Adevěrul, septembrie 1897 (Anul 10, nr. 2930-2957)
1897-09-01 / nr. 2930
ANUL X No. 29300 Abonamente încep la 1 gi 15 ari a fiecărei luni şi se plătesc înainte: Un an in tară 30 lei, in străinătate 50 lei Şase luni 15 „ „ , lrei luni8 13 Numărul 10 bani în străinătate 15 bani R c ct a c ţ i a PASAGIUL ililiCEÎ NAŢIONALE (TELEFON No. 25). Director politic : ALEX. V. BELDIMANU s». edi^io Sa te ferești Romíne de euio strein în casă ___________V, Alexandri. LUN 1 1 SEPTEMBRIE, 1897 Anunciim Se primesc direct la^dministrajia sjarjțțjiî Linia perina .vt-a .... lei b.$0 bs^î ’’ ” TX"* «... a 2. „ •* M IV-a • • • • tf 2« șf La un mare număr de iiniî se fac reducții din tarif Numărul 10 bani Un număr A d m i n i s t PASAGIUL BĂNCEI NAŢIONALE (TEI? întrunirea de azi gaflBsararaoHHaaaa Asaltul de la Griviţa Acest episod al luptelor pentru independenţă este reprodus din lucrarea D-lor dr. profesori A. P. Alesse şi M. Popa, tipărită în Graz în editura Paul Cieslar. Şase pagini ar Celor de la Griviţa Eram copii încă cînd trîmbiţele războiului chemau sub steaguri pe toţi Românii în stare să poarte armele. Era vorba de a veni în ajutorul creştinătăţei şi de a rupe lanţurile cari ne ţineau încă sub suzeranitatea împărăţiei turceşti. Poeţii îşi înstruîiaseră coardele lyrei, ziarele exaltau spiritul naţional şi părinţii şi fraţii noştri mai mari au plecat să se războiască şi să arate fumei că strănepoţii acelora cari se bateau altă dată la Calugăreni şi la Războieni, sunt vrednici de faima străbunilor. La Griviţa, la Plevna, la Rahova şi la Smîrdan, pretutindeni soldaţii români şi-au făcut datoria şi au făcut cinste şi glorie ţarei lor, i-au dat neatîrnarea, rangul de regat şi au pus pe fruntea aceluia pe care linguşitorii îl numeau marele căpitan, coroana de oţel şi de rege. Am crescut în această atmosferă patrioto-eroică, ne-am deprins cu vorbele frumoase şi răsunătoare şi cînd ne-am deşteptat la viaţa publică, am constatat cu durere că totul era spoială, minciună şi că din toate, un singur lucru a rămas: eroizmul soldaţilor noştri. Ei s’au bătut ca leii, au făcut din corpul lor punte ca să treacă batalioanele spre izbindă, cei mai buni şi mai viteji din copiii ţărei s’au stins dîndu-şi viaţa pentru binele şi gloria patriei lor. Au murit zadarnic. Uitaţi-vă pe strade şi veţi vedea pe unii din eroii de eri cerşind, aruncaţi ochii asupra satelor noastre şi faţă de sărăcia în care trăeşte săteanul, faţă de asuprirea şi uitarea în care este lăsat, răspundeţi-ne dacă Patria s’a îngrijit de vitejii cari au făcut-o mare, puternică şi respectată, după cum se scrie în istoria învăţată la şcoală. Nu, nu, clasele stăpînitoare s’au arătat nerecunoscătoare faţă de popor, şi aceia cari s’au purtat ca eroii nu au de multe ori ce mînca, într’o ţară făcută liberă prin vitejia lor şi moartea fraţilor de suferinţă. Am scăpat de suzeranitatea turcească şi am intrat sub acea nemţească. Altă dată poruncile veneau de la Stambul. Azi ele sosesc de la Viena şi mai ales de la Berlin. Voi, eroi ai Romîniei, aţi ridicat sabia pentru cinstea ţărei şi azi, de cîte ori Romînia este insultată, nici cei de sus, nici măcar regele vostru, nu ridică mănuşa ce se aruncă ţărei sale. Independenţa stă scrisă pe hîrtie, de fapt robim împăratului Germaniei şi ascultăm de poruncile sale, mai supuşi decît altă dată la ordinele sultanului. Voi aţi murit strigînd: trăiască bonimia şi azi, după douăzeci de ani de la sacrificiul vostru, Romînia tînjeşte, rasa de piere, sărăcia şi-a făcut la noi cuibul şi un rege vitreg şi străin ţărei l-a supt sucul, s’a îmbogăţit cu averi uriaşe, iar ţara a lăsat-o pe mîinele acelora cari, împreună cu dînsul, se folosesc de toate bunătăţile vieţei. Zadarnică v’a fost moartea. O altă Griviţa şi o altă Plevnă este nevoie de luat. O vor lua copiii voştri această cetăţuie puternic întărită a claselor stăpîîjiîoare, a boieriei banului, care a înlocuit boieria neamului, puternică altă dată. Fapta voastră o prâznuiesc cei făţarnici, numele vostru îl cinstesc hoţii muncei ţărei romîneşti. Dacă aţi învia însă, voi cari aţi murit zadarnic pentru o libertate pe care n’o avem, aţi reîncepe lupta cu putere îndoită, lupta în potriva acelora cari au sărăcit ţara romîneascâ, au adus-o la sapă de lemn, l-au stors toate bogăţiile şi aţi împlînta steagul libertăţei pe reduta duşmană, întocmai cum acum douăzeci de ani îl făceaţi victorios să fîlfîie pe întăririle duşmanilor, ale Turcilor, cu cari azi s’au împrietenit stăpînitorii. Dormiţi în pace, eroi ai patriei. Românul nu piere. Cum am scăpat de robia padişahului, vom scăpa şi de robia de azi şi în ziua sfîntă a libertăţei vom prăznui și amintireavoastră odată cu a acelora cari vor muri pentru libertatea poporului român. Const. Miile Cipitanul Valter Ititeean (După albumul-panorama Eroii Indepidenţci Romíne (1877-1878), editura Iosef Iandrovits ot Comp. București). Căratanul Nicolae Valter Mărăcineannu s'a născut în anul 1842. Este fiul lui Nicolae și al noi Lusandra Mărăcineanu. A intrat in, serviciul militar la 1858 cu rangul de cadet sau cum se numea pe citând juncăr îs cavalerie. În urmă, odată cu obţinerea gradului de sublocotenent, a trecut în infanterie unde a înaintat pină la gradul de capitan, la SO Aug. a. c cu, ocazia asalturilor date redutelor de la Plevna, Valter comanda un batalion de mitie. Ca un bun comandant, el încuraja prin toate mijloacee pe soldații săi. i, îr» momentul cînd a înfipt pe redută steagul său, el a căzut lovit de mai multe gloanţe. Walter era foarte iubit de toţi cari îl cuunoşteau. Răniţii din batalonul său ziceau că mai bine mureau ei decît iubitul lor căpitan■ Asemenea şi ofiţeii din corpul său regretau, fără deosebire, moartea camaradului lor. Din cauza greutățeî transportului, corpul lacului căpitan a fost înmormîntat pe cîmpul de luptă. Municipalitatea din București, în amintirea memoriei lui Valter, a hotărit ca strada în care locuise, ii care dă în Știrbei- Vodă, să-i poarte pe viitor numele. ceastă concentrare nu se va putea face şi D. Stătescu se va duce iarăşi în ţările calde pentru a-şi îngriji de sănătate. Hep. Spre a protesta în potriva barbariilor a cărora victimă a fost Sergentul Iodsaou omorît de faimosul specific al medicului Nicoreanu, precum şi spre a înfiera cum se cuvine purtarea poliţaiului Cîmpeanu şi a acelora cari au pricinuit nenorocirea sărmanului Tudor Havid Emile LUMEA NOUĂ şi ADEVERUL, aft hotărît sâ convoace pg concetăţenii Capitalei într’o MAS&-E3 m u« pitbuga Cetăţenii Capitalei, cari în totd’a-bîia au ştiut să se manifest»19 pentru cauzele drepte şi m?l M tot-d'Iwma au fost sirevor dOAmM. Tasiad în număr cit mai mare. Intilnirea va avea loc azi DumiMeu Bl August în sala DACIA la orele 2 p. m. Vor lua cuvîntul între alţii D-nii Vasile G. Morţun, deputatul Roinîiîdal, Ioan Nădejde şi Const. Mille. Lupta pentru D. Sulten Lupta dintre amalianişti şi sturdzişti, pentru acapararea D-lui Eugeniu Stătescu, este aproape sfîrşită. Sturdziştii au pierdutorice speranţă că vor mai putea trage în partea lor pe D. Eug. Stătescu şi pentru moment încetează orice luptă. „Liberalul“ a intrat în aşa chichion, pretîndu-sa la manopera „Voinţei“, incit nu ştie cum să scape acum cu faţa curată. Declaraţiile Odăi Slăiescu Fruntaşii aurelianisti, indată ce a apărut faimoasă declaraţie din liberalul“, s’au dus la D. Eugeniu Stă .... „ Ieşen şi i-au cerut să declare catego- Lb&rtâţiior publice, îşi fie dacă aprobă alitudinea „Libera- fe®® ă£tă dată d**# lului.“ D. Stătescu era deja pus în cunoştinţă de cele publicate in „Liberalul“ şi chemase pe D.M. Ghimpă şi-î făcuse observaţii. Cînd au venit aurelianişti, D-sa a autorizat să declare că „Liberalul‘ nu e gazda D-sale şi că nu aprobă actualul guvern. Aşa se explică curajul pe care laii avut aurelianiştii, să someze „Liberalul“ ca să publice un singur cuvint de la D. Stătescu, prin care se aprobă atitudinea sa. Ae vrea B. Stătescu Dar dacă D. Stătescu nu aprobă guvernul actual, aceasta înseamnă o alt că s’a dat deja cu aurelianiştiî? Nu. D. Stătescu vrea să ia preşidenţia consiliului, adică conducerea partidului şi a ţărei, dar cu condiţie ca să se facă ca ca între toţi liberalii, şi ministerul prezidat de D-sa să fie marele minister al tuturor fruntaşilor. D. Stătescu vrea să aibă în ministerul D-sale şi pe D. Sturdza şi pe D. Aurelian. Actualul preşedinte al Senatului nu primeşte să fie şeful unui grup, oricare ar fi acel grup. El cere supunere deplină şi necondiţionată tuturor, pentru ca să fie marele şef al marelui partid. După toate probabilitățile însă, a- întrunirea d® azi Cetăţenii Capitalei azi vor face o operă de înalt democratism. Prin prezenţa lor în mare număr, la întrunirea de la „Dacia“, vor protesta împotriva tuturor neomeniilor aia asanată şi administraţie şi vor dovedi ţărei că ea se asociază cu presa dea stadii întru energica protestare ce am ficat, va fi o dovadă că am reprematul ce-animeatul public cînd am dat afarma îm potriva lui Nicoreanu-Spaciile şi a acelora cari au făcut din Tudor David un nenorocit care nu-şi poate agonisi hrana zilnică. E însă de datoria Capitalei şi a ţarei ca să nu se oprească aici. E vorba de a duce înainte campania începută a arunca veşnic lumină asupra neomeniilor cari se petrec în armată şi administraţie şi mai presus de toate să conlucreze la îndulcirea moravurilor. Ia această luptă, pe care iub' *1 întra- HIWME at KiMSMK prins-o, ţara trebuie să ne ajute prin susţinerea morală. Cînd autorităţile s’au înţeles ca să facă în jurul tutulor neomeniilor conspiraţia tăcere!, cînd toate anchetele sînt menite ca să acopere sălbătăciile, cînd opiniunea publică niciodată nu capătă satisfacţie, noi aducem cestiunea în judecata marelui public, judecătorul suprem al bandiţilor civili şi militari, înaltul judecător trebuie să-şi dea sentinţa şi să facă ceea ce justiţia ţărei propriu zisă nu poate face, ceea ce autorităţile cred că nu e bine să îndeplinească. Cum am zis alaltăieri, noi depunem cauza lui Godeanu şi a lui David Tudor în mîinile marelui public şi întrunirea de azi ne va da o strălucită dovadă că nu ne-am înşelat cînd ne-am făcut interpretul opinia nei şi indignărei publice Adeverul. George Şonţu După o fotografie pusă la dispoziţia noastră de familia ilustrului erou. Maiorul George Şonţu, fiu al răposatului căpitan Nicolae Şonţu, este născut la Focşani, în 14 octombrie 1842. După ce a terminat şcoala militară în 1861, a fost avansat la gradul de sub-locotenent. La 1864, Ianuarie 24, a fost înaintat la gradul de locotenent, la 2 octombrie 1864 căpitan, la 14 Iunie 1874 maior. La 1 Iulie 1876 maiorul Șonțu fu numit membru temporar al societății geografice române, conform art. 6 din statutele societății, acordindu-i-se diploma cu No. 128, distins ofiţer luă parte, ca comandant al unui batalion din al 10-lea regiment de dorobanţi, în războiul cu Turcii, şi la 30 August 1877 muri ca un brav, în fruntea batalioruluî său, în înfricoşătorul atac ce s’a dat redutei Griviţa. Deşi a fost rănit în două rînduri destul de grav, n’a voit să se retragă din luptă, cu toate insistențele bravilor săi camarazi, ci a stat de și-a făcut datoria pină cînd un obuz a venit de a retezat capul. CARNETUL SAPTAMINEI din ţară Şampania noastră în potriva lui ** Nicoreanu-Specific are un puternic răsunet. Am ajuns să facem ca medicilor militari să le fie ruşine că sunt colegi cu celebrul omorîtor al soldaţilor. Nu mai vezi pe strade uniforma de medici militari. Umblă cu toţii îmbrăcaţi civili, de frică ca mulţimea să nu-i arate cu degetul strijindu-le : — Uite un specific. Iprî a fost aniversarea luăreî Griviţei. Această amintire s’a prăzj nuit în chip cu totul palid. Eroii morţi pe cimpul pe luptă au fost uitaţi de guvernanţii de azi. — Ar fi un atac la adresa Turciei, se spovedea D. Sturdza unui personagiu politic, şi trebuie să ne abţinem de la asemenea manifestaţiun umilitoare pentru Măria sa sultanul. Ifa Sofia, o Romincă a avut aceiaşi soartă ca şi Ana Szimon : a ucis-o amantul ei, un ofiţer. In primul moment, D. Sturdza n’a voit să intervie pe cale diplomatică. Numai după ce a primit ordin de la Viena, s’a hotărît să facă aceasta. — Ce avem noi să ne amestecăm în daraverile bulgăreștii declara primul ministru. Te pomenești că și Bulgarii ne cer socoteală de asasinarea lui Godeanu şi de cazul lui Tudor David I Micoreanu, ne mai ştiind ce săfacă, ne-a trimis vorbă că o să ne znopească in bătaie. La riadul nostru şi noi îi păstrăm o surpriză, nu o specificăm care anume. Tbată lumea se întreabă, cum se ’ face că D. Eug. Stătescu ţine un loc aşa de important în partidul liberal, cînd D-sa nu lucrează da loc și n’a dovedit prin nimic că e un bărbat politic de mare valoare. Un filozof a dat următorul răspuns : — E lucru știut că atunci cînd o balanță este perfect echilibrată, e destul să pui un pai chiar, pentru ca ea să se plece într’o parte. Cele două grupări liberale, sturdzistă şi aurelianistă, sunt azi de o forţă perfect egală, deci chiar şi D. Stătescu, aruncîndu-se în unul din cele două grupuri, poate să plece balanţa spre acel grup. Din stornitaâ'fca.'fcet Reşedinţele republicei franceze, întoreîndu-se din Petersburg, a trimes persoanelor din anturajul ţarului diferite cadouri. Cele mai multe dintre ele, nişte ace de cravată, poartă ca efigie, două capete de femei. Una poartă cuşma rusească, alta căciula roşie frigiană. Se şi potriveşte. Mai bine însă credem că ar fi fost dacă femeia cu cuşma rusească era reprezentată cu lanţuri la mîînî, iar cea cu căciula frigiană, cu lanţurile rupte. Ar fi fost un tablou mai fidel adevărului. Meniţii sint foc şi pară, fiindcă " Meline a telegrafiat locuitorilor din Lorena ca să spere într'un viior mai bun. Cu toate acestea, transformarea armamentului artileriei ii împiedică să se avinte intr’un conflict ale căreia urmări nu sint de prevăzut. De aceia, ziarele oficioase ca Koalinische Zeitung, contrar ziarelor semi-oficioase, cari că un limbagiu foarte violent — scriu că primul, ministru a comis o mare grosolănie faţă cu Germania şi a dovedit o extraordinară lipsă de tact, dar că Germania poate să suporte liniştită injuriile lui Meline, deoareae ea e destul de puternică pentru a menţinea şi apăra roadele victoriilor de la 1870—71. Se poate foarte bine ca lucrurile să se complica şi atunci : s’a dus frumosul vis al păcel Nota vesela O prietenă către soţia, unui poet : „Oh... cum te invidiez, dragă Mario, că poţi să săruţi bărbatul tău pe aceeaşi frunte pe care-l sărută şi muzau. * — Aveţi un frate, nu e aşa ?” — Da, Domnul meu. — Unul singur? — Da, numai unul. Dar de ce mantrabaţi ? — Ciudat, făceam maieri aceeaşi întrebare surorii D-tale şi dînsa îmi spunea că are doi fraţi.