Adevěrul, septembrie 1897 (Anul 10, nr. 2930-2957)

1897-09-19 / nr. 2946

ANUL X No. 2946 Abonamente încep la 1 şi 15 ale fie­cărei luni şi se plătesc înainte. Un an in tară 30 leî, in străinătate 50 lei Şase luni 15 „ „ „ 25 » Trei luni 8 „ „ .. 13 » Numărul 10 banî In străinătate 15 bani R e d a c ţ i a PASAGIUL BĂNCEÎ NAŢIONALE (TELEFOM No. 25). Şase pagini la fie­care ediţie fâriLifia, tie seara Să te ferești Române de cuiț strein în casă VINERI 19 SEPTEMBRE 3­89' Anuneiupî 8« primesc direct la Administrația ziarului Linia pagina Vl-a .... leî 0.50 bani ” •• IV'ft................ Ii» un mare număr de linii se fac reducții din tarif ' Numărul 10 ban! V. Alexandri. Un număr vechi a 20 ban! Director politic : ALEX V. BELDIMANU A­d­­m­inistraţia ’• Reîntoarcerea trădătorului In momentul cînd se vor cet aceste rînduri, Carol unguritul regele vînzător al neamului ro­­minesc, va fi deja întors pe pă­­mîntul ţarei sale. II vor primi miniştrii săi slugarnici şi mişel, îl va eşi înainte lumea oficială. Nici o voce de Roman, nici o inimă cinstită, nici un glas din ţară, nu va spune «bine ai ve­nit» aceluia care se întoarce încărcat de mulţumirile şi recu­noştinţa poporului unguresc, dar aducînd în geamantanul său ru­şinea şi umilirea patriei. De azi între rege şi ţară nu mai este nici o legătură. Carol I-iu a făcut să se umple paha­rul amărăciune!, ne-a împins pînă la marginea prăpăstiei care exista între el şi Romînia. Pînă acum, fără a exista un curent serios dinastic în ţară, exista un fel de respect pentru înţelepciunea regelui. Se spunea de unii că în adevăr el a călcat legile, a sfă­­rîmat Constituţia, a nimicit în­treaga viaţă politică, a distrus ori şi ce veleitate de indepen­denţă şi a nimicit caracterele. Totuşi aceştia aveau încre­dere în cuminţenia suveranu­lui şi î l considerau ca un ti­ran, dar un tiran bun. Aceia cari aveau această părere favo­rabili erau fireşte foarte puţini, dar exista. Azi faptul nepatri­otic al regelui l’a înstrăinat şi lor. Dovada s’a făcut că dînsul nu e pe pămîntul romînesc, de cît un agent al politicei germane şi că, în interesul acestei politice, a sacrificat pe cele trei milioane de Romîni şi demnitatea ţarei. In adevăr, ce însemnătate po­litică are vizita de la Pesta ? întreita alianţă avea nevoie ca în statele Austro-Ungariei să fie linişte, fie şi o linişte de natura aceleia pe care o adusese Mura­­wieff la Varşovia. Pentru aceasta era de nevoie ca mişcarea naţi­onală a Romînilor să fie distrusă de fapt şi în acelaş timp, prin o manifestaţiune în favoarea rega­tului unguresc, să se recunoască de drept, că România a abando­nat ori şi ce veleitate de a a­­juta cauza politică a fraţilor de peste munţi. Pentru aceasta tre­buia să se găsească un rege prea puţin patriot, prea puţin vrednic, care să se preteze la a­­ceastă înjosire a ţarei, la acea­stă trădare a unei cauze atît de sfinte pentru noi Romînii. Regele Carol a primit să fie această unealtă, să sancţioneze cele zise de Wilhelm al doilea şi să cîştige pentru întreita ali­anţă prietenia Ungurilor, în da­una celor trei milioane de Ro­mân!. Şi că aşa este, că n'a fost o simplă vizită de politeţă, cum ni se şopteşte la urechie de pa­­latiştî, este faptul că vizita s’a făcut la Pesta. De ce nu s’a ales Viena, de ce nu s’a ales Ischl? Răspunsul e uşor de dat era nevoie tocmai de a se manifesta în potriva cestiunei naţionale. Ori şi ce Romín însă se în­treabă: Regele Carol trebuind sa aleagă intre interesele politice ger­mane şi între acelea ale Romî­nilor de peste munţi, şi pronun-\ (induse în potriva demnităţei ţă-­ rei şi a cauzei naţionale, nu trebuie­ el vestejit, nu trebuie el ţintuit la stîlpul infamiei şi al oprobiu­lui public? Şi aici răspunsul e uşor de dat: regele a căpătat dragostea Ungu­rilor, a Germanilor şi a Austria­­cilor. A pierdut pentru tot­d'a­­una însă ultima scîntee de iubire şi de respect care mai exista în inimile cîtor­va naivi de la noi De acum înainte lupta trebuie de dat cu mai multă înverşu­nare şi mai pe faţă, pentru rea­ducerea ţărei la constituţionalizm şi pentru reluarea din mîinile regelui a tuturor puterilor, pe cari le-a uzurpat, şi a conduce­rea ţărei pe care nu ştie să o facă de­cît în dauna ei materială şi morală. Reîntoarcerea dar a trădăto­rului nu poate de­cît să pro­voace jalea şi dispreţul ţarei romîneşti. Const. Miile PASAGIUL BĂNCEI NAȚIONALE (TELEFONU N6. 25)* REÎNTOARCEREA trădătorului Pi­etaria din Gara Centrală de la Buda-Pesta SATIRA POLITICA Cine’i Pavlovski ÎI! Agenţia Maghiară, de sub direcţia pre­­tinsului cetăţean Skupiewski, ne tele­­grafiază că la banchetul dat în Pesta... Rovină, de către asociaţia Hirlapurilor unse cu osînză, un ziarist din Bucureşti anume Pavlovsky (?), a băut pentru presa maghiară. Faţă cu această ştire, o mare emo­­ţiune a cuprins pe toţi rîndaşii din Ca­pitală şi fie-care se întreabă: „Cine e Pavlovsky ?“ Pe trotuare, la Capşa, la Pake pe piaţa Teatrului, la tunelul lui Mihăiţă lăncieru, pretutindeni cetăţenii se abor­dează emoţionaţi şi toţi se întreabă: „Cine * Pavlovsky !* De la munte pîn’îa mare, întreaga su­flare romînească întreabă și întreabă za­darnic : „Cine e Pavlovsky ** Pavlovsky! strigă țara întreabă : Pav­lovsky ! răspunde ecoul nedumirit, dar Pavlovsky rămîna un mare necunoscut' mai necunoscut de­cît mobilul perpetuă, mai necunoscut de­cît un colectivist de treabă, mai necunoscut de­cît polul nordic. Şi cu toate acestea, Pavlovsky a fost la Pesta, Pavlovsky a mîncat papri­caşul keşkemetului, Pavlovsky şi-a um­plut pipota cu slan­i, şi tot Pavlovsky a rostit un toast în numele presei române­­ încă odată . Cine e Pavlovsky ? Vas N.B. In ultimul moment primim din partea d-lui Cazavilan înştiințarea că oferă un premiu­ de 200 lei, plus o cu­tie cu sardele, plus un volum din ma­rele roman Dramele întunecoase ale Sibe­riei, aceluia care va găsi pe Pavlovsky și î l va aduce la „velodromul român", la marile cursa ce vor avea loc Duminica viitoare. Cine e Pavlovsky ? Vax Manifestaţia Se spune— dar încă nu credem— că guvernul ar fi luat hotărirea să facă o splendidă recepţiane regelui la întoarcere. încă odată, nu credem ca guver­nul să facă şi această nebunie, dar dacă Miliţă Sturdza, în nemărginita sa aberaţiune, ar face şi nerozia aceasta, atunci total, dar absolut totul, ar fi permis acelora cari mai simt româ­­neşte. Atunci, oamenii cei mai pacinici vor fi autorizaţi să scoboare în stradă şi să fiuere atît manifestaţia cît şi pe acela căruia se adresează; atunci in­dignarea publică şi patriotică va tre­bui să se manifesteze cu toată energia. A sărbători pe regele fiind­că a u­­milit pe Romini în capitala maghiară, a sărbători pe rege pentru marea is­pravă că a nesocotit sentimentul pu­blic al ţărei, aceasta însemnează cul­mea neruşinărei şi a cinizmului Regele să se întoarcă in Capitală, dar să se întoarcă, tiptil, pe furiş , regele să se mulţumească cu compli­mentele miniştrilor şi lacheilor săi, cu încovoelile mişeilor cari îl încu­­rajază şi îl aprobă, dar mai mult să nu pretindă. Este un sentiment patriotic in ţara aceasta care nu trebuie ofensat prea mult. Cei interesaţi sâ’şi deschidă ochii. Drag­oț. Guvernul se duce Situaţia guvernului Sturdza a deve­nit impasibilă. Vizita pe care o face re­gele Carol la Pesta,­­ a luat şi spriji­nul mai multor sturdzişti fruntaşi. Conducătorii partidului liberal înţeleg că vizita la Pesta dă o teribilă lovitură chestiunei naţionale şi deci partidul li­beral s’a acoperit de o pată pe care nu o va putea şterge nici­odată. Acum cei mai mulţi vor să se lepede de solidaritatea cu D. Sturdza şi să-l sacrifice pe acesta pentru a sal­va par­tidul. Declaraţie importanţi Doi fruntaşi sturdzişti spuneau era vorbind despre vizita de la Pesta : — Asta nu merge. D. Sturza a făcut o greşeală ce nu i se poate ierta. Gu­vernul era dator, dacă nu putea să evite vizita la Pesta, cel puţin să fi luat măsuri ca barem presa oficioasă maghiară să nu dea acestei vizite o interpelare ostilă Romînilor din Un­­g­aria. Comitetul partidului Unii fruntaşi liberali sunt de părere că trebuie să se convoace comitetul di­riginte al partidului pentru ca acesta să decapiteze pe d. Sturdza ca şef al partidului. Cei mai mulţi însă spun că nu ar trebui să se ia măsuri prea pe faţă în contra d lui Sturdza acum, căci acesta măsuri ar lovi indirect în rege şi deci ar putea să’l hotărască pe rege să în­lăture întreg partidul liberal de la pu­tere. In cercurila palatiste In cercurile palatiste d. Dim. Stur­dza este taxat de cel mai incapabil om politic. Toţi îî impută că e absolut lipsit de tact şi că n’a ştiut nici să pregătească ţara ca să primească vi­zita de la Pesta, nici să ia măsuri ca oficioşii maghiari să nu comită inde­­licateţa şi nedibăcia de a vorbi de moartea chestiei naţionale, în timpul şedereî regelui la Pesta. Lumea politică se plinge de aseme­nea şi în contra reprezentanţilor noştri de la Berlin şi Viena. Toţi acuză pe d. Sturdza că a dat posturile cele mai importante unor oameni cari nu ştiu să apere intere­sele ţărei. Concluzia Concluzia este că d. Sturdza a lucrat atît de stîngaeiftîa cît odată cu revolta pe car® a stîrnit'o printre Romîni ati­tudinea sa în chestia naţională, şi-a în­străinat şi partidul şi palatul. Guvernul d-lui Sturdza e condamnat şi e probabil că săptămîna viitoare vom fi în plină criză ministerială. Rep. in Tripla alianţă O telegramă a trimisului nostru special la Pesta, pe care o publicăm mai la vale înregistrează următoarea versiune care cir­­culă în cercurile politice maghiare : La toasturile de la prinsul de gală, îm­păratul Frantz-Ioseph va comunica oficial intrarea României in tri­pla alianţă. In momentul când scrim aceste rînduri, nu cunoaştem încă textul toasturilor de la Pe­sta. Ca chestiune de principiu, politica de pa­ce şi de grupare a statelor civilizate pentru eventuale lovituri ale ţarismului e singura pol­tică posibilă pentru Romînia. Asupra acest­­ punct principial, de prisos să insis­­tăm aci. Ceea ce e primejdios însă, este cam de a­­semen­ea declar­aţiuni să se facă în faţa nu­mai a regelui­­farol, rege iresponsabil, du­pă constituţia ţărei. Asemen­ea declaraţie nu poate avea nici o valoare politică. Unde e ministrul de externe, ministrul responsabil al ţărei, unde e el în momentul unor astfel de declaraţiunî ? De la cine vom cere noi desluşiri asupra condiţiilor de­ intrare în tripla alianţă ? De unde vom şti noi ce parte au­ aspiraţiile noastre r­aţionale într’un asemenea tractat? Politicianii noştri se joacă cu viitorul ţărei, au­ abandonat totul în mîinile „rege­lui iresponsabil“ şi creează ţărei o situa­­ţiune din cele mai tulbure. Va fi prima chstiune care va trebui să se puie la deschiderea parlamentului, ches­tiunea de a se şti, dacă şi in ce con­diţii a intrat Romînia în alianța celor trei puteri centrale. Silex. SUS CERUL PATRIEI Glorii apuse In tovărăşia unor prieteni — confi­denţi discreţi ai nopţilor de toamnă — m'am rătăcit serile trecute în una din grădinile populare ale Bucureşt­ilui şi împreună am gustat sfirşitul unei co­medii, al cărei nume redeşteaptă o în­treagă­ epocă de fericită memorie, epoca risuluî sgomotos, rîsul fără motiv şi a plînsului cu lacrimi abundente şi sus­pine uşurătoare. Se juca Vlăduţu mamei cu... Burienescu în rolul titular, cu alţi contemporanî al lui în cele­l’alte roluri: — Nu vreau, nu vreau­! A rămas mama fată mare, etc., etc. ...Te sileşti să rizi, dar de-abia un surîs de milă îţi flutură pe buze — şi în el încă, e atîta critică severă, atita amestec de silă şi ironie, de analiză şi sentinţe : s’ar părea că vrei să-l umi­leşti grozav pe bietul comedian, făcîn­­du-l să priceapă cit de inferioară o ca­litate a artei în care se produce... Aşa­dar să nu mai poată bătrînul ac­tor mişca inima ta — el, gloria de odi­nioară, care a făcut să rîdă şi să plîngâ atitea generaţi­uni ?!. * Bătrînule ktri­m — pribeag cu perii zăpadă! — în zadar îţi spoeşti tu faţa, îţi roşeşti nasul şi umbreşti orbitele o­­chilor cu mari sprâncene vinete; în za­dar gestul grotesc, in zadar tonul ba­­roc — tu nu ne poţi înveseli! Şi să ţi-o spun eu, un tînăr de eri­­alaltăieri — ţie, bătrîn neîntrecut în meşteşugul de a face lumea să rîdă, să pllngă ?! Să rănesc ast­fel amorul tatii propriu­ de „artist"? Rldeau pînă sughiţaţi părinţii şi bu­nicii noştri, muiaui prostiri în lacrimi mamele şi bunicele noastre, de cîte ori voiai tu să le dovedeşti ce poate „un artist romi Şi azi, moşneag cu trupul tremurînd e gloriosul „artist român" de odinioară. Marele său talent, admirat şi răsplătit de o lume, nu se mai poate ilustra de­cît pe scena în trei seînduri a grădinei unui birt retras, în care intrarea e gra­tuită, şi consumaţia sporită cu cinci parale! Dar cel puţin dacă nu te-ar umili ti­nerii de azi, dacă nu te-ar sfida, spu­­nîndu-ţi că nu-i poţi face să rîdă, să plîngă ! Asta te doare, te sîngerează, pribea­gul« istrion !...* Eşti tot tu, de altă­dată. Iţi tremură trupul şi capul e alb — dar stăpîn te simţi încă pe meşteşugul tău­ şi de ar fi boerii tăi de odinioară, i-ar face şi a­cum să rîdă cu lacrimi. Dar alta e vremea şi alta e viaţa de azi : s’au­ stins sufletele sănătoase şi o­­dihnite de odinioară, s'a stins traiul tihnit — azi ca eri, u Ţine ca azi — şi au­ venit peste ţara romînească grijile, zile ce nu mai seamănă una cu alta, nopţi plînse cu lacrimi de foc, trudă şi silă pretutindeni, nicăieri amoruri ve­sele , nu mai putem rîde de cît eu ve­nin, nu mai putem plinge de­cît, cu ciudă — şi nenorocirea e adîncă în noi,­­ în singe. Mari artişti sînt azi numai acei ce pot răscoli şi chinui această adîncă a noastră nenorocire. Pe voi, istrionî moşnegi cu glumele, voastre naiva şi senine, cu dramele voastre duioase — vă plîng, sărmane glorii apuse­­ , Esîs, Si, Fegws*® ­ Şovinismul maghiar Şovinismul maghiar pe lîngă multe rele la cari a dat naştere, a făcut însă şi un mare bine poporului unguresc. El l-a îndreptat toată activitatea în­spre opera de înălţare a ţărei pe ca­lea artistică. Graţie şovinismului lor, Ungurii se pot lăuda cu galerii de pic­tură ungurească, cu palate în cari arta şi- a imprimat pecetia ei înălţătoare, cu o capitală pe care cu drept cuvînt o admiră toţi aceia cari o văd. _ In această parte, pe acest teren ar fi bine să începem şi noi a fi şoviniştî. Acum la noi, nimeni din aceia cari sînt în capul instituţiilor culturale nu şi a dat osteneala ca să protejeze arta romînească. Cînd a fost să se restaureze monu­mentele noastre istorice, s'au înlăturat artiştii român şi s'a făcut apel la un străin, care, în Ioc de restaurări, a fă­cut construcţii noui. Cînd a fost vorba să se facă un ta­blou­ care să înfăţişeze vizita împăratu­lui Frantz Iosef la Bucureşti, s'a făcut apel tot la un pictor străin. Ungurii nu procedează astfel şi bine fac. De­sigur că nu apar de la­ îce­­put artiştii de mare talent, dar, fără o încurajare dată artelor şi artiştilor, sunt foarte puţini aceia cari se îndrumează în spre aceste ocupaţiunî. Şi chiar a­­ceîa cari fac pictură’ şi piese de tea­tru, foarte curînd se conving că trebuie să’şi îndrepteze activitatea în alte di­recţii. Lucrările mari cer timp şi cheltuială, ele nu se pot face de oameni săraci şi mai toţi artiştii sînt lipsiţi de mijloace. Ungurii au înţeles aceasta şi de a­­ceia ei, de mult, au­ înfiinţat ateliere de pictură, pe cari le au pus la dispoziţia pictorilor. Mai mult, guvernul le-a pro­curat materialul necesar pentru lucru şi le-a dat şi o subvenţiune anuală echi­valentă ,cu strictul necesar pentru trai. Rezultatul acestor măsuri a fost ui­mitor. Ungaria se poate prezintă asi peste tot cu pînzele artiștilor săi. La noi pictorii nu numai că n’au pri­mit ajutoarele de cari s'au bucurat Un­gurii,—s’au dat numai burse pentru străi­nătate, burse cari foarte rar dau im rezultat bun—dar n'au primit nici mă­car însărcinarea de a face lucrări im­portante. Şi ca să se convingă ori­cine că nu talentele lipsesc, dau următoarele fapte. Toţi pictorii noştri mai cunoscuţi au debutat cu lucrări mănuşi nu lipsite da valoare. Mai toate aceste lucrări afi fost însă făcute în străinătate. întorşi 6 în ţară, toţi, fără excepţie, s’au dedat nu­­­mai la un fA de pictură comercială : portretistică, peisagiuri, mici scene de interior, flori, fructe. Nici un tablou serios nu s’a lucrat în ţară. De ce ? Pentru că pictorii n'au ateliere şi nici bani ca să se poată con­sacra luni şi ani la desăvîrşirea unei opere. Nici bună voinţă, nici talentul nu le au lipsit. Dovadă sînt schiţele pe care ei le-au expus la diferite expoziţii. Schiţa „R­voluţia lui Horia“, de talen­tatul pictor Popovici, stă şi azi în una din sălile Ateneului. Schiţele „Isus la Golgota“ şi „Gvidin la Tolhis“, ale har­nicului şi talentatului N. Vermont, au r­rns tot în stare de schiţe. • La Ateneu s-a făcut „o scară monu­­mentală“, care nu are nici un scop ei an a înălţat cu nimic arta noastră, dar locul pentru frescă poartă încă pe el numai inscripţia: „Loc rezervat pentru marea frescă...“ etc.• Dar a o altă artă pentru care statul face cheltueli: Teatrul. Cum stăm cu aceasta? De cîte ori n'am vorbit de teatru! Şi unde am ajuns ? Sînt privit de conducătorii Teatrului ca un duşman personal. Şi în loc să fi reuşit, cu campania pe care o fac de zece ani, ca să fac să se joace la Teatru piesele scriitorilor romîni, n'am obţinut da cît prigonire şi pentru piesele mele. Cei cari conduc Teatrul, ca şi cei cari conduc bolele-arta, nu vor să audă de arta romînească şi dacă îndrăzneşti să­­ combaţi pentru protecţia pe care o acordă tuturor incapabililor traducă­tori, te duşmănesc pînă într'atît şi cu a­­tîta dispreţ pentru opinia publică, în­cît, alungîndu-ţi piesele tale, urcă pe scena Teatrului Naţional pînă şi tradu­cerile cartierilor de anunţări. Ei, la Unguri nu s’ar permite aşa ceva. Ungurii ar face să sară pe fe­restre şi protectorii şi protejaţii cari îşi bat joc de scrierile originale. Şi bine fac Ungurii. S'a dus regele în Pesta şi la repre­zentaţia de gală a auzit muzică ungu­rească, a văzut dramă ungurească. La noi şi cînd a venit perechea princiară în ţară, li s’a dat o piesă englezească. * Care este rezultat acestor două direcţii ? Toată IitSfta l’a putut vedea, împăratul Germanîei, vorbind la ban­chetul da la Pesta, a făcut om­agili ^ mișc&reî artistice din capitala ma­ghiară.

Next