Adevěrul, septembrie 1897 (Anul 10, nr. 2930-2957)

1897-09-01 / nr. 2930

ANUL X No. 29300 Abonamente încep la 1 gi 15 ari a fie­cărei luni şi se plătesc înainte: Un an in tară 30 lei, in străinătate 50 lei Şase luni 15 „ „ , l­rei luni8 13 Numărul 10 bani în străinătate 15 bani R c ct a c ţ i a PASAGIUL ililiCEÎ NAŢIONALE (TELEFON No. 25). Director politic : ALEX. V. BELDIMANU s». ed­i^io Sa te ferești Romíne de euio strein în casă ___________V, Alexandri. LUN 1 1 SEPTEMBRIE, 1897 Anunciim Se primesc direct la^dm­inistrajia sjarjțțjiî Linia perina .vt-a .... lei b.$0 bs^î ’’ ” TX"* «... a 2. „ •* M IV-a • • • • tf 2« șf La un mare număr de iiniî se fac reducții din tarif Numărul 10 bani Un număr A d m i n i s t PASAGIUL BĂNCEI NAŢIONALE (TEI? întrunirea de azi gaflBsararaoHHaaaa Asaltul de la Griviţa Acest episod al luptelor pentru independenţă este reprodus din lucrarea D-lor dr. profesori A. P. Alesse şi M. Popa, tipărită în Graz în editura Paul Cieslar. Şase pagini ar Celor de la Griviţa Eram copii încă cînd trîmbi­­ţele războiului chemau sub stea­guri pe toţi Român­ii în stare să poarte armele. Era vorba de a veni în ajutorul creştinătăţei şi de a rupe lanţurile cari ne ţineau încă sub suzeranitatea îm­părăţiei turceşti. Poeţii îşi înstru­­îiaseră coardele lyrei, ziarele exal­tau spiritul naţional şi părinţii şi fraţii noştri mai mari au ple­cat să se războiască şi să arate fumei că strănepoţii acelora cari se bateau altă dată la Calugă­­reni şi la Războieni, sunt vred­nici de faima străbunilor. La Griviţa, la Plevna, la Ra­hova şi la Smîrdan, pretutindeni soldaţii români şi-au­ făcut dato­ria şi au făcut cinste şi glorie ţarei lor, i-au dat neatîrnarea, rangul de regat şi au pus pe frun­tea aceluia pe care linguşitorii îl numeau marele căpitan, co­roana de oţel şi de rege. Am crescut în această atmos­feră patrioto-eroică, ne-am de­prins cu vorbele frumoase şi ră­sunătoare şi cînd ne-am deştep­tat la viaţa publică, am consta­tat cu durere că totul era spoială, minciună şi că din toate, un singur lucru a rămas: eroizmul soldaţilor noştri. Ei s’au bătut ca leii, au făcut din corpul lor punte ca să treacă batalioanele spre izbindă, cei mai buni şi mai viteji din copiii ţărei s’au stins dîndu-şi viaţa pentru bi­nele şi gloria patriei lor. Au mu­rit zadarnic. Uitaţi-vă pe strade şi veţi vedea pe unii din eroii de eri cerşind, aruncaţi ochii a­supra satelor noastre şi faţă de sărăcia în care trăeşte săteanul, faţă de asuprirea şi uitarea în care este lăsat, răspundeţi-ne dacă Patria s’a îngrijit de vitejii cari au făcut-o mare, puternică şi res­pectată, după cum se scrie în is­toria învăţată la şcoală. Nu, nu, clasele stăpînitoare s’au arătat nerecunoscătoare faţă de popor, şi aceia cari s’au purtat ca e­­roii nu au de multe ori ce mînca, într’o ţară făcută liberă prin vi­tejia lor şi moartea fraţilor de suferinţă. Am scăpat de suzeranitatea turcească şi am intrat sub acea nemţească. Altă dată poruncile veneau de la Stambul. Azi ele sosesc de la Viena şi mai ales de la Berlin. Voi, eroi ai Romî­­niei, aţi ridicat sabia pentru cin­stea ţărei şi azi, de cîte­ ori Ro­­mînia este insultată, nici cei de sus, nici măcar regele vostru, nu ridică mănuşa ce se aruncă ţărei sale. Independenţa stă scrisă pe hîrtie, de fapt robim împăra­tului Germaniei şi ascultăm de poruncile sale, mai supuşi de­cît altă dată la ordinele sultanului. Voi aţi murit strigînd: trăiască b­onimia şi azi, după două­zeci de ani de la sacrificiul vostru, Romînia tînjeşte, rasa de piere, sărăcia şi-a făcut la noi cuibul şi un rege vitreg şi străin ţărei l-a supt sucul, s’a îmbogăţit cu averi uriaşe, iar ţara a lăsat-o pe mîinele acelora cari, împreună cu dînsul, se folosesc de toate bunătăţile vieţei. Zadarnică v’a fost moartea. O altă Griviţa şi o altă Plevnă este nevoie de luat. O vor lua co­piii voştri această cetăţuie pu­ternic întărită a claselor stăpî­­îjiîoare, a boieriei banului, care a înlocuit boieria neamului, pu­ternică altă dată. Fapta voastră o prâznuiesc cei făţarnici, numele vostru îl cin­stesc hoţii muncei ţărei romî­neşti. Dacă aţi învia însă, voi cari aţi murit zadarnic pentru o libertate pe care n’o avem, aţi reîncepe lupta cu putere îndoită, lupta în potriva acelora cari au sărăcit ţara romîneascâ, au adus-o la sapă de lemn, l-au stors toate bogăţiile şi aţi împlînta steagul li­­bertăţei pe reduta duşmană, în­tocmai cum acum două­zeci de ani îl făceaţi victorios să fîlfîie pe întăririle duşmanilor, ale Tur­­cilor, cu cari azi s’au împriete­nit stăpînitorii. Dormiţi în pace, eroi ai pa­triei. Românul nu piere. Cum am scăpat de robia padişahului, vom scăpa şi de robia de azi şi în ziua sfîntă a libertăţei vom prăznui și amintirea­­voastră o­­dată cu a acelora cari vor muri pentru li­ber­tatea poporului român. Const. Miile Cipitanul Valter Ititeean (După album­ul-panorama Eroii Inde­­pidenţci Romíne (1877-1878), editura Iosef Iandrovits ot Comp. București). Căra­tanul Nicolae Valter Mărăcineannu s'a născut în anul 1842. Este fiul­­ lui Nicolae și a­l noi Lusandra Mărăcineanu. A intrat in, serviciul militar la 1858 cu rangul de cadet sau cum se numea pe ci­tând juncăr î­s cavalerie. În urmă, odată cu obţinerea gradului de sublocotenent, a trecut în infanterie unde a înaintat pină la gradul de capitan, la SO Aug. a. c cu, ocazia asalturilor date redutelor de la Plevna, Valter comanda un batalion de m­­it­ie. Ca un bun comandant, el încu­raja prin toate mijloace­e pe soldații săi. ­i, îr» momentul cînd a înfipt pe redută steagul său, el a căzut lovit de mai multe gloanţe. Walter era foarte iubit de toţi cari îl cu­u­noşteau. Răniţii din batal­onul său ziceau că mai bine mureau ei de­cît iubitul lor căpitan■ Asemenea şi o­fiţe­ii din corpul său regretau, fără deosebire, moartea ca­marad­ului lor. Din cauza greutățeî transportului, cor­pul lacului căpitan a fost înmormîntat pe cîmpul de luptă. Municipalitatea din București, în amin­tirea memoriei lui Valter, a hotărit ca strada în care locuise, ii care dă în Știrbei- Vodă, să-i poarte pe viitor numele. ceastă concentrare nu se va putea face şi D. Stătescu se va duce iarăşi în ţă­rile calde pentru a-şi îngriji de sănă­tate. Hep. Spre a protesta în potriva barbariilor a cărora victimă a fost Sergentul Iodsaou omorît de faimosul specific al medicului Nicoreanu, precum şi spre a înfiera cum se cuvine purtarea poliţaiului Cîmpeanu şi a acelora cari au pricinuit nenorocirea sărmanului Tudor Havid­ ­Emi­le LUMEA NOUĂ şi ADE­VERUL, aft hotărît sâ convoace pg concetăţenii Capitalei într’o M­­­A­­S&-E3 m u« pitbuga Cetăţenii Capitalei, cari în tot­­d’a-bîia au ştiut să se manifes­­t»19 pentru cauzele drepte şi m?l M tot-d'Iwma au fost sire­vor dOAm­­M. Tasiad în număr cit mai mare. Intilnirea va avea­ loc azi DumiMeu Bl August în sala DACIA la orele 2 p. m. Vor lua cuvîntul între alţii D-nii Vasile G. Morţun, depu­tatul Roi­nîiîdal, Ioan Nădejde şi Const. Mille. Lupta pentru D. Sulten Lupta dintre am­alianişti şi sturdzişti, pentru acapararea D-lu­i Eugeniu Stă­tescu, este aproape sfîrşită. Sturdziştii au pierdut­­ori­ce speranţă că vor mai putea trage în partea lor pe D. Eug. Stătescu şi pentru moment încetează ori­ce luptă. „Liberalul“ a intrat în aşa chichion, pretîndu-sa la manopera „Voinţei“, incit nu ştie cum să scape acum cu faţa cu­rată. Declaraţiile Odăi Slăiescu Fruntaşii aurelianisti, indată ce a apărut faimoasă declaraţie din li­beralul“, s’au dus la D. Eugeniu Stă­ .... „ Ieşen şi i-au cerut să declare catego- Lb&rtâţiior publice, îşi fie dacă aprobă alitudinea „Libera- fe®® ă£tă dată d**# lului.“ D. Stătescu era deja pus în cu­noştinţă de cele publicate in „Libera­lul“ şi chemase pe D.M. Ghimpă şi-î făcuse observaţii. Cînd au venit aurelianişti, D-sa­­ a autorizat să declare că „Liberalul‘ nu e gazda D-sale şi că nu aprobă actualul guvern. Aşa se explică curajul pe care laii avut aurelianiştii, să someze „Libera­lul“ ca să publice un singur cuvint de la D. Stătescu, prin care se a­­probă atitudinea sa. Ae vrea B. Stătescu Dar dacă D. Stătescu nu aprobă gu­vernul actual, aceasta înseamnă o alt că s’a dat deja cu aurelianiştiî? Nu. D. Stătescu vrea să ia preşidenţia consiliului, adică conducerea partidului şi a ţărei, dar cu condiţie ca să se facă ca ca între toţi liberalii, şi ministe­rul prezidat de D-sa să fie marele mi­nister al tuturor fruntaşilor. D. Stătescu vrea să aibă în ministe­rul D-sale şi pe D. Sturdza şi pe D. Au­relian. Actualul preşedinte al Senatului nu primeşte să fie şeful unui grup, ori­care ar fi acel grup. El cere supunere deplină şi necon­diţionată tuturor, pentru ca să fie ma­rele şef al marelui partid. După toate probabilitățile însă, a- întrunirea d® azi Cetăţenii Capitalei azi vor face o operă de înalt democratism. Prin prezenţa lor în mare număr, la întrunirea de la „Dacia“, vor pro­testa îm­potriva tuturor neomeniilor aia asanată şi administraţie şi vor do­vedi ţărei că ea se asociază cu presa de­­a stadii întru energica protestare ce am ficat, va fi o dovadă că am repre­matul ce-animeatul public cînd am dat afarma îm potriva lui Nicoreanu-Spa­­ciile şi a acelora cari au făcut din Tudor David un nenorocit care nu-şi poate agonisi hrana zilnică. E însă de datoria Capitalei şi a ţa­rei ca să nu se oprească aici. E vorba de a duce înainte campania începută a arunca veşnic lumină asupra neome­niilor cari se petrec în armată şi ad­ministraţie şi mai presus de toate să conlucreze la îndulcirea moravurilor. Ia această luptă, pe care iub' *1 întra- HIWME at KiMSMK prins-o, ţara trebuie să ne ajute prin susţinerea morală. Cînd autorităţile s’au înţeles ca să facă în jurul tutulor neomeniilor con­spiraţia tăcere!, cînd toate anchetele sînt menite ca să acopere sălbătăciile, cînd opiniunea publică nici­odată nu capătă satisfacţie, noi aducem cestiu­­nea în judecata marelui public, judecă­torul suprem al bandiţilor civili şi mi­litari, înaltul judecător trebuie să-şi dea sentinţa şi să facă ceea ce justiţia ţărei pr­opriu zisă nu poate face, ceea ce autorităţile cred că nu e bine să îndeplinească. Cum am zis alaltă­ieri, noi depunem cauza lui Godeanu şi a lui David Tudor în mîinile marelui public şi întrunirea de azi ne va da o strălucită dovadă că nu ne-am înşelat cînd ne-am făcut in­terpretul opinia nei şi indignărei publice Adeverul. George Şonţu După o fotografie pusă la dispoziţia noastră de familia ilustrului erou. Maiorul George Şonţu, fiu­ al răposatu­lui căpitan Nicolae Şonţu, este născut la Focşani, în 14 octombrie 1842. După ce a terminat şcoala militară în 1861, a fost avansat la gradul de sub-locotenent. La 1864, Ianuarie 24, a fost înaintat la gradul de locotenent­, la 2 octombrie 1864 căpitan, la 14 Iunie 1874 maior. La 1 Iulie 1876 maiorul Șonțu fu nu­mit membru temporar al societății geogra­fice române, conform art. 6 din statutele so­cietății, acordindu-i-se diploma cu No. 128, distins ofiţer luă parte­, ca coman­dant al unui batalion din al 10-lea regiment de dorobanţi, în războiul cu Turcii, şi la 30 August 1877 muri ca un brav, în fruntea batalioruluî său, în înfricoşătorul atac ce s’a dat redutei Griviţa. De­şi a fost rănit în două rînduri destul de grav, n’a voit să se retragă din luptă, cu toate insistențele bravilor săi camarazi, ci a stat de și-a fă­cut datoria pină cînd un obuz a venit de­­ a retezat capul. CARNETUL SAPTAMINEI din ţară Şampania noastră în potriva lui ** Nicoreanu-Specific are un puter­nic răsunet. Am ajuns să facem ca medicilor militari să le fie ruşine că sunt colegi cu celebrul omorîtor al sol­daţilor. Nu mai vezi pe strade uni­forma de medici militari. Umblă cu­­ toţii îmbrăcaţi civili, de frică ca mul­­­­ţimea să nu-i arate cu degetul stri­­j­­indu-le : — Uite un specific. Iprî a fost aniversarea luăreî Gri­­viţei. Această amintire s’a prăz­­j nu­it în chip cu totul palid. Eroii morţi pe cimpul pe luptă au fost ui­taţi de guvernanţii de azi. — Ar fi un atac la adresa Tur­­­ciei, se spovedea D. Sturdza unui per­sonagiu politic, şi trebuie să ne abţi­­­nem de la asemenea manifestaţiun­­­ umilitoare pentru Măria sa sultanul. If­a Sofia, o Romincă a avut aceiaşi soartă ca şi Ana Szimon : a u­­cis-o amantul ei, un ofiţer. In primul moment, D. Sturdza n’a voit să in­­tervie pe cale diplomatică. Numai după ce a primit ordin de la Viena, s’a h­otărît să facă aceasta. — Ce avem noi să ne amestecăm în daraverile bulgăreștii declara pri­mul ministru. Te pomenești că și Bulgarii ne cer socoteală de asasina­rea lui Godeanu şi de cazul lui Tu­dor David I Micoreanu, ne mai ştiind ce să­­facă, ne-a trimis vorbă că o să ne znopească in bătaie. La riadul nostru şi noi îi păstrăm o surpriză, nu o specificăm care anume. Tbată lumea se întreabă, cum se ’ face că D. Eug. Stătescu ţine un loc aşa de important în partidul li­beral, cînd D-sa nu lucrează da loc și n’a dovedit prin nimic că e un bărbat politic de mare valoare. Un filozof a dat următorul răs­puns : — E lucru știut că atunci cînd o balanță este perfect echilibrată, e destul să pui un pai chiar, pentru ca ea să se plece într’o parte. Cele două grupări liberale, sturdzistă şi aure­­lianistă, sunt azi de o forţă perfect egală, deci chiar şi D. Stătescu, a­­runcîndu-se în unul din cele două grupuri, poate să plece balanţa spre acel grup. Din stornitaâ'fca.'fcet Reşedinţele republicei franceze, în­­toreîndu-se din Petersburg, a tri­mes persoanelor din anturajul ţarului diferite cadouri. Cele mai multe din­tre ele, nişte ace de cravată, poartă ca efigie, două capete de femei. Una poartă cuşma rusească, alta căciula roşie frigiană. Se şi potriveşte. Mai bine însă credem că ar fi fost dacă femeia cu cuşma rusească era re­prezentată cu lanţuri la mîînî, iar cea cu căciula frigiană, cu lanţurile rupte. Ar fi fost un tablou mai fidel adevărului. Meniţii sint foc şi pară, fiind­că " Meline a telegrafiat locuitorilor din Lorena ca să spere într'un viior mai bun. Cu toate acestea, transfor­marea armamentului artileriei ii îm­piedică să se avinte intr’un conflict ale căreia urmări nu sint de prevă­zut. De aceia, ziarele oficioase ca Koalinische Zeitung, contrar ziarelor semi-oficioase, cari că un limbagiu foarte violent — scriu că primul, mi­nistru a comis o mare grosolănie faţă cu Germania şi a dovedit o ex­traordinară lipsă de tact, dar că Germania poate să suporte liniştită injuriile lui Meline, de­oare­ae ea e destul de puternică pentru a menţi­nea şi apăra roadele victoriilor de la 1870—71. Se poate foarte bine ca lucrurile să se complica şi atunci : s’a dus frumosul vis al păcel Nota vesela O prietenă către soţia, unui poet : „Oh... cum te invidiez, dragă Mario, că poţi să săruţi bărbatul tău pe aceeaşi frunte pe care-l sărută şi muzau. * — Aveţi un frate, nu e aşa ?” — Da, Domnul meu­. — Unul singur? — Da, numai unul. Dar de ce mantra­­baţi ? — Ciudat, făceam mai­eri aceeaşi între­bare surorii D-tale şi dînsa îmi spunea că are doi fraţi.

Next