Adevěrul, octombrie 1897 (Anul 10, nr. 2958-2987)

1897-10-14 / nr. 2971

ANUL X No. 2971 Abonamente Ineep 1» 1­2 A 15 «1« fle­o&rel luni fi «e pl&toso înainta: Vn an U tart SO lel; In strtin&tate 50 lei Şase luni 16 „ „ • Trei lunia Numărul 10 bani In străinătate 15 bani Redacţia PASAGIU!» BANCEÎ NAŢIONALE (TELEFON No. 25). 25 „ 13 Ediţia de seailâ Să te fereşti Romíne de eură strein în casă V. Alexandri. MARȚI 14 OCTOMBRE 1897 Anuneiuri se primesc direct la Administrația statului Linia pagina Vl-a *I V-a *. «I IV-a I . A lei 0.50 bani 2. 2. La un mare număr de linii se fac if din tarii Teducfil Numărul 10 bani Un număr vechi, 20 ban! Director politic : ALEX. V. BELDIMANU A­di­m­inistraţia PASAGIU!» BANCEI NAŢIONALE (TELEFON No. 25). ÎNTRUNIREA și SERBAREA DE ERI Preocupările guvernului în ajunul deschidere! parla­mentului, în ajunul zilei în care reprezentanţii naţiune! se vor găsi, în sfîrşit, faţă cu execu­tiva, ştiţi care este preocupaţia guvernului ?... Nu trebue multă pătrundere pentru a înţelege care este a­­ceastă preocupare. Guvernul nu este preocupat nici de refor­mele viitoare, nici de starea e­­conomică a ţarei, nici de alte nevoi publice ; pe el îl preocu­pă numai chestia existenţei sale proprii, aşa că toată energia şi-o cheltueşte pentru a rezolva a­­ceastă grea problemă. In cele­l­alte ţări parlamen­tare, acolo unde viaţa politică decurge în mod normal şi a­­colo unde guvernele sînt sta­bile şi serioase, miniştrii se gîn­­desc mai întîi la interesele ge­nerale şi numai după aceea la feluritele combinaţiuni privitoa­re la viaţa cabinetului. Neapărat, un partid politic trebue să lupte pentru a veni la putere şi după aceea pentru a se menţine ; de­cît, această luptă nu trebue să fie ţinta sa unică şi nici nu trebue să-i ab­soarbă toate forţele. Cu liberalii este tocmai din potrivă de cum e în toată cea­­l­altă lume. Liberalii noştri, au venit la putere fără program gospodăresc dar cu un foarte bogat program plin de idealuri, așa că, neapărat, acest partid s’a găsit de­odată în neputință de a lucra. Pentru aceea amîndouâ seziunile acestui parlament au fost atît de sterpe, pentru a­­ceea partidul liberal n'a putut atinge măcar marea problemă economică la ordinea zilei şi pentru aceea va cădea fără să lase alte urme de­cît numai a­­mintirea uimitoarei sale nepu­tinţe. Partidul liberal voeşte să ră­­mîîe la putere, liberalii toţi, şi cei din jurul D lui Sturdza şi cei din jurul D-lui Aurelian voesc să fie la cîrmă, însă nici unii nici cei­l’alţi nu ştiu ce au să facă odată instalaţi la minister. Despre actualii miniştrii ce să mai vorbim ! Se spune — dar atîta tot — se spune că D. Alexandru Djuvara ar fi con­sacrat o parte a vacanţei pen­tru o oare­care lucrare cu o im­­portanţă ; se mai spune că şi D. ministru de râzboiu a pre­gătit pentru actuala seziune oare­cari proiecte de legi, dar mai departe nu știm nimic. D’a­­bia acuma, adică săptămîna a­­ceasta sau cea precedentă, unii miniștrii au numit cîte­va co­­misiuni spre a studia cite­va re­forme, ceea­ ce însemnează că și seziunea care vine va fi tot a­­tît de stearpă precum au fost cele­l­alte două.­­ In schimb, cabinetul este de o activitate febrilă cînd e vorba de toate combinaţiunile şi tri­­potagiile de culise. Miniştrii se adună, miniştrii îşi numără par­tizanii, miniştrii pun la cale consfătuiri cu membrii majori­­tăţei , se fac recruţi noul, se pescuesc partizani, în sfîrşit gu­vernul nu se pregăteşte pentru lucrarea liniştită şi rodnică ci se pregăteşte pentru un lung şi păgubitor război­ parlamentar. ţii miniştrii. De vreme ce dînşii nu sunt siguri pe ziua de miine, cum o să le mai ardă de re­forme şi de muncă ? Deja ze­flemiştii au început să glumeas­că pe socoteala D-lui Djuvara care şi-a luat norocul în serios şi care lucrează, reformează şi pregăteşte proiecte de legi, aşa că, de frica ridicolului, cei­l­alţi colegi al D-sale preferă să fie acuzaţi de inacţiune şi de inca­pacitate de­cît să rămîie cu proiectele baltă şi să se facă de rîsul galeriei. Ori­cum ne-om întoarce, ac­tualul cabinet e condamnat. Const. C. Bacalbaşa SATIRA POLITICA Măsuri de ordine Consiliul de miniştrii s’a întrunit faţă de agitaţiunile opoziţiunei şi a hotărît: 1) Se va rechema de urgenţă sergen­tul Silaghi în serviciul poliţie! Capi­talei ; 2) Se va interzice formal cetăţenilor ca să mai scuipe în obrazul domnului Mitiţă Hurdza; 3) Primarul C. F. R. va fi însărcinat cu menţinerea ordinul şi a păruelor pe cheiul Dîmboviţei; 4) Antonescu, Zaharia şi Compania vor fi însărcinaţi cu vizitarea aresturi­lor, pentru a scoate măsele şi a stră­muta fălcile opozanţilor ; 5) In caz cînd scandalurile vor lua proporţiuni prea mari, d-nul Dimit­rie Sturdza va demisiona dimpreună cu tot cabinetul, pentru a reveni la putere, a doua zi după închiderea sesiunei par­lamentare. Vax Dionisie Ştefany Unul dintre cei mai capabili bărbaţi al Grecie! In tratările ce se u­imen­­ta Constantinopole, el funcționează ca plenipotențiar al Grecie! însărcinat spe­cial cu cestiunile financiare. Tograf. Vederi din Capitala PAVILIONUL DE LA ȘOSEA construit în stilul pavilionului român de la Expoziția internațională din Paris, din 1889. ca să fie dusă de la Iaşi la Brăila, cit costă transportul ei de la Brăila lo Anvers. ...Şi aceşti bărbaţi, aceşti oamen politici, pretind că suntem­ o ţară a­­gricolă şi că ei încurajează agricul­tura şi exportul! Unde nu-i cap L. Sfinx. Unde nul cap... Unde nu'i cap val de picioare. lice proverbul. Această z^ătoare m sugerată de măsura nepricepută pe cart a luat'o ministrul de lucrări publice, ■a să scumpească prețul trans­ portulu pe căile ferate. Ministrul fi-a făcut o socoteală copilărească. A luat cifra to­tală a încasărilor de la căile ferate, ii avînd nevoie încă cîte­va milioane, fi-a spus că urcind cu at­­a la suta prețul călătoriei, va avea suma dorită. Rezultatul însă, a dovedit că s'a uitat să se întrebe și pe onor. p. t. pu­blic, dacă fi el consimte la vărsarea acestor cîte­va milioane. Publicul ne­­intrebat, s’a pus în grevă, a călătorit mai puţin şi nenorocitul socotitor de plusuri, a constatat cu regret, că ci­fra n’a atins nici măcar aceea a bu­getului vechiu, aşa că măsura aceasta a cauzat pierderi statului şi ni se a­­nunţă că azi voeşte să revină la vechiul tarif. De altmintrelea nu era gnativ lu­cru să se prevadă că aşa era să se intîmple. Eftinătatea măreşte numărul consumatorilor, pe cînd scumpirea îl scade. Guvernul ungur şi ministrul Baros, a văzut perfect acest lucru. Re­zultatele în Ungaria sînt splendide. Reţetele au crescut în mod considerabil, fără ca cheltuelile să se fi urcat prea mult. Baros insă, nu era fiu de om mare, putea deci pricepe aceste lucruri şi a făcut o reformă folositoare ţarei sale, populaţiei sărace, industriei şi comerţului. In această ultimă privinţă noi nu am făcut nimic. Se afirmă rec­tiv la prețul trattsportului mărfurilor pe căile noastre ferate, că1-, ,, f I „ . •'»» o chilă dt De alt­fel au șt dreptate bie- fgrîu de pildă, costă tot atît de mult JON­SÎ CARNE & Fisterstul ia teatru Joi seara publicul de la Hugo, ne­mulţumit de cum cînta o artistă, a flue­­rat-o. E indiscutabil dreptul ce’i ar» spectatorul ast’sî arate nemulţumirea iuţii de spectacolul ce i se dă. Eu unul ju­dec lucrurile din alt punct de vedere, din acela al milei ce mi-o inspiră ne­norocita fiinţă pe care o flueră publi­cul şi cruzimea acestuia faţă de o ne­fericită, care nu din vina ei nu poate plăcea şi care de­sigur a ajuns pe scena din cauza foamei sau a altor împreju­rări triste. Mulţimea manifestează zgo­motos, artista caută să ţină piept fur­­tunei; lupta e teribilă, glasul îi tre­mură. De multe ori cupletul e vesel, artista face strîmbătura rîiuluî, dar a unui rîs macabru, a unui zîmbet pe buze, pe cînd lacrimile îi curg din ochi Ea este singură, în potriva ei s’au u­nit zeci și auto. Se simte pierdută. E lovită în amorul său propriu şi în ace­laşi timp se gîndeşte la ceea ce o aş­te­apta : rezilierea contractului şi arun­carea pe pavelele unui oraş străin,­­ care nu are nici prieteni, nici cunoscuţi nici la cine apela. înoată în deplin necu­noscut şi acest necunoscut se arată duş­m­ănoc în potrivă­! Să te poţi scoborî în fundul sufletului acestei naufragiate a artei, ai avea un teribil spectacol de luptă şi de durere. Şi nimic nu poate egala această su­ferinţă. Oratorul care este fluerat, nu a pasă de aşa ceva. El ştie că aceastî cabală îi este alcătuită de adversarii politici, ştie că în discursul său i se fluctă ideile sale, trecutul său, prezentul său politic. Arare­ori manifestaţia ostilă vine din cauza insuficienţei sale. Nu tot aşa este cu artistul. In cele mai multe ca­zuri talentul lui este aşa de zgomotos şi de defavorabil apreciat şi aceste strigăte ii sună ca ceva lugubru, ca şi moartea sa... ... De aceea pe mine unul, cînd aud fluerîndu-se o artistă, mă apucă grozavă milă pentru nenorocita şi nu pot găsi de­cît crud pe acest pu­blic care, fără să gîndească, ucide mo­ralmente o fiinţă. ________c. ia Linia Rotterdam şi Regele Am arătat ce pagube colosale sun­tem ameninţaţi să avem din cauz înfiinţărea liniei maritime Brăila-Ro­tterdam­. Toate ziarele independent au dis­cutat chestiunea şi au aratat cum a fost hotărâtă în mod basibu­­zucesc, înfiinţarea liniei, iu contra avizului celor competinţi şi fără să­ se ţie seamă de legi, în faţa acestui abuz de putere co­mis de guvern pentru a crea o Uni maritimă ce nu poate să fie da­cit o sursă de pagube colosale pentru grinele noastre, pentru avutul nostru e natural, să ne întrebăm, ce interes a putut să împingă pe guvern la acest fapt 9 Regele .Și în această chestie ca în toate a­­facerila economice interesatul a fost Regele. Linia Brail­a-R­otter­dam s’a construit pentru a se da un debnsetî sigur avantagios cărbunilor din Westfalia. Or la minele de cărbuni din West­falia este interesat și regele. Guvernul s’a supus deci unui ordin al capului statului așa cum s’a fi su­pus tot d’auna guvernele noastre de cîte­ ori regele le-a cerut un act care privea interesele sale personale. Cărbunii din Westfalia Şi sa vor aduce cărbunii din West­falia la noi, înlâturîndu se cei de ksr­­dti, de­şi sunt de o calitate mult mai proastă şi nu i vom procura mult mai scump. Intre proprietarii minelor din West­falia e format un sindicat ast­fel că e imposibil ca prin concurenţa dintre proprietari să se poată obţine un preţ mai mic. Vom fi siliţi deci să consumăm de acum înainte cărbunii Germaniei cu preţul ce ni se va impune şi acest preţ de­sigur va fi superior­­preţului cărbunilor englezeşti. Şi spunem aceasta de­oare­ce se ştia că stabilirea liniei Brăila-Rotterdam de către guvernul nostru, face o con­curenţă economică transportului cărbu­nilor din cele­laite ţări şi deci nimeni nu va mai putea lupta la noi cu căr­bunii din Westfalia. Deci o nouă ispravă regalicească. Rep. ■ i ci la moarte prin ştreang pentru a­­sasinat. Mai extremă ipoteză se poate ? Ei bine, susţin aci că nici in acest caz Oprişor nu trebuia să fi fost ex­trădat. Şi ştiţi pentru ce ? Pentru că nu există tractat de ex­trădare între România şi Austro-Un­­garia, nici pentru delictele de drept comun, necum pentru cele politice, faţă de cari nu încap nici­odată tractate internaţionale de extrădare. Aceasta o ştie pri­ma oficioasă per­fect de bine şi de aceia a şi invocat pretextul de reciprocitate. Din nefericire şi aci, faptele sînt în potriva oficialilor. Afirm aci faptul pozitiv, intîmplat acum o lună-două, că autorităţile din Bucovina au refuzat extrădare­­ asasinului Pona, care a ucis pe pro­prietarul Simionescu de la Cucuteni, de lingă Iaşi. Agentul poliţiei de Iaşi, Botez, a prins pe asasin în Bucovina, dar au­torităţile austriace nu au admis nici un fel de reciprocitate și n’au extrădat pe asasin, ci l’au judecat acolo și con­damnat la spinzurătoare. Să dezmintă guvernul—dacă poate — acest fapt. Rămine dur Romîniei cinstea a­­ceasta mare că Austro-Ungaria nu-i extrădează nici pe asasinii ordinari, pe cind ea extrădează Maghiarilor, Ro­­mini, condamnaţi pentru delicte po­litice ! Fericită ţară ! Silex. N. Mavrocordatos A fost ministrul Greciei la Constanti­nopole în timpurile cele mai critica. A făcut tot ce a putut pentru ca sa îm­piedice izbucnirea războiului. Actual­mente este plenipotenţiarul Greciei la Constantinopole, însărcinat să stabilea­scă tratatul de pace. Inat. Extrădarea in Austro-Ungaria Presa continuă să se ocupe de ca­ld nefericitului ţăran Oprişor, extra­­dat din Romînia, puşcăriei maghiare E astăzi un fapt cert că Oprişor,­hiar dacă a fost condamnat în Un­­garia pentru rănire, a fost însă po­­rtiv condamnat şi pentru delitul po­litic, că a strigat: Trăiască Raţii! Ș­i­i chiar condamnarea pentru rănire a fost o consecinţă a delict­ulu politic. Aceasta e dar stabilit. Răm­ne dlar în picioare faptul că ,­a extrădat Ungurilor un Român, condamnat pentru delict politic şi se relevă tot­odată, cu acest prilej, că in Romînia un om, condamnat la 2 l­uni închisoare pentru delict politic in altă ţară, e deţinut 4 luni în arest preventiv, cum a fost deţinut Oprişor la Văcăreşti — şi apoi extrădat!!­ Să părăsim însă terenul faptelor reale pe care ne-am pus şi să ne spu­nem în ipoteza că presa oficioasă nu f­asifică adevărul şi că Oprişor în a­devar a fost condamnat numai pen­tru rănire — rănire fără nici un mobil politic. Ba încă mai mult, voi să admit că Oprişor n'a fost condam­nat numai la 2 luni pentru rănire Răspunderea regelui Epoca a început cu perfidiile con­stituţionale. Organul reacţiunei demagogice tratează tema responsabilităţei re­gale şi după ce constată că „regel” are la noi puteri mari, dar că a­­ceasta e un bino”, denunţă totuşi pericolul de „a se proclama res­ponsabilitatea regalul şi irespon­sabilitatea miniştrilor“! Să avem iertare, boerilor — dar astea sînt la d-voastră, teorii ab­solut ad-hoc improvizate, ceea ce, numai de cît vom dovedi cu fapte de d-voastră săvîrşite. Programul de opoziţie din 1886 al conservatorilor există încă tipă­rit negru pe ab—nici un incendiu n’a distrus ultimul exemplar al pre­ţiosului do­­ment—şi în acest pro­gram partidul conservator, grozav de îngrij­it de „mari­e prerogative ale Coroanei“—cari nu numai câ nu sínt un bine, ci sînt „o primej­die permanentă“—se leagă formal de a scurta „ghiarele t­ari sfîşie constituţia ţărei“! Şi nu numai pre­rogativele, dar şi domenii e regale erau pe atunci prea mari şi boeriî jurau solemn, că le vor da ţără­nime! Istoria aceasta s’a scris, există şi generaţii e tinere o învaţă. Şi roa! există scrisă şi o altă fantă istorici. In 1888, cînd, lăsîndu-se pe rege în purpura iresponsabilitatei consti­tuţionale—pentru că şi el lăsase budgetul pe mîna boerimei! — s’a cerut darea în j­ud-»cată a miniş­trilor „responsabili*—fruntaşii con­servatori au refuzat să semneze darea în judecată. Sînt acestea fapte precise sau ba? Desfîdem o desminţire. Aşa­dar nici regele, nici miniştrii responsabili— iată visul politicia­­nilor. Acesta nu e însă şi visul popo­rului, care cere controlul perma­­nent al responsabililor şi reducerea iresponsabilului la zero putere po­litică. S. Y. ». întrunirea de erl !). Eleva însuşi trebuie să fi fost cam plictisit după întrunirea de erl. Opt­ sute pînă la o mie de oameni— şi evaluînd ast­fel sîntem în cel mai perfect adevăr—nu mai înseamnă în Capitală o întrunire reuşită. Şi unde ntai punem penibila impresie produsă de prezenţa lui Creţa & Comp ? Tribunul a fost cu totul lipsit de vervă pe ziua de eri, a întins o cu­­vîntare somnoroasă: se vedea că nici public, nici orator nu e... antrenat. Aceasta a fost impresia generală. Cum se vede, d. Eleva eu grei­ o să poată face o „campanie“ pe chestia na­ţională. Această chestie nu mai poate fi a­­gitată de politician!: acest­a e învăță­­mântul întrunire! de Ser!. Ad O victorie a Armenilor — Un episod din lupta Armeni­­lor contra Curzilor. — Zilele acestea Armenii au repurtat o victorie h­otărîtoare asupra celor mai înverşunaţi duşmani ai lor din Turcia. Printre triburile de Curzi, cel mai pri­mejdios era acel din ţinutul Vanului care sta sub comanda principelui şi comandantului turc Şares. Acesta a masacrat pe cei 800 de Armeni cari după ce se apăraseră desperaţi opt zile de-a rîndul în Van, au evacuat o­­raşul, după îndemnul consulilor euro­peni cari le garantaseră de viaţă. Dintre grupurile revoluţionare arme­neşti cel mai puternic este al Taşnag­­sagianilor, adică al aliaţilor. Aceştia trimiteau mereu grupuri’ miei de oa­­me­­ni înarmaţi cari să apere pe Arme­nii din Van împotriva furiei lui Şa­res. Se’nţelege însă că aceste grupuri nu puteau face nimic decisiv. Pentru a’l pedepsi pe Şares se hotărîse deja din iarna trecută o campanie energică în contra acestuia. Era de nevoie ca expediţia contra lui Sares să se facă­ în toata liniştea, pentru ca Curzii din Persia să nu poată observa nimic din lupta ce se pregătea. In fine după două nopţi de marş, Armenii ajunseră neob­servaţi, printre liniile kurzilor persani, pe teren turcesc. Ziua o petrecură în munţi. Expediţia se compunea din 300 oa­meni , printre cari 25 călăreţi. Membri erau foarte bine înarmaţi şi organisaţi milităreşte. Mulţi dintre dînşii îşi per­­duseră părinţi, fraţi, surori, rude în luptele cu Sareş. Noaptea se oficiă un servicii divin. Pe altarul de campanie se aflase: biblia, crucea, o puşcă, un pumnal, un drapel mare şi mai multe suaguri mic! Serviciul constă dintr’o predică, un prohod pentru cei 800 de Armeni măcelăriţi în anul trecut şi ju­­rămintul soldaţilor. Fie­care soldat se apropie de altar şi ridicînd mina în­tindea degetul arătător şi mijlociu. For­mula de jurămînt suna precum urmea­ză : In numele lui Dumnezeu şi al patriei! Jurăm şi promitem, că noi vo­luntarii Armeni vroim să ne sacrificăm viaţa pentru dreapta cauză a poporu­lui nostru, că nu vom trăda nici­odată patria noastră, armele noastre, cauza noastră, ci vom asculta toate ordinile şi vom ţinea o aprigă disciplină. • In dimineaţa zilei a treia se putea deja vedea cu benedul lagărul inamic. După o scrtă recunoaştere, toţi Arme­nii se adunară pe un loc sacrat de tra­diţii şi îngenuchind, pronunţară ,Cre­ai“. Un preot împărtăşi pe toţi lup­­atorii şi după ce împlini toate cere­moniile cerute de ritul grigorian, se urcă pe cal şi desvăli crucea Taşnag­­sagianilor. Toate feţele se luminară la vederea acestei cruci al căreia vîrf formează o lance, un braţ are forma unui ciocan, cel­l’alt are forma unei sape. Mai sînt două raze în dreapta şi în stingă : una în forma unui pumnal, cealaltă în forma unei puşti. In mijlo­cul crucei se află o placă pe care stă scris :„Tratatul din Berlin, articolul 61“. Era un moment înălţător şi mişcător dud preotul începu să ţie predica de pe cal ridicînd crucea cu dreapta. „Pînă acum vi s’a zis bandiţi, hai­duci, eu însă vă zic, începătorii arma­tei armeneşti. Jurămîntul ce l-aţi de­­pus, promisiunea ce aţi dat-o, şi toate cele­lalte,—se petrec pentru prima oară in istoria poporului nostru. Ce vroim, vi s’a spus ca altă ocasie. E de pri­sos, să o repet acum. Vă­de numai a­­tenţî asupra faptului că astăzi s’a dez­văluit pentru prima oară înaintea noas­tră crucea Taznsgsagianilor. Priviţi ■ spre apus , veţi vedea sanctuarele şi bisericile distruse, veţi vedea pe fraţii voştri, cari sunt turciţi cu de a sila. Şi ei vă văd şi aud zgomotul de arme. »Şi oraşele dărâmate, şi fetele necinsti­te, şi patria pustiită, privesc spre voi, vă salută pline de speranţă, capătă nou curaj pentru viitor. Staţi pe un loc unde sunt îngropate oasele martiri­lor noştri, ale eroilor vremurilor trecute; fraţii apăsaţi de astăzi şi generaţiunile viitoare aşteaptă de la voi, ca să în­cununaţi speranţele lor. A scăpa un mie­luşel nevinovat şi slab din mîinile u­­nui demon îngrozitor, iată afînta dato­rie a creştinei, puternicei Europa. A­­ceasta a promis că ne va scăpa, dară a pus piciorul pe noi, a întărîtat de­monul împotriva noastră şi i-a permis să ne calce în picioare. Starea tristă a patriei, o sfintă datorie v’a chemat şi v’a adus în faţa poftei duşmanului. Sînteţi puţini contra unei uriaşe pu­teri. itfu vă gîndiţi la asta ! Numărul vostru mic va fi grozav pentru inamic, pentru că sîntem înarmaţi cu o sfîntă idee. Cu voi e Dumnezeu­, şi la voi e speranţa bărbaţilor liberali ai tuturor ţărilor. Sînteţi 300 de oameni. Gîndi-

Next