Adevěrul, octombrie 1897 (Anul 10, nr. 2958-2987)

1897-10-01 / nr. 2958

ANUL X No. 2958 Abonamente Incep la 1 si 15 ala fla-cărei luni si sa pl&tesc înainta. Un an In tară 30 lei­ in străinătate 50 leî Şase luni 15 „ „ . Trei luni 13 Numărul 10 bani In străinătate 15 ban! R­­e d a c t i a PASAGIUL BA­NCEI NAŢIONALE (TELEFON No. 25) Editia ele- seara Sa t® ferești Komine de cuiii strein în casă V. Alexandri. Anuneiurî Ba primesc direct la Administraţia ziarului Innia pagina Vl-a . .. . leî 0.50 bani X La un mare număr de linii se fac reducții din tarif « Numărul 10 banî ' * ^ *m­­' *Vu. ^ ^ Un număr vecfciu 20 bani £, ---------------* 4M* A­d­m­inistraţ­ia­P­IUL BANCEÎ NAȚIONALE (TELEFON no. 25). , PASAGIUL GUVERNUL ŞI AURELIANIȘTII Şase pagini la fie­care ediţie WTi—nnwtt will Bli— hihiiii i» i ifîgiiiiaiai Dezorientarea noastră încă o dovadă că alianţele noastre sînt în contradicţie fla­grantă atît cu sentimentul pu­blic din Romînia cît şi cu sen­timentul aliaţilor faţă de noi. Regatul român este aliatul Germaniei şi al Austro-Ungariei şi cu toate acestea întreaga o­­piniune oficială, presa, reprezen­tanţii naţiunilor acelea se ma­nifestă sistematic în contra noa­stră. La toate congresele interparla­mentare şi la toate congresele pentru pace, de cîte ori Romî­­nii au adus în dezbateri chestia noastră naţională, de atîtea ori Germanii şi Austriaeil s’au pro­nunţat în potrivă­ ne, pe cînd Francezii, alături de Italieni, ne­­au susţinut. De cînd s’a deschis marele proces al cestiuneî naţionale, in­variabil presa aliaţilor (?) a fost de partea Ungurilor, pe cînd presa duşmanilor(?), presa fran­ceză, a fost pentru noi. Mai ales acuma, în urma vizitei împâra­tului Wilhelm la­ Buda-Pesta, presa Germaniei, ca şi presa Aus­triei, ia poziţiune definitivă şi hotărîtă pentru Unguri şi con­tra Romînilor. Berliner Tagblatt, Nationa Zeitung, Koelnische Zeitung, Nord Algemeine Zeitung, Trem­­denblat, Neue Freie Presse, etc. etc., toate gazetele mari şi au­torizate ale germanizmului cad asupra noastră şi declară în u­­nanimitate că Ungurii nu vor ceda şi nu trebue să cedeze pre­­tenţiunilor romîneşti, iar Na­tional Zeitung din Berlin, unul din organele semi-oficioase, de­clară categoric : «Ori­cît ar ţipa Romînii din Bucureşti, forţa mo­­narchiei austro-ungare rămîne tot la Buda-Pesta, aşa cum a hotărît împăratul Wilhelm; deci din Buda-Pesta se va im­pune Romîniei politica pe care trebue s’o urmeze în cadrul a­­lianţei întreite.» Iar dacă se ridică în vre-o presă glasuri simpatice pentru noi, acele glasuri răsună numai în presa franceză şi în presa i­­talianâ. Din ce în ce se luminează mai mult poziţiunea falsă pe care o avem lîngâ tripla alianţă. Poziţiunea noastră nu este ga­rantată cu nimic, interesele noa­stre nu sînt apărate prin nimic. Faţă cu Germania noi nu sîn­tem de­cît o cîmpie de exploa­tat ; împrumuturile noastre le facem la Berlin, comandele pen­tru armată, pentru drumurile de fier, pentru marină, le facem în Germania; convenţia comercială cu Germania ne transformă în­­tr’un debuşeu­ sigur pentru in­dustria germană, iar grînele noastre nu găsesc în porturile acelei ţări de cît o primire foarte rece. Faţă cu Austro-Ungaria e tot aşa, dacă nu şi mai rău. Atît de mari sînt rivalităţile noastre cu această monarchie, în­cit dînsa este singurul stat cu care nu putem încheia o convenţiune comercială pe baze sincere. Cu Ungaria antagonizmul este de­clarat, graniţele Ungariei sîm închise permanent pentru vitele* şi pentru grînele noastre, în­­ sfîrşit nu este un singur punct de apropiere între noi şi alia- I 'ul (?) nostru. Incă odată întrebăm : ce în­semnează această politică de a­­beraţiune şi cîtâ vreme o s’o urmăm cu slugărnicie ? Sîntem aliaţii Germanilor şi Austro-Ungarilor, însă în toate împrejurările şi faţă de toate revendicările noastre, Germanii şi Austriacii ne sunt duşmani. Suntem­ aliaţii Germanilor, Austriacilor şi Ungurilor, dar pe terenul economic Germania ne exploatează fără milă şi fără să avantajeze grînele noastre, cu Austria nu putem avea relaţiuni convenţionale, iar Ungaria—sin­gura ţară din lume—ne-a închis pentru tot­d’a­una graniţele şi ne sugrumă economiceşte. Sîntem aliaţii Germanilor, Austriacilor şi Ungurilor, însă pe terenul naţional Ungurii s’au declarat duşmanii noştri de moarte, împăraţii Germaniei şi Austriei susţin, laudă şi încura­jează pe Unguri, iar presa de a Viena şi de la Berlin înalţă a ceruri naţiunea maghiară şi o proclamă «conducătoarea po­nticei orientale.» Din potrivă, sîntem duşmanii Franţei şi Rusiei, dar nici cu Franţa, nici cu Rusia n’avem conflicte economice. Nici Franţa, nici Rusia nu ne exploatează, cu amîndouâ aceste ţări avem convenţiuni comerciale, grani­ţele despre Rusia nu ne sînt în­chise, în toate împrejurările cele mai grele tot în Franţa întîl­­nim simpatiile cele calde şi tot generosul Paris ridică glasul pentru noi. Şi cu toate acestea noi sîn­tem aliaţii Germaniei, Austriei ?i Ungariei , iar cu Franţa — vechea noastră prietenă—sîntem in duşmănie. De ce această politică contra judecăţei şi contra nature! ? De ce ?... Fiind­că aşa vrea cel de sus. Const. C. B&calb&sa­livă And vor dura aceste numiri şi per­mutări în corpul diplomatic fără ca par­lamentul şi opinia publică să fie lămurită asupra ca­pului în care interesele ţarei sunt reprezentate în străinătate ?... E locul aci să menţionăm şi următorul lucru: legea pentru numirile în corpul di­plomatic impune ca primă datorie amba­sadorilor şi consulilor să redizeze rapoarte anuale asupra continuelor progrese econo­mice ale ţărilor în cari sínt trimişi şi mai ales asupra relaţiilor economice dintre a­­cele ţări şi Romînia. Cîţi din reprezentanţii noştri în străi­nătate îşi fac în conştiinţa această da­torie. Cari sínt foloasele ce s’au­ tras pînă acum din aceste lucrări pentru progresul economic al ţar­i? Am văzut’o chiar acum în urmă: s’a i­­naugurat linia navală Brăila-Ilotterdam Şi s’au cauzat pierderi însemnate, indispu­­nîndu-se pieţele Belgiei şi Angliei! Regele a monopolizat politica externă, soi! nu se îngăduie însă ca şi ministerul de externe să aibă monopolul clandestin a tot ce priveşte interesele noastră economice şi cu mitrale în străinătate. Sila». ^'actoau^tT" Iată portretul archiducelui Franz-Ferdi­nand, moştenitorul presumpliv al tronului austro-ungar, despre care s'a vorbit atâ de mult în timpul din urmă. Un individ, anume Behrendt, fost lucrător în uzina lui Krupp din Essen, avu inge­niozitatea de a se da drept archiducele Franz-Ferdinand și reuşi să ademenească în acest chip o fată inocentă, anume Maria Hussmann. Toată presa europeană a vorbit despre această îndrăzneaţă aventură. Tot în nu­mărul de faţă cetitorii vor găsi şi portre­tul lui Behrendt, împreună cu amănuntele complecte ale aventurei sus pomenite. Inat. SATIRA POLITICA Alegerea baroului Nenea Tache Gian, dind demisia din postul neretribuit de la decanat, în lo­cul sau a fost ales d. Danieleanu, avo­catul cel mai cu bon-mourt, cu gimnas­tică şi cu salto-mortale. In locul unui decan vivant, a devenit acuma unul care o să bage în draci şi m­gistratura, şi avocatura, şi pe sam­sari, şi pe aprozi, şi pe clienţi şi pe toată lumea. De acuma să mai poftească d-nii pro­curori să ia per.... sufem pe advocaţi dacă voesc să meargă val-vîrtej sub suflarea de Eroule a inimosului decan. De acuma numai vor începe fru­moasele zile de la Aranjuez pentru ad­vocații romîni, căci d. Danieleanu, ce­lebrul romanist, a ocupat, in sfîrșit, scau­nul decanatului. Cam tírziu, nu e vorba, dar... mai bine tírziu de­cît de loc. Vax. Corpul diplomatic al României Ar fi timpul ca şi parlamentul şi opinia publică din ţară să înceapă a se ocupa mai de-aproape de corpul diplomatic al Romî­niei, care consumă sume aşa respectabile din budgetul ministerului de externe. Ori de cîte ori, pînă azi, a venit în dis­­cuţiune publică vre-un diplomat român — apoi n’a fost de cît pentru ca lumea să afle .At favoritism domneşte în numirea acestor distinşi purtători de fracuri şi cum ştiu ei să se poarte la mesele şi balurile curţilor pe lingă cari sunt trimişi. In ce anume consistă activitatea perma­nentă a acestor domni— ţara, care-i plă­teşte, nu află nici­odată Ce priveşte momentele delicate, actele în­semnate ce se ivesc din cînd în And, pe lingă vre-o curte sau un guvern străin şi în cari Romînia are de spus vre-un cuvînt hotărttor— acele mai tot-d’a­una se tran­şează direct de ministerul de externe, s­ăii vedem şi spectacolul acesta ridicol al n­or trimişi supra-speciali de la Bucureşti ! Nu ■vetre ori vedem însă şi tristul spectacol pen­ezi ţară că tocmai in momente decisive — cum sínt azi la Constantinopol pentru soarta Romînilor din Macedonia, — ambasadorii sínt rechemaţi. Guvernul şi aureliaist . Sínt cîte­va zile de cînd am spus că aureliamaţii au întrerupt din nou con­vorbirile cu guvernul. Şi aceasta din cauză că sínt convinşi c­e că acum nu mai e posibil d. Sturdza la guvern. S’a purtat ast-fel d. Sturdza în ches­tia naţională în cît s’a compromis cu totul în faţa ţărei. Aurelianiştii nu vor să se compromită şi el dînd mîna d-lui Sturdza. Şi iarăşi s'au întors la un minister Stătescu. O declaraţie Drapelul apărut erî a şi publicat următoarea declaraţie: „Din nou se răspîndesc de unele ziare diferite ştiri privitoare la nişte pretinse tratative ce ar exista între membrii guvernului şi între cei gru­paţi în jurul „Drapelului“. „Aşa de pildă „Epoca“ de Sîmbătă spune că mai mulţi din actualii miniş­tri vor eşi din guvern, cu voe sau fără voe, pentru a face foc mai mul­tor amici d'ai noştri. „Ca să nu fie nimeni indus în e­­roare, declarăm din nou că n’a exis­tat şi nu există nici un fel de trata­tive între guvern şi între gruparea de la „Drapelul“, că n’a fost şi nici nu p­ate fi vorba ca vre-unul din această grupare să umple gonul ce ar rezulta în căzu­ ivirea vre-uneî crize minis­teriale, şi că vom urma fără şovăire linia de conduită ce s’a fixat de la primele numere ale „Drapelului“. Această declaraţie este încă o do­vadă că aurelianiştii vor să decline, on­ ce solidarit­te cu guvernul Sturdza în chestia naţională. M­ajorităţile la curînd vor fi convocate majori­tăţile ca să-şi spue cuvîntul lor. D. Dim. Sturdza vrea să ştie lămu­rit dacă are concursul majorităţilor sau nu. Şi dacă nu, va cere regelui dizolva­rea Camenilor. Aurelianiştii speră că regele nu va acorda dizolvarea d-lui Sturdza. Da aceea aurelianiştii lucrează acum asupra deputaţilor şi senatorilor. Au­relianiştii critică cu asprime pe d. Dim. Sturdza şi îl arată ca un om cu de­­săvîrşire incapabil să conducă un par­tid. Ast­fel ei caută să pregătească un curent antisturdzist pentru ziua în care vor fi convocate majorităţile parlamen­tare ca să-şi spuie cuvîntul lor. Din cercurile palatiste A observat, de­sigur, toată lumea că pînă la întoarcerea regeim în țară a fost un fel de armistiţiu între di­­l ■ritele tabere politice. Nimeni nu ştia­ cum priveşte regele situaţia şi teci ce atitudine să ia. S’a aşteptat cu mare nerăbdare întoarcerea în C­apitală a persoanelor din anturagiul regelui prin can acesta îşi comu­nică de obicei părerile. D-nii Kalendern, G. Filipescu, ge­neral Vlădescu, etc. au fost asaltaţi în zilele din urmă, pentru ca să se poată afla de la domniile lor, ce zice regele despre vizita la Pesta, despre atitudinea guvernului şi despre ati­tudinea partidelor politice şi a presei noastre. Aurelianiştii cred azi că regele e nemulţumit de d. Sturdza, dar că voeşte să ţie partidul liberal la pu­tere. Conservatorii cred că regele e sătul de toţi liberalii. Se înţelege, regele vorbeşte tot­dea­­una farm c® să explice clar care ii e părerea şi prin urmare fie­care din­tre cei cari îl ascultă ii atribue un gind conform cu preferinţele sale. Dar in sfîrşit, cu întoarcerea rege­lui mn tssii, limbile s’au dezlegat şi d. Sturdza a fost din nou condamnat la moarte. D. Sturd­za va muri!. Rep. Ia i­ hulit un al treilea : a izbutit d. advocat Danieleanu. Deşi succesul d-lui Danieleanu apare atunci cînd d-sa nu mai este un ad­vocat atît de asiduu ca altă dată, to­tuşi succesul d-sale însemnează că nici linul din cele două mari partide nu şi-a putut plasa candidatul. Şi aceasta e un bine. Să ne mulţumim măcar cu atîta. Dragoş. Fr. Behrendt Iată pertretul faimosului Behrendt care a avut colosala îndrăzneală să se dea dr­ept archiducele Franz-Ferdinand. Cetitorii pot constata cît de mare era îndrăzneala fal­­sului archiduce, comparînd tipul sau cu acel al moștenitorului prezumptiv al tro­nului austriac. Nici o urmă de asemănare, și cu toate acestea o familie întreagă de oameni inteligenţi—fraţii fete înşelate sunt toţi directori şi ingineri ai uzinei Krupp s’a lăsat să fie înşelată, şi toţi au crezut, şi cred încă despre Behrendt că este archidu­cele austriac K­ranz Ferdinand. Behrendt e acum în incu­­soare, iar neno­rocita Maria Hi'Ssmann, care fugise pt­­dînsul dorind să devie archiducesă, și pooi chiar împărăteasă, a fost internată într’o mănăstire de călugărițe... # Togosf. Paroxizmul farnei maghiare Foarte ciudat! Erau aşa de triumfători, aşa de mîndri, aşa de plini de a­­mor propriu naţional, după ce primiseră exaltatele laude ale lui Wilhelm al Il-lea şi mai cu seamă după ce primind pe re­gele Carol la Pesta, au anunţat Europei că „ast­fel sa pus ca­păt tuturor agitaţiunilor insti­gate de cele cîte­va capete a­­prinse din Bucureşti !“... ..Erau aşa de triumfători! şi ia­tă-i tţfttînd de nebuni, de ’răz­vrătiţi, de dinamitarzi pe săr­manii Romînî, pe cari nu mai de­parte 6—8 zile îi credeau, ba erau bine convinşi chiar, că-i au sub călcîiă ! In adevăr, „Egyetertes“scrie: „Ceea ce fac acum Romînii e într’adevăr aproape nebunie. Ard de frigurile revoluţiuneî(!?!) Fatima oarbă săvîrşeşte orgii şi ori ce funcţionare a minţii sănătoase e împedicată în Bu­cureşti". Şi notaţi că nu s’au ţinut în Capitală de cît două meetinguri naţionale ! Apoi dacă din două meetin­gu­ri am ajuns, pentru Maghiari, revoluţionari, nebuni şi s’a o­prit ori­ce funcţionare a minţei la Bucureşti—ce-o să mai zică domnii de la Pesta peste o lună, două?! Ceea ce însă trebuie în ade­văr să recunoaştem, e că guver­nanţii maghiari au deja oare­­cari dreptare la niţică turbare ! Dar, aşa de­odată­, paroxizmul acesta , la „Egyetértés" ? ! Ar trebui să mai păstreze pu­ţină furie şi pentru mai târziu! Ad. De la barou Alaltăeri s’a făcut alegerea deca­nului advocaţilor din Bucureşti, şi alesul a fost domnul Danieleanu. Pînă acuma am avut in tot-d’a­ una decani reprezentind un partid politic, fiind că în ţara noastră, de la Doro­­hoiui piuă la Severin, şi aci ca pre­tutindeni se face politică şi numai politică. Toţi decanii: d-nii Vernescu, C. Boerescu, Vasile Boerescu, Tache Giani etc., au fost candidaţi, fie ai liberali­lor, fie ai conservatorilor ; partidele politice şi-au­ măsurat în­tot­dea­una puterile la alegerea consiliului de dis­ciplină şi din alegerea acestuia par­tidele au făcut mare caz. De data aceasta, de­și politica a jucat un rol tot atit de mare ca și in trecut, a izbutit un decan în afară de coteriile partidelor. In adevăr, li­beralii aveau candidatul lor, pe d. Tache Giani urmat de un consiliu de disciplină, compus din d-nii : Nacu, Stoicescu, Ghimpa, Horia Roseti, Ma­tei Corbescu. Conservatorii și ei aveau lista, în cap cu d. litu Maior­escu și mai de­parte cu d-nii: C. Disescu, Tache Io­­nescu, Barbu Păltineanu, B. Bră­­tianu, Stavri Predescu, Vasile Las­­căr. Dar, printr'o ini implore oarecare. MERCURI 1­00 TOMBEE 1897 Rechemarea lui Weyler Generalul Blanco. — Autonomia Cubei. — Propunerea lui Mac­Kinney.—Atitudi­nea lui Sagasta. O telegramă sosită ori ne anunţă oă generalul Weyler a fost rechemat şi el în locul sau a fost numit — după cui» din vreme prevăzusem—generalul Blann­oo. Weyler s’a ţinut din răsputeri de tocul sau, mai ales că în dubla sa cali­tate de comandant al trupelor și gu­vernator general al insulei, comisese a­­tîtea abuzuri, în­cît este aproape cu ne­putință ca să nu fie tras de liberali la răspundere. In special se zice că ar fi administrat într’un chip de neertat banii Spaniei. Despre această parte slabă a generalului Weyler, ziarele li­berale şi independente au vorbit la vreme, şi în special ziarul liberal „He­raldo“ a dat la iveală abuzuri de tot grave şi incalificabile. In cestiunea autonomiei cubane, re­­presentantul Statelor­ Unite la Madrid, generalul Woodford, a făcut d-lui Sa­gasta următoarea propunere a lui Mac­Kinley : 1. „Lărgirea dreptului electoral“ pentru alegerea unei Camere a insulei, care să se numească „Consoliu de administraţie“ şi care să hotărască în toate cestiunile administrative şi financiare, fără vre-o restricţiune. Dreptul de veto îl va a­­vea guvernatorul general numai pen­tru cestiuri politice sau cari ar privi apar­trea naţională. 2. Numirea urnei e­­xecutive pare să se compue din membri ai consiliului de administraţie, cari să oficieze ca secretari responsabili sau ca miniştri ai guvernatorului general, 3 împărţirea justă a datorii cubane între tozitarul de stat spaniol şi al insulei, care trebuie dotat cu destule garanţii, pentru a risipi ori­ce neîncredere a po­sesorilor de hîrtii de stat. 4. Stabilirea unei sume maxime pentru budgetul co­lonial, şi în marginile acestei cifre sta­bilirea unei sume maxime pentru chel­tuielile armatei şi ale marinei“. • Această propunere a lui Mac­Kinley a urmat după ce Sagasta rugase gu­­­vernul Statelor­ Unite, ca să nu ma­­sprijine pe insurgenții cu bani impo­­triva Spaniolilor. Sagasta, care de iun­­de zile era în tratări cu mai mulţi par­­­tizani fruntaşi ai partidului autonomist,­­ se zice că ar fii convenit asupra pro-­ framului propus de Mac­Kinley. Numai ouă puncte mai sunt în discuţie. Zvo-I nul circulă, că dacă guvernul spaniol le va primi şi pe aceste atunci Mac­­Kinley va restrînge mișcarea separa-­­ tistă; la din contra, dacă propunerea­­ sa nu va fi primită, președintele State-­­ lor-Unite e hotărît ca în viitorul sau, mesagiu să facă cunoscut congresului că toate încercările sale de împăcare au fost zadarnice, șî'l va provoca să ia acele măsuri ce li se vor părea confor­me dorinţelor ţarei, pentru a pune ca­păt nenorocitului război de pe insulă. D-l Sagasta va da dovadă de înţelep­ciune şi de adevărat liberalism dacă va ceda. ______________________________217A__ De unde vin Romînii Articolele lui Rethy. — Răs­punsul unui Romín.—Lite­­ratura respectivă» Am publicat în nnii din numerile tre­cute un extract după niște articole ale d-lui Rethy, prin cari acesta vroia sa arate că Romînii au venit din Balcani, în locernie unde locuesc acum. Artico­lele d-lui Rethy au fost reproduse în rezumat îa „Revue des Revues“. Atît această revistă cît şi noi, ne-am expri­mat dorinţa ca să vedem cît mai repede un Român competent care să răspundă d-lui Rethy. Acum „Revue des Revues“ publică un răspuns al compatriotului nostru N. Vaschide, şi pe care ne facem o deosebită plăcere să-l reproducem aci. • Iată răspunsul d-lui Vaschide : Prea distinse confrate: „In numărul de la 1 Septembrie 1897 al revistei d-voastre, găsesc articolul „De unde vin Romînii“ semnat de d-l pro­fesor J. Kont. Acest număr nu mi-a so­sit de­cît astăzi și mă grăbesc să răs­pund. „In cele cîte­va linii ce servesc ca introducere, găsesc următoarea frază: „Am fi foarte fericiţi dacă din partea adversă ni s’ar trimite cîte-va lămuriri cari ar zdruncina concluziunile adoptate de d-l. Rethy şi de d-l. Hunfalvy.“ Iată de ce vă trimet aceste rînduri cu spe­ranţa că vor fi publicate într’un apro­piat număr, şi avînd de asemenea în vedere imparţialitatea tribunei lui „Re­vue des Revues.• „Cestiunea ridicată de colaboratorul d-voastră este mai curioasă de­cîv­­.rede însuşi d-l. Rethy, şi nu numai că con­­c­uzab­ila acestuia nu au trebuinţă de a fi zdruncinate, ci ele sînt departe de a putea ţine piept unei critice serioase. Critica maghiară ştiinţifică discută, din nenorocire, cestiunile ştiinţifice cu aceiaş irbire şi cu ace laş şovinism, cu care discuta cestiunile patriotice. De Aimin­­.erlea, trebue spus că la Pesta, tot ce este „Román“ şi tot ce se atinge de acest cuvînt „Romín“, este privit prin lu­­neta patriotizmului maghiar şi e jude­cat a priori ca un rău. Vecinii noştri, Ungurii, sînt supăraţi de faptul că po-001 ul romín are o origină atît de no­adă, faţă cu care originea lor rusă nu poate, bine înţeles, susţine o compara­­ţiune ! In aceste condiţiuni el au făcut io tot­de­a­una pe detractorii, pe „că­utătorii de pete în soare“, pentru a îm­­âi uimita o frumoasă expresiune de la Catuu­s Mondes. * „Ocupaţiunile mele nu’mi permit să discut, cu deamănuntul, pentru moment, afilmările hazardate ale filologului un­gur; dacă însă unul din compatrioţii mei, mai autorizat de­cît mine să ia cu­­vintul în această cestiune, nu va răs­punde, voi răspunde eu însumi într’un articol, la aşa zisele argumente ale no­ului romînofob. Tot ce pot spune de astă dată este că: cestiunea ridicată nu este de­cît o nouă fază, o fază filo­logică a teoriei lui Roesm­er,—un mai mare patriot, de­cît istoric. La argu­mentele pătrunse de patriotism ale lui Hunfalvy, savanţii noştri au răspuns destul de larg şi prin argumente lim­­bistice şi istorice într’adevăr zdrobitoare. Cu privire la aceasta citez numele filo­logilor şi istoricilor noştri, cunoscuţi pro­babil de Unguri, d-nii B. P. Ras.­eu, Xenopol, Onciu, Tocilescu, etc, nume în faţa cărora nu vor putea ni­ci odată fi­gura persoanele citate de d-l Kont ca filologi. „Recomand în treacăt publicaţiunea franceză a prescurtăreî mărci istorii a Romînilor (6 vol. mari) de d-l profesor Xenopol, operă încoronată da Academia franceză și în care cestiunea de care e vorba e destul de bine rezumată. Bi­bliografia franco-romînă a cestiunei e de altminterlea destul de bogată. înainte de a sfîrși, vroi să vorbesc de cestiunea premiului Academiei ro­mâne, de care pomenesc d-nii Rethy şi Kant. Premiul n’a putut fi dat, pentru că marii istorici, cari au tratat cestiunea în lungi monografii, făcînd parte din A aderokc, n’au putut disputa această recompensă, de oare­ce dispoziţiunile A­­cademiei împiedică pe membrii acesteia ca să participe la un premier decernat de dînsa. De alt­fel, î-ar fi fost foarte uşor d-lui Xenopol de o pildă, de a de­taşa această parte din a sa Istorie a Romînii®?, de a o dezvolta şi de a o prezenta la concurs. In al doilea loc, la noi cestiunea se consideră ca tran­şată, ca definitivă, vorbesc de cestiunea origine!. Acest premiu e instituit de alt­mintrelea în vederea tinerilor. Or, par­tea difi­­lă a acestei lucrări este adu­narea documentelor relative la invaziu­­nile barbarilor, cari s’au continuat în ţara noastră în cursul mai multor se­cole, „şi nu cestiunea origineî“. Dar despre aceasta voi vorbi.“

Next