Adevěrul, octombrie 1897 (Anul 10, nr. 2958-2987)
1897-10-01 / nr. 2958
ANUL X No. 2958 Abonamente Incep la 1 si 15 ala fla-cărei luni si sa pl&tesc înainta. Un an In tară 30 lei in străinătate 50 leî Şase luni 15 „ „ . Trei luni 13 Numărul 10 bani In străinătate 15 ban! Re d a c t i a PASAGIUL BANCEI NAŢIONALE (TELEFON No. 25) Editia ele- seara Sa t® ferești Komine de cuiii strein în casă V. Alexandri. Anuneiurî Ba primesc direct la Administraţia ziarului Innia pagina Vl-a . .. . leî 0.50 bani X La un mare număr de linii se fac reducții din tarif « Numărul 10 banî ' * ^ *m' *Vu. ^ ^ Un număr vecfciu 20 bani £, ---------------* 4M* AdministraţiaPIUL BANCEÎ NAȚIONALE (TELEFON no. 25). , PASAGIUL GUVERNUL ŞI AURELIANIȘTII Şase pagini la fiecare ediţie WTi—nnwtt will Bli— hihiiii i» i ifîgiiiiaiai Dezorientarea noastră încă o dovadă că alianţele noastre sînt în contradicţie flagrantă atît cu sentimentul public din Romînia cît şi cu sentimentul aliaţilor faţă de noi. Regatul român este aliatul Germaniei şi al Austro-Ungariei şi cu toate acestea întreaga opiniune oficială, presa, reprezentanţii naţiunilor acelea se manifestă sistematic în contra noastră. La toate congresele interparlamentare şi la toate congresele pentru pace, de cîte ori Romînii au adus în dezbateri chestia noastră naţională, de atîtea ori Germanii şi Austriaeil s’au pronunţat în potrivă ne, pe cînd Francezii, alături de Italieni, neau susţinut. De cînd s’a deschis marele proces al cestiuneî naţionale, invariabil presa aliaţilor (?) a fost de partea Ungurilor, pe cînd presa duşmanilor(?), presa franceză, a fost pentru noi. Mai ales acuma, în urma vizitei împâratului Wilhelm la Buda-Pesta, presa Germaniei, ca şi presa Austriei, ia poziţiune definitivă şi hotărîtă pentru Unguri şi contra Romînilor. Berliner Tagblatt, Nationa Zeitung, Koelnische Zeitung, Nord Algemeine Zeitung, Tremdenblat, Neue Freie Presse, etc. etc., toate gazetele mari şi autorizate ale germanizmului cad asupra noastră şi declară în unanimitate că Ungurii nu vor ceda şi nu trebue să cedeze pretenţiunilor romîneşti, iar National Zeitung din Berlin, unul din organele semi-oficioase, declară categoric : «Oricît ar ţipa Romînii din Bucureşti, forţa monarchiei austro-ungare rămîne tot la Buda-Pesta, aşa cum a hotărît împăratul Wilhelm; deci din Buda-Pesta se va impune Romîniei politica pe care trebue s’o urmeze în cadrul alianţei întreite.» Iar dacă se ridică în vre-o presă glasuri simpatice pentru noi, acele glasuri răsună numai în presa franceză şi în presa italianâ. Din ce în ce se luminează mai mult poziţiunea falsă pe care o avem lîngâ tripla alianţă. Poziţiunea noastră nu este garantată cu nimic, interesele noastre nu sînt apărate prin nimic. Faţă cu Germania noi nu sîntem decît o cîmpie de exploatat ; împrumuturile noastre le facem la Berlin, comandele pentru armată, pentru drumurile de fier, pentru marină, le facem în Germania; convenţia comercială cu Germania ne transformă într’un debuşeu sigur pentru industria germană, iar grînele noastre nu găsesc în porturile acelei ţări de cît o primire foarte rece. Faţă cu Austro-Ungaria e tot aşa, dacă nu şi mai rău. Atît de mari sînt rivalităţile noastre cu această monarchie, încit dînsa este singurul stat cu care nu putem încheia o convenţiune comercială pe baze sincere. Cu Ungaria antagonizmul este declarat, graniţele Ungariei sîm închise permanent pentru vitele* şi pentru grînele noastre, în sfîrşit nu este un singur punct de apropiere între noi şi alia- I 'ul (?) nostru. Incă odată întrebăm : ce însemnează această politică de aberaţiune şi cîtâ vreme o s’o urmăm cu slugărnicie ? Sîntem aliaţii Germanilor şi Austro-Ungarilor, însă în toate împrejurările şi faţă de toate revendicările noastre, Germanii şi Austriacii ne sunt duşmani. Suntem aliaţii Germanilor, Austriacilor şi Ungurilor, dar pe terenul economic Germania ne exploatează fără milă şi fără să avantajeze grînele noastre, cu Austria nu putem avea relaţiuni convenţionale, iar Ungaria—singura ţară din lume—ne-a închis pentru totd’auna graniţele şi ne sugrumă economiceşte. Sîntem aliaţii Germanilor, Austriacilor şi Ungurilor, însă pe terenul naţional Ungurii s’au declarat duşmanii noştri de moarte, împăraţii Germaniei şi Austriei susţin, laudă şi încurajează pe Unguri, iar presa de a Viena şi de la Berlin înalţă a ceruri naţiunea maghiară şi o proclamă «conducătoarea ponticei orientale.» Din potrivă, sîntem duşmanii Franţei şi Rusiei, dar nici cu Franţa, nici cu Rusia n’avem conflicte economice. Nici Franţa, nici Rusia nu ne exploatează, cu amîndouâ aceste ţări avem convenţiuni comerciale, graniţele despre Rusia nu ne sînt închise, în toate împrejurările cele mai grele tot în Franţa întîlnim simpatiile cele calde şi tot generosul Paris ridică glasul pentru noi. Şi cu toate acestea noi sîntem aliaţii Germaniei, Austriei ?i Ungariei , iar cu Franţa — vechea noastră prietenă—sîntem in duşmănie. De ce această politică contra judecăţei şi contra nature! ? De ce ?... Fiindcă aşa vrea cel de sus. Const. C. B&calb&salivă And vor dura aceste numiri şi permutări în corpul diplomatic fără ca parlamentul şi opinia publică să fie lămurită asupra capului în care interesele ţarei sunt reprezentate în străinătate ?... E locul aci să menţionăm şi următorul lucru: legea pentru numirile în corpul diplomatic impune ca primă datorie ambasadorilor şi consulilor să redizeze rapoarte anuale asupra continuelor progrese economice ale ţărilor în cari sínt trimişi şi mai ales asupra relaţiilor economice dintre acele ţări şi Romînia. Cîţi din reprezentanţii noştri în străinătate îşi fac în conştiinţa această datorie. Cari sínt foloasele ce s’au tras pînă acum din aceste lucrări pentru progresul economic al ţari? Am văzut’o chiar acum în urmă: s’a inaugurat linia navală Brăila-Ilotterdam Şi s’au cauzat pierderi însemnate, indispunîndu-se pieţele Belgiei şi Angliei! Regele a monopolizat politica externă, soi! nu se îngăduie însă ca şi ministerul de externe să aibă monopolul clandestin a tot ce priveşte interesele noastră economice şi cu mitrale în străinătate. Sila». ^'actoau^tT" Iată portretul archiducelui Franz-Ferdinand, moştenitorul presumpliv al tronului austro-ungar, despre care s'a vorbit atâ de mult în timpul din urmă. Un individ, anume Behrendt, fost lucrător în uzina lui Krupp din Essen, avu ingeniozitatea de a se da drept archiducele Franz-Ferdinand și reuşi să ademenească în acest chip o fată inocentă, anume Maria Hussmann. Toată presa europeană a vorbit despre această îndrăzneaţă aventură. Tot în numărul de faţă cetitorii vor găsi şi portretul lui Behrendt, împreună cu amănuntele complecte ale aventurei sus pomenite. Inat. SATIRA POLITICA Alegerea baroului Nenea Tache Gian, dind demisia din postul neretribuit de la decanat, în locul sau a fost ales d. Danieleanu, avocatul cel mai cu bon-mourt, cu gimnastică şi cu salto-mortale. In locul unui decan vivant, a devenit acuma unul care o să bage în draci şi mgistratura, şi avocatura, şi pe samsari, şi pe aprozi, şi pe clienţi şi pe toată lumea. De acuma să mai poftească d-nii procurori să ia per.... sufem pe advocaţi dacă voesc să meargă val-vîrtej sub suflarea de Eroule a inimosului decan. De acuma numai vor începe frumoasele zile de la Aranjuez pentru advocații romîni, căci d. Danieleanu, celebrul romanist, a ocupat, in sfîrșit, scaunul decanatului. Cam tírziu, nu e vorba, dar... mai bine tírziu decît de loc. Vax. Corpul diplomatic al României Ar fi timpul ca şi parlamentul şi opinia publică din ţară să înceapă a se ocupa mai de-aproape de corpul diplomatic al Romîniei, care consumă sume aşa respectabile din budgetul ministerului de externe. Ori de cîte ori, pînă azi, a venit în discuţiune publică vre-un diplomat român — apoi n’a fost de cît pentru ca lumea să afle .At favoritism domneşte în numirea acestor distinşi purtători de fracuri şi cum ştiu ei să se poarte la mesele şi balurile curţilor pe lingă cari sunt trimişi. In ce anume consistă activitatea permanentă a acestor domni— ţara, care-i plăteşte, nu află niciodată Ce priveşte momentele delicate, actele însemnate ce se ivesc din cînd în And, pe lingă vre-o curte sau un guvern străin şi în cari Romînia are de spus vre-un cuvînt hotărttor— acele mai tot-d’auna se tranşează direct de ministerul de externe, săii vedem şi spectacolul acesta ridicol al nor trimişi supra-speciali de la Bucureşti ! Nu ■vetre ori vedem însă şi tristul spectacol penezi ţară că tocmai in momente decisive — cum sínt azi la Constantinopol pentru soarta Romînilor din Macedonia, — ambasadorii sínt rechemaţi. Guvernul şi aureliaist . Sínt cîteva zile de cînd am spus că aureliamaţii au întrerupt din nou convorbirile cu guvernul. Şi aceasta din cauză că sínt convinşi ce că acum nu mai e posibil d. Sturdza la guvern. S’a purtat ast-fel d. Sturdza în chestia naţională în cît s’a compromis cu totul în faţa ţărei. Aurelianiştii nu vor să se compromită şi el dînd mîna d-lui Sturdza. Şi iarăşi s'au întors la un minister Stătescu. O declaraţie Drapelul apărut erî a şi publicat următoarea declaraţie: „Din nou se răspîndesc de unele ziare diferite ştiri privitoare la nişte pretinse tratative ce ar exista între membrii guvernului şi între cei grupaţi în jurul „Drapelului“. „Aşa de pildă „Epoca“ de Sîmbătă spune că mai mulţi din actualii miniştri vor eşi din guvern, cu voe sau fără voe, pentru a face foc mai multor amici d'ai noştri. „Ca să nu fie nimeni indus în eroare, declarăm din nou că n’a existat şi nu există nici un fel de tratative între guvern şi între gruparea de la „Drapelul“, că n’a fost şi nici nu pate fi vorba ca vre-unul din această grupare să umple gonul ce ar rezulta în căzu ivirea vre-uneî crize ministeriale, şi că vom urma fără şovăire linia de conduită ce s’a fixat de la primele numere ale „Drapelului“. Această declaraţie este încă o dovadă că aurelianiştii vor să decline, on ce solidaritte cu guvernul Sturdza în chestia naţională. Majorităţile la curînd vor fi convocate majorităţile ca să-şi spue cuvîntul lor. D. Dim. Sturdza vrea să ştie lămurit dacă are concursul majorităţilor sau nu. Şi dacă nu, va cere regelui dizolvarea Camenilor. Aurelianiştii speră că regele nu va acorda dizolvarea d-lui Sturdza. Da aceea aurelianiştii lucrează acum asupra deputaţilor şi senatorilor. Aurelianiştii critică cu asprime pe d. Dim. Sturdza şi îl arată ca un om cu desăvîrşire incapabil să conducă un partid. Astfel ei caută să pregătească un curent antisturdzist pentru ziua în care vor fi convocate majorităţile parlamentare ca să-şi spuie cuvîntul lor. Din cercurile palatiste A observat, desigur, toată lumea că pînă la întoarcerea regeim în țară a fost un fel de armistiţiu între dil ■ritele tabere politice. Nimeni nu ştia cum priveşte regele situaţia şi teci ce atitudine să ia. S’a aşteptat cu mare nerăbdare întoarcerea în Capitală a persoanelor din anturagiul regelui prin can acesta îşi comunică de obicei părerile. D-nii Kalendern, G. Filipescu, general Vlădescu, etc. au fost asaltaţi în zilele din urmă, pentru ca să se poată afla de la domniile lor, ce zice regele despre vizita la Pesta, despre atitudinea guvernului şi despre atitudinea partidelor politice şi a presei noastre. Aurelianiştii cred azi că regele e nemulţumit de d. Sturdza, dar că voeşte să ţie partidul liberal la putere. Conservatorii cred că regele e sătul de toţi liberalii. Se înţelege, regele vorbeşte totdeauna farm c® să explice clar care ii e părerea şi prin urmare fiecare dintre cei cari îl ascultă ii atribue un gind conform cu preferinţele sale. Dar in sfîrşit, cu întoarcerea regelui mn tssii, limbile s’au dezlegat şi d. Sturdza a fost din nou condamnat la moarte. D. Sturdza va muri!. Rep. Ia i hulit un al treilea : a izbutit d. advocat Danieleanu. Deşi succesul d-lui Danieleanu apare atunci cînd d-sa nu mai este un advocat atît de asiduu ca altă dată, totuşi succesul d-sale însemnează că nici linul din cele două mari partide nu şi-a putut plasa candidatul. Şi aceasta e un bine. Să ne mulţumim măcar cu atîta. Dragoş. Fr. Behrendt Iată pertretul faimosului Behrendt care a avut colosala îndrăzneală să se dea drept archiducele Franz-Ferdinand. Cetitorii pot constata cît de mare era îndrăzneala falsului archiduce, comparînd tipul sau cu acel al moștenitorului prezumptiv al tronului austriac. Nici o urmă de asemănare, și cu toate acestea o familie întreagă de oameni inteligenţi—fraţii fete înşelate sunt toţi directori şi ingineri ai uzinei Krupp s’a lăsat să fie înşelată, şi toţi au crezut, şi cred încă despre Behrendt că este archiducele austriac Kranz Ferdinand. Behrendt e acum în incusoare, iar nenorocita Maria Hi'Ssmann, care fugise ptdînsul dorind să devie archiducesă, și pooi chiar împărăteasă, a fost internată într’o mănăstire de călugărițe... # Togosf. Paroxizmul farnei maghiare Foarte ciudat! Erau aşa de triumfători, aşa de mîndri, aşa de plini de amor propriu naţional, după ce primiseră exaltatele laude ale lui Wilhelm al Il-lea şi mai cu seamă după ce primind pe regele Carol la Pesta, au anunţat Europei că „astfel sa pus capăt tuturor agitaţiunilor instigate de cele cîteva capete aprinse din Bucureşti !“... ..Erau aşa de triumfători! şi iată-i tţfttînd de nebuni, de ’răzvrătiţi, de dinamitarzi pe sărmanii Romînî, pe cari nu mai departe 6—8 zile îi credeau, ba erau bine convinşi chiar, că-i au sub călcîiă ! In adevăr, „Egyetertes“scrie: „Ceea ce fac acum Romînii e într’adevăr aproape nebunie. Ard de frigurile revoluţiuneî(!?!) Fatima oarbă săvîrşeşte orgii şi ori ce funcţionare a minţii sănătoase e împedicată în Bucureşti". Şi notaţi că nu s’au ţinut în Capitală de cît două meetinguri naţionale ! Apoi dacă din două meetinguri am ajuns, pentru Maghiari, revoluţionari, nebuni şi s’a oprit orice funcţionare a minţei la Bucureşti—ce-o să mai zică domnii de la Pesta peste o lună, două?! Ceea ce însă trebuie în adevăr să recunoaştem, e că guvernanţii maghiari au deja oarecari dreptare la niţică turbare ! Dar, aşa deodată, paroxizmul acesta , la „Egyetértés" ? ! Ar trebui să mai păstreze puţină furie şi pentru mai târziu! Ad. De la barou Alaltăeri s’a făcut alegerea decanului advocaţilor din Bucureşti, şi alesul a fost domnul Danieleanu. Pînă acuma am avut in tot-d’a una decani reprezentind un partid politic, fiind că în ţara noastră, de la Dorohoiui piuă la Severin, şi aci ca pretutindeni se face politică şi numai politică. Toţi decanii: d-nii Vernescu, C. Boerescu, Vasile Boerescu, Tache Giani etc., au fost candidaţi, fie ai liberalilor, fie ai conservatorilor ; partidele politice şi-au măsurat întotdeauna puterile la alegerea consiliului de disciplină şi din alegerea acestuia partidele au făcut mare caz. De data aceasta, deși politica a jucat un rol tot atit de mare ca și in trecut, a izbutit un decan în afară de coteriile partidelor. In adevăr, liberalii aveau candidatul lor, pe d. Tache Giani urmat de un consiliu de disciplină, compus din d-nii : Nacu, Stoicescu, Ghimpa, Horia Roseti, Matei Corbescu. Conservatorii și ei aveau lista, în cap cu d. litu Maiorescu și mai departe cu d-nii: C. Disescu, Tache Ionescu, Barbu Păltineanu, B. Brătianu, Stavri Predescu, Vasile Lascăr. Dar, printr'o ini implore oarecare. MERCURI 100 TOMBEE 1897 Rechemarea lui Weyler Generalul Blanco. — Autonomia Cubei. — Propunerea lui MacKinney.—Atitudinea lui Sagasta. O telegramă sosită ori ne anunţă oă generalul Weyler a fost rechemat şi el în locul sau a fost numit — după cui» din vreme prevăzusem—generalul Blannoo. Weyler s’a ţinut din răsputeri de tocul sau, mai ales că în dubla sa calitate de comandant al trupelor și guvernator general al insulei, comisese atîtea abuzuri, încît este aproape cu neputință ca să nu fie tras de liberali la răspundere. In special se zice că ar fi administrat într’un chip de neertat banii Spaniei. Despre această parte slabă a generalului Weyler, ziarele liberale şi independente au vorbit la vreme, şi în special ziarul liberal „Heraldo“ a dat la iveală abuzuri de tot grave şi incalificabile. In cestiunea autonomiei cubane, representantul Statelor Unite la Madrid, generalul Woodford, a făcut d-lui Sagasta următoarea propunere a lui MacKinley : 1. „Lărgirea dreptului electoral“ pentru alegerea unei Camere a insulei, care să se numească „Consoliu de administraţie“ şi care să hotărască în toate cestiunile administrative şi financiare, fără vre-o restricţiune. Dreptul de veto îl va avea guvernatorul general numai pentru cestiuri politice sau cari ar privi apartrea naţională. 2. Numirea urnei executive pare să se compue din membri ai consiliului de administraţie, cari să oficieze ca secretari responsabili sau ca miniştri ai guvernatorului general, 3 împărţirea justă a datorii cubane între tozitarul de stat spaniol şi al insulei, care trebuie dotat cu destule garanţii, pentru a risipi orice neîncredere a posesorilor de hîrtii de stat. 4. Stabilirea unei sume maxime pentru budgetul colonial, şi în marginile acestei cifre stabilirea unei sume maxime pentru cheltuielile armatei şi ale marinei“. • Această propunere a lui MacKinley a urmat după ce Sagasta rugase guvernul Statelor Unite, ca să nu masprijine pe insurgenții cu bani impotriva Spaniolilor. Sagasta, care de iunde zile era în tratări cu mai mulţi partizani fruntaşi ai partidului autonomist, se zice că ar fii convenit asupra pro- framului propus de MacKinley. Numai ouă puncte mai sunt în discuţie. Zvo-I nul circulă, că dacă guvernul spaniol le va primi şi pe aceste atunci MacKinley va restrînge mișcarea separa- tistă; la din contra, dacă propunerea sa nu va fi primită, președintele State- lor-Unite e hotărît ca în viitorul sau, mesagiu să facă cunoscut congresului că toate încercările sale de împăcare au fost zadarnice, șî'l va provoca să ia acele măsuri ce li se vor părea conforme dorinţelor ţarei, pentru a pune capăt nenorocitului război de pe insulă. D-l Sagasta va da dovadă de înţelepciune şi de adevărat liberalism dacă va ceda. ______________________________217A__ De unde vin Romînii Articolele lui Rethy. — Răspunsul unui Romín.—Literatura respectivă» Am publicat în nnii din numerile trecute un extract după niște articole ale d-lui Rethy, prin cari acesta vroia sa arate că Romînii au venit din Balcani, în locernie unde locuesc acum. Articolele d-lui Rethy au fost reproduse în rezumat îa „Revue des Revues“. Atît această revistă cît şi noi, ne-am exprimat dorinţa ca să vedem cît mai repede un Român competent care să răspundă d-lui Rethy. Acum „Revue des Revues“ publică un răspuns al compatriotului nostru N. Vaschide, şi pe care ne facem o deosebită plăcere să-l reproducem aci. • Iată răspunsul d-lui Vaschide : Prea distinse confrate: „In numărul de la 1 Septembrie 1897 al revistei d-voastre, găsesc articolul „De unde vin Romînii“ semnat de d-l profesor J. Kont. Acest număr nu mi-a sosit decît astăzi și mă grăbesc să răspund. „In cele cîteva linii ce servesc ca introducere, găsesc următoarea frază: „Am fi foarte fericiţi dacă din partea adversă ni s’ar trimite cîte-va lămuriri cari ar zdruncina concluziunile adoptate de d-l. Rethy şi de d-l. Hunfalvy.“ Iată de ce vă trimet aceste rînduri cu speranţa că vor fi publicate într’un apropiat număr, şi avînd de asemenea în vedere imparţialitatea tribunei lui „Revue des Revues.• „Cestiunea ridicată de colaboratorul d-voastră este mai curioasă decîv.rede însuşi d-l. Rethy, şi nu numai că concuzabila acestuia nu au trebuinţă de a fi zdruncinate, ci ele sînt departe de a putea ţine piept unei critice serioase. Critica maghiară ştiinţifică discută, din nenorocire, cestiunile ştiinţifice cu aceiaş irbire şi cu ace laş şovinism, cu care discuta cestiunile patriotice. De Aimin.erlea, trebue spus că la Pesta, tot ce este „Román“ şi tot ce se atinge de acest cuvînt „Romín“, este privit prin luneta patriotizmului maghiar şi e judecat a priori ca un rău. Vecinii noştri, Ungurii, sînt supăraţi de faptul că po-001 ul romín are o origină atît de noadă, faţă cu care originea lor rusă nu poate, bine înţeles, susţine o comparaţiune ! In aceste condiţiuni el au făcut io totdeauna pe detractorii, pe „căutătorii de pete în soare“, pentru a îmâi uimita o frumoasă expresiune de la Catuus Mondes. * „Ocupaţiunile mele nu’mi permit să discut, cu deamănuntul, pentru moment, afilmările hazardate ale filologului ungur; dacă însă unul din compatrioţii mei, mai autorizat decît mine să ia cuvintul în această cestiune, nu va răspunde, voi răspunde eu însumi într’un articol, la aşa zisele argumente ale noului romînofob. Tot ce pot spune de astă dată este că: cestiunea ridicată nu este decît o nouă fază, o fază filologică a teoriei lui Roesmer,—un mai mare patriot, decît istoric. La argumentele pătrunse de patriotism ale lui Hunfalvy, savanţii noştri au răspuns destul de larg şi prin argumente limbistice şi istorice într’adevăr zdrobitoare. Cu privire la aceasta citez numele filologilor şi istoricilor noştri, cunoscuţi probabil de Unguri, d-nii B. P. Ras.eu, Xenopol, Onciu, Tocilescu, etc, nume în faţa cărora nu vor putea nici odată figura persoanele citate de d-l Kont ca filologi. „Recomand în treacăt publicaţiunea franceză a prescurtăreî mărci istorii a Romînilor (6 vol. mari) de d-l profesor Xenopol, operă încoronată da Academia franceză și în care cestiunea de care e vorba e destul de bine rezumată. Bibliografia franco-romînă a cestiunei e de altminterlea destul de bogată. înainte de a sfîrși, vroi să vorbesc de cestiunea premiului Academiei române, de care pomenesc d-nii Rethy şi Kant. Premiul n’a putut fi dat, pentru că marii istorici, cari au tratat cestiunea în lungi monografii, făcînd parte din A aderokc, n’au putut disputa această recompensă, de oarece dispoziţiunile Academiei împiedică pe membrii acesteia ca să participe la un premier decernat de dînsa. De altfel, î-ar fi fost foarte uşor d-lui Xenopol de o pildă, de a detaşa această parte din a sa Istorie a Romînii®?, de a o dezvolta şi de a o prezenta la concurs. In al doilea loc, la noi cestiunea se consideră ca tranşată, ca definitivă, vorbesc de cestiunea origine!. Acest premiu e instituit de altmintrelea în vederea tinerilor. Or, partea difilă a acestei lucrări este adunarea documentelor relative la invaziunile barbarilor, cari s’au continuat în ţara noastră în cursul mai multor secole, „şi nu cestiunea origineî“. Dar despre aceasta voi vorbi.“