocru şi nu va putea face să atragă capitalurile străine, speriate, tocmai de faptul că la noi se face din politică afaceri şi din afaceri politică. Fondatorii „băncele industriale“ trebuie dar să se ferească de această greşală, dacă vor în adevăr să facă o operă folositoare ţarei, industriei şi comerciului din Romînia. Cum am zis mai sus, noi nu vedem cu ochi răi că oamenii politici se ocupă de afaceri, dar credem că este o nenorocire ca politica să fie amestecată cu afacerile. Un aşezămînt de credit care va pricepe bine acest mare adevăr, are mare viitor în ţara noastră şi să sperăm că „Banca industrială“ va fi printre acestea Sfitsx. Bulgaria şi Austro-Ungaria (Serviciul telegr. al „ Agenţiei Române “1 Viena 19 Iulie.—„ Fremdenblad" zice că D-nu Stoiloff într’o conversaţie ce a avut cu un redactor al ziarului „Berliner Localnzeiger“ ar fi vorbit într’un mod foarte iritat asupra alitudinei presei austro-ungare cu ocazia procesului Bokeff. D-na Stoiloff ar fi zis că silinţele pentru a stabili raporturi între această afacere şi curtea bulgară vin din partea Austriei şi explicaţia se găseşte în relaţiunile încordate dintre Austro-Ungaria şi Bulgaria. „Fremdenblatt“ zice că este cu neputinţă de admis ca un ministru responsabil să se servească de asemenea cuvinte şi să fi vorbit în special declaţiunile încordate dintre Austro Ungaria şi Bulgaria, de care nu se ştie nimic. „Fremdenblatt“ crede că trebuie sa se aştepte o notă declarind că cuvintele D-luî Stoiloff n’au fost reproduse în mod exact și crede că partea competintă va face o rectificare. Dr. C. Stoiloff la Primul ministru bulgar este născut Elena, orăşel în Bulgaria de sud. Părinţii săi fiind negustori cu stare Vau trimis într’un pensionat american din Constantinopol şi, după ce a luat act bacalaureatul, la universitatea de drept din Heidelberg. Dr. Stoil off a primit astfel o educaţiune foarte bună şi cum era un student silitor, deveni îndată după întoarcerea sa în Bulgaria, secretarul prinţului Battenberg. In această funcţie Dr Stoloff îşi aproprie tactul politic , venind un bun diplomat. Dr. Stoiloff a fost unul din primii conservatori bulgari şi cel mai declarat adversar al Ruşilor. Ca atare a lucrat mulţi ani ca ministru în cabinetul Stambuloff. Acum s’a făcut rusofii, ceea ce s-a îndepărtat multe simpatii, cu atît mai mult că nici Ruşii nu au încredere într’insul. D-rul Stoiloff are 45 de ani şi e foarte mic de statura, ceea ce ce făcu pe prințul Battenberg să zică despre dînsul: „Il est trop petit pour être un grand homme“. (Este prea mic pentru a fi un mare om). Parchetul din Capitală a dispus arestarea samsarilor de falimente Weintraub şi Grünberg. Această măsură e pe cît de dreapta pe atit de îmbucurătoare. Ea dovedeşte că parchetul de Ilfov a ştiut să înfrunte toate presiunile avocaţilor cu influenţe şi că e hotărît să urmărească cu cea mai mare energie pe toţi escrochii de speţa lui Sipira, Weintraub şi Grünberg. De un an şi mai bine de cînd zii- am denunţat ţăreî pe aceşti şarlatani cari sub firma de proprietar ai ziarului „Monitorul Comercial“ comiteau şantagiurile cele mai revoltătoare. Ei ajunseseră să fie groaza întregului comerciu din ţară. Parchetul a dat în fine ascultare denunţărilor noastre şi a ordonat arestarea celor mai periculoşi şantajişti. întregul comerciu din ţară va răsufla acum mai uşor, ştiind că acei cari speculau asupra greutăţilor comercianţilor sunt puşi la răcoare şi astfel în imposibilitate de a-i mai duce la ruină■ lorin ziarul lor „Monitorul Comercial“. ---Pentru ca măsura luată de parchetul de Ilfov în contra acestor exploatori să aibă într’adevăr un rezultat satisfăcător, ar trebui ca ancheta începută în contra lor să nu se mărginească la supraquote, ci să cerceteze cu deamănuntul şantagiurile, pe cari de atîţia ani Weintraub şi Grünberg le, comiteau, prin ziarul lor „Monitorul Comercial“, Val. Vizită fără rost Care este rostul vizitei principelui Bulgariei şi cum regele nostru a consimţit ca sa-i primească ? Este ştiut că politica noastră externă este condusă de rege şi că noi sîntem alipiţi ele întreita alianţă. Tot aşa de cunoscut este că principele Ferdinand a aruncat Bulgaria în braţele Rusiei şi pentru a-şi ajunge scopul a recurs chiar la asasinat, omorînd pe patriotul bulgar Stambuloff. Se mai ştiu agitaţiunile muscale bulgăreşti patronate de Ferdinand în potriva Romîniei şi tonul obraznic al ziarelor „oficioase“ bulgare faţă de noi şi de armata rominească, care s’a retras, s’a scris în ziarele bulgăreşti, fugind de teama a cîtorva bulgari. Ce caută dar Ferdinand la curtea regelui nostru ? E curioasă această vizită făcută de un adversar politic şi poate chiar de im viitor inamic de război. Şi apoi, constatăm cu durere, că regele mi’şi alege de loc musafirii. Un simplu cetâţean nu sr primi în casa sa pe un asasin, pe un escroc sau pe tm om cu rele purtări în societate. Acesta i-ar compromite casa, Carol I-iu însă nu se simte jignit că strînge mina unui asasin, că’l găzduieşte în Castelul Peleş şi că'şi pune lacheii săi ministeriali să primească cu toată pompa pe micul dar criminalul potentat bulgar. Regele, nu’i vorbă, nu a voit să’l primaească în mod oficial, ca suveran; a refuzat vizita miniştrilor bulgari, dar asta nu are a face nimica. Ţara se întreabă ce caută Ferdinand de Coburg la Sinaia şi cum îi stă regelui nostru să aibă în gazdă pe un cap încoronat, care dacă ar fi în altă ţară, de mult ar fi fost trimis acolo unde este locul omorîtorilor ? Constatăm că regele nu’și alege de loc musafirii. Pe cînd vizita lui Mărgăritescu ? e. ea. Controlul finanțelor greceşti i«)ieniRizarea de s*asistin.— 0©riuţa Turcilsi’.-Futerils eue opene.— Imprumutul. Da oarece evacuarea Tesaliei de către Turci depinde de chipul și momentul cînd li se va plăti îndemnizarea de războiți,—această cestiune a devenit atît de importantă, încît ea a întîrziat din nou tratările de pace. Cele mai multe puteri sînt de părere, ca Grecia să facă un împrumut mai mare, cu care să plătească îndemnizarea de război și într’o singură dată, pentru a grăbi evacuarea Tesaliei.* In contra acestei propuneri a protestat Germania, deoarece Grecia ar trebui să întreprindă împrumutul prin mijlocirea unui sindicat şi în condiţiuni nefavorabile cari ar dăuna interesele vechilor creditori ai Greciei. Germania a propus de aceea ca să se plătească în rate îndemnizarea, iar Turcia pe măsură ce va fi achitată, să retrocedeze cîte o bucată din Tesalia Greciei. * In cazul acesta, ca o asigurare pentru Turcia, ar trebui însă să se instaleze un control financiar, — ceea ce iarăși nu convine Grecilor. Majoritatea puterilor se teme că evacuarea treptată a Tesaliei ar da mereu ocaziune Porteî ca să tărăgăneze şi să încurce lucrurile, ameninţînd vecinic pacea europeană. * „Soluţia cea mai bună — zice Frankfurter Zeitung, după care am expus şi cele de mai sus— ar fi, dacă Grecia ar face un mare împrumut, suficient pentru a plăti pe creditorii săi nouî şi vechi, apoi pentru a plăti toată îndemnizarea "de razboi, provocînd a tfel imediat evacuarea Tesaliei. In acest caz toată administraţia datoriei publice greceşti va trebui să fie pusă sub controlul unei comisiuni europene. Ambasadorii lucrează acum la un proiect prin care să se instituie un control financiar european,—proiect pare să fie acceptabil atît pentru Turia, cît și pentru — Germania. Aceasta nsă du-S sufîcent: proiectul trebuie sa placă și Greciei“. Ger. . O£IA Un oraş vestit. — Locuitorii. Istoricul Petreceri. — Tineretul. - Edificii. Reşedinţa prinţului Ferdinand al Bulgariei a devenit în ultimii ani renumită din cauză că a fost teatrul multor crime politice. De numele Sofiei sînt legate atîtea asasinate că rar vei găsi astăzi om în Europa care să nu pronunţe cu frică numele acestui orăşel. Totuşi Sofia nu face o impresie rea călătorului ce o vizitează pentru prima dată. De la gară şi pînă în oraş treci prin strade largi şi drepte, cari de şi nepavate sînt însă’bine întreţinute. Casele sînt toate în două şi trei caturi, cu un aspect mai mult vienez de cit oriental.* Sofia de astăzi este un orășel cu totul nou. In 1874 un cutremur’ puternic de pămînt, și în 1877 războiul rusului c au prefăcut în ruine și cenușă vechia Sofia, pe ruinile căreia s’au’ zidit case nouî, palate destul de frumoase. Singurele edificii cari mai aduc aminte de paşalîcul Sofia sînt geamiile şi ruinele Sfintei Sofia. Capitala Bulgariei numără astăzî peste 45 de mii de locuitori. Numărul lor creşte însă zilnic, căci tot comerciul principatului bulgar se concentrează în Capitală. Provincialii sînt atît de numeroşi în Sofia că adevăraţi Sofioţî au devenit o raritate. Şi nici că se putea altfel de oare-ce Sofia n’a fost înainta de cît un mic orăşel turcesc, puţinii creştini ce locuiau într’însul erau numai mahalagiii numiţi „Sopi“. • Cu toate acestea Sofia este un oraş foarte vechi şi. înainte de domnia musulmană, Sofia se numia Serdica şi era reşedinţa comandantului trupelor romane. Un mare număr da morminte ce s’au găsit acum în urmă la Sofia ne arată că Romanii au stat acolo multă vreme. In dosul Sobraniei se văd şi acum vre-o zece morminte romane zidite în cărămidă. La dezgroparea lor s’au găsit schelete şi foarte multe monede romane de pe timpul lui Ulpian. Intr'unul din aceste morminte s’a găsit şi o coroană de aur cu menţiunea că a’ aparţinut unui consul roman. Afară de aceste morminte Sofia de astăzî nu are nimic din caracterul roman. Ea este mai mult un amestec de musulman, vienez şi slav. Geamiile şi din cînd în cînd pe strade cadînele, iar prin nişte taverne murdare danţurile de burtă ne aduc aminte da domnia musulmană ; casele au stilul vienez, iar obiceiurile, limba şi uniformele armate" ne arată că ne aflăm într’o ţară slavă . La prima vedere străinul rămîne înt cîntat de aceast orăşel. Străzile bînt toată ziua pline de lume, pa ici pe colea sînt cîteva grădini frumuşele, îar palatul princiar, fosta reşedinţă a guvernatorului turc, aare un aspect din cele mai impunătore. Te crezi într’un oraş plin de viaţă, şi uiţi un moment, că te sfii la marginea Europei orientale. Cu ocazia serei însă începi deabia să simţi cît de departe te afli, nu de Paris ori de Vienu, dar chiar de Bucureşti ori de Craiova. Străzile se deşeartă, lămpile cu petroleu deabia se zăresc şi la 9 ore toată Sofia doarme. Din cînd în cînd se aude sunetul unui clarinet ce scoate melodii plîngătoare: este orchestra tavernelor cu danturile de pîntece , ori ţipetele vreunei neîntărefce dintr’un „chantant“ mai high life: singurele localuri unde străinul poate petrece o seară.* Cafenele, aşa cum le înţelegem noi, nu sunt în Sofia. Toată lumea merge la „Café chantant“. Aci se întruneşte tineritul bulgar şi cel străin. Prin „Café chantant“ la Sofia se înţelege o odae de vro 5—6 metri lungime, mobilată cu zece mese acoperite au feţe murdare, iar pereţii ornaţi cu fotografiile familiei princiare şi cu ale împăratului Frantz Iosef, pe timpul lui Stambuloff, astăzi cu acelea ale ţarului Nicolae. In fundul acestei camere se află o tribună de seînduri pe care se suie cîntăreţele, în mare parte evreice din Romînia, cari după ce cîntă „Ochi albaştri“ ori „Regina Ghigherlilor“ umblă cu talerul şi înghit cite un pahar cu cognac la fiecare masă. * In aceste localuri, trei în toată Sofia, îşi petrec viaţa tinerii bulgari şi străini. Ele sînt localul de istimnire a înmei politice, literare şi financiare din Sofia. Aci am întîlnit în nenumărate rîndurî pe Stambuloff, pe aghiotanţii prinţuloff şi pe literaţii bulgari Vasoff, Consta®fcinoff etc. Stambuloff mai ales era un adorator al şantanelor. Intr’o seară observînd mirarea mea că îl găsesc într'un astfel de local îmi spuse : „Nu te miri că mă găseşti aci; aşa sîntem noi Bulgării. Ne place să trăim, şi cum femeile noastre sînt încă prea puţin civili.